Gazeta Transilvaniei, octombrie 1890 (Anul 53, nr. 220-244)

1890-10-14 / nr. 231

Braşova, 13 Octomvre st. v. 1890. In ajunulu conferenţei alegă­­torilorn români, cont­icată de d-nii Dr. Raţiu şi Iuliu Coroianu pe filele de Luni şi Marţi, 27 şi 28 Octomvre n. c., în Sibiiu, chia­rele unguresci vestescă despre noi faime, cărora déca li­ama da credéméntu, ar trebui se rosimă şi se ne spă­­riămu de noi înşi­ne. Aşa pentru pildă chiarulu gu­vernamentalii „Kolozsvár“ în nu­­mărulă seu de astăciî, vorbindu despre sasu amintita conferenţă, îşi începe articululu seu cu o ne mai pomenită batjocură la adresa nostră, susţinendu cu tóta obrăs­nicia, că cârmuitorii politici ai noştri ară fi începută se se îm­­blânciescă, se mai sloboda din cordă şi se mai lase din preten­­siunile drepte şi sfinte, cuprinse în programui­ nostru naţională, pe care noi l’amă păzită până acum ca ochii din capă şi pe care l’au botezată antecesorii şi bătrâ­nii noştri cu scumpă sângele loră, or noi l’amu botezată şi’lă bote­­zăntă 4i de 4i cu temniţe grele şi cu atâtea suferinţe amare. Ba foile unguresc! mergă şi mai departe şi, după 4icerea: „pa­serea mălaiu viseză“, ele aiuréza şi despre nu sciu ce „înfrăţire“, ve4î Dómne, între Români şi între Unguri, adecă între miei şi între lupi, dar aşa, ca lupulă se potă fi sigură de înghiţirea mielului. Dér ce se ne mai recimă gura cu asemenea gugumanii ale foi­lor unguresc!? Ideile loră se po­­trivescă cu ideile şi aspiraţiunile înăscute ale poporului română,*ca nuca în părete. De aceea nici nu mai vorbimă despre ele. Vorba e numai despre apropiata confe­­renţă dela Sibiiu. Adevărată, că noi nu cunos­­cemă şi nu putemă sei încă, ce feliu de hotărîrî se voră aduce în acea conferenţă, pentru­ că pro­­gramulă lucrăriloră aceleia, pe câtă scimă noi, încă nu s’a făcută nimenuia cunoscută. Atâta însă totuşi le putemă spune foiloră un­guresc!, că să-ş! pună pofta’n cuiu, pentru­ că în acesta conferenţă nu póate fi vorba despre o asemenea schimbare a programului nostru naţională. Ună programă, în care se oglindescă aspiraţiunile şi do­rinţele fidele ale unui poporă în­­tregă şi care este făcută cu multă socoteala şi pe basa unoră espe­­rienţe de veacuri întregi, nu se poate schimba numai ăcă aşa, într’o bună dimineţă. Asemenea lucruri se facă şi se potă face numai cu soirea şi învoirea nostră a tuturora, numai cu multă precu­­getare, cu studiu bine chibzuită şi în înţelegere frăţâscă cu toţî cei chiămaţî. Noi scimă şi amă sciută tot­­dăuna, că program­ulă naţională română se basăză pe marile prin­cipii, care au dată nascere parti­dei naţionale române în memora­bila zi de 3 (15) Maiu 1848. Aceste principii au prinsă deja rădăcini afunde în inima poporului nostru; ele suntu sfinte şi nealienabile, căci se basăză pe dreptulă eternă ală popoarelor­, pe egalitatea şi libertatea, care dela 1848 au ra­portată mari victorii la popoarele civili­sate. In conformitate cu acesta ba­să de dreptă, partida naţională tre­­bue să observe o atitudine curată naţională şi de aceea ea trebue se stea mai pe susă de ori­ce inte­rese particulare şi se apere cu în­­drasnela şi bărbăţia neînfrântă in­teresele de viaţă ale poporului română, care reclamă de la noi fapte, prin care se dovedită ma­turitatea nostră politică. Nicăir! o erore nu este mai puțină sensabilă, ca în politică, pentru­ că nicăir! nu poate avea ur­mări mai funeste, ca aicî. Una singură pasă greșită poate avea ur­mări funeste și pentru secul! în­treg! nereparabile. Etă, acestea suntă considera­țiunile, pentru cari noi amă stă­ruită cu atâta hotărâre pentru amânarea conferenţei şi amu fostă atâtă de neplăcută surprinşi de ne’nţelăsa pripelă, cu care s’a procedată în casulă de faţă; or deca totuşi conferenţă nu s’a amâ­nată şi nu s’a ţinută seama de îndreptăţitele aşteptări ale unei considerabile părţi din publiculă românescă, ea nu se pote estinde în aducerea hotărîrilor­ sale, de­­câtă între limitele, ce şi le-a creată. Dorim­ă însă din tota inima, ca să nu avemă nimică de regretată şi ca resultatele ei se corăspundă pe deplină aşteptărei tuturoră Ro­mâni­lor­. Câtă pentru ameninţările, ce le face „Kolozsvár“ în numă­­rulă de astăzî la adresa nostră, că adecă, deca nu vomă vre să ne înfrăţimă cu ei şi déca vomă cuteza şi mai departe a ţine la integritatea programului nostru de pănă acum, „mm vomă ave altă scăpare, decâtu temniţa, de statu şi bat­jocura lumea11 —răspundemă cu ho­­tărîre, că suntemă mai gata de mii de ori a ne petrece viaţa în temniţele unguresc!, decâtă să ne lăpădămă de credeală nostru po­litică de pănă acum. „M'am desamâgitu, ilusiunile mele au peritu şi am perdutu tota nădejdea!“ Aşa a esclamată la an. 1867 ună însemnată bărbată română, când a vedută tristulă resultată ală staruinţelor­ sale tacticose şi îndelungate, de a mijloci o apro­­piare între Unguri şi Români. Să n’o uitămă acesta! FO­ILETONUL: „GAZ, TE­ANS.“ Celii ce se înalţă umili-se-va. Snovă. In vremile bătrâne, când oulă era câtă boală şi raţa câtă cotéfa, între spuza milioanelor­ de óamen!, îmbuibată în bine, trăia une dalbe bogatulă Putregaiu. Şi cum se întâmplă aproape de-a rândulă, că averea şi binele grămădită, orbesce pe celă avută, unde să te încru­­cescî, deca şi mintea acestuia atâtă era de întunecată şi împaingenită de întunereculă necredinţă, câtă nu putea se-şî aducă aminte de D-leu decât cu vorbe păgâne şi necuvi­­inciose. De biserică n’oiu aminti, că n’a intrată în ea din ce l’a purtată moşa, dar şi unde vedea pe alţii cucernicindu-se, nu-i putea trece neruşinaţi. O slăbiciune to­tuşi par’că-i era mai la inimă cres­cută, decâtu celelalte fate, — era slăbiciunea de-a strădui, să fiă so­cotită înţeleptă pentru aceea, ca nu crede numai ce cuprinde cu palma. Unii oamen! află a fi de lucru câtă se poate de înţeleptă a crede aşa şi nu altfelă, par’că unii ca aceştia şi-ar putea pune mintea pe măsură şi totuşi „credu“, că „am“ minte. De pănura acestora era şi Pu­tregaiu şi nu odată arunca preo­tului din sală întrebări de felulă acesta: „Vă4ut’ai pe D-teu vre-odată, că D-ta te întorc! adesă pe la icone şi scu­ rendulă la ele?“ — „ Vezută fiule“, îi răspunde preotulă, „şi­’lă vedă în tote lucru­rile şi credă în puterea lui cea mare, care te-a ajunge. Căci D-leu fiule, are sute de mii de căi şi mijlóace, să îmblânzăscă trufia lip­sită de ori­ce ruşine a unui ră­tăcită, ca tine. Eră deca acésta n’ai vré s’o înţelegi, pune-ţi înaintea ochiloră viaţa petrecută şi ea te va învăţa, că faptele­ să ca pruncii răi, se resbună şi ele în urmările lor­. Faptele vorbescă: Intreba-le şi ţi-oră răspunde la ce ai se te aştepţi. E lucru firescu şi cunos­cută de toţî, că sămânţa ascunsă în sînulă pământului întru putre- dime are să odrăslăscă şi se aducă fruptă, dar tată atâtă de firescu este şi aceea, că fapta omului, ca o odraslă a voinţii şi hotărîrei, să-şi aducă şi ea rudele sale — urmările. Teme-te dâră de D-teu, care stă­­pânesce fulgerile şi se portă pe norii cerului!“ „D-ta te teme, eu însă amă léca şi împotriva fulgeriloră lui.“ Săptămâni au trecută şi preo­tulă nu mai veduse faţa bogatului. Bogatulă în orbia sa pătimaşe dase aripi îngâmfatului cuvântă şi acum se puse, să arate, că e omu­se­lă şi implinéscu. I-a venită multă acestă lucru, multă în vreme, multă în preță, dar în urmă a fostă gata. D-leu nu mai avea să-lă stapânésca, — așa cugeta —­­ căci își făcuse o casă de feră și fertilă va înfrânge puterea nemar­ginită. Cugeta nebună! Lumi în­tregi se cutropescu la unu semnü şi lumi întregi se urzescu totu la unu semnü și casa lui va sta ne­clintită ?! Puterea este a lui D-4eu, zice scriptura, şi ela vre se oprăscă po­­topula cu o scurţă ?! Nimica însă nici odată nu s’a măsurată cu Totula, picurula nici când n’a în­ghiţită marea şi D-4eu îi arătă, că zădarnică este orî­ce încercare de resvretire a ţernii şi cenuşii împotriva lui. Era cătră Rusalie. Codrula a invertita, poienile au înflorită și lanurile își legănau spicele mă­­nose și rotunde ca vrabia. Toata natura se împăna, firea intrega se găti se primeascu binecuvântarea lui D­ejeu din mâna aleșiloră săi. Vieța bâjbăia în tota ființa și totă frunda se mişca par’că de bu­­curiă. Rusaliele au sositu. Preotulă împreună cu poporulu, purtându prapore şi icone, eşiră la IDE­OTIMUTECU L) „Glazeta“ ese în fiă­care­­ţi. ADouwute peatru Austro-asunli ! Pe unu anu 12 8., pe sens lumi 6 fl., Pe trei luni 3 ti. Feuri România si străinătate. Pe ună ană 40 franoî, pe sese luni 20 franoî, pe trei luni 10 franoî. Se prenumără la toate oficiate poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Arouamtulu pentru Brașovi: la administrațiune, piața mare Nr. 22, etagiula I., pe unu and 10 fl., pe șase luni 5 fl., pe trai luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu ană 12 fl. pa ! ese luni 6 fl., pe trei luni 3 fll. Tnu esemplară 5 or, v. a. seu 15 bani. Atâtă abonamentele câtă ft inserțiunile suntu a ae plăti înainte. MficttiM AtoliUtiattUM TipoiiaSí: BRAȘOVU, piața mare Mr. 22 SriBorl nefrancatti nu 8« pri- Baovon. Jifiarascfipt© mi3« re­­trimită I Birourile de aunasiuri: Bra­ova, p­ata mare Nr. 22 Inserate mai primesaă in Vlena Ludolf* Moste Hausenstein & Yolger (Otto Maas), "enrt ■ SchaUk, Alois Eernd IM. Dukes, A, Oppelik,J, 2km­­n*birq;\n Bu Upaatp.: 4. V.Qold­­itrgtr An on Mez«* Eckstein Bénát: fR Frankfurt: 9. L. Daubs;In Ham­burg: A. Steiner. Preţuiţi inserţiunilor ti. o seria garmonda pe o coloaia 8 or. si 80 or. timbru pentru □ pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Steclamo pe pagina al-a o pereă 10 ov. v. a. seu «80­­ ani. Rr. 231—Anula LIII. Bî&tom, Duminecă 14 (26) Octomvre 1890. ZESe­vista, politică. Dinăuntru. Celu mai nou actu de violenţă şi de despotismu ne mai audita, l’a sevérsita ministrulu de culte, contele Albin Csaky, in contra gimnastului română greco-catolicii din Nâseudă. Poravula mi­nistru a dată cu data de 11 Octomvre unu ordinu neomenesca, prin care vrendu se dea lovitura de grațiă gimnasiului ro­­mânfi din Náseuda, poruncesce direcțiunei acestui gimnasiu, ca: pe viitcoru gim­­nasiulu sé nu se mai numeascâ nici „ro­mânău nici „greco-catolicăprogramele școlare ce aparu din anii în anii se se redacteze de aci înainte în limba maghiară; mai departe se opresce strictă, că în acele programe şi în genere şi în­­fiarele şcolare se se mai româniseze pe viitoră nu­mele şcolarilor­, încă nu sei­mit motivele, pe cari îşi baseză volniculu ministru ucazulu sau draconicu, dar credincioasa lui slugă, foia bugetară „Kolozsvár“, ne spune, că ministrul­ a procedat­ pe cale „legală“ pentru­ că acesta şcolă se susţine din averea celor­ 44 comune, în cari lo­­cuesc: Români, Maghiari, Germani, Ji­dani etc. ; că nici naţionalitatea română, nici biserica greco-catolică nu susţine şcola din Năsăudă, nici nu da pentru susţinerea ei m­ăcard o lăscae; că insti­­tutulu e curata comunală, or caracterul ü acesta este curata esprimata în contrac­­tulu încheiata; că ministrulü Csaky su­grumă unii abusa, şi că şcola dela Nă­­scuda româniseză numele şcolarilor­, căci în locu de Kerekes se scrie Che­­rechesiu în locu de Kocsis se scrie Cocişiu. Mai audic­aţi d.-voastre neadevéruri aşa de cornurate?! Nu credem?! In faţa unora astfel­ de prigoniri nemiloase ale guvernului ungurescu, cine mai poate­­fice, că noi traim, într’o epocă liberală și cultă, cine mai poate dice, că la noi statula și-a luatu de principiu su­premă progresulu, desvoltarea și bună­starea popoarelor­ conlocuitoare și că dară nu amu trăi intr’unu statu, care toate le esploatéza pentru interesele specifice ale elementului dela stăpânire. Ciocanulu d-lui Csaky e mai grozava decât tunula contelui Thun de pe vre­mile absolutismului austriaco în materiă de ordonanţe despotice. Thun era numai unu cârpaciu pe lângă Csaky, care în locu se în­vieze omoră, în locu sĕ mij­­locescă progresa şi luminare, mijlocesce prin ordonanţe tătăresci înapoiare şi în­tunecare. Repeţimfi, ce amu disti intr’unulți din numerii trecuţi ai foii nóastre. Duşma­­nulu nu e numai înaintea porţilor­ cetăţii, d­ela a intrata chiar în cetate.

Next