Gazeta Transilvaniei, octombrie 1890 (Anul 53, nr. 220-244)
1890-10-14 / nr. 231
Braşova, 13 Octomvre st. v. 1890. In ajunulu conferenţei alegătorilorn români, conticată de d-nii Dr. Raţiu şi Iuliu Coroianu pe filele de Luni şi Marţi, 27 şi 28 Octomvre n. c., în Sibiiu, chiarele unguresci vestescă despre noi faime, cărora déca liama da credéméntu, ar trebui se rosimă şi se ne spăriămu de noi înşine. Aşa pentru pildă chiarulu guvernamentalii „Kolozsvár“ în numărulă seu de astăciî, vorbindu despre sasu amintita conferenţă, îşi începe articululu seu cu o ne mai pomenită batjocură la adresa nostră, susţinendu cu tóta obrăsnicia, că cârmuitorii politici ai noştri ară fi începută se se îmblânciescă, se mai sloboda din cordă şi se mai lase din pretensiunile drepte şi sfinte, cuprinse în programui nostru naţională, pe care noi l’amă păzită până acum ca ochii din capă şi pe care l’au botezată antecesorii şi bătrânii noştri cu scumpă sângele loră, or noi l’amu botezată şi’lă botezăntă 4i de 4i cu temniţe grele şi cu atâtea suferinţe amare. Ba foile unguresc! mergă şi mai departe şi, după 4icerea: „paserea mălaiu viseză“, ele aiuréza şi despre nu sciu ce „înfrăţire“, ve4î Dómne, între Români şi între Unguri, adecă între miei şi între lupi, dar aşa, ca lupulă se potă fi sigură de înghiţirea mielului. Dér ce se ne mai recimă gura cu asemenea gugumanii ale foilor unguresc!? Ideile loră se potrivescă cu ideile şi aspiraţiunile înăscute ale poporului română,*ca nuca în părete. De aceea nici nu mai vorbimă despre ele. Vorba e numai despre apropiata conferenţă dela Sibiiu. Adevărată, că noi nu cunoscemă şi nu putemă sei încă, ce feliu de hotărîrî se voră aduce în acea conferenţă, pentru că programulă lucrăriloră aceleia, pe câtă scimă noi, încă nu s’a făcută nimenuia cunoscută. Atâta însă totuşi le putemă spune foiloră unguresc!, că să-ş! pună pofta’n cuiu, pentru că în acesta conferenţă nu póate fi vorba despre o asemenea schimbare a programului nostru naţională. Ună programă, în care se oglindescă aspiraţiunile şi dorinţele fidele ale unui poporă întregă şi care este făcută cu multă socoteala şi pe basa unoră esperienţe de veacuri întregi, nu se poate schimba numai ăcă aşa, într’o bună dimineţă. Asemenea lucruri se facă şi se potă face numai cu soirea şi învoirea nostră a tuturora, numai cu multă precugetare, cu studiu bine chibzuită şi în înţelegere frăţâscă cu toţî cei chiămaţî. Noi scimă şi amă sciută totdăuna, că programulă naţională română se basăză pe marile principii, care au dată nascere partidei naţionale române în memorabila zi de 3 (15) Maiu 1848. Aceste principii au prinsă deja rădăcini afunde în inima poporului nostru; ele suntu sfinte şi nealienabile, căci se basăză pe dreptulă eternă ală popoarelor, pe egalitatea şi libertatea, care dela 1848 au raportată mari victorii la popoarele civilisate. In conformitate cu acesta basă de dreptă, partida naţională trebue să observe o atitudine curată naţională şi de aceea ea trebue se stea mai pe susă de orice interese particulare şi se apere cu îndrasnela şi bărbăţia neînfrântă interesele de viaţă ale poporului română, care reclamă de la noi fapte, prin care se dovedită maturitatea nostră politică. Nicăir! o erore nu este mai puțină sensabilă, ca în politică, pentru că nicăir! nu poate avea urmări mai funeste, ca aicî. Una singură pasă greșită poate avea urmări funeste și pentru secul! întreg! nereparabile. Etă, acestea suntă considerațiunile, pentru cari noi amă stăruită cu atâta hotărâre pentru amânarea conferenţei şi amu fostă atâtă de neplăcută surprinşi de ne’nţelăsa pripelă, cu care s’a procedată în casulă de faţă; or deca totuşi conferenţă nu s’a amânată şi nu s’a ţinută seama de îndreptăţitele aşteptări ale unei considerabile părţi din publiculă românescă, ea nu se pote estinde în aducerea hotărîrilor sale, decâtă între limitele, ce şi le-a creată. Dorimă însă din tota inima, ca să nu avemă nimică de regretată şi ca resultatele ei se corăspundă pe deplină aşteptărei tuturoră Românilor. Câtă pentru ameninţările, ce le face „Kolozsvár“ în numărulă de astăzî la adresa nostră, că adecă, deca nu vomă vre să ne înfrăţimă cu ei şi déca vomă cuteza şi mai departe a ţine la integritatea programului nostru de pănă acum, „mm vomă ave altă scăpare, decâtu temniţa, de statu şi batjocura lumea11 —răspundemă cu hotărîre, că suntemă mai gata de mii de ori a ne petrece viaţa în temniţele unguresc!, decâtă să ne lăpădămă de credeală nostru politică de pănă acum. „M'am desamâgitu, ilusiunile mele au peritu şi am perdutu tota nădejdea!“ Aşa a esclamată la an. 1867 ună însemnată bărbată română, când a vedută tristulă resultată ală staruinţelor sale tacticose şi îndelungate, de a mijloci o apropiare între Unguri şi Români. Să n’o uitămă acesta! FOILETONUL: „GAZ, TEANS.“ Celii ce se înalţă umili-se-va. Snovă. In vremile bătrâne, când oulă era câtă boală şi raţa câtă cotéfa, între spuza milioanelor de óamen!, îmbuibată în bine, trăia une dalbe bogatulă Putregaiu. Şi cum se întâmplă aproape de-a rândulă, că averea şi binele grămădită, orbesce pe celă avută, unde să te încrucescî, deca şi mintea acestuia atâtă era de întunecată şi împaingenită de întunereculă necredinţă, câtă nu putea se-şî aducă aminte de D-leu decât cu vorbe păgâne şi necuviinciose. De biserică n’oiu aminti, că n’a intrată în ea din ce l’a purtată moşa, dar şi unde vedea pe alţii cucernicindu-se, nu-i putea trece neruşinaţi. O slăbiciune totuşi par’că-i era mai la inimă crescută, decâtu celelalte fate, — era slăbiciunea de-a strădui, să fiă socotită înţeleptă pentru aceea, ca nu crede numai ce cuprinde cu palma. Unii oamen! află a fi de lucru câtă se poate de înţeleptă a crede aşa şi nu altfelă, par’că unii ca aceştia şi-ar putea pune mintea pe măsură şi totuşi „credu“, că „am“ minte. De pănura acestora era şi Putregaiu şi nu odată arunca preotului din sală întrebări de felulă acesta: „Vă4ut’ai pe D-teu vre-odată, că D-ta te întorc! adesă pe la icone şi scu rendulă la ele?“ — „ Vezută fiule“, îi răspunde preotulă, „şi’lă vedă în tote lucrurile şi credă în puterea lui cea mare, care te-a ajunge. Căci D-leu fiule, are sute de mii de căi şi mijlóace, să îmblânzăscă trufia lipsită de orice ruşine a unui rătăcită, ca tine. Eră deca acésta n’ai vré s’o înţelegi, pune-ţi înaintea ochiloră viaţa petrecută şi ea te va învăţa, că faptele să ca pruncii răi, se resbună şi ele în urmările lor. Faptele vorbescă: Intreba-le şi ţi-oră răspunde la ce ai se te aştepţi. E lucru firescu şi cunoscută de toţî, că sămânţa ascunsă în sînulă pământului întru putre- dime are să odrăslăscă şi se aducă fruptă, dar tată atâtă de firescu este şi aceea, că fapta omului, ca o odraslă a voinţii şi hotărîrei, să-şi aducă şi ea rudele sale — urmările. Teme-te dâră de D-teu, care stăpânesce fulgerile şi se portă pe norii cerului!“ „D-ta te teme, eu însă amă léca şi împotriva fulgeriloră lui.“ Săptămâni au trecută şi preotulă nu mai veduse faţa bogatului. Bogatulă în orbia sa pătimaşe dase aripi îngâmfatului cuvântă şi acum se puse, să arate, că e omuselă şi implinéscu. I-a venită multă acestă lucru, multă în vreme, multă în preță, dar în urmă a fostă gata. D-leu nu mai avea să-lă stapânésca, — așa cugeta — căci își făcuse o casă de feră și fertilă va înfrânge puterea nemarginită. Cugeta nebună! Lumi întregi se cutropescu la unu semnü şi lumi întregi se urzescu totu la unu semnü și casa lui va sta neclintită ?! Puterea este a lui D-4eu, zice scriptura, şi ela vre se oprăscă potopula cu o scurţă ?! Nimica însă nici odată nu s’a măsurată cu Totula, picurula nici când n’a înghiţită marea şi D-4eu îi arătă, că zădarnică este orîce încercare de resvretire a ţernii şi cenuşii împotriva lui. Era cătră Rusalie. Codrula a invertita, poienile au înflorită și lanurile își legănau spicele mănose și rotunde ca vrabia. Toata natura se împăna, firea intrega se găti se primeascu binecuvântarea lui Dejeu din mâna aleșiloră săi. Vieța bâjbăia în tota ființa și totă frunda se mişca par’că de bucuriă. Rusaliele au sositu. Preotulă împreună cu poporulu, purtându prapore şi icone, eşiră la IDEOTIMUTECU L) „Glazeta“ ese în fiăcareţi. ADouwute peatru Austro-asunli ! Pe unu anu 12 8., pe sens lumi 6 fl., Pe trei luni 3 ti. Feuri România si străinătate. Pe ună ană 40 franoî, pe sese luni 20 franoî, pe trei luni 10 franoî. Se prenumără la toate oficiate poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Arouamtulu pentru Brașovi: la administrațiune, piața mare Nr. 22, etagiula I., pe unu and 10 fl., pe șase luni 5 fl., pe trai luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu ană 12 fl. pa ! ese luni 6 fl., pe trei luni 3 fll. Tnu esemplară 5 or, v. a. seu 15 bani. Atâtă abonamentele câtă ft inserțiunile suntu a ae plăti înainte. MficttiM AtoliUtiattUM TipoiiaSí: BRAȘOVU, piața mare Mr. 22 SriBorl nefrancatti nu 8« pri- Baovon. Jifiarascfipt© mi3« retrimită I Birourile de aunasiuri: Braova, pata mare Nr. 22 Inserate mai primesaă in Vlena Ludolf* Moste Hausenstein & Yolger (Otto Maas), "enrt ■ SchaUk, Alois Eernd IM. Dukes, A, Oppelik,J, 2kmn*birq;\n Bu Upaatp.: 4. V.Qolditrgtr An on Mez«* Eckstein Bénát: fR Frankfurt: 9. L. Daubs;In Hamburg: A. Steiner. Preţuiţi inserţiunilor ti. o seria garmonda pe o coloaia 8 or. si 80 or. timbru pentru □ publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Steclamo pe pagina al-a o pereă 10 ov. v. a. seu «80 ani. Rr. 231—Anula LIII. Bî&tom, Duminecă 14 (26) Octomvre 1890. ZESevista, politică. Dinăuntru. Celu mai nou actu de violenţă şi de despotismu ne mai audita, l’a sevérsita ministrulu de culte, contele Albin Csaky, in contra gimnastului română greco-catolicii din Nâseudă. Poravula ministru a dată cu data de 11 Octomvre unu ordinu neomenesca, prin care vrendu se dea lovitura de grațiă gimnasiului românfi din Náseuda, poruncesce direcțiunei acestui gimnasiu, ca: pe viitcoru gimnasiulu sé nu se mai numeascâ nici „românău nici „greco-catolicăprogramele școlare ce aparu din anii în anii se se redacteze de aci înainte în limba maghiară; mai departe se opresce strictă, că în acele programe şi în genere şi înfiarele şcolare se se mai româniseze pe viitoră numele şcolarilor, încă nu seimit motivele, pe cari îşi baseză volniculu ministru ucazulu sau draconicu, dar credincioasa lui slugă, foia bugetară „Kolozsvár“, ne spune, că ministrul a procedat pe cale „legală“ pentru că acesta şcolă se susţine din averea celor 44 comune, în cari locuesc: Români, Maghiari, Germani, Jidani etc. ; că nici naţionalitatea română, nici biserica greco-catolică nu susţine şcola din Năsăudă, nici nu da pentru susţinerea ei măcard o lăscae; că institutulu e curata comunală, or caracterul ü acesta este curata esprimata în contractulu încheiata; că ministrulü Csaky sugrumă unii abusa, şi că şcola dela Născuda româniseză numele şcolarilor, căci în locu de Kerekes se scrie Cherechesiu în locu de Kocsis se scrie Cocişiu. Mai audicaţi d.-voastre neadevéruri aşa de cornurate?! Nu credem?! In faţa unora astfel de prigoniri nemiloase ale guvernului ungurescu, cine mai poatefice, că noi traim, într’o epocă liberală și cultă, cine mai poate dice, că la noi statula și-a luatu de principiu supremă progresulu, desvoltarea și bunăstarea popoarelor conlocuitoare și că dară nu amu trăi intr’unu statu, care toate le esploatéza pentru interesele specifice ale elementului dela stăpânire. Ciocanulu d-lui Csaky e mai grozava decât tunula contelui Thun de pe vremile absolutismului austriaco în materiă de ordonanţe despotice. Thun era numai unu cârpaciu pe lângă Csaky, care în locu se învieze omoră, în locu sĕ mijlocescă progresa şi luminare, mijlocesce prin ordonanţe tătăresci înapoiare şi întunecare. Repeţimfi, ce amu disti intr’unulți din numerii trecuţi ai foii nóastre. Duşmanulu nu e numai înaintea porţilor cetăţii, dela a intrata chiar în cetate.