Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1891 (Anul 54, nr. 1-24)
1891-01-15 / nr. 12
Pagina 2 ____ GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 12—1891. dedlama numai, ca cuvântula maghiara să nu-i pară așa străina, ca și cum ar fi unii „volapük“, ci vremi, ca de-odată cu limba maternă să se dedea a privi limba maghiară ca limbă a fraților săi compatrioți. Noi vremii să primimu admoniarea d-lui deputata Filtsch, de a nu considera ca străini pe cetăţenii patriei, cari vorbesc o altă limbă, ci a-i considera ca fraţi ai noştri. De aceea contam firele, cari să ne lege frăţesce laolaltă şi să întărescă în noi sentimentul, unitarii şi iubirea cătră patria comună. Intre aceste fire este şi limba, care nu poate fi nici cea germană, nici cea slavă, ci numai limba maghiară. Primesce proiectulu. Luâ cuvântulu deputatulu säsescu: Iosef Schuster : Din adevărata sentimenta şi din convingere, elü este una necondiţionat credincioşu ala statului modernă şi este uni credincioşii și alți ideei de statu maghiara. Cu toate acestea oratorul nu poate primi proiectul de lege nici din puncta de vedere alu crescerei, nici alți politicei, deoarece în amendouă privințele stă în contracjicere cu basa corectă a educațiunei și cu prada câștigată prin esperienţă. Nu l poate primi nici pentru aceea, pentru că proiectul nu stă în consonanţă cu acela tacto de barbata de statu, cu acea precugetare şi superioritate, pe care ministrul instrucţiunei publice a dovedit’o la fiecare paşa. Statul trebue să încungiure orice silă de limbă şi trebue să concedă, ca fiecare să se fericescă în limba lui. Statul moderna se baseza pe familiă. Numai vieţa familiară basată pe moralitate poate să dea statului tineri bine făcuţi şi deştepţi. Familia este terenul sânta, în care copiii crescu şi se înmulţesca. In faţa acestora adevăruri, ce posiţie voru lua părinţii şi mamele faţă cu disposiţiunile acestui proiecta de lege? Pute-se vor uni cu principiile cuprinse în acesta? In înţelesula acestora principii, mama iubitore şi gata de ori ce jertfă nu mai e singură stăpână peste acela dreptu sânta, data ei de natură, de a conduce şi de a supraveghia primii paşi ai iubitului ei copil. Tatala nu mai are lipsă de a se îngriji cu scumpătate, că pre care sistema de crescere corăspunde mai mult, caracterului fiului său. De aci înainte părinţii îşi vor împărţi aceste drepturi ale lor, cu alţii, cărora li se dă dreptul de a se amesteca în cele mai intime raporturi familiare. Uni asemenea proiecta de lege nu poate fi spre binele şi salatea scumpei patrie şi din asta causă nu-l primesce. Conte Karolyi Sándor: Déci în legea pentru şcolele poporale cu ani de zile înainte de asta am dat d espresiune dorinţei, ca fiecare cetăţenil al patriei să cunoscă limba maghiară, atunci aceste proiecţii de lege nu este alta, decât întregirea acelei legi, prin ele voimi să uşurăm şi ajungerea scopului, la care ţintim. Acesta trebue să se facă şi e bine să se facă. Disposiţiunea luată în acesta proiecta, de a se îndatora părinţii a-şi trimite copiii la Kisdedovo, deşi conţine silă, oratorula o găsesce forte corectă, întrebă însă oratorula: cine are să judece, decă părinţii îngrijesca de ajunsa de copiii lord, ori ba, şi că prin urmare sunta aceştia îndatoraţi a-şi trimite copiii la Kisdedovuri ori nu sunta îndatoraţi ? Ori doara, Zice oratorulu, aţi lăsata lucru la acesta în sarcina subprimarului, sau a păzitorului de nóapte din comună? Ela cere să se ia disposiţiuni în privinţa acesta. tor preparandu oratorulu nu le dă dreptulu de a puté da diplome. In generala primesce proiectulu altora confesiuni, decă în comună nu se află alte Kișdedovuri, prin acesta se perde caracterula confesionala ala Kisdedovului. Pentru delăturarea acestora neajunsuri, oratorula cere a se modifica proiectulu de lege în sensulu arătata de elü. De-altmintrelea în generala voteaza proiectulu și se bucură din totă inima de eli, se bucură mai alesü din punctulu de vedere alu propagărei limbei maghiare. In ședința dela 21 Ianuarie mai întâi lua cuvântulu deputatulu, Rosszival István. El se miră, că în dieta ungurescă se pot ridica voci în contra acelei înţelepte disposiţiuni a proiectului, prin care se face obligator© propunerea limbei maghiare. Prea de mare importanţă este acesta proiecta de lege şi pentru ideia de statu maghiara. Află vătămător şi lucru, că se permite şi confesiunilor să-şi înfiinţeze preparandii la motivarea proiectului sedice, că pentru îngrijitorele KisdedovurilorOacesîn Ungaria, începându dela naştere şi pănă la împlinirea anului al 5-lea al cetăţii, morți dintre copii ca la 5O°/0 şi din astă causă trebue să se înfiinţeze Kişdedovuri. Dintre aceste 5O°/0 însă, 32°/0 se vine dela nascere pănă la împlinirea unui an. Aceste 32°/0 aşadară n’au nimica de-a face cu cestiunea Kişdedovurilor, pentru câ acestă mare parte a casurilor de moarte nu va fi prevenită de Kişdedovuri. Românii aşaderă 18°/0, dintre cari jumătate se vină pe etatea petrecută în Kişdedovuri, or jumătate pe etatea petrecută afară de Kişdedovuri. Așa(Ură cam 5% poate se fiu numărulă acelora copii, cari morți din causa băii). Sie sollen sich magyarisken ! (Vine aprobări), ca să întemeiaţi unii statu maghiara, care să se estindă pănă la Balcani, şi care să fiă bastionulul de apărare şi unula dintre cele mai puternice state ale Europei. Eu crede, că cine stă pe basa ideei de statu maghiara, acela trebue să primesca şi consecinţeleadecă de a învăţa limba maghiară. — Adevărata! Aşa este!) Basa pe care stă d-la deputata Mocsary nu este statula maghiara. (Aşa este!) Basa, pe care stă el, este negaţiunea statului maghiaru. (Vine aprobări). Ceea ce vre d-la deputata, în consecinţă este constituirea politică şi teritorială a naţionalităţilor, (Aşa este? Aşa este!) este îmbucătăţirea unităţii naţiunei maghiară. (Vine aprobări.) Şi decă vom desface unitatea naţională a ţerei, în prima liniă o vor a simţi-o aceasta naţionalităţile. (Adevărată ! Aşa este !). Ele nu se vor respecta unele pe altele şi nu vor avea libertate politică. (Adevărat! Aşa este!). Pe când aici, pe acesta pomenia, susţină şi cuteza a susţine în faţa lumei întregi, Beöthy Ákos: In ce privesce ins , că se află şi esistă o libertate politică fracţiunea, el nu prea este amicu alui aşa de mare, precum nu se mai află inconfesiunilor, deoarece e convinsa, că la noi uniunea naţională nu va prinde rădăcini pănă atuneia, pănă când nu vomă călii în Europa. (Adevărata! Aşa este!) Dacă deputaţii saşi vor fi în stare să-i arate oratorului unu singura statu, are o instrucţiune de statu şi naţională, în care să esiste mai multă libertate, ca (Vine aprobări în stânga și stânga estremă.) Despre deputatul Mocsary dice oratorulu, că e „inpartibus infidelium“ (Mare ilaritate) și că simte deosebită buîn Ungaria, atunci el i se dă învinsa. (Vine aprobări generale.) Eu considera acestu proiectu de lege ca pe mulți, care voesce să pucurtă a atinge cordele, cari ila dora pe zesoa integritatea vieţei naţionale, vo- Haghiara. (Adevărată! Aşa este!) Pe esoe între marginele posibile să conserve deputaţii saşi îi împarte oratorul, în lipsei de îngrijire, or nu 50%, după cum ■ două categorii: una mai blândă, pe care a disu d-lu ministru. Acesta este mare deosebire. Oratorul, ar dori mai pe susi de toate, ca ministrul, prin proiectul de față, seu prin alta proiecta de lege, se ia asemenea măsuri și pentru copiii, cari încă n’au ajunsă etatea de a putea fi luaţi în Kişdedovurî. Crede consulta de a se înfiinţa în comune legănării. Pentru ca în 10—20 de ani să se potă înfiinţa Kişdedovuri în toate cele 12.000 de comune ungare, statuia va ave lipsă de ajutorul confesiunilor, căci a se împovăra comunele cu dări mai mari ca cele prevăcjute în proiecta, acesta n’ar dori-o oratorul. Confesiunile însă nu vor fi învoite cu acestu lucru din causa „rugaciunilor de pietate;“ căci decă odată asilula de copii este confesională, în ele nu se mai potu propune „rugăciuni de pietate“, ci simple numai rugăciuni, cari rugăciuni vor ave caractera confesionala. După ce însă în proiecta se dice, că în Kisdedovurile confesionale sunta a se primi şi copiii o representă Adolf Zay, or alta intransigentă, pe care o representă Filtsch şi Schuster. Adolf Zay a declarata în modula cele mai serioşa şi mai särbätorescu, că elü este amiculü ideei de statü maghiaru și că doresce întărirea acestei idei. Frumosü este a proclama unu astfelü de principiu, dér urítü este, că de câte ori e vorba de aplicarea acestui principiu, totdeuna domnia loru suntü în contra. (Adevărată! Așa este în drepta şi în stânga). Eugen Saimen a declarata, că se bucură multă de întărirea rassei maghiare, dar de una lunga şiră de ani d-lora totdeuna au fostă în contra măsurilor luate pentru întărirea rassei maghiare. Polemiseză apoi cu Filtsch şi se provocă la economistul Friderica Liszt, care recomanda Nemhlora, să vină câta de mulţi în Ungaria. Conte Karolyi Gábor : Ferescu Dumnezeu (Mare ilaritate.) Beöthy Ákos: Mă rog, ascultaţi numai mai departe: „dar după ce vor veni, să se maghiariseze“ (Vine aprope copii pe seama naţiunei maghiare (Vine aprobări), voesce să verse în ei încă din fragedă etate patriotismula şi spiritula naţionala (Vine aprobări generale). Din aceste consideraţiuni primesce profetulu. (Sgomotoase şi prelungite aclamări şi aprobări generale. Din toate părţile număroşi deputaţi felicită pe oratorii.) se scimu că, d-lu Iakab Elek toru Kalandor numesc© și pe membrii comitetului pe Iancu, Bărnuțu, Laurianu, Buteanu. Escepțiune face numai cu d-lu Barițiu și cu doi concipiști, Dunca și Manu, pe cari îi laudă. pag. 131. Despre d-lu Barițiu mai zice la pag. 134, că, s'a dată la o parte — felrevonult. — Er la pag. 230 totu d-lu Jakab Elek ne spune, că și comisarulu ministerială Br. Perényi In raportulu său din 31 Maiu 1848 trimisu ministeriului maghiaru, laudă pe d-lu Barițiu și pe Dunca. Apoi să nu uităm el că, Ungurii și pe Mihaiu Viteazulu ilu numescu: Kalandor. Prin urmare pentru Varga Catalina e unu titlu de onoare numirea: Kalandor. ... In volumul I, d-la Bariţiu dice că, guvernul, dacă ar fi vrutu, ar fi avuta mijloace în două direcţiuni d’a linişti spiritele muntenilor. Pro primo: „De a le recunosce drepturile vechi.“ Pro secundo: „De a înfrâna rapacitatea funcţionarilor”.“ Ad primum. Respunsulu meu din „Gazeta Trans.“ Nr. 173 din 1889: „Mă mira deci că s’a putută dice în opula d-lui Bariţiu: „Avea guvernulu unu mijlocii forte sigura de a împăca spiritele muntenilor d : a le recunósce drepturile vechi.“ Cum adecă ar fi avutu guvernulu mijlóce de a împăca spiritele muntenilor ? Varga Catalina s’a luptatu pentru ștergerea sclăviei. Cum ar fi pututu guvernulu să sterga sclăvia? Și apoi care guvernu s’o fi facutu acesta? Nu cumva cela ce proiectase totu atunci vestitula „Urbariu?“ Ştergerea sclăviei nu e de competinţei guvernului, ci e de competinţa legislaţiunei. Ei că legislativa numai la ştergerea sclăviei nu s’a cugetată, ne-o dovedesc© „Urbariulu“ sancţionatu.“ La acestu respunsu, d-lu Bariţiu în Volumul al Il-lea dă următorea Replică : „De aci încolo se cere o naivitate cu totul inocentă, ca să pot crede cineva, că între anii 1841 — 1847 ar fi voit, ori ar fi cutezată advocaţii maghiari din Transilvania să lupte pe la tribunale compuse numai din nobili, sau la Guvernu şi la cancelaria curţii, pentru ştergerea iobăgiei. Ori cine susţine aşa ceva pentru acele timpuri, este datorit să-şi probeze cu acte autentice din Archive publice, ceea ce nu va putea proba niciodată“ Duplică : De oarece d-la Bariţiu nu numai recunosce ceea ce eu i-am respuns, că nu pe calea legei şi nu prin Guverna se putea şterge sclăvia, ci-la numesce chiar omu naiva, pe cela ce ar susţine aşa ceva şi’lfi îndrumă, ca să’şi dovedască prin acte autentice aserţiunea una la mână, alta la mână, fiind-că singura d-lu Bariţiu susţine în Volumul I că : „Avea Guvernul, unu mijlocui forte „sigura, d’a împăca spiritele munteniilor”, a le recunoasce drepturile vechi; aștepta cu dorit, să ne probeze d-la Barițiu, cu acte „din archive publice.“ Cum ar fi pututu să le recunoscă Guvernul, drepturile vechi, va să zică, să ștergă sclăvia? Adevărul este, că purtarea procesului, din partea Varga Cătălinei, era numai o muscă, ceea ce Guvernulu şi cancelaria curţii, o soia forte bine; precum mască a fosta totă purtarea „jupânesei“, cum o numesce d-lu Bariţiu. Din puncta de vedere alu legilor şi ala sistemului acelui timpu, dânsa era cela mai mare criminala: ea pregătea încetula cu încetula spiritele oamenilor, pentru o resela generală. Cum de d-la Bariţiu n’a spus’o în Volumul I, în partea istorică, că „jupânesa“ a fosta numai o agentură a fratelui ei din Viena şi a advocaţilor din Aiuda ? Şi cu ce dovedesce d-lu Bariţiu, că „jupânesa“ a fosta o „agentură“. Popa Balinth ne spune, că advocaţii din Aiuda primeau înaintea venirei „jupânesei“ în munţi, honorarie grase, or nu pe timpuu, când ea fuse acolo. Peste totu, Popa Balinth, una singura cuvânta rău despre Varga Catalina nu zice. Toţi câţi au vorbită rău despre ea, au vorbita din punctul de vedere alu sistemului şi ala legilor feudale antimarţiale. Din acela puncta de vedere dânsa fu cela mai mare criminala: ea fu — precum o numi Şaguna, în raportul său — rebelă, care a vrutu să pună ţeva în flăcări. In partea a III-a ala „Memoriului“ meu la pag. 92 am Zisit, şi de astă-dată încă repeta: „Să nu cugete cineva, că dara eu aşi vrea să glorifica pe Varga Catalina, ori dară aşi vrea să faca politică, ferit’au DumneZeu, nici-decata, scopula meu e, a rectifica aserţiunile neadevărate, laudele nemeritate, a reproduce faptele istorice aşa precum s’a întâmplatan întrega lor e golătate.“ Că scopul „jupânesei“ n’ar fi fostă altceva decât o „agentură“ n’avea d-la Bariția să ni-o mai spună; acesta o Zise pârintesculă guvernă, în hărtia lui cătră Disolvarea parlamentului austriacă. Scriea despre disolvarea parlamentului din Viena a sosită pretutindeni cu totulă neaşteptată. Guvernul, a ţinută secretă acesta mesură şi chiar şi deputaţii, cari conveneau cuiLucci cu miniştrii, n’au aflată nimică despre ea pănă ce nu au cetită patenta împerătesca în gazeta oficială, „Wiener Zeitung“. Ună comentară în partea neoficiasa a numitei gazete oficiale arată ca ună motivă principală ală disolvării: „schimbările în sînulă parlamentelor“ și „rapor