Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1891 (Anul 54, nr. 1-24)

1891-01-15 / nr. 12

Pagina 2 ____ GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 12—1891. dedlama numai, ca cuvântula maghiara să nu-i pară așa străina, ca și cum ar fi unii „volapük“, ci vremi, ca de-odată cu limba maternă să se dedea a privi limba maghiară ca limbă a fraților­ săi compatrioți. Noi vremii să primimu admoniarea d-lui deputata Filtsch, de a nu considera ca străini pe cetăţenii pa­triei, cari vorbesc o altă limbă, ci a-i considera ca fraţi ai noştri. De aceea contam­ firele, cari să ne lege frăţesce la­olaltă şi să întărescă în noi sentimen­­tul, unitarii şi iubirea cătră patria co­mună. Intre aceste fire este şi limba, care nu poate fi nici cea germană, nici cea slavă, ci numai limba maghiară. Pri­mesce proiectulu. Luâ cuvântulu deputatulu säsescu: Iosef Schuster : Din adevărata senti­­m­enta şi din convingere, elü este una necondiţionat credincioşu ala statului mo­dernă şi este uni credincioşii și alți ideei de statu maghiara. Cu toate acestea ora­torul­ nu poate primi proiectul­ de lege nici din puncta de vedere alu crescerei, nici alți politicei, deoarece în amendouă privințele stă în contracjicere cu basa corectă a educațiunei și cu prada câști­gată prin esperienţă. Nu­ l­ poate primi nici pentru aceea, pentru­ că proiectul­ nu stă în consonanţă cu acela tacto de barbata de statu, cu acea precuge­­tare şi superioritate, pe care ministrul­ instrucţiunei publice a dovedit’o la fie­­care paşa. Statul­ trebue să încungiure ori­ce silă de limbă şi trebue să concedă, ca fie­care să se fericescă în limba lui. Statul­ moderna se baseza pe familiă. Numai vieţa familiară basată pe mora­litate poate să dea statului tineri bine fă­cuţi şi deştepţi. Familia este terenul­ sânta, în care copiii crescu şi se înmul­­ţesca. In faţa acestora adevăruri, ce po­­siţie voru lua părinţii şi mamele faţă cu disposiţiunile acestui proiecta de lege? Pute-se vor­ uni cu principiile cuprinse în acesta? In înţelesula acestora prin­cipii, mama iubitore şi gata de ori ce jertfă nu mai e singură stăpână peste acela dreptu sânta, data ei de natură, de a conduce şi de a supraveghia primii paşi ai iubitului ei copil­. Tatala nu mai are lipsă de a se îngriji cu scum­­pătate, că pre care sistema de crescere corăspunde mai mult, caracterului fiului său. De aci înainte părinţii îşi vor­ îm­părţi aceste drepturi ale lor, cu alţii, cărora li­ se dă dreptul­ de a se ames­teca în cele mai intime raporturi fami­liare. Uni asemenea proiecta de lege nu poate fi spre binele şi salatea scumpei patrie şi din asta causă nu-l­ primesce. Conte Karolyi Sándor: Déci în legea pentru şcolele poporale cu ani de zile înainte de asta am­ dat d espresiune dorinţei, ca fie­care cetăţenil al­ pa­triei să cunoscă limba maghiară, atunci aceste proiecţii de lege nu este alta, decât­ întregirea acelei legi, prin ele voimi să uşurăm şi ajungerea scopului, la care ţintim­. Acesta trebue să se facă şi e bine să se facă. Disposiţiunea luată în acesta pro­iecta, de a se îndatora părinţii a-şi tri­mite copiii la Kisdedovo, deşi conţine silă, oratorula o găsesce forte corectă, întrebă însă oratorula: cine are să ju­dece, decă părinţii îngrijesca de ajunsa de copiii lord, ori ba, şi că prin urmare sunta aceştia îndatoraţi a-şi trimite co­piii la Kisdedovuri ori nu sunta îndatoraţi ? Ori doara, Zice oratorulu, aţi lăsata lu­­cru la acesta în sarcina subprimarului, sau a păzitorului de nóapte din comună? Ela cere să se ia disposiţiuni în privinţa acesta. tor preparandu­ oratorulu nu le dă dreptulu de a puté da diplome. In generala pri­­mesce proiectulu­ altora confesiuni, decă în comună nu se află alte Kișdedovuri, prin acesta se perde caracterula confesionala ala Kis­­dedovului. Pentru delăturarea acestora neajunsuri, oratorula cere a se modifica proiectulu de lege în sensulu arătata de elü. De-altmintrelea în generala voteaza proiectulu și se bucură din totă inima de eli, se bucură mai alesü din punc­­tulu de vedere alu propagărei limbei ma­ghiare. In ședința dela 21 Ianuarie mai întâi lua cuvântulu deputatulu, Rosszival István. El­ se miră, că în dieta ungurescă se pot­ ridica voci în contra acelei înţelepte disposiţiuni a proiectului, prin care se face obligator© propunerea limbei maghiare. Prea de mare importanţă este acesta proiecta de lege şi pentru ideia de statu maghiara. Află vătămător şi lucru, că se permite şi confesiunilor­ să-şi înfiinţeze preparandii la motivarea proiectului se­dice, că­­ pentru îngrijitorele KisdedovurilorO­­aces­în Ungaria, începându dela naştere şi pănă la împlinirea anului al­ 5-lea al c­etăţii, morți dintre copii ca la 5O°/0 şi din astă causă trebue să se înfiinţeze Kişdedovuri. Dintre aceste 5O°/0 însă, 32°/0 se vine dela nascere pănă la îm­plinirea unui an­. Aceste 32°/0 aşa­dară n’au nimica de-a face cu cestiunea Kiş­­dedovurilor­, pentru­ câ acestă mare parte a casurilor­ de moarte nu va fi preve­nită de Kişdedovuri. Românii aşa­deră 18°/0, dintre cari jumătate se vină pe etatea petrecută în Kişdedovuri, or ju­mătate pe etatea petrecută afară de Kiş­­dedovuri. Așa­(Ură cam 5% poate se fiu numărulă acelora copii, cari morți din causa băii). Sie sollen sich magyarisk­en ! (Vine aprobări), ca să întemeiaţi unii statu ma­ghiara, care să se estindă pănă la Bal­cani, şi care să fiă bastionulul de apărare şi unula dintre cele mai puternice state ale Europei. Eu crede, că cine stă pe basa ideei de statu maghiara, acela trebue să primesca şi consecinţele­­adecă de a în­văţa limba maghiară. — Adevărata! Aşa este!) Basa pe care stă d-la deputata Mo­­csary nu este statula maghiara. (Aşa este!) Basa, pe care stă el­, este nega­­ţiunea statului maghiaru. (Vine aprobări). Ceea ce vre d-la deputata, în consecinţă este constituirea politică şi teritorială a naţionalităţilor­, (Aşa este? Aşa este!) este îmbucătăţirea unităţii naţiunei ma­ghiară. (Vine aprobări.) Şi decă vom­ desface unitatea naţională a ţerei, în prima liniă o vor a simţi-o aceasta naţio­nalităţile. (Adevărată ! Aşa este !). Ele nu se vor­ respecta unele pe altele şi nu vor avea libertate politică. (Adevărat! Aşa este!). Pe când aici, pe acesta pomenia, susţină şi cuteza a susţine în faţa lumei întregi, Beöthy Ákos: In ce privesce ins­ , că se află şi esistă o libertate politică fracţiunea, el­ nu prea este amicu alu­i aşa de mare, precum nu se mai află in­confesiunilor­, deoarece e convinsa, că la noi uniunea naţională nu va prinde ră­dăcini pănă atuneia, pănă când nu vomă călii în Europa. (Adevărata! Aşa este!) Dacă deputaţii saşi vor­ fi în stare să-i arate oratorului unu singura statu, are o instrucţiune de statu şi naţională,­­ în care să esiste mai multă libertate, ca (Vine aprobări în stânga și stânga es­­tremă.) Despre deputatul­ Mocsary dice oratorulu, că e „inpartibus infidelium“ (Mare ilaritate) și că simte deosebită bu­în Ungaria, atunci el i se dă învinsa. (Vine aprobări generale.) Eu considera acestu proiectu de lege ca pe m­ulți, care voesce să pu­curtă a atinge cordele, cari ila dora pe zesoa integritatea vieţei naţionale, vo- Haghiara. (Adevărată! Aşa este!) Pe esoe între marginele posibile să conserve deputaţii saşi îi împarte oratorul, în lipsei de îngrijire, or nu 50%, după cum ■ două categorii: una mai blândă, pe care a disu d-lu ministru. Acesta este mare deosebire. Oratorul, ar dori mai pe susi de toate, ca ministrul, prin proiectul­ de față, seu prin alta proiecta de lege, se ia asemenea măsuri și pentru copiii, cari încă n’au ajunsă etatea de a putea fi luaţi în Kişdedovurî. Crede consulta de a se înfiinţa în comune legănării. Pentru ca în 10—20 de ani să se potă înfiinţa Kişdedovuri în toate cele 12.000 de comune ungare, statuia va ave lipsă de ajutorul­ confesiunilor­, căci a se împovăra comunele cu dări mai mari ca cele prevăcjute în proiecta, acesta n’ar dori-o oratorul­. Confesiunile însă nu vor­ fi învoite cu acestu lucru din causa „rugaciunilor­ de pietate;“ căci­­ decă odată asilula de copii este confe­sională, în ele nu se mai potu propune „rugăciuni de pietate“, ci simple numai rugăciuni, cari rugăciuni vor­ ave ca­­ractera confesionala. După ce însă în proiecta se dice, că în Kisdedovurile confesionale sunta a se primi şi copiii o representă Adolf Zay, or alta intran­sigentă, pe care o representă Filtsch şi Schuster. Adolf Zay a declarata în mo­dula cele mai serioşa şi mai särbätorescu, că elü este amiculü ideei de statü ma­ghiaru și că doresce întărirea acestei idei. Frumosü este a proclama unu ast­­felü de principiu, dér urítü este, că de câte­ ori e vorba de aplicarea acestui principiu, totdeuna domnia loru suntü în contra. (Adevărată! Așa este­ în drepta şi în stânga). Eugen Saimen a declarata, că se bucură multă de întărirea rassei maghiare, dar de una lunga şiră de ani d-lora totdeuna au fostă în contra mă­­surilor­ luate pentru întărirea rassei ma­ghiare. Polemiseză apoi cu Filtsch şi se provocă la economistul­ Friderica Liszt, care recomanda Nemhlora, să vină câta de mulţi în Ungaria. Conte Karolyi Gábor : Ferescu Dum­nezeu (Mare ilaritate.) Beöthy Ákos: Mă rog­, ascultaţi nu­mai mai departe: „dar după ce vor­ veni, să se maghiariseze“ (Vine apro­pe copii pe seama naţiunei maghiare (Vine aprobări), voesce să verse în ei încă din fragedă etate patriotismula şi spiritula naţionala (Vine aprobări gene­rale). Din aceste consideraţiuni primesce profetulu. (Sgomotoase şi prelungite acla­­mări şi aprobări generale. Din toate părţile număroşi deputaţi felicită pe oratorii.) se scimu că, d-lu Iakab Elek toru Kalan­dor numesc© și pe membrii comitetului pe Iancu, Bărnuțu, Laurianu, Buteanu. Escepțiune face numai cu d-lu Barițiu și cu doi concipiști, Dunca și Manu, pe cari îi laudă. pag. 131. Despre d-lu Barițiu mai zice la pag. 134, că, s'a dată la o parte — felrevo­nult. — Er la pag. 230 totu d-lu Jakab Elek ne spune, că și comisarulu minis­terială Br. Perényi In raportulu său din 31 Maiu 1848 trimisu ministeriului ma­ghiaru, laudă pe d-lu Barițiu și pe Dunca. Apoi să nu uităm el că, Ungurii și pe Mihaiu Viteazulu ilu numescu: Ka­landor. Prin urmare pentru Varga Ca­talina e unu titlu de onoare numirea: Kalandor. .­.. In volumul­ I, d-la Bariţiu dice că, guvernul, dacă ar fi vrutu, ar fi avuta mijloace în două direcţiuni d’a linişti spi­ritele muntenilor­. Pro primo: „De a le recunosce drep­turile vechi.“ Pro secundo: „De a înfrâna rapaci­tatea funcţionarilor”.“ Ad primum. Respunsulu meu din „Gazeta Trans.“ Nr. 173 din 1889: „Mă mira deci că s’a putută dice în opula d-lui Bariţiu: „Avea guvernulu unu mijlocii forte sigura de a împăca spiritele muntenilor d : a le recunósce drepturile vechi.“ Cum adecă ar fi avutu guvernulu mijlóce de a împăca spiritele muntenilor­ ? Varga Catalina s’a luptatu pentru ștergerea sclăviei. Cum ar fi pututu gu­vernulu să sterga sclăvia? Și apoi care guvernu s’o fi facutu acesta? Nu cumva cela ce proiectase totu atunci vestitula „Urbariu?“ Ştergerea sclăviei nu e de competinţei guvernului, ci e de competinţa legisla­­ţiunei. Ei că legislativa numai la şter­gerea sclăviei nu s’a cugetată, ne-o do­vedesc© „Urbariulu“ sancţionatu.“ La acestu respunsu, d-lu Bariţiu în Volumul­ al­ Il-lea dă următorea Replică : „De aci încolo se cere o naivitate cu totul­ inocentă, ca să pot­ crede ci­­neva, că între anii 1841 — 1847 ar fi voit­, ori ar fi cutezată advocaţii ma­ghiari din Transilvania să lupte pe la tribunale compuse numai din nobili, sau la Guvernu şi la cancelaria curţii, pentru ştergerea iobăgiei. Ori cine susţine aşa ceva pentru acele timpuri, este datorit să-şi probeze cu acte autentice din Ar­chive publice, ceea ce nu va putea proba nici­odată“ Duplică : De oare­ce d-la Bariţiu nu numai re­cunosce ceea ce eu i-am respuns­, că nu pe calea legei şi nu prin Guverna se putea şterge sclăvia, ci-la numesce chiar omu naiva, pe cela ce ar susţine aşa ceva şi’lfi îndrumă, ca să’şi dovedască prin acte autentice aserţiunea una la mână, alta la mână, fiind-că singura d-lu Bariţiu susţine în Volumul­ I că : „Avea Guvernul, unu mijlocui forte „sigura, d’a împăca spiritele munteni­­ilor”, a le recunoasce drepturile vechi; aș­­­tepta cu dorit, să ne probeze d-la Ba­­­rițiu, cu acte „din archive publice.“ Cum ar fi pututu să le recunoscă Guvernul­, drepturile vechi, va să zică, să ștergă sclăvia? Adevărul­ este, că purtarea proce­sului, din partea Varga Cătălinei, era numai o muscă, ceea ce Guvernulu şi cancelaria curţii, o soia forte bine; pre­cum mască a fosta totă purtarea „ju­­pânesei“, cum o numesce d-lu Bariţiu. Din puncta de vedere alu legilor­ şi ala sistemului acelui timpu, dânsa era cela mai mare criminala: ea pregătea înce­­tula cu încetula spiritele oamenilor, pentru o rese­la generală. Cum de d-la Bariţiu n’a spus’o în Volumul­ I, în partea istorică, că „ju­­pânesa“ a fosta numai o agentură a fra­telui ei din Viena şi a advocaţilor­ din Aiuda ? Şi cu ce dovedesce d-lu Bariţiu, că „jupânesa“ a fosta o „agentură“. Popa Balinth ne spune, că advocaţii din Aiuda primeau înaintea venirei „jupânesei“ în munţi, honorarie grase, or nu pe tim­­pu­u, când ea fuse acolo. Peste totu, Popa Balinth, una singura cuvânta rău despre Varga Catalina nu zice. Toţi câţi au vorbită rău despre ea, au vorbita din punctul­ de vedere alu sistemului şi ala legilor­ feudale antimarţiale. Din acela puncta de vedere dânsa fu cela mai mare criminala: ea fu — precum o numi Şaguna, în raportul­ său — re­belă, care a vrutu să pună ţeva în flăcări. In partea a III-a ala „Memoriului“ meu la pag. 92 am Zisit, şi de astă-dată încă repeta: „Să nu cugete cineva, că dara eu aşi vrea să glorifica pe Varga Catalina, ori dară aşi vrea să faca politică, ferit’au DumneZeu, nici-decata, scopula meu e, a rectifica aserţiunile neadevărate, lau­dele nemeritate, a reproduce faptele isto­rice aşa precum s’a întâmplata­­n întrega lor e golătate.“ Că scopul­ „jupânesei“ n’ar fi fostă altceva decât o „agentură“ n’avea d-la Bariția să ni-o mai spună; acesta o Zise pârintesculă guvernă, în hărtia lui cătră Disolvarea parlamentului austriacă. Scriea despre disolvarea parla­mentului din Viena a sosită pre­tutindeni cu totulă neaşteptată. Guvernul, a ţinută secretă acesta mesură şi chiar şi deputaţii, cari conveneau cuiLucci cu miniştrii, n’au aflată nimică despre ea pănă ce nu au cetită patenta împeră­­tesca în gazeta oficială, „Wiener Zeitung“. Ună comentară în partea neo­­ficiasa a numitei gazete oficiale arată ca ună motivă principală ală disolvării: „schimbările în sî­­nulă parlamentelor­“ și „rapor­

Next