Gazeta Transilvaniei, decembrie 1891 (Anul 54, nr. 266-287)
1891-12-08 / nr. 271
Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 271—1891. Ziua de Sf. Ştefană şi prin felă de felii de mijloce de germanisare, pănă când monumentul lui Hentzi va sta înaintea ministeriului de honvezi, trebue să cultivămă suvenirile nóstre gloriose.“ Aceştia sunta Maghiarii, trice Dr. Lueger, pe cari cancelarul, germani, generalul de Caprivi, îi priveşte ca pe acele isvore, din care se trage bunele informaţiuni asupra Austro-Ungariei; trebue să se soie câtă trufiă zace în vorbele aceste, trebue să se scie cum în Ungaria. Maghiarii asupresoui în moda ne mai auzită pe Germani şi cum ţintesca ei să-i desnaţionaliseze, că limba germană e alungată din şcoilă, judecătorii, etc... Apoi continua din cuvânta în cuvânta următdrele: Deputatula Dr. Lueger: Credit, că tratatele comerciale păgubesca pe popoarele muncitoare în favorula unui mica poporă comerciala, adecă în favoriile poporului jidovescu. Pressa întrâgă jidano-liberală a scosa una strigăta de bucuriă când s’a publicata tratatele comerciale, în Ungaria ca şi în Austria vestică, în Prusia, ca şi în Elveţia. Când aceia dau ohiote de bucuriă, eu totdeuna am simţământula, că altuia va plânge, şi deaceea baga de samă esacta fiindcă vrâu să sciu, că ere sunta în stare de a usca lacrămi sau a le împedeca. Mai departe e lucru curiosa, că tratatele au fosta ţinute în taină atâta timpa şi acum cu o grabă mare a fosta publicate. Acesta e lucru lămurită. Eu nu sunta una adversara ala cererilora de credite militare, şi fiăcare stata trebue să se încrâdă în prima liniă în puterea sa propriă, dar decă s’au adusa jertfe atâta de mari, atunci trebue ca să se ţîntescă, ca să-şi câştige amici. Unde ţîntesce trăsătura naturală a înrîurirei noastre politice şi economice? In Germania politicesce n’avema ce mai căuta, nici în Italia nici în Elveţia, nici în Rusia n’avemă ce mai căuta politicesce. Trăsătura naturală a înrîurinţei nóstre politice şi economice e îndreptată spre peninsula balcanică. Acolo este a se căuta călcâială pentru industria nostră şi pentru meseriile noastre, acolo locuiescă popoare, cari şi-au apărată cu onoare naţionalitatea lor, în contra Turcilor. Românii, Sârbii, Bulgarii nu ţîntescu într’acolo ca să fiă Ruşi, ele trebue să se alăture la acă stată, care le oferă garanţiă, că’şi potu desvolta naţionalitatea lor“. Cancelarulu germana în vorbirea sa a esprimato o trasă, care e cu totul corectă. Ela zise: „Résbóaie de cabinetu au fostu pănă acum; acum résbóaiele şi tratatele vină numai din inima] poporului“. Aceste vorbe ar trebui să strălucescă în litere de aură pe poarta ministeriului afacerilor streine. Decă ar avèa să decidă bunăvoinţă unui regentă seu ală unui ministru, atunci amă fi avută de multă influenţa ndstră în Sârbia, căci regele Milană a fostă celă mai bună amică ală Austriei, şi Austria a fostă celă mai bună amică ală său. Dar cu stingerea mărirei lui Milană, durere, că şi influenţa austriacă în Srabia s’a stinsă. Pentru ce? Pentru că poporulă sârbescă nu trebuia indentificată cu regele Milană. Când aceste popoare voră privi asupra aliatului loră naturală Austria, ce voră vedè ? Deputatulă Schneider: Totă numai Jidovi. Dep. Dr. Lueger (continuândă): Ei vuidu aici, că conaţionalii lorii suntu asupriţi în modulii célu mai neaucţitu, vedu copii de 3 ani formându obiecte de încercare pentru desnaţionalisare şi maghiarisare (aplause la Antisemiţi, Cehii tineri, Sloveni şi Croaţi). Nu trebue ei să zică atunci, că acolo, unde se procede astfelă în contra supuşilor, cei mai credincioşi în contra Româniloră, Croaţiloră şi Sârbiloră, că întru asemenea stată nu se poate căuta soută pentru naţionalitatea loră ? (Aplase la Antisemiţi, Cehi, Sloveni şi Croaţi). Politica interioara maghiară esercită o influenţă nefastă asupra politicei esteriore. Trebue să o rupemă cu acăstă politică, decă voimă să mai visămă ceva despre vre-o influenţă în peninsula balcanică. Ce felii de omeni se gerăză în peninsula balcanică ca purtători ai civilisaţiei apusene? (Dep. Schneider: Totă numai Jidovii). Ce omeni se gerăză acolo ca Germanii şi Austriaci? De sigură, că D-Vostră toţi vă aduceţi aminte de baronulă Hirsch. (Risete la Antisemiţi), de construcţia căilor ferate turcesci. D-Vostră, sciţi cu toţii, că construcţia acesta, prin aşa numitele losuri turcesc, a fostă împreunată cu o înşelătorie şi corupţiune ne mai pomenită, şi acesta br. Hirsch a fostă protegiătură diplomaţiei austriace. Ca şi în casulă acesta, s’a întâmplată şi cu losurile sârbesci. Trebue să cetiţi istoria construcţiei căilor ferate sârbesci, pentru ca să sciţi, câtă murdărie şi corupţiune a fostă cu ocasiunea acesta. Trebue se cetiţi istoria monopolului de tutună şi a altor lucruri, pentru că să sciţi, câtă ură şi dispreţă a trebuită să se adune în acesta popoare. Aceia, cari au discreditată în România, prin procedura loră neruşinată, industria vieneză, să bucură de scutură diplomaţiei austriace. Şi în popóarele aceste, naturală trebue să se ivesca într’o zi convingerea: Da, pentru numele lui Dumnefleu, decă ună poporă e jefuita şi storsă în asemenea modă, atunci nu putemă aştepta nici o bunătate dela ună astfelă de stat! De aceea vă 4i°a D-Vostră, că decă Austria voesce să câştige o influinţă în peninsula balcanică, dacă voesce să aducă vreună ajutoră industriei vienese, atunci trebue să se rupă cu aceste tradiţiuni, atunci trebue să ne întoarcem la politica prinţului Eugen de Savoya, eventuală la politica esternă a împărătesei Maria Teresia şi Iosifă II. Nu e multă de atunci, de când contele Andrassy a dată espresiune părerei, că el are de lipsă numai de o musică militară austriacă şi de o companie sau două, pentru ca să ocupe Bosnia şi Herţegovina. A fostă o mare greşelă, care a costată pe Austria multe jertfe sângeroase. Şi dacă aceste greşeli se vor ivi şi în viitoră, dacă se va continua să se facă cuceriri în peninsula balcanică sub flamura roşu-albă-verde, atunci va curge mai multă sânge, fără ca să avemă vreună folosă. Trebue să vină erăşi timpulă, când flamura nagră-galbenă va adumbri flamura roşie-albă-verde, şi când colorile negre-galbine vor deveni urăşi simbolul dreptăţii, simbolul egalei îndreptăţiri a tuturor naţiunilor, când colorile aceste voră fi simbolulă onestităţii, comunicaţiunei, atunci poate ne va trebui numai o musică militară, pentru ca se facemă acele cuceriri în peninsula balcanică, cari voră servi pentru gloria şi salutea patriei nóastre. (Vile aplause la Antisemiţi şi Cehii tineri). — „Ba nu“, zise mânzură, „nu suntă mâhnită pentru mine, ci pentru tine. Mamă-ta vre să te învenineze, pentru că o împădeci în voinţele ei. Dar lasă numai pe mine, o să te scapă eu. Mâne dimineţă o să-ţi dea mâncare înveninată. Tu nu mânca, ci şi cătră mumă-ta, să guste ea mai întâi din mâncare“. In diminaţa urmatore când i se aduse băiatului de mâncare, acesta zise cătră mamă-sa: „Dragă mamă, vino mănâncă cu mine, mâncarea acesta e aşa de bună, încâtă nu mă lasă inima să mănâncă fără d-ta, hai gustă şi d-ta.“ Dar mamă-sa îi răspunse : „Nu dragul mamei, nu potă mânca, eu amă mâncată puţină mai ’nainte, şi dăcă mai mănâncă mă bolnăvescă“. Bâiatulă răspunse: „Mamă, hai de mănâncă cu mine, dară nu te vei bolnăvi, dăcă vei gusta numai o bucătură.“ — „Nu potă mânca“, răspunse mama“. Atunci băiatulă arunca mâncarea cu farfuriă cu tată afară în curte. Găinile și cânii alergară să mănânce. Dar câtă gustară rămaseră morte pe locă. După aceste băiatulă merse la scară. Aci dascălulă făcu nișce ochi mari când îlă văzu; adecă elă credea că a murită înveninată de mamă-sa. Dar Pronia dumnezeiescă la scăpată. După ce dascălulă eşi dela şcólă, merse la mama băiatului acasă, să o întrebe, cea făcută de băiatulă n’a murită. Acésta îi spuse, ce făcuse băiatulă. Atunci dascălulă născu ună altă mijlocă drăcescă să partă pe băiată. Elă zise adecă cătră ea: „Băeţii dela şc6la mea au mâne o petrecere, tu să dai băiatului mănuşile acesta înveninate ; elă câtă le va trage pe mâni, va muri. In mănuşi e presărată pulbere de sticlă şi prafă veninosă. Când va trage mănuşile, sticla o sălă şgărie şi prafulă veninosă va întră în piele şi lă va omori.“ Mama băiatului primi şi sfatulă acesta. Băiatulă după ce veni dela școlă să duse să-şi vadă de mânză. Acesta ca și în ziua trecută era mâhnită Blă ’lă întreba, pentru ce e mâhnită ? — „Cum să nu fiu mâhnită,“ răspunse mânzulă, „când mumă-ta eră vre să te prăpădăscă. Mâne dimineţă o să-ţi dea nisce mănuşi înveninate, dar tu se nu le iai, şi că ai altele mai frumóse“. In dimineţă următore într’adevără mumă-sa veni la elă cu o păreche de mănuşi şi îi zise: „Uită, dragule mamii, domnulă dascălă mi-a spusă, că aci aveţi o petrecere la şoolă, de acea tlamă adusă nisce mănuşi frumóse cum nu o să aibă nimenea; trage-le să vădă cum ţi se potrivescă ?“ — „Mulţămescă, dragă mamă“, băiatulă, „mi-am cumpărata eu altele şi mai frumoase“. — „Ba nu“, zise mamă-sa, „iată aceste suntă şi mai frumose“. Atunci băiatulă lua mănuşile de la mumă-sa din mână şi le arunca josă. O servitoare veni să le ducă afară. Dar abia luase o ruptură din ele şi căzu mortă pe podele. Atunci băiatulă îşi trase mănuşile sale şi merse la petrecere. Dascălulă câtă celă vă nu încremeni de frică, cugetândă, că băiatulă a înţelesă taina lui şi a mamei sale. De cătră sora dascălulă merse în dărâmăturile draciloră și aicea începu a ceti pe stele, care este ursita băiatului. După multă căutare afla, că băiatulă n’are să mora nici cum morte silnică și pă ună mânză, care s’a născută totă în acelă clasă în care s’a născută băiatulă, i-lă păzesce. Atunci dascălulă ’și puse altceva de gândă, adecă să prăpădască mânzulă. Deci să duse la mama băiatului şi îi spuse ce are de gândă să mai facă. Adecă elă zise: «Tu să te faci bolnavă şi să zici că numai deca vei mânca carne din mânzulă celă mai frumosă te vei însănătoşa.“ Aşa făcu mama băiatului precum o învăţase dascălulă. Să făcu adecă bolnavă și cerea într’una carne din mânzulă celă mai frumosă, care era tocmai mânzulă băiatului. Băiatulă îndată ce se întorse dela scară să duse în grajdă să-și mai ven’ de mânză. Acesta tată ea mai ’nainte era mâhnită. Băiatulă îlă întreba, că ce-i lipsesce? Mânzulă răspunse: „Dragulă meu stăpână, pe tine acum te-au CRONICA POLITICA. —7 (19) Decemvrie In faţa mişcăriloru electorale, cari s’au pornită de pe acum, este de însemnătate ună articolă ală ziarului naţională slovacă „Narodne Novine“, în care acâsta fotă, vorbindă de viitórele alegeri dietale dă a se înţelege, că după părerea ei, mai bine ar fi, decă Slovacii nu vor lua parte la alegeri. Şi mai mare turburare decâtă discursulă deputatului Dr. Lueger, a produsă în camera din Viena vorbirea deputatului cehă Dr. Gregr, ţinută cu ocasiunea legei financiare pe anul 1892. Acesta vorbire, pe care foile unguresci o numescă revoluţionară, se distinge în adevără printr’ună limbagiu pănă acum neobicinuită în parlamentulă austriacă, insă şi „Narodni List“, 4i°ei c& 0 asemenea cuvântare nu s’a mai ţinută din partea celtică în parlamentă şi că guvernulă trebue să se dedea cu asemenea manifestaţiuni din partea celtică. Multă a mai mâhnită pe Nemţi, că Gregr a arătata că ţările boeme plătescă 118 milioane contribuţiă mai multă, decâtă este de lipsă pentru acoperirea trebuinţelor loră, şi că prin urmare acesta e tributală, ce-lă plătescă anuală pentru onoarea de a aparţinea Austriei, şi că în 22 de ani ţările boeme au plătită mai multă contribuţia statului austriacă decâtă a fostă contribuţia de răsboiu a Franciei cătră Germania. A mai zise Gregr, că decă ară fi sciută strămoşii Cehiloră, că al Boemulă va fi prigonită pentru limbă şi naţionalitate, de sigură, că nu şi-ar f dată votulă la alegerea de rege din 1526 unui archiduce austriacă (Ferdinand) zise mai departe, că guvernulă pare că lucră cu intenţiunea de a prepara Boemia pentru o anexiune prusiană. „Cea mai mare parte a poporaţiunei boeme se simte foarte nefericită în acestă stată, se simte ca într’ună stată străină duşmană ei, ca într’ună felă de captivitate babilonică. Şi nu e de mirare, decă instiinţa şi dorinţa de a scăpa din acestă captivitate babilonică, cuprinde totă mai multă păturile societăţii boeme, zise mai departe că contele Taaffe are dreptate, când zice că guvernulă austriacă merge mână în mână cu celă ungurescă. In germanisare şi maghiarisare, aceste guverne mergă în adevară mână în mână. Ia fine declară, că nemulţămirea popoarelor sale ar pute fi fatală în momentulă decisivă pentru acesta stată. Şi cele mai perfecţionate arme şi puşca Manlioher ar rămânea fără efectă, decă n’ar fi condusă de mâni însufleţie. In looă de a mulţămi poporulă cehică şi a’lă însufleţi, ’să facă totă mai nemulţămită şi deşteptă în elă ura în contra statului. (Aici preşedintele chiamă la ordine pe vorbitură). Eduard Gregr sfîrşesce 41°®a(la: Bărbaţii de stată, cari astăzi suntă orbi şi cruci, faţă cu pretensiunile poporaţiunilor), voră învăţa dreptate şi indulgenţă, când voră fi înstrîmtore. Odată va sosi ora răfuelei şi ar fi mai bine, decă n’ar aştepta pănă atunci, ci ar încheia mai înainte pace cu poporele acestui imperiu şi acestă pace e uşoră de găsită şi acesta se numesce: „drepţi şi dreptate“. In dieta ungurăscă s’a desbătută la 17 Decemvre c. proiectulă de lege despre pensionarea înveţătorilorfl. Tóate partidele au primită proiectulă în generală. Desbaterea a deschis’o deputatulă Sponer Andor, care în numele a două anchete ministeriale a recomandată proiectulă spre primire. — După Sponer a vorbită Földváry Elemer, accentuândă interesele învățâtoriloră și dândă espresiune la mai multe cestiunî, cari nu le cuprinde proiectulă. Drepta din cameră a aprobată viu discursulă lui Földváry. — Vorbi apoi Kovács Albert, care s’a ocupată mai multă cu partea financiară a proiectului, atăcândă cifrele pe cari se baseză proiectulă. — Bossival István, luândă cuvântulă, a descrisă sórtea grea a învățătoriloră și a 4^s®i °& aștâptă dela acestă proiectă să îndrepteze acestă sórte. — Apponyi zise, că d-lă Csáky a întârziată prea multă cu presentarea acestui proiectă și că în timpulă acesta abia de se va putea desbate asupra lui. Apponyi apoi propuse prelucrarea proiectului și presentarea lui din nou.— Ministrulă Csăky într’o vorbire mai lungă zise, că întârzierea presentării