Gazeta Transilvaniei, decembrie 1891 (Anul 54, nr. 266-287)

1891-12-08 / nr. 271

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 271—1891. Ziua de Sf. Ştefană şi prin felă de felii de mijloce de germanisare, pănă când monumentul­ lui Hentzi va sta înaintea ministeriului de honvezi, trebue să cul­­tivămă suvenirile nóstre gloriose.“ Aceştia sunta Maghiarii, trice Dr. Lueger, pe cari cancelarul, germani, generalul­ de Caprivi, îi priveşte ca pe acele isvore, din care se trage bunele informaţiuni asupra Austro-Ungariei; trebue să se soie câtă trufiă zace în vorbele aceste, trebue să se scie cum în Ungaria. Ma­ghiarii asupresoui în moda ne mai auzită pe Germani şi cum ţintesca ei să-i desnaţionaliseze, că limba germană e alungată din şcoilă, judecătorii, etc... Apoi continua din cuvânta în cu­vânta următdrele: Deputatula Dr. Lueger: Credit, că tratatele comerciale păgubesca pe po­poarele muncitoare în favorula unui mica poporă comerciala, adecă în favoriile poporului jidovescu. Pressa întrâgă ji­­dano-liberală a scosa una strigăta de bucuriă când s’a publicata tratatele co­­merciale, în Ungaria ca şi în Austria vestică, în Prusia, ca şi în Elveţia. Când aceia dau ohiote de bucuriă, eu tot­­deuna am simţământula, că altuia va plânge, şi deaceea baga de samă esacta fiindcă vrâu să sciu, că ere sunta în stare de a usca lacrămi sau a le împe­­deca. Mai departe e lucru curiosa, că tratatele au fosta ţinute în taină a­­tâta timpa şi acum cu o grabă mare a fosta publicate. Acesta e lucru lămurită. Eu nu sunta una adversara ala cererilora de credite militare, şi fiăcare stata tre­bue să se încrâdă în prima liniă în pu­terea sa propriă, dar decă s’au adusa jertfe atâta de mari, atunci trebue ca să se ţîntescă, ca să-şi câştige amici. Unde ţîntesce trăsătura naturală a în­­rîurirei noastre politice şi economice? In Germania politicesce n’avema ce mai căuta, nici în Italia nici în Elveţia, nici în Rusia n’avemă ce mai căuta po­­liticesce. Trăsătura naturală a înrîurin­­ţei nóstre politice şi economice e în­dreptată spre peninsula balcanică. Acolo este a se căuta călcâială pentru indus­tria nostră şi pentru meseriile noastre, a­­colo locuiescă popoare, cari şi-au apă­rată cu onoare naţionalitatea lor, în con­tra Turcilor­. Românii, Sârbii, Bulgarii nu ţîntescu­ într’acolo ca să fiă Ruşi, ele trebue să se alăture la acă stată, care le oferă garanţiă, că’şi potu desvolta naţionalitatea lor“. Cancelarulu germana în vorbirea sa a esprimato o trasă, care e cu totul­ corectă. Ela zise: „Résbóaie de cabinetu au fostu pănă acum; acum résbóaiele şi tratatele vină numai din ini­ma] poporului“. Aceste vorbe ar trebui să strălucescă în litere de aură pe poarta ministeriului afacerilor­ streine. Decă ar avèa să decidă bunăvoinţă unui regentă seu ală unui ministru, atunci amă fi a­vută de multă influenţa ndstră în Sâr­­bia, căci regele Milană a fostă celă mai bună amică ală Austriei, şi Austria a fostă celă mai bună amică ală său. Dar cu stingerea mărirei lui Milană, durere, că şi influenţa austriacă în Srabia s’a stinsă. Pentru ce? Pentru­ că poporulă sârbescă nu trebuia indentificată cu re­gele Milană. Când aceste popoare voră privi asupra aliatului loră naturală Aus­tria, ce voră vedè ? Deputatulă Schneider: Totă numai Jidovi. Dep. Dr. Lueger (continuândă): Ei vuidu­ aici, că conaţionalii lorii suntu asu­priţi în modulii célu mai neaucţitu, vedu copii de 3 ani formându obiecte de încer­care pentru desnaţionalisare şi maghiari­­sare (aplause la Antisemiţi, Cehii tineri, Sloveni şi Croaţi). Nu trebue ei să zică atunci, că acolo, unde se procede ast­­felă în contra supuşilor, cei mai credincioşi în contra Româniloră, Croaţiloră şi Sâr­­biloră, că întru asemenea stată nu se poate căuta soută pentru naţionalitatea loră ? (Aplase la Antisemiţi, Cehi, Slo­veni şi Croaţi). Politica interioara ma­ghiară esercită o influenţă nefastă asu­pra politicei esteriore. Trebue să o ru­­pemă cu acăstă politică, decă voimă să mai visămă ceva despre vre-o influenţă în peninsula balcanică. Ce felii de o­­meni se gerăză în peninsula balcanică ca purtători ai civilisaţiei apusene? (Dep. Schneider: Totă numai Jidovii). Ce o­­meni se gerăză acolo ca Germanii şi Austriaci? De sigură, că D-Vostră toţi vă aduceţi aminte de baronulă Hirsch. (Risete la Antisemiţi), de construcţia căilor­ ferate turcesci. D-Vostră, sciţi cu toţii, că construcţia acesta, prin aşa numitele losuri turcesc, a fostă împreu­nată cu o înşelătorie şi corupţiune ne mai pomenită, şi acesta br. Hirsch a fostă protegiătură diplomaţiei austriace. Ca şi în casulă acesta, s’a întâmplată şi cu losurile sârbesci. Trebue să cetiţi istoria construcţiei căilor­ ferate sâr­besci, pentru ca să sciţi, câtă murdărie şi corupţiune a fostă cu ocasiunea acesta. Trebue se cetiţi istoria monopolului de tutună şi a altor­ lucruri, pentru că să sciţi, câtă ură şi dispreţă a trebuită să se adune în acesta popoare. Aceia, cari au discreditată în România, prin proce­dura loră neruşinată, industria vieneză, să bucură de scutură diplomaţiei aus­triace. Şi în popóarele aceste, naturală trebue să se ivesca într’o zi convingerea: Da, pentru numele lui Dumnefleu, decă ună poporă e jefuita şi storsă în aseme­nea modă, atunci nu putemă aştepta nici o bunătate dela ună astfelă de stat! De aceea vă 4i°a D-Vostră, că decă Austria voesce să câştige o influinţă în peninsula balcanică, dacă voesce să aducă vre­ună ajutoră industriei vienese, atunci trebue să se rupă cu aceste tra­diţiuni, atunci trebue să ne întoarcem­ la politica prinţului Eugen de Savoya, e­­ventuală la politica esternă a împărăte­sei Maria Teresia şi Iosifă II. Nu e multă de atunci, de când contele An­­drassy a dată espresiune părerei, că el­ are de lipsă numai de o musică militară austriacă şi de o companie sau două, pentru ca să ocupe Bosnia şi Herţego­­vina. A fostă o mare greşelă, care a costată pe Austria multe jertfe sânge­­roase. Şi dacă aceste greşeli se vor­ ivi şi în viitoră, dacă se va continua să se facă cuceriri în peninsula balcanică sub flamura roşu-albă-verde, atunci va curge mai multă sânge, fără ca să avemă vre­­ună folosă. Trebue să vină erăşi timpulă, când flamura nagră-galbenă va adumbri flamura roşie-albă-verde, şi când colo­­rile negre-galbine vor deveni urăşi simbo­lul dreptăţii, simbolul egalei îndreptăţiri a tuturor­ naţiunilor­, când colorile aceste voră fi simbolulă onestităţii, comunica­­ţiunei, atunci poate ne va trebui numai o musică militară, pentru ca se facemă acele cuceriri în peninsula balcanică, cari voră servi pentru gloria şi salutea patriei nóastre. (Vile aplause la Antise­miţi şi Cehii tineri). — „Ba nu“, zise mânzură, „nu suntă mâhnită pentru mine, ci pentru tine. Mamă-ta vre să te învenineze, pentru­ că o împădeci în voinţele ei. Dar lasă numai pe mine, o să te scapă eu. Mâne dimineţă o să-ţi dea mâncare înveninată. Tu nu mânca, ci şi cătră mumă-ta, să guste ea mai întâi din mân­care“. In diminaţa urmatore când i se a­­duse băiatului de mâncare, acesta zise cătră mamă-sa: „Dragă mamă, vino mă­nâncă cu mine, mâncarea acesta e aşa de bună, încâtă nu mă lasă inima să mănâncă fără d-ta, hai gustă şi d-ta.“ Dar mamă-sa îi răspunse : „Nu dra­gul­ mamei, nu potă mânca, eu amă mâncată puţină mai ’nainte, şi dăcă mai mănâncă mă bolnăvescă“. Bâiatulă răspunse: „Mamă, hai de mănâncă cu mine, dară nu­ te vei bol­năvi, dăcă vei gusta numai o bucă­­tură.“ — „Nu potă mânca“, răspunse mama“. Atunci băiatulă arunca mâncarea cu farfuriă cu tată afară în curte. Găinile și cânii alergară să mănânce. Dar câtă gustară rămaseră morte pe locă. După aceste băiatulă merse la scară. Aci das­călulă făcu nișce ochi mari când îlă văzu; adecă elă credea că a murită în­veninată de mamă-sa. Dar Pronia dum­­nezeiescă la scăpată. După­ ce dascălulă eşi dela şcólă, merse la mama băiatului acasă, să o în­trebe, ce­a făcută de băiatulă n’a mu­rită. Acésta îi spuse, ce făcuse băia­tulă. Atunci dascălulă născu ună altă mijlocă drăcescă să partă pe băiată. Elă zise adecă cătră ea: „Băeţii dela şc6la mea au mâne o petrecere, tu să dai băiatului mănuşile acesta înveninate ; elă câtă le va trage pe mâni, va muri. In mănuşi e presărată pulbere de sticlă şi prafă veninosă. Când va trage mă­nuşile, sticla o să­lă şgărie şi prafulă ve­­ninosă va întră în piele şi­ lă va o­­mori.“ Mama băiatului primi şi sfatulă acesta. Băiatulă după ce veni dela școlă să duse să-şi vadă de mânză. Acesta ca și în ziua trecută era mâhnită Blă ’lă în­treba, pentru ce e mâhnită ? — „Cum să nu fiu mâhnită,“ răspunse mânzulă, „când mumă-ta eră vre să te prăpădăscă. Mâne dimineţă o să-ţi dea nisce mănuşi înveninate, dar tu se nu le iai, şi că ai altele mai frumóse“. In dimineţă următore într’adevără mumă-sa veni la elă cu o păreche de mănuşi şi îi zise: „Uită, dragule mamii, domnulă dascălă mi-a spusă, că aci a­­veţi o petrecere la şoolă, de acea tl­amă adusă nisce mănuşi frumóse cum nu o să aibă nimenea; trage-le să vădă cum ţi­ se potrivescă ?“ — „Mulţămescă, dragă mamă“, băiatulă, „mi-am cumpărata eu altele şi mai frumoase“. — „Ba nu“, zise mamă-sa, „iată aceste suntă şi mai frumose“. Atunci băiatulă lua mănuşile de la mumă-sa din mână şi le arunca josă. O servitoare veni să le ducă afară. Dar abia luase o ruptură din ele şi căzu mortă pe podele. Atunci băiatulă îşi trase mănuşile sale şi merse la pe­trecere. Dascălulă câtă ce­lă vă nu încremeni de frică, cugetândă, că băiatulă a înţe­­lesă taina lui şi a mamei sale. De cătră sora dascălulă merse în dărâmăturile dra­­ciloră și aicea începu a ceti pe stele, care este ursita băiatului. După multă căutare afla, că băiatulă n’are să mora nici cum morte silnică și pă ună mânză, care s’a născută totă în acelă clasă în care s’a născută băiatulă, i-lă păzesce. Atunci dascălulă ’și puse altceva de gândă, adecă să prăpădască mânzulă. Deci să duse la mama băiatului şi îi spuse ce are de gândă să mai facă. Adecă elă zise: «Tu să te faci bolnavă şi să zici că numai deca vei mânca carne din mânzulă celă mai frumosă te vei însănătoşa.“ Aşa făcu mama băiatului precum o învăţase dascălulă. Să făcu adecă bol­navă și cerea într’una carne din mân­­zulă celă mai frumosă, care era tocmai mânzulă băiatului. Băiatulă îndată ce se întorse dela scară să duse în grajdă să-și mai ven’ de mânză. Acesta tată ea mai ’nainte era mâhnită. Băiatulă îlă întreba, că ce-i lipsesce? Mânzulă răspunse: „Dra­­gulă meu stăpână, pe tine acum te-au CRONICA POLITICA. —­7 (19) Decemvrie In faţa mişcăriloru electorale, cari s’au pornită de pe acum, este de însem­nătate ună articolă ală ziarului naţio­nală slovacă „Narodne Novine“, în care acâsta fotă, vorbindă de viitórele ale­geri dietale dă a se înţelege, că după pă­rerea ei, mai bine ar fi, decă Slovacii nu vor­ lua parte la alegeri. Şi mai mare turburare decâtă dis­­cursulă deputatului Dr. Lueger, a pro­dusă în camera din Viena vorbirea de­putatului cehă Dr. Gregr, ţinută cu o­­casiunea legei financiare pe anul­ 1892. Acesta vorbire, pe care foile unguresci o numescă revoluţionară, se distinge în adevără printr’ună limbagiu pănă acum neobicinuită în parlamentulă austriacă, insă­ şi „Narodni List“, 4i°ei c& 0 ase­­menea cuvântare nu s’a mai ţinută din partea celtică în parlamentă şi că gu­­vernulă trebue să se dedea cu asemenea manifestaţiuni din partea celtică. Multă a mai mâhnită pe Nemţi, că Gregr a arătata că ţările boeme plătescă 118 milioane contribuţiă mai multă, decâtă este de lipsă pentru acoperirea tre­­buinţelor­ loră, şi că prin urmare acesta e tributală, ce-lă plătescă anuală pentru onoarea de a aparţinea Austriei, şi că în 22 de ani ţările boeme au plătită mai multă contribuţia statului austriacă de­câtă a fostă contribuţia de răsboiu a Franciei cătră Germania. A mai zise Gregr, că decă ară fi sciută strămoşii Cehiloră, că a­l Boemulă va fi prigo­nită pentru limbă şi naţionalitate, de sigură, că nu şi-ar f dată votulă la alegerea de rege din 1526 unui archi­­duce austriacă (Ferdinand­) zise mai de­parte, că guvernulă pare că lucră cu intenţiunea de a prepara Boemia pentru o anexiune prusiană. „Cea mai mare parte a poporaţiunei boeme se simte foarte nefericită în acestă stată, se simte ca într’ună stată străină duşmană ei, ca într’ună felă de captivitate babilonică. Şi nu e de mirare, decă instiinţa şi do­rinţa de a scăpa din acestă captivitate babilonică, cuprinde totă mai multă pă­turile societăţii boeme, zise mai departe că contele Taaffe are dreptate, când zice că guvernulă austriacă merge mână în mână cu celă ungurescă. In germa­nisare şi maghiarisare, aceste guverne mergă în adevară mână în mână. Ia fine declară, că nemulţămirea popoarelor sale ar pute fi fatală în momentulă decisivă pentru acesta stată. Şi cele mai perfec­ţionate arme şi puşca Manlioher ar ră­mânea fără efectă, decă n’ar fi condusă de mâni însufleţie. In looă de a mulţămi poporulă cehică şi a’lă însufleţi, ’să facă totă mai nemulţămită şi deşteptă în elă ura în contra statului. (Aici preşedintele chiamă la ordine pe vorbitură). Eduard Gregr sfîrşesce 41°®a(la: Bărbaţii de stată, cari astăzi suntă orbi şi cruci, faţă cu pretensiunile poporaţiunilor), voră învăţa dreptate şi indulgenţă, când voră fi înstrîmtore. Odată va sosi ora răfuelei şi ar fi mai bine, decă n’ar aştepta pănă atunci, ci ar încheia mai înainte pace cu poporele acestui imperiu şi acestă pace e uşoră de găsită şi acesta se nu­­mesce: „drepţi şi dreptate“. In dieta ungurăscă s’a desbătută la 17 Decemvre c. proiectulă de lege des­pre pensionarea înveţătorilorfl. Tóate partidele au primită proiectulă în ge­nerală. Desbaterea a deschis’o deputatulă Sponer Andor, care în numele a două anchete ministeriale a recomandată pro­iectulă spre primire. — După Sponer a vorbită Földváry Elemer, accentuândă interesele învățâtoriloră și dândă espre­siune la mai multe cestiunî, cari nu le cuprinde proiectulă. Drepta din cameră a aprobată viu discursulă lui Földváry. — Vorbi apoi Kovács Albert, care s’a ocupată mai multă cu partea financiară a proiectului, atăcândă cifrele pe cari se baseză proiectulă. — Bossival István, luândă cuvântulă, a descrisă sórtea grea a învățătoriloră și a 4^s®i °& aștâptă dela acestă proiectă să îndrepteze acestă sórte. — Apponyi zise, că d-lă Csáky a întârziată prea multă cu presentarea a­­cestui proiectă și că în timpulă acesta abia de se va putea desbate asupra lui. Apponyi apoi propuse prelucrarea proiectului și presentarea lui din nou.— Ministrulă Csăky într’o vorbire mai lungă zise, că întârzierea presentării

Next