Gazeta Transilvaniei, decembrie 1891 (Anul 54, nr. 266-287)

1891-12-08 / nr. 271

T MsfilUit MUmiritllB*» Tlîonaîs: . 8RAS0VU, plate man N r. 22 Soranrî neimncate nu le pil- fi» neeen. Sienmcripte nuiele- Ba \ trimite I H * trajovü, piaţa mare Nr. 22 |g ÍBJSOTato mai primaaou tn Vlana Q| W ÜMdolfü Moste.Haatenttein ât folget şll ffj $Ho Maat), lenrw Sehalek, Alatt Kft li Mtmdl M.JhtkttfA^OppgltkyJ.Btm- 1 »fiary; In Budapest*: A. V. 8old- Rg forger An’on Monet Sckttein Bemat: fis Frankfurt: 6. L.Dav>be;\n Ham- ţjgtaMgSffi burg: A. Steiner. ■litir'^J Pîețulfi ins0Tțiuniior fi;o a«mtă garmonda pe o coloana 8 ei. d 30 o*. fîmbru pentra o pu­blicare. Publicări mai dea® după tarifă și Învoială. Sasiam® pe patina ar­e o wreă 10 or. v. a. len 30 bani. Nr. 271.—Anulă LIV. Biroirile tu umilii: asrcrivi:£]^-cr idie idtti^eiiîTec­a- 48) aSueJB* eie ln Di­os»­­J Miamin jtiiri Antrc-Dinari P® unu anu 12 fl., p® ace* lan 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Putri Malta ti ttriinitats. Pe anu anui 40 franoi, pe sel leni 20 franol, pe trei lui 10 frenol. se prenuméra la toate oficiel poștale din tutrn și din aiaz și la do. colectori. ibo­amemii nemi Braiova: la administrațiune, piața mar Nr. 22, etapiulu I., peanu an 10 II., pe șese Inni 5 II., pe tri Inni 2 II. 50 er. On dninlu t­eaeu: Pe nnu anu 12 N­. p. ■óié Inni 6 N­., pe troi Inni 3 fi Unu eiemplaru 5 or, v. a. lei 16 bani. Atfttu abonamentele efttu s inserţiunile suntu a se pl&t Înainte. BraşovU, Sâmbătă, Duminecă, 8 (20) Decemvre. 1801 BraşovQ, 7 Decemvre st. v. Cuvinte grele şi seriose au re­­sunatu în cailei0 acestea în parla­­mentula austriacă din Viena. De când esistă dualismulă, nici­odată nu s’a vorbită așa de ener­gică în sînulă acelui parlamentă împotriva politicei asupritore ger­­mano-maghiare și pentru apărarea Slaviloră și a Româniloră, cum s’a vorbită de astă-dată. Deputatulă, care a avută cu­­ragială de-a atinge acestă seriosa cestiune într’ună modă forte ho­­tărîtă, a fostă germanulă anti-se­­mită Dr. Lueger. Elă nu numai că a caracterisată trista stare a Româniloră și Slaviloră înăuntrulă monarchiei, ci a mersă c’m­ă pasă și mai departe, arătândă câtă de stricâciosa este pentru monarchiă şi înafară, în deosebi faţă cu orientală, politica duşmană Sla­viloră şi Românilor­, ce se urmă­­reşce înăuntru; ba a luată în aperare pe aceste popore şi faţă cu nisce cuvinte ofensatore şi des­­preţuitore, ce le-a rostită cu pri­vire la ele cancelarul. Caprivi în parlamentulă germană, criticând­ pe aceia, cari propună se se ia informaţiuni asupra Austro-Unga­­riei dela Cehi, Români, Slovaci, Sloveni, Croaţi, oi nu dela Ma­ghiari şi Germanii austriaci. In privinţa aceasta scrie şi chia­­tulă „Politik“ din Praga foarte ni­merită, eficendă, că „modulă des­­preţuitoră în care generalulă Ca­privi a tractată în parlamentulă germană pe Slavii şi Românii monarchiei noastre, dovedesce — durere — că densulă pare a-i privi pe aceştia ca recruţi de gardă pirusiani şi din causa acesta a fostă forte la timpă de-a face atentă pe cancelarulă imperiului germană în camera deputaţiloră austriac!, câtă de necuviinciosa şi vătemătore e o asemenea proce­­dere“ Nu puţină îngrijire şi supărare a causată Dr. Lueger politicilor­ maghiari de dincoace de Laitha, când a sbiciutit cruda și neome­­noasa politică de desnaționalisare, ce o urmărescu ei înăuntru, și când a susținută, că aceasta poli­tică maghiară internă trebue se aibă o fatală influență asupra po­liticei dinafară a monarchiei. Cu aceasta politică, ciise ele, trebue se o rupem­u, deca voima se mai visămu de-o influenţă în Peninsula­ balcanică, căci veciendu conaţionalii Româniloru şi ai Ser­­bilor, cum suntu asupriţi aceştia în Ungaria, nu trebue se-şi cfică ei, că aliându-se c’unu stată, care procede astfelă în contra fiiloră sei celoră mai credincioşi, nu voră pute afla scută pentru naţionali­tatea loră ? E clară şi limpede, că pe câtă timpă voră fi asupriţi Slavii şi Românii din Ungaria şi Transil­vania, monarchia nostră nu va pute câştiga simpatia poporelor­ din Peninsula­­ balcanică. Cu toate acestea s’au ridicată în contra vorbirii lui Lueger de­ arendulă, ministrulă-preşedinte Taaffe, con­­ducetorulă stângei germane, dr. Plener şi, în numele Polonilor­, raportorulă generală Dr. Bilinski, dovadă, că Lueger a atinsă o ces­­tiune de mare însemnătate pen­tru popoarele monarchiei şi şi pen­tru străinătate. Contele Taaffe a mărturisită cu aceasta ocasiune, că e nevoită se mérge mână în mână cu gu­­vernuiu ungurescă și că de-aceea trebue se-lă ia în apărare. El con­­ducătorulu stângei germane a mersă și mai departe, declarândă că ei, adecă Nemții, nu voră su­feri, ca se se atace câtuși de pu­țină sistemulă de stată, pe care se rachimă starea actuală a lucru­­rilor­ în monarchie. Cu alte cu­vinte, ei află a fi cuviinciosă şi la locă, ceea ce se petrece în Un­garia cu naţionalităţile şi nimică nu dorescă mai ferbinte, decâtă ca şi în Austria se poat­ fi ei tari şi mari, ca Ungurii dincoce de Laitha. De aici putemă se cunoscemă, care este adevărata situaţiune în monarchia nóastra şi cine sunt şi contrarii desvoltării naţionale a Slavilor­ şi Românilor­ din mo­narchiă. Ori câtă ar scrie foile ungu­resc!, că stările de acfi din Austria nu suntă normale, pentrucă acolo se formează o partidă antimaghiară şi anti-austriacă şi că acestă miş­care nu este decâtă resultatulă „politicei slave reacţionare de doi­sprezece ani încoace“, ele totuşi nu vor­ putea tăgădui, că mişca­rea aceasta este causată de relele sistemului de guvernare dominantă, care a produsă o generală nemul­ţumire. Deosebirea este numai, că pe când în Austria aceasta nemulţumi­re se manifestă acum pe faţă şi cu putere în parlam­entulă din Viena, pe atunci în Transilvania şi Ungaria nemulţumirea este pote încă şi mai mare, dar este ascunsă şi suprimată din cauză, că naţionalităţile nemaghiare nu suntă representate în dieta din Budapesta, şi de-acolo răsună nu­mai glasulă stăpânitorilor­. Datu-şi-au destulă silinţă con­trarii naţionalităţii noastre de-a co­coloşi lucrurile şi de-a amăgi lumea asupra stărilor­ din statură un­gară, cari suntă în adevăru cu multă mai anormale decâtă cele din statulă austriacă. Dér­éta că adevărulă iese la ivéala şi se face lumină asupra acestoră stări din­­tr’o parte, din care guvernanţii noştri poate mai puţină s’au aş­teptată. Ceea ce este alcătuită prin forţă şi silă nu poate dăinui multă; numai ce este clădită pe drep­tate poate să întărască temeliile unui stată și să-lă asigure în contra tuturoră periculeloră. Politica germano-maghiară. (Din camera austriacă.) Astăzi avemă înaintea nostră în tot d estinderea sa discursulă, ce l’a ţinută în camera austrică din Viena Dr. Lueger, care a pro­dusă atâta sensaţiune. Dămă acui partea din urmă a acestui discursă din curentă în curentă. Deputatul­ Dr. Lueger, referindu-se la cuvintele cancelarului Caprivi, pare a­­fist: „Este pentru mine una spectaculă întristătorii, că unii barbatii germani, propune să consultäm­ pe Cehi, Slo­vaci, Români, Sloveni și Croați, or nu pe Maghiari și pe Germano-Austriaci, și se adune voturi în contra propriului guvernă.“ — (fi86 între altele: Eu trebue să protestez­, (fise Dr. Lueger, cu energiă, că îi identifică pe G­ermanii-Austriaci cu Jidovii-liberali, cum a făcut’o generalula de Caprivi. In calitatea mea de Austriacă protesteza în contra aceea, că cancelarulă germană tracteza aşa în modă laterală pe Cehi, Slovaci, Români, Sloveni şi Croaţi, că elă vede în ei numai gentes minor­es, peste a căroră interese se poate trece în linişte la ordinea­­filei, (aplause la antisemiţi, Cehi şi Sloveni) că cancelarulă germană crede, când se vorbesce despre Au­­striaci, că e vorba numai de Germani şi de Maghiari, toţi ceilalţi suntă numai aşa pe deasupra... Aşi voi să-i spună cance­larului germană, ca să studieze istoria Austriei şi atunci va afla, că naţiunile acele pe cari le tracteaza ca de prisosă, ca Slovacii, Românii, Slovenii şi Croaţii într’ună timpă foarte critică pentru Aus­tria, şi-au jertfită copiii şi sângele lor­, ca tocmai să câştige corona maghiară pen­tru tronulă Habsburgiloră. (Aplause vine la Cehi şi Sloveni.)“ Vorbitorul, apoi (fise că ar face atentă pe generalulă Caprivi, asupra vorbirei, ce a ţinut’o jidano-ma­­ghiarulu, Eötvös, aperatorul, în proce­­sul­ dela Tisza Eszlar, în care se­­fice între altele, că „pănă când consciința noastra națională (adecă a Maghiarilor”) va fi vătămată prin stegula negru-gal­­benă, prin cântarea imnului austriacă în FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Palatulu draciloru. — Poveste. — In vremile vechi trăia ună omă foarte bogată, putredă de bogată. Elă avea coșuri pline de bani, avea ciurefi de vite, stare de cai, câmpuri nemărgi­nite, cu ună cuvântă avea prea multă dela Dumnefieu. Elă era însurată de vr’o­­fece ani şi încă nu avea nici ună copilă. Lucrulă acesta îlă mâhuia aşa de tare, încâtă de multe­ ori cficea, că mai bine să-i fi dată Dumnecfeu mai pu­țină avere, der să-i fi dată măcară ună copilă. Căci oficea elă: la cine o se lasă cu atâta amară de avere, dacă n’amă copii. Elă împărția o mare parte din banii săi pe la biserici, pe la serapi, daar, doar l’o milui Dumne­feu cu ună copilă. Omulă acesta bogată obicînuia a merge în negustorii prin tóta lumea, unde petrecea câte patru până în cinci ani. Odată, când se întorse din o ast­felă de călătorie, afla că nevastă-sa a născută ună băiată. Bucuria lui. Elă săruta copilulă celă dintâiu născută, mulțumindă lui Dumneifeu pentru bună­tatea sa. De acum înainte elă nu se mai plângea, că n’are cui se lase averea, ba chiar își puse în gândă să lase o a­­vere și mai mare. De aceea după ună ană dela nascerea fiului său plecă el în lume în afacerile sale, înainte de a pleca­­fise elă neves­­tei­ sale: „Eu ne dacă acum era în lume, în afaceri, tu grijesce de copilă, ca de ochi, grijesce­lă cu o adevărată iubire de mamă, nu cruţa nimică pentru elă, bani avemă destui dela Dumnecfeu. Când băiatulă va fi mai măricelă adu-i das­căli dela oraşă se­ la înveţe carte. Ré­mâl cu Dumneifeu şi nu uita ce ţi-amă spusă.“ După aceste plecă, Băiatulă crescea într’o­­fi câtă crescea altulă într’o lună, şi într’o lună crescea câtă crescea al­tuia într’ună ană. Astfelă fiindă bă­iatulă mai măricelă, mumă-sa îi a­­duse ună dascălă şi­ la înveţe carte. Băiatulă învăţa iute, căci era năsdră­­vană la minte. După­ ce băiatulă crescu şi mai mare începu a merge la şc6lă cu alţi băeţi. Dascălulă acela, care-lă învăţa, ce­a făcută, ce n’a făcută, destulă că s’a îndrăgita de mama băiatului, er acesta în elă. Intr’o­­fi­­fi86 dascălulă cătră mama băiatului: „Cu dragostea nostră n’o să mergemă prea departe, căci băia­tulă ne stă în oale; cum să ne scăpămă de ele, vrei să­ la perdemă ?“ — „Vreu,“­­zise blăstămata mamă, care ’și uită de jurământulă ce l’a făcută bărbatului său la cununiă, că-i va rămâne soțiă cre­­dincioasa. Uită de a jertfi grija ei pentru crescerea copilului, er nu pentru o dra­goste neiertată. Atunci dascălulă îi­­fise: „Bine, dacă te învoeşci, atunci na acesta sticlă cu venină; diminaţă când vei da băiatului so mănânce, să torni câţi­va picuri în mâncare.“ Lua nelegiuita mamă sticluţa cu venină cu gândă şi hotărîre să-şi înve­nineze băiatulă, bucuria şi nădejdea bărbatu-8’o. Acum să ne întoarcemu în altă parte și să vedemă ces’a întâmplată în curtea aceea domnescă. Tocmai în­­fiua și îa ciasulă în care se născuse băiatulă, o iepă fătase ună mânză năsdrăvană. A­­cestă mânză crescea precum crescea și băiatulă. Când băiatulă să făcuse mai mărișoră, ună servitoră îi spuse, că în ciasulă în care s’a născută elă, s’a năs­cută și ună mânză. Băiatulă atunci să duse­se vérfu mânzulă. Acesta câtă să văciu să duse la elă și se ple­că într’ună genunche înaintea lui. Băiatulă vătrândă ună astfelă de mânză începu ală guguli și a griji de elă cu mai multă grijă de cum grija mumă-sa de elă. In totă diua să ducea să-și va­fă de mânză, să-i dea mâncare. Mânzulă căpătase năravă de nu mai voia să mănânce dela alții, decâtă nu­mai dela stăpânulă său hotărâtă de soarte. Așa în cima în care mumă-sa ho­­tărâse să-lă învenineze, merse el la mânză să-i dea de mâncare. Mânzulă era tristă și nu voia să mănânce. Atunci băiatulă îlă întreba: — „Ce ai, mânzulă meu? Ce te mâhnesce ? Dară ești bolnavă ?“

Next