Gazeta Transilvaniei, decembrie 1891 (Anul 54, nr. 266-287)
1891-12-08 / nr. 271
T MsfilUit MUmiritllB*» Tlîonaîs: . 8RAS0VU, plate man N r. 22 Soranrî neimncate nu le pil- fi» neeen. Sienmcripte nuiele- Ba \ trimite I H * trajovü, piaţa mare Nr. 22 |g ÍBJSOTato mai primaaou tn Vlana Q| W ÜMdolfü Moste.Haatenttein ât folget şll ffj $Ho Maat), lenrw Sehalek, Alatt Kft li Mtmdl M.JhtkttfA^OppgltkyJ.Btm- 1 »fiary; In Budapest*: A. V. 8old- Rg forger An’on Monet Sckttein Bemat: fis Frankfurt: 6. L.Dav>be;\n Ham- ţjgtaMgSffi burg: A. Steiner. ■litir'^J Pîețulfi ins0Tțiuniior fi;o a«mtă garmonda pe o coloana 8 ei. d 30 o*. fîmbru pentra o publicare. Publicări mai dea® după tarifă și Învoială. Sasiam® pe patina are o wreă 10 or. v. a. len 30 bani. Nr. 271.—Anulă LIV. Biroirile tu umilii: asrcrivi:£]^-cr idie idtti^eiiîTeca- 48) aSueJB* eie ln Dios»J Miamin jtiiri Antrc-Dinari P® unu anu 12 fl., p® ace* lan 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Putri Malta ti ttriinitats. Pe anu anui 40 franoi, pe sel leni 20 franol, pe trei lui 10 frenol. se prenuméra la toate oficiel poștale din tutrn și din aiaz și la do. colectori. iboamemii nemi Braiova: la administrațiune, piața mar Nr. 22, etapiulu I., peanu an 10 II., pe șese Inni 5 II., pe tri Inni 2 II. 50 er. On dninlu teaeu: Pe nnu anu 12 N. p. ■óié Inni 6 N., pe troi Inni 3 fi Unu eiemplaru 5 or, v. a. lei 16 bani. Atfttu abonamentele efttu s inserţiunile suntu a se pl&t Înainte. BraşovU, Sâmbătă, Duminecă, 8 (20) Decemvre. 1801 BraşovQ, 7 Decemvre st. v. Cuvinte grele şi seriose au resunatu în cailei0 acestea în parlamentula austriacă din Viena. De când esistă dualismulă, niciodată nu s’a vorbită așa de energică în sînulă acelui parlamentă împotriva politicei asupritore germano-maghiare și pentru apărarea Slaviloră și a Româniloră, cum s’a vorbită de astă-dată. Deputatulă, care a avută curagială de-a atinge acestă seriosa cestiune într’ună modă forte hotărîtă, a fostă germanulă anti-semită Dr. Lueger. Elă nu numai că a caracterisată trista stare a Româniloră și Slaviloră înăuntrulă monarchiei, ci a mersă c’mă pasă și mai departe, arătândă câtă de stricâciosa este pentru monarchiă şi înafară, în deosebi faţă cu orientală, politica duşmană Slaviloră şi Românilor, ce se urmăreşce înăuntru; ba a luată în aperare pe aceste popore şi faţă cu nisce cuvinte ofensatore şi despreţuitore, ce le-a rostită cu privire la ele cancelarul. Caprivi în parlamentulă germană, criticând pe aceia, cari propună se se ia informaţiuni asupra Austro-Ungariei dela Cehi, Români, Slovaci, Sloveni, Croaţi, oi nu dela Maghiari şi Germanii austriaci. In privinţa aceasta scrie şi chiatulă „Politik“ din Praga foarte nimerită, eficendă, că „modulă despreţuitoră în care generalulă Caprivi a tractată în parlamentulă germană pe Slavii şi Românii monarchiei noastre, dovedesce — durere — că densulă pare a-i privi pe aceştia ca recruţi de gardă pirusiani şi din causa acesta a fostă forte la timpă de-a face atentă pe cancelarulă imperiului germană în camera deputaţiloră austriac!, câtă de necuviinciosa şi vătemătore e o asemenea procedere“ Nu puţină îngrijire şi supărare a causată Dr. Lueger politicilor maghiari de dincoace de Laitha, când a sbiciutit cruda și neomenoasa politică de desnaționalisare, ce o urmărescu ei înăuntru, și când a susținută, că aceasta politică maghiară internă trebue se aibă o fatală influență asupra politicei dinafară a monarchiei. Cu aceasta politică, ciise ele, trebue se o rupemu, deca voima se mai visămu de-o influenţă în Peninsula balcanică, căci veciendu conaţionalii Româniloru şi ai Serbilor, cum suntu asupriţi aceştia în Ungaria, nu trebue se-şi cfică ei, că aliându-se c’unu stată, care procede astfelă în contra fiiloră sei celoră mai credincioşi, nu voră pute afla scută pentru naţionalitatea loră ? E clară şi limpede, că pe câtă timpă voră fi asupriţi Slavii şi Românii din Ungaria şi Transilvania, monarchia nostră nu va pute câştiga simpatia poporelor din Peninsula balcanică. Cu toate acestea s’au ridicată în contra vorbirii lui Lueger de arendulă, ministrulă-preşedinte Taaffe, conducetorulă stângei germane, dr. Plener şi, în numele Polonilor, raportorulă generală Dr. Bilinski, dovadă, că Lueger a atinsă o cestiune de mare însemnătate pentru popoarele monarchiei şi şi pentru străinătate. Contele Taaffe a mărturisită cu aceasta ocasiune, că e nevoită se mérge mână în mână cu guvernuiu ungurescă și că de-aceea trebue se-lă ia în apărare. El conducătorulu stângei germane a mersă și mai departe, declarândă că ei, adecă Nemții, nu voră suferi, ca se se atace câtuși de puțină sistemulă de stată, pe care se rachimă starea actuală a lucrurilor în monarchie. Cu alte cuvinte, ei află a fi cuviinciosă şi la locă, ceea ce se petrece în Ungaria cu naţionalităţile şi nimică nu dorescă mai ferbinte, decâtă ca şi în Austria se poat fi ei tari şi mari, ca Ungurii dincoce de Laitha. De aici putemă se cunoscemă, care este adevărata situaţiune în monarchia nóastra şi cine sunt şi contrarii desvoltării naţionale a Slavilor şi Românilor din monarchiă. Ori câtă ar scrie foile unguresc!, că stările de acfi din Austria nu suntă normale, pentrucă acolo se formează o partidă antimaghiară şi anti-austriacă şi că acestă mişcare nu este decâtă resultatulă „politicei slave reacţionare de doisprezece ani încoace“, ele totuşi nu vor putea tăgădui, că mişcarea aceasta este causată de relele sistemului de guvernare dominantă, care a produsă o generală nemulţumire. Deosebirea este numai, că pe când în Austria aceasta nemulţumire se manifestă acum pe faţă şi cu putere în parlamentulă din Viena, pe atunci în Transilvania şi Ungaria nemulţumirea este pote încă şi mai mare, dar este ascunsă şi suprimată din cauză, că naţionalităţile nemaghiare nu suntă representate în dieta din Budapesta, şi de-acolo răsună numai glasulă stăpânitorilor. Datu-şi-au destulă silinţă contrarii naţionalităţii noastre de-a cocoloşi lucrurile şi de-a amăgi lumea asupra stărilor din statură ungară, cari suntă în adevăru cu multă mai anormale decâtă cele din statulă austriacă. Déréta că adevărulă iese la ivéala şi se face lumină asupra acestoră stări dintr’o parte, din care guvernanţii noştri poate mai puţină s’au aşteptată. Ceea ce este alcătuită prin forţă şi silă nu poate dăinui multă; numai ce este clădită pe dreptate poate să întărască temeliile unui stată și să-lă asigure în contra tuturoră periculeloră. Politica germano-maghiară. (Din camera austriacă.) Astăzi avemă înaintea nostră în tot d estinderea sa discursulă, ce l’a ţinută în camera austrică din Viena Dr. Lueger, care a produsă atâta sensaţiune. Dămă acui partea din urmă a acestui discursă din curentă în curentă. Deputatul Dr. Lueger, referindu-se la cuvintele cancelarului Caprivi, pare afist: „Este pentru mine una spectaculă întristătorii, că unii barbatii germani, propune să consultäm pe Cehi, Slovaci, Români, Sloveni și Croați, or nu pe Maghiari și pe Germano-Austriaci, și se adune voturi în contra propriului guvernă.“ — (fi86 între altele: Eu trebue să protestez, (fise Dr. Lueger, cu energiă, că îi identifică pe Germanii-Austriaci cu Jidovii-liberali, cum a făcut’o generalula de Caprivi. In calitatea mea de Austriacă protesteza în contra aceea, că cancelarulă germană tracteza aşa în modă laterală pe Cehi, Slovaci, Români, Sloveni şi Croaţi, că elă vede în ei numai gentes minores, peste a căroră interese se poate trece în linişte la ordineafilei, (aplause la antisemiţi, Cehi şi Sloveni) că cancelarulă germană crede, când se vorbesce despre Austriaci, că e vorba numai de Germani şi de Maghiari, toţi ceilalţi suntă numai aşa pe deasupra... Aşi voi să-i spună cancelarului germană, ca să studieze istoria Austriei şi atunci va afla, că naţiunile acele pe cari le tracteaza ca de prisosă, ca Slovacii, Românii, Slovenii şi Croaţii într’ună timpă foarte critică pentru Austria, şi-au jertfită copiii şi sângele lor, ca tocmai să câştige corona maghiară pentru tronulă Habsburgiloră. (Aplause vine la Cehi şi Sloveni.)“ Vorbitorul, apoi (fise că ar face atentă pe generalulă Caprivi, asupra vorbirei, ce a ţinut’o jidano-maghiarulu, Eötvös, aperatorul, în procesul dela Tisza Eszlar, în care sefice între altele, că „pănă când consciința noastra națională (adecă a Maghiarilor”) va fi vătămată prin stegula negru-galbenă, prin cântarea imnului austriacă în FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Palatulu draciloru. — Poveste. — In vremile vechi trăia ună omă foarte bogată, putredă de bogată. Elă avea coșuri pline de bani, avea ciurefi de vite, stare de cai, câmpuri nemărginite, cu ună cuvântă avea prea multă dela Dumnefieu. Elă era însurată de vr’ofece ani şi încă nu avea nici ună copilă. Lucrulă acesta îlă mâhuia aşa de tare, încâtă de multe ori cficea, că mai bine să-i fi dată Dumnecfeu mai puțină avere, der să-i fi dată măcară ună copilă. Căci oficea elă: la cine o se lasă cu atâta amară de avere, dacă n’amă copii. Elă împărția o mare parte din banii săi pe la biserici, pe la serapi, daar, doar l’o milui Dumnefeu cu ună copilă. Omulă acesta bogată obicînuia a merge în negustorii prin tóta lumea, unde petrecea câte patru până în cinci ani. Odată, când se întorse din o astfelă de călătorie, afla că nevastă-sa a născută ună băiată. Bucuria lui. Elă săruta copilulă celă dintâiu născută, mulțumindă lui Dumneifeu pentru bunătatea sa. De acum înainte elă nu se mai plângea, că n’are cui se lase averea, ba chiar își puse în gândă să lase o avere și mai mare. De aceea după ună ană dela nascerea fiului său plecă el în lume în afacerile sale, înainte de a plecafise elă nevestei sale: „Eu ne dacă acum era în lume, în afaceri, tu grijesce de copilă, ca de ochi, grijescelă cu o adevărată iubire de mamă, nu cruţa nimică pentru elă, bani avemă destui dela Dumnecfeu. Când băiatulă va fi mai măricelă adu-i dascăli dela oraşă se la înveţe carte. Rémâl cu Dumneifeu şi nu uita ce ţi-amă spusă.“ După aceste plecă, Băiatulă crescea într’ofi câtă crescea altulă într’o lună, şi într’o lună crescea câtă crescea altuia într’ună ană. Astfelă fiindă băiatulă mai măricelă, mumă-sa îi aduse ună dascălă şi la înveţe carte. Băiatulă învăţa iute, căci era năsdrăvană la minte. După ce băiatulă crescu şi mai mare începu a merge la şc6lă cu alţi băeţi. Dascălulă acela, care-lă învăţa, cea făcută, ce n’a făcută, destulă că s’a îndrăgita de mama băiatului, er acesta în elă. Intr’ofifi86 dascălulă cătră mama băiatului: „Cu dragostea nostră n’o să mergemă prea departe, căci băiatulă ne stă în oale; cum să ne scăpămă de ele, vrei să la perdemă ?“ — „Vreu,“zise blăstămata mamă, care ’și uită de jurământulă ce l’a făcută bărbatului său la cununiă, că-i va rămâne soțiă credincioasa. Uită de a jertfi grija ei pentru crescerea copilului, er nu pentru o dragoste neiertată. Atunci dascălulă îifise: „Bine, dacă te învoeşci, atunci na acesta sticlă cu venină; diminaţă când vei da băiatului so mănânce, să torni câţiva picuri în mâncare.“ Lua nelegiuita mamă sticluţa cu venină cu gândă şi hotărîre să-şi învenineze băiatulă, bucuria şi nădejdea bărbatu-8’o. Acum să ne întoarcemu în altă parte și să vedemă ces’a întâmplată în curtea aceea domnescă. Tocmai înfiua și îa ciasulă în care se născuse băiatulă, o iepă fătase ună mânză năsdrăvană. Acestă mânză crescea precum crescea și băiatulă. Când băiatulă să făcuse mai mărișoră, ună servitoră îi spuse, că în ciasulă în care s’a născută elă, s’a născută și ună mânză. Băiatulă atunci să dusese vérfu mânzulă. Acesta câtă să văciu să duse la elă și se plecă într’ună genunche înaintea lui. Băiatulă vătrândă ună astfelă de mânză începu ală guguli și a griji de elă cu mai multă grijă de cum grija mumă-sa de elă. In totă diua să ducea să-și vafă de mânză, să-i dea mâncare. Mânzulă căpătase năravă de nu mai voia să mănânce dela alții, decâtă numai dela stăpânulă său hotărâtă de soarte. Așa în cima în care mumă-sa hotărâse să-lă învenineze, merse el la mânză să-i dea de mâncare. Mânzulă era tristă și nu voia să mănânce. Atunci băiatulă îlă întreba: — „Ce ai, mânzulă meu? Ce te mâhnesce ? Dară ești bolnavă ?“