Gazeta Transilvaniei, iulie 1892 (Anul 55, nr. 144-169)
1892-07-31 / nr. 169
Reacţiunea, Administraţiunea şi Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primeseu. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de anunciun: Braşovu, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30. Inserate mai prim eseu în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiunilor: o serie garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 30 bani. „Gazeta“ ese în fiecare 41-Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe sase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România și străinătate. Pe unui anui 40 franci, pe sase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul pentru Brasov la administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 30 Stagiul I I., pe unu anu 10 fr., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamentele câtu şi inserțiunile suntu a se plăti înainte. II. 169. BraşovH, Vineri, 31 Iulie (12 Augustu) 1892. Combaterea „agitatorilor“. Braşovii, 30 Iulie v. In legătură cu cele ce le-amu desfăşurată la locuia acesta, privitorii la veleităţile pentru crearea unui „modus vivendi“ între Maghiari şi Români, ce le nutrescă unii politici din Bucuresci, voima se vorbimu astăciî despre o asemenea apariţiune în simla unora politici unguri, cari la rendule lor, deşi cu mare sfielă, se ocupă de aceeaşi cestiune. Numai de curendu „Neues Pester Journal“ mu chiaru, care, deşi mai independentă în părerile sale, întreţine totuşi legături strînse cu cercurile guvernamentale unguresc! s’a încercată a desfăşura un feliu de programă, pentru viitoarea procedere a guvernului în combaterea „agitatoriloră“. Acesta combatere o pretinde înainte de tote numituluchiară din Pesta, în numerală sau dela 9 a lunei curente, ca una postulată ală „tăriei statului ungară“, ce este condiţionată de situaţiunea europeana; apoi continuă astfelă: „Gruvernulă ungurescă trebue se fiă pătrunsă de idea, că statulă ungară nu mai este celă din anii şasecteci, că posede aciî destulă putere şi autoritate, spre a paşi cu fătă energia în contra unoră anumite agitaţiuni, dar că tocmai pentru aceea trebue se fia şi capabilă, ca tuturora acelora, cari voră se seţapropiă de elă cu bună intenţiune, se le facă acestă apropiare şi posibilă“. „Nu e permisă“ — continuă „N. P. Journal“, — „ca vocea estremiştiloră, fiă din orî ce tabără, să esercite vr’o influinţâ hotărîtore asupra decisiuniloră guvernului. Estravaganţele şoviniste de-o parte şi de alta potă numai să complice situaţia şi să îngreuneze orice soluţiune priinciăsă. Aţi ţăriloră ultraiştiloră români trebue să li se opună linişte şi vegliiare consolă de sine. Dar nici purtarea naţionalilor noştri mâncători de focă (naţionale Feuerschluker) nu e permisă să esercite o influinţă hotarătoare asupra atitudinei guvernului. Nu punctulă de vedere română, nici celă esclusivă ardelenii, ci numai punctulă de vedere mai înaltă de stată, care domineză tote facţiunile şi fracţiunile, trebue să fie decictători“. Sub punctulă de vedere „esclusivă ardelenii“, foia pestană înţelege curentulă şovinistă maghiară din Ardele, despre care a vorbită nu de multă şi „Correspodance hongroise“. „Opiniunile privită de la organisaţia statului ungară“ — scriea acesta corespondenţă — „suntă aşa de divergente între Români şi Unguri, încâtă nu ne putemă gândi a încheia ună compromisă între cele două rasse. Der „mundus se expediet“ — să lăsămă ca timpulă să apropie punctele năstre de vedere divergente, cari pentru momenta pară a nu se pute împăca între sine. In momentulă unui periculă comună multe lucruri, care astăciî pară imposibile, devină lucruri de-a doua ordine şi se realizâză fără dificultate. Aşteptândă dor, să desfăşurăm şi forţele noastre interioare, şi în scopulă acesta, se stabilim di intre noi un modus vivendi spre a face imposibilă iredentiştilor români şi şoviniştilor maghiari de-a produce tulburări şi de-a otrăvi antagonismulă celoră două rasse în aşa măsură, ca în momentulă luptei contra unui inimică comună forţele noastre să se găsască paralisate. Sperămă că guvernulă ungurescă va înţelege misiunea europena a Ungariei şi că va judeca cestiunea română din punctă de vedere mai înaltă, decâtă şoviniştii Transilvaniei, cari nu cunoscu decâtu patriotismulu localnli. E vorba aici de esclusivismulă neîmpăcată ală Maghiarilor ardeleni. De acesta vorbesce şi „N. P. Journal“ şi pe acesta îl combate acum şi „Pesti Hírlap“, căci compromite numai „marea causă“ a maghiarismului prin escentricităţile sale. (Guvernului ungurescă i se dă sfatură să nu se lase a fi înfluinţată nici de curentură şovinistă din ţărdală. Dar, pe când i se cere să combată cu totă puterea şi energia pe pretinşii „agitatori“ români, „naţionalii mâncători de focă“ de la Turda, Cluşiu, Deşiu etc. rămână cruţaţi, faţă cu ei i se recomandă guvernului numai o atitudine pasivă. Adoptându-se de cabinetul Szapăry ideile desfășurate de „N. P. Journal“, lucrurile ar rămâne derată acolo unde suntă, afară de resultatele pretinsei „combateri“ energice a Românilor. Ațâțătorii şi turburătorii din tabera maghiară ar putea continua lucrarea loră herostratică, fără a da de piedecă sau a fi chiar pedepsiţi. Aşa se pregătesce în Pesta acelă „modus vivendiu, care ar avea să îmblânzescă divergenţele, şi să le neutraliseze pentru momentul luptei contra unui inimică comună! „ FOILETONUL. GAZ. TRANS.“ Colegiul meu, de Emile Zola. (Urmare). Oraşul Aix este un vechiu oraşă parlamentară, unde trăeste încă o vechiă nobleţă de advocaţi. Acastă nobleţă trăesce isolată pănă în anii din urmă, divisiunile sociale au rămasă mari în acest oraşă. De aceea familiile nobile, nu-şî trimită copiii la colegiu. Acesta nu este bine. Trebue să adaugemă,că instrucţiunea religiosă n’are în colegiu desvoltarea, ce-o dorescă familiile practicante; se împlinescă acolo datoriile stricte, dar nu mai multă; şi chiar cuminecarea la sărbători mari este facultativă. Nobilii au adoptată deci oare-cari case religiose de prin prejură,ună colegiu ţinută de jesuitî şi situată fóarte departe, ei înainte de toate preferită. Aşadăr elevii cari aparţină nobleţei suntă foarte rari în colegiulă dela Aix. In timpulă meu amă numărată celă multăface. Ni se spune însă, că numărulă cresce din ană în ană. Nimică mai interesantă de a studia, ca acestă mică lume dintr’ună colegiu. Când ună copilă într’acolo poate fi sigură, că se va pute învârti în lume. Acolo societatea este representată în mică. Este amestecătura cea mai democratică ce şi-o poate închipui omună. Diferinţele sociale se ştergă şi am băgată chiară de semă, că ună fiiu de nobilă riscă mai multă de a fi bătută, ca unu fiu de ţărână. La colegiu nu se cunosce decâtă superioritatea pumniloră mari. Dictatorulă curţii este acelă băiată mare şi frumosă, care sare mai departe decâtă ceilalţi şi care asvârle mingea cu o putere şi cu o graţie particulară. Se apropie de societăţile primitive, gestiunile de situaţiune dobândite dispară; ună copilă nu este decâtă unii micii cetăţenii alți republicei şcolare, condamnată la aceleaşi datorii, trăindă aceiaşi viaţă, nebucurându se de nici unu privilegiu. Adevărată, că acestă republică nu esistă decâtO graţie puterii absolute a proviorului. De sigură răutatea era mare la colegiulu din Aix. Se tutuiau*) dar se băteau. Noii veniţi îşi plutescu intrarea cu câteva bătăi. Unii rămână pentru totdeuna de insula celoralalţî. Omul este în fond o copilă, şi copilulă îşi are însuşirea, că nu stie să se prefacă, el se aruncă asupra inimicului lui şi lă muşcă. Pentru ună observatoră, suntă o mulţime de note preţiose de luată în aceste stabilimente unde cresce generaţia de mâne în afară de convenţiile sociale, desfăcândă poftele libere în mijlocul nepăsării copilăriei. Omenii nu mai suntă împărţiţi pe ici pe colea prin averea, nascerea şi talentulă loră; nimică alte de câtă nisce tinere dobitoace slobocnite în viaţă, învăţândă esistenţa în comună, fără a ascunde încă nimică din natura loră. Ei bine, după mine, acesta face *) Se adresau unii altora în vorbire cu „tu“, viața de colegiu prețiosă. Când ai ună fiiu, n’ar trebui să mai stai la îndoiela nici ună momentă, acolo trebue să-lă asecfi. Poate că studiile lasă de dorită, poate că s’ar învăţa mai multă şi mai iute, avândă profesori în casă. Dar în casă, nu se ’nvaţă viaţa. Copilulă să bată şi să fiă bătută, să sufere şi să facă să sufere, să se desmetecăscă astfelă, ca să aibă piciorulă şi inima solide, când va întră în societate în adevărata şi marea societate ! Toţi băeţii, cari să crescă în casă în fustele mameloră loră, rămână fete. Fără Indocla, că în colegiu se pot contracta pe viitor viţiuri, suntă înlesniri spre lene, înclinări fatale spre minciună. Dar trebue să spunemă fără şovăire, că copii, cari devină răi în colegiu, suntă aceia, cari ar fi devenită răi ori unde. Acolo la colegiu se facă omeni de nimică, pe când acasă ar fi eșită din ei nisce ipocriți. Colegiulă fortifică și bronzăză naturile bune. Aceasta este destulă. (Va urma). CRONICA POLITICA. — 30 (11) Augustă. Despre meetingul de protestare din Paris, contra esecuţiunilor din Sofia telegrafulu aduce soirea, că a fost foarte reuşită. Au luata parte mai mulţi de 3000 omeni. In fruntea mişcării a stata însuşi Rochefort, scriindu înainte înfiarul său „Intransigeant că principele Ferdinand al Bulgariei este unu călău. Meetingula s’a ţinută în Cirque Fernando.. Au ţinută vorbiri Laisadnt, Roche, Paulin, Méry, Millevoye, Goussot şi Bares. In invitările tinerilor socialişti serunea între altele: „Scopul nostru este de-a ne esprima dispreţulă faţă cu laşulă călău Stambulov şi faţă cu vredniculă seu tovarăşă Ferdinand Coburg, pentru oOrulă împătrită din Sofia“. La meetingă însă au luată parte şi „Comită central d’amnestie“ şi „Comită central intransigeant socialiste“, apoi socialiştii tuturora arondismentelor din Parisă. La mişcarea din oraşă s’a alăturată număroase societăţi socialiste din provinciă. ţfiarele „Lanterne“, „Bataille“ şi „Intransigeant“ atacă şi critică aspru pressa maghiară, care apără tirănia lui Stambulov şi a „principelui pribăgă “. In vorbirea sa deputatulă Granger (fise, că „fapta criminală a lui Ferdinand este ună adevărată doliu pentru civilisaţiunea văcului“, şl Goussot se esprima astfelă: „Acestă Ferdinand este acea individualitate tristă, care pe când în Bulgaria se săvârşescă crime, elă umblă cu limba scosă pe la curţile europene, recomandându şi mâna prinţeseloră, acea mână, care e ou desăvârşire străbătută şi înroşită de umetrăla sângelui.“ In ordinea de a fi primită cu unanimitate, sefice: „Declarămă, că aceste (esecuţiunile) calcă hotarulă legiloră omenesci şi atragă asupra loră acelă odiu şi acea răsbunare, ce o merită trădătorii, laşii şi tiranii“. — Meetingula s’a sfîrşită prin strigări de „Vive la Republique“ şi „Vive la Rusie“. * O telegramă din Londra spune, că discursulu tronului a fostă foarte scurtă; elă observă, că lucrările legislative fiindă terminate înainte de disolvarea ultimului parlamentă, nu este nevoia, ca noulă parlamentă să lucreze într’o sesiune aşa de înaintată; speră, că în sesiunea viitoare se vor realiza progrese folositoare şi avantagioase. După discursul tronului, camera comunelor a începută discuţia adresei. Câţiva oratori au felicitată guvernulă pentru succesele sale legislative şi au invitată oposiţia a se rosti asupra proiectului de home-rule. D. Asquith a depusă ună amendamentă la adresă, care declară, că ună guvernă trebue să aibă încrederea ţării şi a camerei, guvernulă actuală însă nu o posedă.