Gazeta Transilvaniei, iulie 1892 (Anul 55, nr. 144-169)

1892-07-31 / nr. 169

Re­acţiun­ea, Administraţiunea şi Tipografia:­­ BRAŞOVU, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se prim­eseu. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de anunciun: Braşovu, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30. Inserate mai prim eseu în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiunilor: o serie garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 30 bani. „Gazeta“ ese în fie­care 41-Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe sase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România și străinătate. Pe unui anui 40 franci, pe sase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Brasov l­­a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 30 Stagiul I I., pe unu anu 10 fr., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamen­tele câtu şi inserțiunile suntu a se plăti înainte. II. 169.­ BraşovH, Vineri, 31 Iulie (12 Augustu) 1892. Combaterea „agitatorilor­“. Braşovii, 30 Iulie v. In legătură cu cele ce le-amu desfăşurată la locuia acesta, pri­vitorii la veleităţile pentru crea­rea unui „modus vivendi“ între Ma­ghiari şi Români, ce le nutrescă unii politici din Bucuresci, voima se vorbimu astăciî despre o ase­menea apariţiune în sim­la unora politici unguri, cari la rendule lor, deşi cu mare sfielă, se ocupă de aceeaşi cestiune. Numai de curendu „Neues Pes­ter Journal“ m­u chiaru, care, deşi mai independentă în părerile sale, întreţine totuşi legături strînse cu cercurile guvernamentale unguresc! s’a încercată a desfăşura un­ feliu de programă, pentru viitoarea pro­­cedere a guvernului în combaterea „agitatoriloră“. Acesta combatere o pretinde înainte de tote numitulu­chiară din Pesta, în numerală sau dela 9 a lunei curente, ca una postulată ală „tăriei statului ungară“, ce este condiţionată de situaţiunea euro­­peana; apoi continuă astfelă: „Gruvernulă ungurescă trebue se fiă pătrunsă de idea, că statulă ungară nu mai este celă din anii şasecteci, că posede aciî destulă pu­tere şi autoritate, spre a paşi cu fătă energia în contra unoră anu­mite agitaţiuni, dar că tocmai pentru aceea trebue se fia şi ca­pabilă, ca tuturora acelora, cari voră se seţapropiă de elă cu bună intenţiune, se le facă acestă apro­­piare şi posibilă“. „Nu e permisă“ — continuă „N. P. Journal“, — „ca vocea es­­tremiştiloră, fiă din orî­ ce tabără, să esercite vr’o influinţâ hotărî­tore asupra decisiuniloră guvernu­lui. Estravaganţele şoviniste de-o parte şi de alta potă numai să complice situaţia şi să îngreuneze ori­ce soluţiune priinciăsă. Aţi ţări­­loră ultraiştiloră români trebue să li­ se opună linişte şi vegliiare con­solă de sine. Dar nici purtarea naţionalilor­ noştri mâncători de focă (naţionale Feuerschluker) nu e permisă să esercite o influinţă hotarătoare asupra atitudinei gu­vernului. Nu punctulă de vedere română, nici celă esclusivă arde­­lenii, ci numai punctulă de vedere mai înaltă de stată, care domi­­neză tote facţiunile şi fracţiunile, trebue să fie decictători“. Sub punctulă de vedere „es­clusivă ardelenii“, foia pestană în­ţelege curentulă şovinistă maghiară din Ardele, despre care a vorbită nu de multă şi „Correspodance hongroise“. „Opiniunile privită de la orga­­nisaţia statului ungară“ — scriea acesta corespondenţă — „suntă aşa de divergente între Români şi Unguri, încâtă nu ne putemă gândi a încheia ună compromisă între cele două rasse. Der „mun­­dus se expediet“ — să lăsămă ca timpulă să apropie punctele năs­­tre de vedere divergente, cari pen­tru momenta pară a nu se pute împăca între sine. In momentulă unui periculă comună multe lu­cruri, care astăciî pară imposibile, devină lucruri de-a doua ordine şi se reali­zâză fără dificultate. Aş­­teptândă dor, să desfăşurăm şi for­ţele noastre interioare, şi în scopulă acesta, se stabilim di intre noi un­ modus vivendi spre a face imposi­bilă iredentiştilor­ români şi şo­­viniştilor­ maghiari de-a produce tulburări şi de-a otrăvi antagonis­­mulă celoră două rasse în aşa măsură, ca în momentulă luptei contra unui inimică comună for­ţele noastre să se găsască parali­­sate. Sperămă că guvernulă un­gurescă va înţelege misiunea eu­­ropena a Ungariei şi că va judeca cestiunea română din punctă de ve­dere mai înaltă, decâtă şoviniştii Transilvaniei, cari nu cunoscu decâtu patriotismulu localnli. E vorba aici de esclusivismulă neîmpăcată ală Maghiarilor­ ar­deleni. De acesta vorbesce şi „N. P. Journal“ şi pe acesta îl­ com­bate acum şi „Pesti Hírlap“, căci compromite numai „marea causă“ a maghiarismului prin escentrici­­tăţile sale. (Guvernului ungurescă i­ se dă sfatură să nu se lase a fi înfluin­­ţată nici de curentură şovinistă din ţărdală. Dar, pe când i­ se cere să combată cu totă puterea şi energia pe pretinşii „agitatori“ români, „naţionalii mâncători de focă“ de la Turda, Cluşiu, Deşiu etc. rămână cruţaţi, faţă cu ei i­ se recomandă guvernului numai o atitudine pasivă. Adoptându-se de cabinetul­ Szapăry ideile desfășurate de „N. P. Journal“, lucrurile ar rămâne der­­ată acolo unde suntă, afară de resultatele pretinsei „comba­teri“ energice a Românilor­. Ațâ­­țătorii şi turburătorii din tabera maghiară ar­ putea continua lucra­rea loră herostratică, fără a da de piedecă sau a fi chiar pedepsiţi. Aşa se pregătesce în Pesta a­­celă „modus vivendiu, care ar avea să îmblânzescă divergenţele, şi să le neutraliseze pentru momentul­ luptei contra unui inimică comună! „ FOILETONUL. GAZ. TRANS.“ Colegiul­ meu, de Emile Zola. (Urmare). Oraşul­ Aix este un vechiu oraşă parlamentară, unde trăeste încă o vechiă nobleţă de advocaţi. Acastă nobleţă tră­­esce isolată pănă în anii din urmă, di­­visiunile sociale au rămasă mari în acest oraşă. De aceea familiile nobile, nu-şî trimită copiii la colegiu. Acesta nu este bine. Trebue să adaugemă,că instrucţiu­nea religiosă n’are în colegiu desvoltarea, ce-o dorescă familiile practicante; se îm­­plinescă acolo datoriile stricte, dar nu mai multă; şi chiar cuminecarea la săr­bători mari este facultativă. Nobilii au adoptată deci oare-cari case religiose de prin prejură,ună colegiu ţinută de jesuitî şi situată fóarte departe, ei înainte de toate preferită. Aşadăr elevii cari a­­parţină nobleţei suntă foarte rari în co­legiulă dela Aix. In timpulă meu amă numărată celă multă­­face. Ni­ se spune însă, că numărulă cresce din ană în ană. Nimică mai interesantă de a studia, ca acestă mică lume dintr’ună colegiu. Când ună copilă într’acolo poate fi sigură, că se va pute învârti în lume. Acolo societatea este representată în mică. Este amestecătura cea mai democratică ce şi-o poate închipui­ omună. Diferinţele sociale se ştergă şi am băgată chiară de semă, că ună fiiu de nobilă riscă mai multă de a fi bătută, ca unu fiu de ţă­rână. La colegiu nu se cunosce decâtă superioritatea pumniloră mari. Dictato­­rulă curţii este acelă băiată mare şi frumosă, care sare mai departe decâtă ceilalţi şi care asvârle mingea cu o pu­tere şi cu o graţie particulară. Se apro­pie de societăţile primitive, gestiunile de situaţiune dobândite dispară; ună co­pilă nu este decâtă unii micii cetăţenii alți republicei şcolare, condamnată la aceleaşi datorii, trăindă aceiaşi viaţă, nebucurându se de nici unu privilegiu. Adevărată, că acestă republică nu esistă decâtO graţie puterii absolute a provi­­orului. De sigură răutatea era mare la co­­legiulu din Aix. Se tutuiau*) dar se bă­­teau. Noii veniţi îşi plutescu intrarea cu câteva bătăi. Unii rămână pentru tot­­deuna de insula celoralalţî. Omul­ este în fond o copilă, şi copilulă îşi are însu­şirea, că nu stie să se prefacă, el­ se aruncă asupra inimicului lui şi­ lă muşcă. Pentru ună observatoră, suntă o mulţime de note preţiose de luată în a­­ceste stabilimente unde cresce generaţia de mâne în afară de convenţiile sociale, desfăcândă poftele libere în mijlocul­ nepăsării copilăriei. Omenii nu mai suntă împărţiţi pe ici pe colea prin averea, nascerea şi talentulă loră; nimică alte de câtă nisce tinere dobitoace slobocnite în viaţă, învăţândă esistenţa în comună, fără a ascunde încă nimică din natura loră. Ei bine, după mine, acesta face *) Se adresau unii altora în vorbire cu „tu“, viața de colegiu prețiosă. Când ai ună fiiu, n’ar trebui să mai stai la îndoiela nici ună momentă, acolo trebue să-lă asecfi. Poate că studiile lasă de dorită, poate că s’ar învăţa mai multă şi mai iute, avândă profesori în casă. Dar în casă, nu se ’nvaţă viaţa. Copilulă să bată şi să fiă bătută, să sufere şi să facă să su­fere, să se desmetecăscă astfelă, ca să aibă piciorulă şi inima solide, când va întră în societate în adevărata şi marea socie­tate ! Toţi băeţii, cari să crescă în casă în fustele mameloră loră, rămână fete. Fără Indocla, că în colegiu se pot contracta pe viitor viţiuri, suntă înlesniri spre lene, înclinări fatale spre minciună. Dar tre­bue să spunemă fără şovăire, că copii, cari devină răi în colegiu, suntă aceia, cari ar fi devenită răi ori unde. Acolo la colegiu se facă omeni de nimică, pe când acasă ar fi eșită din ei nisce ipo­criți. Colegiulă fortifică și bronzăză na­turile bune. Aceasta este destulă. (Va urma). CRONICA POLITICA. — 30 (11) Augustă. Despre meetingul­ de protestare din Paris, contra esecuţiunilor­ din Sofia telegrafulu aduce soirea, că a fost­ foarte reuşită. Au luata parte mai mulţi de 3000 omeni. In fruntea mişcării a stata însuşi Rochefort, scriindu înainte în­­fiarul­ său „Intransigeant că principele Ferdinand al­ Bulgariei este unu călău. Meetingula s’a ţinută în Cirque Fer­nando.. Au ţinută vorbiri Laisadnt, Roche, Paulin, Méry, Millevoye, Goussot şi Bares. In invitările tinerilor socialişti se­­runea între altele: „Scopul nostru este de-a ne esprima dispreţulă faţă cu laşulă călău Stambulov şi faţă cu vredniculă seu to­varăşă Ferdinand Coburg, pentru o­­O­­rulă împătrită din Sofia“. La meetingă însă au luată parte şi „Comită central d’amnestie“ şi „Comită central intran­sigeant socialiste“, apoi socialiştii tutu­rora arondismentelor­ din Parisă. La mişcarea din oraşă s’a alăturată numă­­roase societăţi socialiste din provinciă. ţfiarele „Lanterne“, „Bataille“ şi „In­transigeant“ atacă şi critică aspru pressa maghiară, care apără tirănia lui Stam­bulov şi a „principelui pribăgă “. In vor­birea sa deputatulă Granger (fise, că „fapta criminală a lui Ferdinand este ună adevărată doliu pentru civilisaţiu­­nea văcului“, şl Goussot se esprima ast­­felă: „Acestă Ferdinand este acea indi­­vidualitate tristă, care pe când în Bul­garia se săvârşescă crime, elă umblă cu limba scosă pe la curţile europene, re­­comandându şi mâna prinţeseloră, acea mână, care e ou desăvârşire străbătută şi înroşită de umetrăla sângelui.“ In or­dinea de a fi primită cu unanimitate,­ se­­fice: „Declarămă, că aceste (esecuţiu­­nile) calcă hotarulă legiloră omenesci şi atragă asupra loră acelă odiu şi acea răsbunare, ce o merită trădătorii, laşii şi tiranii“. — Meetingula s’a sfîrşită prin strigări de „Vive la Republique“ şi „Vive la Rusie“. * O telegramă din Londra spune, că discursulu tronului a fostă foarte scurtă; elă observă, că lucrările legislative fi­­indă terminate înainte de disolvarea ul­timului parlamentă, nu este nevoia, ca noulă parlamentă să lucreze într’o se­siune aşa de înaintată; speră, că în se­siunea viitoare se vor­ realiza progrese folositoare şi avantagioase. După discur­­sul­ tronului, camera comunelor­ a în­cepută discuţia adresei. Câţiva oratori au felicitată guvernulă pentru succesele sale legislative şi au invitată oposiţia a se rosti asupra proiectului de home-rule. D. Asquith a depusă ună amendamentă la adresă, care declară, că ună guvernă trebue să aibă încrederea ţării şi a ca­­merei, guvernulă actuală însă nu o po­sedă.

Next