Gazeta Transilvaniei, octombrie 1892 (Anul 55, nr. 216-240)

1892-10-14 / nr. 227

Din cunsa sfintei sărbători, de mâne, dia­­rula nu va apără până joi săra. Braşovu, 13 Octomvre v. Bucuria oposiţionalilor­ m­a­­i ‘ tari a fostă ceva prea pripita, derea ministeriului Szapary, pe re o credeau deja neîncungiu­­abilă, s’a amânată arăşî prin vo­­,.a monarchului. Totodată s’a amânată și împlinirea dorinței co­loră din stânga, căreia i-a dată espresiune Slovaculă maghiarisată Geza Polonyi la banch­etulă de Sâmbătă, ca se ajungă câtă mai curendă în fruntea guvernului con­­­tele Apponyi. O telegramă, ce-o piimimu aciî din Pesta, ne spune că toate fai­­mele privitoare la crisă sunt­ totală neîntemeiate și că nici vorbă nu este de demisiunea cabinetului său a vr’unui ministru. Aceasta tele­gramă, care ne vine dela biroul­ de corespondență ungurescu, a­­dauge laconică, că nu e nici o causă în nici o direcțiune pentru o crisă ministerială generală sau parţială. După sgomotulu, ce s’a făcută în urma retragerei silite a conte­lui Szapary în afacerea încunu­nării monumentelor­, s’ar pare că afirmarea de mai sus­ este foarte cutezată, dar, privind­ lucrurile mai de-aproape, ea, celă puţină cu privire la partea formală, nu apare tocmai nebasată. Ce s’a întâmplată ? Guvernulă, care s’a fostă an­gajată pentru esecutarea cunoscu­tei programe de serbare, pentru care dobândise şi consâmţemân­­tul­ coroanei a fostă în adeveru pe t6tă linia bătută de oposiţiă. Festivitatea însăşi a fostă amâ­nată, în urma intrevenirei neaș­teptate a comitetului reuniuniloră de honvecfi- S’a dovedită, că con­tele Szapary a procedată, fără de a se asigura mai înainte și de consemțementulă honvecfiloră, cari au dată mandatulu comitetului pentru ridicarea monumentului, fără de a cerceta dacă acestă co­­mitetă era sau nu petentă de a stabili singură rama ser­bării. Fără indoiela, a d­­ă Szapary a fostă rea blamată prin aceea, că s’a desavuată procederea ace­lui comitetă de cătră mandanții sei. Ună ministru-președinte tre­­bue se scie cu cine are de a face și se prevede înainte cașuri de aceste. Dar d-la Szapary, în strîm­­toarea sa, a declarată că a fostă în dreptă a ţin0 de competentă comitetulă instituită pentru ridi­carea monumentului şi a trebuită se-lă ţină de competentă pănă atunci, pănă când nu i s’a retrasă mandatulă, ce i s’a fostă dată. însuşi contele Szapary a pro­pusă să se curme discusiunea în afacerea încununării monumentu­lui în cameră şi toţi deputaţii fără deosebire au votată pentru acesta propunere. Adevărată, că corifeii partidei guvernului n’au sărită în ajutorulă ministrului-preşedinte, când l’a ata­cată şi persiflată oposiția, dar ni­meni din majoritate nu s’a pro­nunţată în contra lui. Contele Sza­pary poate der­ijice, că posede încă încrederea majorităţii şi din par­tea aceasta nu este încă nici o causă, care l’ar sili se se retragă. E vorba acum dacă .Szapary se bucură încă, în aceeaşi măsură celă puţină, şi de încrederea mo­­narch­ului ? Judecându după scirea de astî, se vede, că Majestatea sa nu voesce ca Szapary să se retragă, ci do­­resce să rămână şi mai departe la postulă său. Hotarârea şi dorinţa aceasta a monarchului este în împrejurările de faţă foarte fireasca şi de aceea lesne de esplicată. Era învederată, că după ce monarchulu este atâtu de prevenitoră faţă cu susceptibi­lităţile naţionale maghiare, încâtu s’a învoită ca armata se facă ono­rurile memoriei „rebeliloră“ dela 1848/9, modulă cum a decursă şi s’a resolvată certa pentru încunu­narea monumentului lui Hentzi, a trebuită se facă asupră-i cea mai tristă şi penibilă impresiune. O scrisore, ce-o primimu dela Pesta ne spune, că cercurile curţii au fostă consternate în adevera­­tulu înţelesă alu cuvântului de întorsetura, ce a luat’e afacerea din cestiune, şi agitaţiunile opo­­siţiei maghiare au făcută asupră-le impresiune cu atâtu mai rea, cu câtă încă mai înainte erau forte indispuse din causa demonstra­­ţiunilor­ pentru Kossuth şi a cer­­teloru bisericesc!. In asemeni împrejurări nu-i mirare, că corona este decisă a susţinu cabinetulă Szapary cu atâta mai vârtosă, cu câtă retra­gerea lui ar încorona numai cu laurii învingerei agitațiunile kos­­mthiste și apponyiste. Deocamdată der Szapary va rămâne. Der pănă când? Acesta va atârna în mare parte dela ati­tudinea partidei guvernamentale însăși, în sinal­ă căreia s’au ară­tată deja semnele de disoluţiune. „ VOILSTONULU GAZ. TRANS.“ Apele noastre. Disertaţiune de Silvestru Moldovanu, ţi­nută in şedinţa I. a „ Asociaţiunii transil­vane­“ in 15/27 August a. c. in Sibiiu. Transilvania sau Ardealulu. iubita nostră ţară, putem s efice, că este o carte plină de tablouri, alcătuite de mâna măastră și neîntrecută a naturei; n’a­­vemfi decât a se întoarcema toile din aceasta mare și minunată carte, ca să ni­ se înfățișeze unuia după altul și tablou­rile cele mai frumoase, mei pitoresc!, mai romantice, tablourile vii şi încântătore, care deleoteză ochiula și spiritula iia transportă în acela stadiu de fericire, ce cuprinde pe omu la privirea frumosului, sublimului. Intr’adevéru, țara năstră cuprinde în sinule seu tote felula de frumseţî admi­rabile de aie naturei; la tota pasula, de pe vârfura fiă­ cărui deli sau polnica, la fie-care cotitură de râu, pe deluri, ca şi pe şesuri, pe culmile de munţi cele mai înalte ca şi prin văile adânci se înfâţi­­şeză ochiului uimita privelişti, panorame, cari de cari mai frumoase şi une­i atragătoare. Ioi ni­ se deschide o vale plăcută udată de m­a rînleţa, ce învârte roatele unei mori, o vale, care prin caracterul­ său de blândeţe pare a ne invita la sine, stă unu tablou idilicu atrăgătoriu! In altă parte unui părău de munte vigurosu se aruncă peste păretele de stâncă, ce-i stă în cale şi formeaza o frumosă cascadă, care conturbă tăcerea codrului secular, prin murmuitul­ seu. Colo vedem­ stânci uriaşe şi bizare, cu coastele lor, pleşuve şi preţioişe, cari suntu brăzdate de to­­renţii de ploie, şi prin a cărora crăpă­­tură vulturii falnici îşi au sălaşurile. In altă looa vom­ sta uimiţi pe tormula unui râu, privinda cum şi-a croita cale printre stânci şi cum se aruncă de vale cu furiă sălbatica şi cu zuzeta asurzi­torii, prin care se pare că ameninţă cu răpire şi nimicire stâncile şi bolovanii ce-i stau în cale. Mai departe voma ad­mira de pe vârfura cutărui dela şesulă, ce se estinde la picioarele noastre, încun­­j­urata de daluri, ca una amfiteatru uriaşa, împoporată cu sate şi brăzdata de rîuleţe şi păraie, cari se para a fi cărări arginţii prin verdeţa predominanăt a câmpului. In altă parte arăşi ne vom­ opri cu admirare la palele unui puternică co­lose de munte, cu piscuri falnice şi cu castele-i prăpăstiose, acoperite cu păduri străvechi şi uriaşe, prin pari ursula este domna stapânitori. Deca apoi urcămd atare piscu, afară de privirea largă, ce ni­ se deschide pănă în ceţa depărtării, vom­ fi adese surprinşi, zărindu la póa­­lele lui, în fundul­ vălei, câte una fru­­mosa lacu de munte sau iezere, cu faţa liniştită, în care se reoglindeză bolta azurie a ceriului şi din apa căruia se adapă ciutele de munte. Apoi se lasä în neamintite mulţimea mare de peşteri, ce se afundă în adâncimile pământului, gheţarele nóstre, păsurile, cari ca nisce brazde uriaşe despartă munte de munte şi mijlocescu comunicaţia între văi şi prepăturile de daluri, pe cari poporulu le numesce „chei“, cu păreţi de stânci prăpăstiose şi percurse de obiceiu de cătră una părău, cari ne pune în uimire şi ne insuflă respecta prin grandiosita­­tea lorü ?! Aceste şi multe altele asemenea lorü suntu elementele, cari, Intr’una locü ase­­ciate în grupare poetică, Intr’alta locü resfirate şi amestecate în disordine ea­priţiosă, schimbându-se mereu una cu alta, alcatuiescu configuraţia esternă a pământului patriei noastre şi suntu împo­dobite adese de creaţiuni gigantice ome­­nesci, de mine şi resturi de turnuri şi alte întărituri vechi, cari deşi suntu mute, ne şoptescu tainicn despre faptele eroice ale strabunilor­, fapte cari pătrundă în­­d­repta prin secoli şi se perdü în tre­­cutulu legendara... Astfel, ni­ se presintă cobilorii pă­­mântulu ţerei nóastre, dar noi Ardelenii, cari privimu­­filnicu frumseţile lui şi suntemu dedaţi din copilărie cu ele, stamii liniştiţi în faţa lor­, pe când streinii suntü încântaţi şi plini de admiraţiune pentru atâtea, putemu­­fice, papu d’opere ale naturei, ce le gâsimu la totu pasulu în Ardélu. Paget cfi0®» că doră nu esistă țâră fără de frumsețî de ale naturei, „daar“, continuă elu, „n’am vé­futa nici când o țâră, care se fiă în întregulu ei o frumseță, precum este Ardélulu“, or Bălcescu aiu nostru în istoria lui Minaiu Vodă Viteazule, făcându unu tablou mar­canta despre Transilvania,—între altele dice, că ea este „o țară mândră și bi­necuvântată între toate țerile sămănate de Domnul, pe pământa;­ea sam­ănă a -AJfcTTTX-XT X-iT7"­Gazeta“ ese în fiă­care zi. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un ana 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate: Pe ună ană 40 francî,pe șase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. preăuimerg la toate oficiele poştale din întru şi din­ afară şi la doi. colectori. Abonamentulu pentru Braşovu:­a administraţiune, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30 etaglulă I., pe unu ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou dusulu în casă. Pe ună ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplară 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamen­tele câtă şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Macţiunea, Administraţia mea şi Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare, Torgula Inului Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc*. Manuscripte nu se retrimit*. Birourile de aavociari: Braşovu, piaţa mare, Torgula Inului Nr. 30. Inserate mai primescu in Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), E. Schalekt, Alois Hemder, M. Duk­es, A. Oppelik, J.Donneberg; In Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein JBernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner, Preţurii inserţiunilora: o serin carmond pe o colecA C er. s. 30 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi îndoială. Reclame pa pap.vna a IlI-a o senă 10 cr. v. a. ocu 30 bani. ir. 227. Braşovt, Mercuri, 14 (26) Octomvre 1392. Congregaţiunea comitatului Huniadorei, ţinută în Deva la 20 și 21 Octomvre 1892. Din com. Huniadorei, Octomvre 1892. (Raporta speciala ala „Gaz. Trans.)“ Suntu puține comitate în totă Un­garia şi Transilvania, cari se fiă mai es­­tinse și mai populate, ca comitatulu Hu­niadorei. Afară de aceea, comitatulu nostru este situata Intr’uuu loou atâta de în­semnate şi conţine atâtea tesaure şi bu­nătăţi pământesc!, încâta cu dreptu cu­vânta se pote privi ca o ţară mică. Şi acesta scumpa şi frumosa pă­­mântă, de mii de ani, este locuita în mare parte numai de Români, cari în decursul­ vacurilor, l’au cultivata şi muncita cu multă trudă și l’au aperatu cu multă bărbățiă în toate timpurile grele, câte au trecuta peste elț, și cari și în viitoru, ca cei mai vechi stăpâni, au se-lii cultive și să-lu apere în toate împrejură­rile, ce voru urma. Este deci de mare interesa pentru Români peste totu a­poi, că în ce stare se află de presenta, şi cum se adminis­­treză acesta municipiu de cătră actualii stăpâni ai­­filei? Programaid, sau ordinea pertractă­­rilor­, publicată deodată cu convoca­­toriul­ vice-spanului pentru congregaţiu­nea de term­a a anului curenta, ne arată că suma obiectelor­ de pertractata şi de deliberata se urcă la 103. Se scie apoi, că fiă-care obiectu, pusa la ordinea­­filei, are anti-acte, şi încă unele fóarte volu­minose, deci se înţelege de sine, că în­­trega materialulu, oare are se fiă des­­bătută şi deliberata, încă este imensa de voluminosa, prin urmare este cu nepu­tință ca la o congregațiune de o­­fi-două să se potă desbate cu temeiu atâta ma­teriala. Domne, câtă espamatoriă admi­nistrativă se mai face la câte o congre­­gațiune ca aceea, cum a fosta și acuma, unde într’o efi și jumetate s’au desbă­­tutu și deliberata 103 obiecte, mai toate importante! După aceste premise, se trecu acum la obiecta : Congregațiunea s’a deschisa prin fispanula Baron Szentkereszti György, prin câteva cuvinte fără nici o însem­nătate deosebită. După deschidere, mai întâiu s’a fă­cuta abatere dela programa și s’a puso la desbatere: „urcarea plăţilor a funcţio­­narilor­ administrativi.“ Ca să vadă lumea, cu ce nu potu fi mulţămiţi funcţionarii administrativi, la­

Next