Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1893 (Anul 56, nr. 1-23)

1893-01-15 / nr. 10

Braşovii, 14 ia­nuarie v. Pe când la noi se află încă şi astăcji mulţime de comune roma­nesci, în care nu se cetesce unu singur­u cjiaru naţională de-ale nós­­tre şi nu se află nici măcaru vre-o mică bibliotecă poporală, din care poporulu şi cărturarii noştri dela sate se-şî potă nutri spiritulu mă­caru câtu de câtă cu carte româ­­neascu, pe atunci adversarii noștri încetulu cu încetulu, apróape pe nesimțite, întrebuințăză toate mij­­loacele, serutéazu toate căile, prin cari din di în cii mai multă își introducă scrierile loră politice și „literare“ în sânulu poporului nostru. „Kultur-egylet­­ulă din Cluşiu, mână ’n mână cu celelalte socie­tăţi de maghiarizare din ţară, sus­ţinu şi înfiinţază în fie­care ană prin ţinuturile locuite de Români mulţime de biblioteci poporale un­guresc!, pe cari le pună la dispo­­siţia cetitorilor­ români, în timp­ ce de altă parte între preoţii ro­mâni uniţi crîlnică se împartă „pe intenţiuni“, ca se nu cjicema gra­tuită, felă de felă de scrieri un­guresc!, aşa că în mare parte ca­sele loră suntă astăci î inejestrate cu bogate biblioteci maghiare. Şi cu mai multă succesă însă se pare că lucrezi adversarii noş­tri în direcţiunea aceasta pe calea pressei. Ne este cunoscută, că în mai multe comitate locuite de Români s’au înfiinţată, pe cheltuela con­­tribuabililor­, diferite ziare ungu­resc!, parte politice, parte literare­­beletristice şi economice, cari ca „organe oficioase“ ale respective­­lor­ comitate, li­ se impună tutu­­roră primăriiloră comunale, cari cu voiă, ori fără voiă, trebue se le primescă şi se le plătască. De altă parte totă sub firma de „organă oficiosă“ le este im­pusă de mai mulţi ani tuturora şcoleloră nóastre poporale ună altă (ţiară ungurescă, cu numele „Nép­tanítók Lapja“, care în fondă ur­­măresce faţă de şcolele şi învăţă­torii noştri aceleaşi tendinţe de maghiarisare, ca şi ori care altă faia ungurescă din t^ilel© de aeji. Nu puţină rolă j0că apoi şi aici aşa d^ele „intenţiuni“, sub a cărora firmă s’a încuibată în ca­sele multoră preoţi români uniţi şovinista fotă clericală „Magyar Állam“, care pe lângă totă spiri­­tulă ei infectă şi netolerantă, gă­­sesce ospitalitate în casele mul­toră preoţi de-ai noştri, mai alesă în diecesa Gherlei şi în părţile ungurene peste totă, cum şi în Se­cuime, unde — după cum ni se comunică, —acestă faia ungurescă se găsesce în casele celoru mai mulţi dintre preoţii românî uniţi Astfeliu vedemă, că pe când o însemnată parte a cărturariloru noştri, chiămaţi de-a veghia asu­pra intereselor­ nemijlocite ale po­porului, se lase şi ei a fi răpiţi de curentulă unoră idei esaltate, unoră asp raţiuni deşerte, unoră lupte de patime şi ambiţiuni, cu cari în timpulă din urmă chim­ie­ ne întelnimă în calea vieţei noas­tre politice şi naţionale, — pe atunci adversarii noştri lucrezâ în ascunsă şi ocupă din cje îQ aji mai multă terenă in mijloculă popo­rului nostru. Se nu créde cineva, că aici amă avéa de-a face cu o cestiune de puțină importanță. Spiritulă unui poporă copleșită de litera­tură streină, resistă până la ună timpă, în urmă înse se intectéazâ. Cu deosebire mare este peri­­cululu, cu care ne amenință ad­versarii noştri pe calea pressei. Massele poporaţiunei nóstre dela sate suntă încă prea credule şi superstiţiose, aşa că ele uşoră potă căde victima intriganţiloră de totă soiulă, cari sub masca de voitori de bine tindă a­ le esploa­­ta în folosulă intereseloră loră proprii. Trebue deci se fimă cu în­doită precauţiune asupra lecturei, ce se străcoră în sînulă poporului fiostru. Se­ lă ferim­ă de totă ce e streină şi veninosă, se conside­­rămă ca o problemă de căpeteniă a nostră, de-a veni câtă mai cu­­renda şi pe acestă terenă în aju­­torulă poporului, ca se nu se vadă avisată la productele literaturei streine, cari pentru elu suntă cu­rată venină. Se-i dămă poporului lectură românască, bună şi sănetosă, care se-lă povăţuescă pe căi bune, se-i întă­rescă puterea de resistenţă în cele naţionale şi se-lă înveţe a judeca şi a umbla pe picioarele sale. Se nu-lu ameţimă cu frase sunatóare, căci a înşira cuvinte frumóase nu însem­na a raţiona, nu însemna a lumina. Spiritulă nu se hrănesce cu vorbe. Trebue se-i dămă poporului învăţătură, tre­bue se-lă povăţuimu cu seriosi­­tate şi demnitate. In acestă sensă trebue se alegă conducătorii noştri lectura, ce voră s’o dea în mâna poporului. FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Unu unchiu reu crescutu. Povestire de Emile Souvestre. (Urmai e.i Prima ideă a căpite­nului corăspunse cu totula obiceiurilor­ sale de mari­ară: el­ voia să se repedă afară, să ia pe ne­poţii de urechi şi să la siliscă să-şi cară iertare dela sărmana mamă. Din fericire, prepugetarea îla reţinu dela pasul­ acesta. Unchiulă Tribert se făcuse marinară în etate de cinci­spre­ crece ani şi prin ur­mare are puţină şcolă, vieţa practică însă şi meditările sale în decursula cra­­lord de strajă pe corabiă, îi dăduseră cu­noscinţă de omeni. Ela soia, că deprin­deri rele sunt a­venturi contrare, de cari poţi scăpa prin legănare. Ela suprima deci prima se iritare, se cugetă asupra celei mai bune manevre pentru îndrep­tarea nepotului său şi părăsi odaia nu­mai după ce luase o decisiune și-și în­tocmise pânzele pentru o călătorie si­gură. Doamna Fourcard se molcomise mai de tot, după insubordinarea fiului ei, și acestă împregiurare îndemnă pe Tribert să credja, că asemenea scene nu mai sunt­ ceva nou pentru densa. Iritarea lui Au­gusta însă era mai doim­itoare. Nemulțu­mită cu sine însuși, ela își arăta părerea sa de rău, ca toate caracterele rău for­mate, prin o disposițiune rea. După ce ela se scoborî din odaia sa, ca să saluta pe unchiulă său, o făcu acesta în moda rece și într'o încurcătură neplăcută. După, schimbul, neincungiurabila de întrebări și răspunsuri, ce are totdeauna locu la o primă întâlnire, se trânti într’un­ fotoliu şi începu a’şi rede unghiile pe tăcute. D-na Fourcard se temea de impre­­siunea, ce va tirebui să facă o astfel­ de purtare asupra lui Tribert şi-şi da si­linţa de-a risipi indisposiția fiului ei prin*­tr’o prevenire prietinoasă, dar precum se întâmplă acesta totdeauna în asemenea caşuri, îndelunga ei răbdare ila amărî şi mai multa. O iertere, pe care nu amă obținut’o prin părere de râu, e aproape o ofensă: ea măresce simţula nedreptu­lui nostru prin o generositate, care tre­bue să ne umilească. De aceea Augusta și primi indulgența mamei sale cu una năcasii îndoita. In loca să răspundă, elfi luă în mână una cjiarfi și începu să frun­­zărescă prin elfi păscândfi. Acum se sfîrși și răbdarea d-nei Fourcard. Ea declara fiiului ei în tonfi scurta, că salonulfi ei nu e cabinetfi de lectură. — „Credeama, că cjiarula ar fi aci pentru de a fi folosita“, răspunse junele în tonfi scurţii şi aroganta. — „Insă şi noi ne aflămfi aci,“ răs­punse mama, „şi precum crede, socie­­tatea nfistră e totu atâta de vrednică, ca și a­miar,dui.­ Augusta făcu un fi complimentă în batjocură. „Nu sciamă, că cineva trebue să fie singurii, pentru ca sâ-și potă alege societatea după plaofi“, (fi80 ele. — „Te obrăsnicesci față de unchiul­ D-tale, Domnului meu!“ strigă doamna Fourcard, răpită, fără voia ei, de măm­ă. Junele tresfiri şi se părea ună mo­menta desconcentratfi. Curândfi însă se încercă a se reculege şi (fi80: — „Fără îndoală, că unchiul­ nu pretinde, ca noi să trăimfi aci ca sclavi ai etichetei, ca şi la o curte. In calitatea sa de marinaru îşi va preţui eu mulţii mai pre­susi neatârnarea lui, decâtfi ca elfi să restrîngă pe alţii în obiceiu­­rile lorfi.“ — „Pe credinţa mea, tu mai înţe­lese, mititelule!“ esclamă Tribert, care până acuma ascultase certa cu unii zîm­­bete nepăsătore. — „Fiă-care să trăiescă după pofta inimei, cr cei nemulţă-x­iţi să plece la mama vântului! — acesta e principiului meu în relaţiunile sociale. Cetesce, jocă, cântă, vorbesce, seu taci, acesta e cu totulfi singurii numai treba ta şi acesta pe mine nu mă intereseză mai multa decât ii o face marele Turofi­lă ce’ţi place, dacă numai îmi vei lăsa şi mie aceeaşi libertate“. — „O, în privința acesta n’ai să te temi de nimicii din partea mea“, răs­punse Augusta îndreptândui o privire triumfătore asupra mamei sale. „Eu nu mă țină de ăceia, cari voiescu să silescă lumea întrega să mergă în pasul f lorii, eu lasfi pe fiă­care „să înânce cu lingura sa propriă“, precum e vorba...“ — „Apoi dor la mesă!“ îlfi între­rupse capitanul­. „Călătoria în trăsura Gestiunea egiptena- In patria mumiilor şi şi-a piramide­­lor, s’a iscate de câteva săptămâni o neînţelegere seriosă între Khediva şi foştii săi miniştri, şi în urma acesta şi cu Anglia. In valea Nilului domnesce de un an Inoace unu nou khediva, tinerula Abbes paşa, care abia e în vîrstă de 17 ani. Tocmai in virtutea tinereţii sale însă, ti­nerula khediva este plina de ambiţiă, şi studiânda în Viena a adusa cu sine con­­cepţiunile de docniia europena, pe cari şi le-a însuşită în capitala imperiului habsburgic­. Tinerula khediva egiptena, câtă vreme era la putere în Anglia Salisbury, n’a cutezată să-şi manifesteze tendinţele sale de independenţă; îndată însă ce-a venita la putere liberalula Gladstone, gândindu-şi khedivala, că sub guverna­rea cunoscutului liberala euglesa îi va succede mai uşora a se emancipa de sub tutoratura euglesa, fără de nici una scru­­pula demisiona pe toţi miniştri despre carl presupunea, că sunta am­icii Angliei, înlocuindu-i cu persoane, oarl totdeuna s’au manifestata ca duşmani declaraţi ai Angliei şi cari la toată ocasiunea se ară­tau, ca anteluptători, independenţei şi subtragerii Egiptului dela ori­ce influenţe englese. Acesta pasa cutezată al- khedivu­­lui Abbas a produs o mare turburare în şirurile partidei lui Gladstone în Anglia. Se scie, că Egiptula este posiţiunea cea mai gingaşă a comerciului englesa. Te­­mându şi acestă importantă posiţiune co­­mercială, guvernula englesa a trimisa numai decâta una ultimatum khedivului dela Nila, prin care îi denega ori pe drepta de-a dimite şi de­ aşi numi alţi miniştri şi îla ameninţa cu perderea tro­nului, deci nu se va acomoda dorinţe­­lora guvernului englesc. Porunca Angliei a fosta împlinită, şi prin acesta Gladstone şi-a salvata deo­camdată reputaţiunea porticei sale egip­tene. Pe când însă lumea politică credea, că valea Nilului este liniştită şi că khe­divula Abbas a renunţată la aspiraţiile sale, ata că telegrafula aduce spiri des­pre încurcături nouă în Egipta. Situaţia este forte gravă nu numai pentru că gu­vernula englesa s­a angageata directa în acăstă afacere, ci şi pentru­ dă pe­lerinii africani s’au ivita pestivul mai multa sau mai puţina importante, cari eventuala pot fi să provoca chiar o in­tervenţie energică a Angliei. Eră soirile telegrafice mai nouă re­­feritoare la acesta: Londra, 24 ianuarie. Guvernula en­­glesa a primita dela Cromer soiri îngri­­jitoare asupra situaţiei în Egipta, şi pen­tru aceasta e probabilă, că va trimite din Cipru oşti în Egipeta. Aşa se vede, că „Gazeta“ ese în fie­care 4* Abonamente pentru Austro-U Ungaria Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N­rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe unu anui 40 franci, pe șase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumera la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. ADonamentum­ pentru Brasov l­­a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu anu 10 fl., pe acse luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă: Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unui esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamen­tele cât­ şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Macţiunea, Administraţi­ea şi Tipografia:­­ 3RA80VU, piaţa mare, Târguiui Inului Nr. 30. .if«rworX nefrancate nu te prințesei*. Manuscripte nu se retrimit*... Birourile de muchii: Ifasova, piața mare, Tdroulu Inului Nr. 30. Vinerate mai primescu în Viena H. Messe, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg, în Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­­stein Bernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; în tramburg: A. Steiner. Preţuiţi inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 80 cr. timbra pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoiala. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 10. Brașovii, Vineri 15 (27) Ianuarie 1893.

Next