Gazeta Transilvaniei, aprilie 1893 (Anul 56, nr. 70-94)

1893-04-08 / nr. 76

Macd­mwa, Mmntu­lstrad­ina şi Titograia, KRAŞOVU, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30. Vsruori nefrancate nu te primesca. Manuscripte nu se retrinitu. Birourile de anunciuri: Braşovu, piaţa mare, Tftrgului Inului Nr. 30. Inserate mai primescă în Viena R. Mosse, Hausenstein­sie Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Hemder, M. Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; In Hamburg: A. Steiner. Preţurii inserţiunilorCi: o seria Karmond pe o coloana 6 ex. şi 30 cr. timbra pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifa şi învoială. Reclame pe pagina a III-a o seria 1© cr. v. a. sau 30 bani. „Gazeta“ ese în fiă­ carecţi Abonam­ente pentru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 11. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe unu ana 40 franoî, pe șăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franoî. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară , și la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Brasovî: a administrațiune, piața mare, Tergula. Inului Nr. 30 etaglulă I., pe unu anu 10 fl., pe șase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusula în casă. Pe umu­ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Und esemplarîi 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atftta abonamen­tele c&ti și inserțiunile suntu _____a se plăti înainte. Nr. 76. Brașovtt, Joi, 8 (20) Aprilie 1893. Nou abonamente la Cw fl Aprilie fl§93 st. v. «*» deselifrsu nou abonam­entu, I» «are invitămu pe toţi amicii ţii sprijinitorii ferci noastre. Pretulu abonamentului! Pentru Austro-Ungaria: -u-xi-vă. etxvu. .....................................12 £U :pe şese 1-iara.î ........ S£L. :pe trei 1-u.n.z ....... 3 fL. Pentru România și străinătate: .pe -u­rr-o­­arvă. ..... 40 frarrc, pe șese 1-u.n.x ..... 20 ., pe trei l-u.rxi ..... IO „ Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro - Ungaria: pe unu anu....................................................2 fl. pe șese luni................................................1 fl. Pentru România și străinătate: pe unu anii....................................8 frânei pe sese luni...............................4 „ Abonarea se poate face mai ușorii prin mandate poștale. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei11. Braşov“, 7 Aprilie “. Este cunoscuta cetitorilor­ noş­tri casulă de violenţă săvârşită la „alegerea“ de vicespani în Bis­triţă, de cătră actualula fisnană alu comitatului Bistriţă-Năsăudă, contele Paulă Bethlen. „Bisnitzer Zeitung“ şi „Sieb, d. Tageblatt“ se plângă amară în contra acestei volnicii, cu atâtă mai vertosă, cu câtă Saşii se aş­teptau, că fispanulă conte Paulă Bethlen, numită după aşa cjisa „împăciuire, ce a încheiat’o gu­­vernulă ungurescă cu Saşii“, va pune capătă nelegalităţiloră şi vol­­niciiloră lui Banffy Dezsö, care introdusese ună regimă teroristicu în comitată. „Şi acestă fispană“ — esclamă „Bistritzer Zeitung“ — „şi-a pierdut înaintea locuitoriloră comitatului încrederea, acesta plantă, care şi aşa nu voia nicidecum se înflo­­rescă, şi-a perdut’o sub suflarea de gihiaţă a crudei volnicii, şi a ile­­galităţilor­, pe cari pena nu e în stare a le descrie!....“ Bată pe scurtă purtarea fişpa­nului din cestiune . Erau cinci can­didaţi cualificaţî. El, folosindu-se de votulă sau preponderantă în comisia de candidare, a făcută se se eschidă doi, între cari tocmai acela, care era mai multă agreată de Saşi. Acesta procedere a fostă contra legei, care admite şi can­­didarea mai multora, decâtă trei. Intrei cei trei candidaţi se afla favoritulă fişpanului, unu conte ti­­neru maghiară. Saşii bistriţenî protestară con­tra acestei procederî şi cerură, printr’o propunere în regulă, amâ­narea alegerei. Fispanulă însă nu admise propunerea aceasta la dis­­cusiune. In urma aceasta membrii saşi procedară siliţi la alegere şi începură a vota pentru unu am­ploiată sasă cu numele Storch. Deodată însă se ridică preşedin­tele comisiei de alegere şi raportă, că Storch şi al­ treilea candidată ungurii şi-au retrasă candidarea — negreşită în urma presiunei fişpa­nului. Atunci acesta d enund­ă ca singură candidată pe favoritulă său conte Ştefană Lazar. Repre­­sentanţii saşi reînolră cererea loru de amânare, susţiindu, că fiindu încă doi candidaţi cualificaţî, (cari fuseseră eschişi) alegerea nu se poate face în aceste condiţiuni. Atunci fispanulă Paul Bethlen, refusându din nou a admite pro­punerea la discusiune, se grăbi a proclama pe contele Ştefană La­zar de vicespani alesă. Urmară nisce scene sgomotoase. Preotul, evang. Kramer strigă, că este o „ridiculă comediă“ ce se face aici, or între protestări contra ne mai auritei volnicii, Saşii şi Românii în numără de 140 părăsiră aduna­rea. Rămaseră vre-o 20 membri, mai multă funcţionari, înaintea cărora contele­­Lazar depuse ju­­rămăntură de vice-şpană. Acesta este fructulu celu mai nou ală „păcei“ multă lăudare, „între guvernă şi Saşi.“ Proce­darea fişpanului dela Bistriţă aruncă lumină nu numai asupra acestei „păci“, cum crice «Sieb, d. Tageblatt“, ci asupra situaţiu­­nei generale sub regimulă „libe­rală“ Weckerle-Hieronymi. Putemă să ne îacemm­ o ideiă asupra „liberalismului“ celoru dela guvernă, deca şi faţă cu Saşii, cari au intrată orbişă în partida loră şi le facă mereu temenele, pro­cedă in modă atâtă de volnică şi teroristica. FOILETONULU „GAZ TRANS.“ TOBA. De Leo Tolstoi. Jemeljan era în serviciu. Odată când tocmai era la lucrulă câmpului, cineva l’a agraită. Jameljan se uită în prejură și în apropierea lui văciu, o fată de fată frumoasa. Și fata îlă agrăi din nou: — „Jemeljan, de ce nu te căsăto­­rescl ?“ — „Cum să mă căsătorescă, dragă fată“ răspunse Jamelian „că dara n’am­ nici o avere; nime n’ar veni după mine“. — „Ia-mă atunci pe mine“, răspunse fata. — „Bucuroşii, dar unde, şi din oe vomă trăi noi?“ — „Cu asta nu trebue să-ţi baţi multă capulă. Vomă lucra multă şi vomă odihni puţină, şi nu vomă muri de fome“ e zise fata. — „Bine, să ne căsătorim a deră“, răspunse Jemelian. Şi Jemelian merse cu fata în ora­­şulă vecină, unde se cunucă cu ea. La începutul­ oraşului îşi construiră o căs­­ciora sărăcăciasă şi trăiau împreună. Intr’o 4' voevodală, însoţită de sluj­başii săi i eşi afară din orașă. Trecu pe dinaintea casei lui Jamelian, când ne­vasta acestuia eşi din cascioră, să vadă pe voevodă. Acesta o vecia şi s’a mi­rată de frumseța ei. — „Ce frumseţe“, (1188* Se opri, făcu semnă femeii să se apropie și o întrebă: — „Cine ești ?“ — „Nevasta economului Jemelian“, fu răspunsulă. — „De ce o estreră de frumseţe se căsătoresce o’ună ţărână ? S’ar cuveni, ca tu să fii principesă“. — „Mulţumescă de buna-ţi inimă“, răspunse femeia „dar eu mă simtă bine şi cu ună ţărână“. Voevodulă mai schimbă câteva vorbe cu ea, apoi îşi continuă calea. De cătră seră se reîntoarse în palatulă său. Dar nu putu uita pe nevasta lui Jemelian. Noaptea o petrecă în nedormire și-și sfărmâ ca­pulă, cum ar pute să pună mâna pe ea. N’a putută afla nici ună mijlocă. De aceea chiămâ pe servitori și le porunci, să afle mijloculă prin care și-ar pute realiza dorința. Servitorii îi criseră: — „Ia pe Jemeljan de servitoră; prin muncă grea îlă vomă pune bine, nevastă-sa va rămâne văduvă şi atunci va fi a ta“. Şi voevodulă făcu întocmai. Chiămâ la sine pe Jemeljan şi îi porunci, ca împreună cu nevastă-sa să se aşeete în paiaţă. A doua z­i Jemeljan merse în pa­iață, dar numai singură. Inspectorulă pa­latului l'a întrebată, că unde și-a lăsată nevasta? Jemeljan răspunse, că are casa lui prom­ie și nu vrea, ca să se mute dimpreună cu nevastă-sa. Lui Jemeljan îi dădură lucru în curtea palatului, lucru așa de multă, încâtă ar fi fostă pre multă și la doi oameni. Jemelian începu să mumească; însuși nu credea, că va sfîrşi la timpulă hotărită. Şi totuşi, îna­inte de amurgul­ sării, elă sfîrşi lu­crulă. Când văciu inspectorulă, că Je­melian săvârşi greaua muncă într’o tji- a doua cji i-a dată de patru ori mai multă lucru. Sora merse Jemelian acasă. In casa lui erau toate în ordine. Cuptorulă era încălcjită, cina era gata, nevastă-sa cu cusătura în mână, ședea lângă masă așteptându-și bărbatulă. După mâncare, ea’iă întreba ce lucru are la paiață. — „Mi-a venită forte greu de rândă“ răspunse Jemelian. „’Mi dau lucru peste puterile mele; mă vor­ prăpădi“. — „Nu te gândi la lucru“, cjis© fe­meia, „şi vei vede, că totdeuna îlă vei isprăvi la timpulă său“. Dimineţa Jemelian urăşi merse la paiaţă şi se apucă de lucru. Lucra cu sârguinţă şi fără întrerupere, şi eră, că înainte de apusulă soarelui isprăvise, şi înainte de a se întuneca se duse acasă. Inspectorulă în fiă­care cji îi înmulția munca, or Jemelian o găta totdeuna la timpulă hotărită. Astfelă trecu o săptă­mână. Când slujbașii voevodului văcjură, că prin muncă grea nu-lă pată nimici, îi dederă alta și mai grea. Nici cu aceasta (IRONICA POLITICA — 7 (19) Aprilie. „Armeeblatt“ din Viena se ocupă într'una articulț cu recentele desbateri asupra armatei în dieta ungureasca. Res­pingând­ cu energiă atacula deputatului Adam Horvath, scrie între altele: „Față de aceste întâmplări, incidente şi in­­suinţe, credem­ că armata are rolul­ unui spectator­ timpite, care trebue să ră­mână nesimţitorii la aceste impertinenţe? Se­­fice, că aceste nu privesce armata, căci aici e vorba de inşuinţele partide­­lor­ politice şi armata stă în afară de ori­ce politică. Armata austro ungară de sigură, că nici odată nu s’a amestecată în politică și a fostă departe de partide. Armata comună și cea teritorială nu cu­­nosce altă politică și nici nu va cunósce alta, decâtă regulam­entulă de serviciu și nici o altă partidă, decâtă drapelulă ei. Va să nu o m­a amestecă în lup­tele dilnice, când indignarea între ofi­­ceri asupra întemplărilor, descrise, prinde din ce în ce mai adenci rădăcini. Cor­pulă oficeriloră ar trebui să fie o cor­­poraţiune fără carne şi fără sânge, decă ar rămâne nepăsătoră faţă de cele ce se întâmplă. Ce simţăminte să cuprindă pe soldată, când vede, că iotă ce îi este scumpă şi sfântă, este tractată cu duş­mănia şi cu dispreţă ! Unde voră duce lucrurile aceste? Toate mişcările subver­sive, ba chiar revoluţiunile, în ori ce timpă au isbucnită din partea oposiţiei, aşadară din partea minorităţii. Armata cere, ca partida, care se pretinde a sus­ţine statulă, să păşescă cu energie în contra espeselor­ oposiţiei.“ * Vorbindă de ultimele evenimente din Serbia, „Journal de St. Petersburg“ declară, ea faţă cu situaţiunea mai multă decâtă precară, în care se găsea ţara, din causa nemulţumirii generale şi a pa­­siunilor­ întărîtate, actulă de putere, prin care regele a pusă capătă unei stări de lucruri pe atâtă de critice, pe câtă de periculose, a fostă ună aptă de în­ţelepciune. Liniştea complectă, cu oare acestă schimbare importantă s’a operată, probeză, că ea răspundea dorinţelor, na­ţiunii şi intereselor­ ţării. Armata a de­pusă jurăm­ântulă cu entusiasmă, popu­­laţiunea din Belgradă a primită cu ova­­ţiuni linguşitore iniţiativa binefacetoare a Regelui. Rusia urmăresce cu mai mare simpatiă desvoltarea liberă, fericită şi papînică a Serbiei, decâtă ca să nu do­­rescă in modă sinceră, ca evenimentele ce s’au întâmplată, graţie energiei şi în­ţelepciunii tânărului rege, să contribue la prosperarea unei naţiuni surori, care da­­toreză Rusiei libertatea şi independenţa sa. — „Fremdenblatt“ (fio®) că Serbia va fi de sigură satisfăcută, decă tînă­­rulă Rege reuşesce să resolve grava crisă interiora. Incâtă privesce Austro- Ungaria, oare nu doresce decâtă ordinea și desvoltarea pacinică a statului vecină, personagiile și partidele, cari guvernă îi suntă indiferente, piarulă releveză me­ritele regenţilor­ şi în specială ale d-lui Ristici şi adaogă: „Doua personaje chemate la putere reuşescă a restrînge luptele de partidă, să desfăşure o activitate fecundă, urcarea pe trona a Regelui Alexandru I va fi începutulă timpurilor­ mai bune pentru Sârbia încercată. Pentru acesta

Next