Gazeta Transilvaniei, octombrie 1893 (Anul 56, nr. 217-241)
1893-10-14 / nr. 228
Pagina 2 tiă ale Serbiei. S’au ținută, cu soirea guvernului serbescu, ast-felă de discursuri cătră tinerulu rege, în rare acesta a fostu sărbătorită ca unificatorulă Serbiei și ca eliberatorulu Bosniei, și a permisă, ca într’una loce să ’i se ridice o portă triumfală cu inscripția: „Calea cătră Bosnia“. Faţă de astfela de tendinţe are acum Austro-Ungaria să-şi ridice glasul său. * Privitora la crisa din Austria, o telegramă din Viena cu data de 23 Octomvre anunţă, că situaţia guvernului s'a îmbunătăţită întru câtva, fiindcă se presupune, că proiectul referitora la starea escepţională va fi primita pela puţina de comisie. Deputaţii Beer şi Haase au declarat, în principiu, că la casa deca, motivele aşternute de guverna ar fi atâta de grave, cum face guvernula, atunci legea escepţională trebue votată. In urma acesta proiectula va trece prin comisie, dar în plena nu poate conta de lopa la majoritate. A doua petire a legii escepţionale se va face în 6 Noemvre şi definitiva resolvară se va întâmpla între 6 și6 Noemvre. Miniştrii Steinbach şi Zalewski vora repăşi de sigura, numai câtă dimisia lora se va întâmpla după disolvarea parlamentului, ori după primirea eventuală a proiectului. Sufragiului universală și Ungaria. Oficiasa „Tester Corresponded“ dela 22 Octomvre publică sub titlulu „Austria şi Ungaria“ o scrisoare dela unu patriotu unguru, care trăiesce în Viena. In acesta scrisoare se cice între altele: „Gouverner, c'est prévoiru. (A guverna însemnă a prevede). Austria se află în plină prisă și aceasta nu se va putea resolva fără de o sguduire tare. Reforma electorală cu sufragiula universala, odată presentată camerei, nu mai poate fi luată dela ordineajilei. Mişcarea ce-o va produce aceasta reformă nu se va puta însă pentru durată opri la Laita, ci va trece şi in Ungaria, unde pot să fie pregătiţi, că ideia lărgirii dreptului electorală va bate la porţile parlamentului şi va cere intrare cu voce poruncitoare. „Unii state, ca Ungaria, liberala și democrata (?) nu se poate să fiă principiala în contra acestei idei liberale și democratice, și dieta mai curenda sau mai târziu va fi moralicesce silită, de a satisface in aceasta privință trebuinței, înainte de ce s’ar impune cu putere fisică. „Gouverner c’est prévoir“. Decă națiunea maghiară, decă rassa conducătoare voesce să feresea statuia de sguduirile, pari pentru momenta amenință Austria, atunci trebue să se facă curânda şi energica totu ceea ce dă unității statului şi administraţiei centrale o putere de ajunsă, spre a putea opune lărgirii dreptului electoralii şi chiar şi generalisării lui unu contra pmdu susţiitora de statu .“ După acasta întroducere zicem că întregă complexulă reformelora puse la ordinea zilei trăbue să se ducă în împlinire prefăcându-se în legi, aşa ca Ungaria să pota concede fără temere şi claselor celora mai estinse dreptula electorala. „Nici deplina egalitate a calificaţiunei de drepta electorala pe întregă teritoriulu statului, ce formeza una postulata ala dreptăţii, ce nu se mai pote respinge, nici sufragiula universala, care va năvăli impinsa de curentula neinvincibila ala timpului şi asupra nostră, nu vora fi periculose, decă vorti fi controlate de o administraţia în sine tare.“ De aceea, 4 cei partidele trebue să înceteze cu pertele şi toţi aderenţii ideii de stata maghiara trebue să-şi dea mâna, spre a duce în împlinire toate reformele, ce servesca acestei idei de stata: reformele bisericeşci politice, apoi reformele administraţiei de stata.... „Sufragiula universala, şi ca precursorii ală lui egalitatea şi micşorarea censului în totă Ungaria, se va impune mai curendu ori mai tărcţiu — şi încă probabila, că mai iute decâta mai târziu — şi Ungariei11 ... Faţă cu acastă eventualitate apelază la compatrioţii săi maghiari, de a se uni şi a face o politică practică naţionalo-liberală. Ce ar fi urmarea unui drepta electorala egala, pentru cei ce soiu scrie şi ceti şi să plătescă, să 4i°etnă, una pensii de 5 fi.? Urmarea ar fi, că ar întră In dietă póate 30 sau cela multa 60 de deputaţi, ce nu vora fi destula de credincioşi ideii de state, seu poate chiar cu tendinţe centrifugale. Ce ar fi însă aceşti 30 seu 60, ba ce ara însemna chiar 100 de aceştia faţă cu 300—400 adioţi ideii de stată şi uniţi într’una partida, a cărora greutate va fi încă mai mare prin curăţenia alegerilor, din cari au eşua? Ce ar fi faţă cu camera magnaţiiora, unde tendinţele lor, în casul acela mai rău, ar avea pentru sine trei patru voturi din sînula episcopilor ortodocşi ? Astfel, când fidelii ideii de stata sunt a divisaţi în trei partide, cari se combată înverşunata la alegeri, nu poate fi vorba de o curăţeniă ideală a alegerilor. . . . Aşaderă, concentrare în jurul ideii de stata, apoi liberală, cavaleresca şi bravă, cum se cuvine naţiunei maghiare, înaintare din propria inițiativă pe calea progresului și privitora la dreptula electorala. Acesta nu poate decâta s’aducă bine și să întărescă Ungaria şi maghiarismula. „Gouverner c'est pré voitu. — Regretabila, foarte regretabila ! Onoarea este atacată cu atâta mai vîrtosă. E evidenta, că a voita să dea espresiă desconsiderării, cu care te tracta. — Dar, mă roga, espresiă ,„ome originală“ încă nu este vătămare. — Dacă pricepi mai bine, n’am s zisit nimica. Eu altfela esplică onóarea. — Ce numesci tu iu casula acesta onóare ? — Onóare, e onóare! N’ași crede, că aici ar avea loci dubietatea! — Ah! In momentul acesta se auzi de pe stradă murmurula inspectorului suprema, care tocmai mergea pa acolo. — Poți vedea, că nu e vorbă de-a te retrage, deja inspectorula suprema e nepacientă. — Așa dară să mă bata de hatîrula lui ? — Și pentru onoarea atacată! * # * In momentulă acesta întră Carubio. Și Carubio e orna grozavă! Intr’o será espeda pe altă lume pe maiorulă prusaca cela grosu, care apă a 500 de funți și sfărima între degete mă talera. Prusacula se ntâmplâ să 41C*: — Ploaia poate ț'ne pănă de seră. Sensibilula Carubio, care n’avea cortă, vena în acesta o invectivă. Provoca pe prusaci. Intre astfel de fanatici pentru onoare, nu putea fi vorba de condiții uşore; numai moartea putea șterge grava vătămare. Se duseră la polală nordica între munții de ghiață, ca să fiă cu atâta mai siguri de poliţie. Descărcară amândoi de câte patruori dintr’ună revolvera cu şase ţevi la o depărtare de cinci paşi, schimbată de tota 24 de glonţe. Prima descărcătură a lui Carubio sbura urechia adversarului său, la a doua descărcătură păru şi urechia dreptă. Fiecare descarcătură, pe urma,a luată câte ună degeta ală prusacului, apoi veni rândula nasului şi în fine, când nu mai avea degete la mână şi picioru, descărca cele din urmă două glonţe In orbitele ochilor. Nenorocitula maiorO păru la pământă in urma sângelui multa, ce pierduse, şi îngheţa pe loca. Chiar şi acum se află acolo între munţii de ghiaţă. Lui Carubio însă nu i se întâmplă nimica. Duelulă teribila ar fi rămasa necunoscuta, decă însuşi Carubio n’ar fi împărtăşită amănuntele. Mai e de observata, că ela e originară din Gascogne. Decă de-aici înainte îi ziceau: GAZETA TRANSILVANIEI. Declaraţiunea contelui Taaffe. In şedinţa dela 23 Octomvre a dietei austriace ministruld-preşedinte, contele Taaffe, a fâcutu asupra reformei electorale următorea declarafiune, care a fosta ascultată cu încordată atenţiune din tote părţile : Când guvernula, în lunile, ce au urmată după amânarea dietei, se ocupa cu programa sesiunei de tomnă, n’a putută trece cu vederea, că numeroasele proiecte de reformă electorală, esite din inițiativa Camerei, probabila că voră ajunge la desbatere parlamentară în timpul cela mai apropiata. Se înţelege, căatuncî ar fi fostă datorinţa guvernului de a-şi precisa în modă clara şi neindoiosa posiţia sa faţă cu cestiunea reformei electorale. Dar nu numai motivula acesta estemă, ci esaminarea cu atenţiune a diferitelor simptome ale vieţii publice, atâta din statuia nostru, cătă şi din străinătate, a impusa guvernului dstorinţa, de a lua însuşi iniţiativa în acesta cestiune seriosă şi de o importanţă supremă jjşi de a da faţă de legislativă, printr’una proiecta de lege formulată, espresiune vederilora sale principiare. Deja din schiţarea acesta a istoricului proiectului, poate vedé înalta cameră, că precum guvernula n’a avuta tendinţă ostilă faţă de vr’o clasă a poporaţiunei ori faţă de vr’o partidă politică, iota aşa nu este cuviinciosa de a caracterisa presentarea acestui proiecta, făcută din consideraţiuni generale ale statului, ca o măsură luată sub presiunea unor factori esterni. Proiectul guvernului, care este în strictă consonanţă cu basele constituţiunei esistente (Contraziceri şi rîsete în stânga), aduce la espresiune, precum am arătată la 10 Octomvra în acestă an. Cameră, acea ideă conducătoare, că tuturor acelora, cari implinescă datorințele de cetățeni, în modula prescrisa de lege, să li se facă posibilă participarea la vieta politică prin esercitarea dreptului electorala. Aceasta ideă fundamentală a proiectului, care țintesce a lărgi câtă, va fi posibilă dreptulă electorală, după părerea guvernului, este una postulată ala raţiunei de state, căci numai prin lărgirea indestiilitate a dreptului electorală făcută la timp, se potă delătura cu efecta şi pentru durată pericolele mari şi grele, ce ameninţă societatea și prin urmare intreaga ordine de stata din partea acelora elemente din popora, care pănă acuma erau politicesce lipsite de drepturi. Guvernula trebue prin urmare se țină tare la idea aceasta fundamentală conducătore, cu toate că cele trei cluburi mari ale acestei camere, în declarațiunile lora recente au protestată contra proiectului guvernului, ca atare. Guvernul își esprimă totodată convingerea, că — presupunânda o unire de principii asupra lărgirii dreptului electorală proiectata de guverna — pe lângă conservarea raporturilore de proprietate politică esistentă, va succede cu conlucrarea camerei, de a găsi calea conducătoare la scopurile indicate de guvernă. Guvernula crede a se putea mărgini la prima cetire a proiectului său de reformă electorală la atâta, că și-a espusit modulă său de vedere (Tăcere adâncă). — X. ți-a arătata nasul a și nu ai c^isi nimica. — Y. ți-a dată o frișcă aspră și tu numai te-ai văetata; ce să însemne acesta? Era în tona seriosa și deprimată zice*: — De când am avută afacere cu maiorula grosă, am jurata, că nu mă bata mai multă. Carubio primi să fiă martorula lui „fripta de totu“. Tripot istorisi lui Carubio casulă : — Scurtă, lucrula stă astfel : Pe amicula nostru l’a numita una domna cu gura plină: „omă originală“. Domnula acela ședea, când a comisă vătămarea. — Ședea!.... Când s’a ridicată? — îndată după provocare. — Evidenta, că a voita să ne vateme. Onoarea nu numai, că e atinsă, dar e și atacată ! — Din norocire, alegerea ameiorii atârnă dela noi, zise Tripot. — Atunci eu stau pe lângă pistolii, fiindcă mă pricepă la ela ! — striga „friptă de tata.“ — E imposibila ! Nu putema da ajutoră la o asasinare. — Dar eu nu mă pricepa la mănuarea săbiei. — Treaba d-tale, mai înteiu e onoarea — La dracu! De ce ați ceieCl deră, că dela noi atârnă alegerea armei ? Carubio simțindu-se vătămată 4'se! — Nici o tocmală! Ni-ai încredințată nouă onoarea, da seu nu? Deci da, atunci nucrede afacerea nouă. .....Când „friptă de tota“ se depărta, zise în sine: — Ei, comediă! Aceștia ne plictisescă cu vecinica loră flecărire despre onoare. Și fiindcă se afla tocmai pe la trecerea Jouffroy, agrfii pe una trecătora: — Domnule, cum esplici d ta onoarea ? Streinuța răspunse: „Acesta este o marfă, oare a4* n’are trecere.“ Al doilea răspunse : „Onoarea e atâta, putu a muri pentru stindardula tău.“ Şi erăşi aitulă: „Aţi plăti datoria la ziua fixată.“ Cela din urmă: „Onoarea este, când cineva înaintea judelui fiindă, nu se descarcă asupra tovarăşului său.“ „Friptă de tata“ veni în mare încurcătură. — Domnii mei, aceasta nu e părerea mea. Ași voi să renunța la tată gluma. Nr. 228—1898. SOIRILE DILEI. — 13 (261 Octomvre. Botezula prințului Carola. Foile de dincolo spuna, că este definitiva hotărîtă, ca botezula prințului Carola să se facă la Sinaia, în ziua de 17 Octomvre. Data acesta apropiată e fixată din causă, că ducesa de Saxa-Coburg Gotha ţine să asiste la boteză şi nu poate zăbovi mai multa timpă în România. In acea cai, afară de trenurile ordinare, una trenă speciala va conduce la Sinaia pe invitaţi, cari vora fi în forte mică număra. Trenula acela va sosi pe la orele 1 d. am., or ceremonia botezului Va ave looă la 2 ore. La 4 ora totală va fi sfârșita. —x— Laesa majestate? „M. Hirl.“ spune, că una după alta îi sosescă solrile, că Românii comită acum într’una looa, acum într’altula prima de „laesă majestate“. Ca dovadă se provocă la „Popa Lupu“, despre oare cjio*“, că intr’o câurciumă din Chisinda ar fi înjurată persoana Maj. Sale, din causă că în depurtulă petrecerei sale la Boroşă-Sebişă, n’a mersă nici-odată să se roge la Dumnezău în biserica românésca, ci numai în or a ungurescă. Totodată ar fi 4iua cătră cărciumaru: „Să şpi, că noi Românii suntem şi in majoritate faţă de Maghiari. Peste câteva zile ne voma uni cu Ardealula, pe Unguri şi pe Jidani îi voma alunga din ţară şi noi voma rămâne stăpâni. Nu mă mai tema eu acum de nimica“. „Magyar Hírlap“ mai spune, că în contra lui „Popa Lupo“ s’a făcută arătare la judecătoria de pereți din Buteni, care a şi pornită cercetare; de urma lui „Popa Lupo“ însă n’a putută da nicăiri, deorece ela „a dispăruta din părțile acelea“.—Trebue că va fi fosta numai vre-o fantomă, ce li s’a năzărită celor dela „Magyar Hirl.“ și nebunului său corăspondenta. Nişpe canalii, cari să îmbete lumea cu minciuni atâta de infame şi josnice, mai rari poţi găsi! — x — „Dacoromanisnm!“ şi politica culturală maghiară“. Sub titlulu acesta d-la Dr. Janeso Benedek începe a publica o nouă seriă de artipuli, în care vre să arete „cu ce mijloace şi cu ce succesă Maghiarii se pot a lupta contra tendinţelor a aacoromâne“. In gestiunea aceasta, cjice „Egyetértés“, autorul stă pe punctul de vedere ala ministrului Hieronymi şi singura deosebire în