Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1894 (Anul 57, nr. 239-262)

1894-11-01 / nr. 239

La scrrea despre numirea de Me­tropolita. Braşova, 31 Octomvre v. A totă amânată guvernulă un­­gurescă împlerea scaunului metro­politanii din Blasiu, care este va­cantă de mai bine de doi ani. Multă i-a trebuită se se cugete, pană ce în cele din urmă, după cum asigură foile din Pesta sosite erî și ac!î, s’a hotărîtă a propune Majestăţii Sale întărirea ca metropolita a Prea Sân­­ţiei Sale Episcopului Mihályi, care cu ocasiunea alegerei a dobândită majoritatea absolută a voturiloră. Scimă, că resultatulă alegerei din Aprilie anulă trecută, severşită de sinodulă electorală din Blasiu, n’a mulţumită pe cei dela putere, de ore-ce ei s’au fostă aşteptată se fia aleşi ca candidaţi pentru postulă de Metropolita alţi bărbaţi, „mai acomodaţi“ vederiloru loru. Le-a fostă displăcută şi spiritulu ce­a domnită la acelă sinodă, care, calcândă în urmele sinodelor­ ante­riore, a stăruită pentru susţinerea intactă a drepturilor­ autonome ale bisericei române unite şi a protes­tată solemnită în contra tuturor­ tendinţelor­ de a secuestra aceste drepturi. Cetitorii noştri îşi vor­ aduce aminte cu câtă animositate a întâm­pinată pressa şovinistă maghiară ale­gerea făcută la Blaşin şi cum cerea ca ea se fia anulată şi guvernulă se numască o persona, care se-i con­vină din tote punctele de vedere. Guvernulă fusese ună momentă aplecată să cedeze acestui curentă şovinistă ostilă bisericei şi drepturi­­lor­ ei şi se procedă la anularea ac­tului de alegere. Este constatată, că Prea Sânţiei Sale episcopului de Oradea ’i s’a făcută propunerea de a primi se fiă numită Metropolita pe calea acesta, dar că acestă vene­rabilă prelată a refusată hotărîtă de a întră în o astfeîă de combinaţiune prejudiţiosă drepturilor­ bisericei. De atunci timpă de mai multe luni o tăcere adenc­ă a domnită în afacerea numirei noului Metropolita. Se lăţise totă mai multă părerea, că guvernulă cu intenţiune voiesce se trăgănască ocuparea scaunului va­cantă metropolitană. In asemeni împrejurări puternă­tice, că scriea despre numirea Epis­copului Lugoşului în postură de Me­tropolita română ală Alba-Iuliei a venită în momentele de faţă întru câtva neaşteptată. Pe câtă vedemă din observările câtorva foi oposiţionale maghiare, ea a produsă în cercurile şoviniste maghiare o neplăcută desamăgire, căci le-au convinsă, că aşteptările lor­ în privinţa ocupării scaunu­lui metropolitană din Blasiu nu s’au împlinită, piarulă „Hazánk“ se întrabă cu oarecare mirare: „de ce a trebuită se fiă căutată timpă de doi ani acestă bărbată, pe câtă vreme sciută este, că episcopulă Mihályi şi înainte cu doi ani a fostă tată acela, care este acuma“. Acelaşi chiaru, constată, că guvernulă a șovăită multă timpă, că „cre sc’la numescă ori ba“ şi în cele din urmă l’a numită numai pentru­ că „n’a găsită altă persoana mai acomodată“. Nu mai încape îndoală, că gu­vernulă a șovăită multă timpă. Der este clară și învederată, că n’a avută se alâgă decâtă una din doue, seu se proceda corectă, respectândă vo­­tulă Sinodului electorală, seu se co­mită o nelegiuire vrândă se­ lă în­­cunjure și se’la nimiceasca pe cale arbitrară. In casulu din urmă ar fi satisfăcută pofteloră şoviniste, dar care ar fi fostă consecenţele ? Ună actă de violenţă în sen­­sulu dorinţeloru şoviniste nu putea se fiă nici decum în interesulă gu­vernului, nici în acela ală statului, ba putea se fiă în celă mai mare gradă periculosu, mai alesă în tim­purile, ce le străbatemă. A lucrată der férte cuminte gu­vernulă, că a renunțată la planuri de aceste sinistre. Mai bine și mai corectă înse a procedată atunci, când în cele din urmă s’a decisă — nu voimă se cercetămă, prin ce îm­prejurări — de a respecta pe de­plină actură severşită în tota regula de cătră Sinodulă îndreptăţită la alegere şi de a propune spre întă­rire pe acela, care la alegere a în­trunită cele mai multe voturi şi în care s’a concentrată aşa­dară mai multă încrederea Sinodului. Persona cea mai acomodată pu­tea se fiă numai aceea, care a fostă candidată și alésu în rândulă întâiu de cătră Sinodă, și întru câtă numi­rea a căciută pe acesta persoana, nu putemu decâtă se ne bucurămu de acesta soluțiune, dorindu din totă sufietulă ca speranțele, ce le-a pusu Sinodulă în alesulă seu se se reali­­seze pe deplină spre binele bisericei şi ală națiunei. FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ Ampresaturi ca doctori*. Comedie în 3 acte — după MOLIERE. — De I. B­ren­du­şanu. PERSOANELE: Sganarelle, tataid Lu­cndei. Lucinda, fiica lui Sganarelle. Clitandru, amantula Lucind­ei. Aminta, vecina lui Sganarelle. Lucreția, nepoata Iui. Lisetta, servitoarea Lucindei. Domnulu Guillaume, tapițerii. Domnulu. Jossé, giuvaergiu. Domnii Tömes, Desfonandres, Macroton, Bahis, Fillerin, doctori. Unü notarü. Champagne, servitorii la Sganarelle. Scena se petrece la Parish în casa lui Sganarelle. Actum­ întâiu, scena I. Sganarelle, Aminta, Lucreţia, d-lü Guillaume, d-lü Jossé. Sganarelle: O, ce minunată mai e şi viața asta! Ași putea și eu elice, cu marele filosofii ală antichității: viața este o con­tinuă luptă, or nenorocirile nu vină nici­odată singure. — Aveam și eu o singură femeiă și aceea mi-a murită. D-lui Guillaume: Ei, și câte voiai să ai? Sganarelle: Da, ea e mortă, ți-o spună eu, iubite d-le Guillaume. Pierderea ei m’a impresionata grozavă, și de câte­ ori mă gândescă la densa, lacrimile mă năpădescă. Adeverula este, că nu eram totdeauna mul­­țămită cu purtarea ei, din care pricină ne certamă adesea, dar în sfârșită moartea le împacă toate. Ea doarme acum somnulă veciniciei, er eu o plângă și voiu plânge-o în totă Viața. Deaci ar mai trăi, probabilă, că ne-am­ continua și acum certele noastre atâtă de tragică întrerupte. Din şapte copii, cu cari celulă m’a dăruită, mai am o sin­gură fetiţă, care îmi dă multă de gândită, căci veelnică o vedă cufundată într’o pro­fundă melancoliă, într’o tristeţă înspăimen­­tatore, din care n’o potă scoate şi a cărei pricină îmi este peste putinţă, ca s’o gă­sesc!!... Deci nu voiu găsi ună sfătuitoră, nu garanteză, că nu’mî voiu pierde la urma urmei chiar și mintea. (Cătră Lucreția) d-ta eşti nepoata mea; (cătră Aminta) d-ta ve­cina mea; (cătră Guillaume şi Jossé) voi sunteţi prietinii şi camaracfii mei. Vă rog sfătuiți-mă, ce să facă? D-lă Jossé: Eu credă, că nimică nu poate înveseli mai multă pe o tânără fetiţă, ca gatela şi podoaba hainelor­; de aşi fi în loculă d-tale, chiar acum la momenta i-aşi cumpăra ună colieră frumosă, împodobita cu diamante şi rubine. D-lă Guillaume: Eu în loculă d-tale i-aşi cumpăra ună mare şi bogată covoră, închipuindă o regiune verde şi recretoare şi aşi porunci să i­ se tapiţeze cu elă iataculă său, pentru a-i înveseli astfelă ochială şi inima suferindă. Aminta: Eu n’aşi face nimică din toate aceste, ci din potrivă, aşi mărita-o — câtă mai repede cu atâtă mai bine — după junele bărbată, care, cum se vorbesce, v’o ceruse zilele trecute în căsătoriă. Lucreția: Mie îmi pare, că fiica d-tale e prea puțină înclinată spre căsătoriă, e prea fragedă și nu destulă de sănătosă pen­tru treaba aceasta. Te-ași consilia s’o trimiți la mănăstire. Sganarelle: Consiliile voastre, n’am ce zice, suntă forte bune, deşi puţină cam egoiste, găsescă, că fiă­care dintre voi, dându-mi-le, a cugetată mai multă la pro­­priulă interesă. D-ta, d-le Jossé, eşti giu­vaergiu, povaţa d-tale, tradeza, negreşită, pe omulă, care şi-ar desface bucurosă marfa sa. D-ta, d-le Guillaume, eşti tapi­­ţeră şi credă, că cea mai viă dorinţă a d-tale este, să-ţi vindi tapetele din pră­­vălie. Domnia-ta, bună vecină, iubesci pe tânărură individă, oare cum se vorbesce, ar avèa înclinaţia pentru fiică-mea şi aşa speră, că nu vei fi de locă supărată, deci voiu mărita-o după altulă. In sfârşită d-ta, dragă nepoţică, sei prea bine, că — pen­tru puternice resene — nu-mi potă arunca fiica de gâtului primului peţitoră ; sfatulă tău, de-a o trimite la mănăstire este po­vaţa femeei, care hrănesce evlavioasa do­rinţă, de a deveni moştenitorea mea uni­versală. Speră, domnii mei şi dóamnele mele, că nu-mî veţi lua în nume de rău, decă vă voiu declara scurtă şi cuprindătoră, că nu primescă bunele vóastre sfaturi, ori câtă de ingeniose s’ar părea ele, céla puţină de astă-dată trebue să vă mărturisescă, că nu le voiu urma. — (Singură.) In adevără, n’am ce dice, admirabili consilieri! ^.OCsT-CrXHU­ LVH. „Biim-‘ lise li ffl-ars li. ASenamente pentru Austro-Ungaria: Pe un anu 12 fl., pe șese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România și străinătate. Pe unu anu 40 franci, pe ?eae luni 20 fl., pe trei luni 10 fr. N-rii de Oaminecă 8 franc­. Se prenumără la toate oficiela poștale din intru și din afară și la doi. colectori. Atasamentuln pentru Brasovă aadministratiune, piața mare, Tergule. Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu anu 10 fl., pe sese Iun! 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Ou duaiua în capâ: Pe unu anu 12 fl., pe 0 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esempiii,la 5 cr. v. a. anu 15 bani. Atfttu abonamen­tele câtu şi inserţiunile sunt a a se plăti înainte. şi Tipografia: Braşovu, piaţa mare Nr. 30. Scrisori n® francate nu se primesc. — Manuscripte nu se referimeta, INSERATE se primesc la Admi­­nistraţiune în Braşova şi la ur­­matorele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Scita­lek, Rudolf Mosse, A. Oppetiks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg, în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bennelt; în Bucureaci: Agence Havas, Suc­­cursale de Roumanie; în Ham­burg: Károlyi & Liebmann. Preţului Inserţiunilorfi: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 10 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifa şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 cr. sau 30 bani. Nr. 239. Bra§ovü, Lunl-Marft 1 (13j Noemvre 1894. No­ulii Metropolitu alu Blaşiului. Mai întâiu „Fester Lloyd“ şi după elă toate foile unguresc­ aducă scirea, că numirea Ilustrităţii Sale Domnu­lui Episcopu Dr. Victorii Mihályi de Metropolitu alu archidiecesei gr. cat. de Alba-Iulia şi Făgăraşu, este faptil înde­pliniții şi că foaia oficială ungureasca va publica acesta numire în nume­­rulă proximă. Numirea Episcopului Dr. V. Mi­hályi, care la Sinodulă electorală­ a primită majoritatea voturiloră, su­­peră nespusă de multă pe foile un­guresc!, cari facă imputări guvernu­lui, că n’a sciută se-şi îndrepteze privirea asupra altei persoane . „Hazánk“ dela 11 Noemvre se întrebă că „de ce a trebuită se fiă căutată timpă de doi ani acestă omă, pe câtă vreme sciută este, că episcopul­ Mihályi şi înainte cu doi ani a fostă totă acela, care este acum, şi e probabilă, că acelaşi va fi şi în scaunulă metropolitană, care a fostă în scaunulă episcopescă , naţionalistă Română vigurosu, omă de calificaţiă ştiinţifică, preoţii capabilă şi bunii, dar neutrală faţă de totă ceea ce este în interesulu statului maghiară şi a naţiunei maghiare. Suntemă convinşi — continuă „Hazánk“ — că guvernulă cunoscendă ca­lităţile din urmă ale lui Mihályi, a șovăită multă, „ca­­re să-lă numescă scu ba, și că l’a numită numai pentru­ că n’a găsită altă persoana mai acomodată. Dar istoria um­plerii scaunului metropolitană ală Blaşiului este un­ testimoniu de paupertate ală po­liticei de naţionalitate a guvernului, însă nu pentru personalitatea lui Mihályi, ci pen­tru­ că nu s’a­sciută îngriji­re cu bună vreme de sucrescenţă trebuinciosă. „...Suntem­ convinşi — sfîrşesce „Ha­zánk“ — că Mihályi, care este preotă în­văţată şi distinsă, va fi destulă de înţe­­leptă, de a nu se compromite în scaunulă metropolitană. Cine poate însă asigura pe guvernulă maghiară, că nu va veni o în­­toarcere a vremilor­, când înţeleptulă Mi­hályi va crede sosită timpulă, în care să ia cu succesă roiulă lui Inocenţiu Klein, ori ală lui Sterca Şiuluţiu ? Oare atunci, ce va ■fflAP îwf.ttî­ ar­mv»n po nrmmvmilni ‘DU -------0UI ViUUlUl­­­vMagyarország“ dice, că nu e plăcută atinsă de acastă numire, de-ore­ce nu scie ca episcopulă Mihályi să-şi fi pusă măcară o singură dată în cumpănă autoritatea sa de păstoră în interesele ideii de stată ma­ghiarii, ba din potrivă scie, că tota­deuna a ţinută cu Brediceanu, ba chiar şi cu ele­mentele mai estreme, decâtă „fiscalulă“ din Lugoşiu. Francisca Kossuth la AradU. Turneulă politică ală fiului „marelui dictatură“ de odinioara ală Ungariei, este cu multă mai însămnată din punctă de ve­dere ală tendinţelor­ maghiare, decâtă să nu ţinem d in curentă pe cetitorii noştri asupra lui. Este sciută, că în 8 Noemvre n. Fran-

Next