Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1894 (Anul 57, nr. 239-262)
1894-11-26 / nr. 259
MacţUunea, Admistraţiiinea, fi Tipornia, Braşove, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuscripte nu ie re trimetă, INSERATE se primesc la Administraţliine în Braşovă şi la urmatoarele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Scheilek, Rudolf Mosse, A. Oppelks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg, în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Beral, în Bucuresci: Agence havas, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Karolyiffe Liebmnn. Praţulu Inserţiuniloru : o seria garmond pe o coloana 6 or. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifa și învoială. Reclame pe pagina a 8-a o seria 10 cf. sau 80 bani. Nr. 259. Braşovt, Sâmbătă, 26 Noemvre (8 Decemvre) .„Gazeta“ iese în facare II. Ainamte pentru Axistro-Unsana. Pe un arm 12 fl., pe ?ese anul 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Oumbeci 2 NI. pe ani. Pentru România şi străinătate: Pe anu anui 40 franci, pe soae Inn! 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la tote onoiere poştale din Intru şi din afară şi la dd. coleoterLiliaiMumiceiul Brasuri a administraţiune, piaţa mare. Târgula Inului Nr. 39 etajfiulu 1., pe una ană 10 N., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 fr. Cu diufulu In oasă. Pe ună ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplară 6 or. v. a. seu 15 bani. Atfttu abonamentele oată ?i inserțiunile suntă a se plăti înainte. La neajunsurile Ziaristicei noastre. BraşovO, 25 Noemvre v. In numerulu „Gazetei“ dela 2 (14) Noemvre vorbindu despre ne\—j -• ajunsurile ziaristicei noastre, amu Zisit între altele: „Deca se cere se se întreprindă o lucrare seu se se discute asupra unei seu altei modalități de procedere în luptele noastre, decă c’una cuvântă se cere se se facă lumină într’o situaţiune sau alta. Ziarele nostre politice, deşi formamu numai una singură partidă c’ună singură programă naţională, suntă astăzî incapabile de a ajunge la o înţelegere, la o clarificare a lucrului. Nu v’aţî gândită nici-odată, că aici este buba, aici este reulă celă mare, ce ne ţine ameţiţi şi ne înlănţuesce spiritele şi puterea de activitate mai multă chiar decâtă asuprirea, ce trebue se-o îndurămă din partea duşmaniloră neamului nostru?“... Dreptă esplicare amu mai scrisă atunci între altele: „Reulă obiceiu de a nu mai lupta cu argumentele, de a nu’ţî mai bate capulă cu discuţiuni principiare, cu polemici clare şi obiective, de a încungiura cu intenţiune orî ce polemica seriosa şi de a'şi lua refugiulă la esploatarea pasiuniloră publicului neorientată, înlocuindă lipsa motiveloră cu totă fentlă de suspiţionărî, acusărî şi clevetiri a celoră ce într’o cestiune seu alta au alte vederi, acesta reu obiceiu a creată Ziaristicei nóstre situaţiunea de a fi ne mai suportabilă“... Despre acestă articulă ală nostru a luată notiţă „Dreptatea“ reproducendu mare parte dintr’ensulă şi făcendu între altele observarea, că nu vede de ce foile nostre n’ar pute ajunge la o înţelegere după ce sciută este, că au dată şi pănă acuma dovedî atâtă de strălucite în susţinerea solidară a causei. Nu totă aşa a făcută „Tribuna“. Ea n’a aflată cu cale a cita măcară ună singură rendu din articululă nostru şi a’şi da părerea, dar totuşi nu s’a putută stăpâni de a nu’lă indica cu maniera-i obicinuită îngâmfată şi în modă reproşantă. Vorbindă adecă în numerulă seu dela 8 (20) Nov. a. c. de congresulă bisericescă gr. or., care nu s’a conchiămată la termină. Zice, că acestă faptă e de mare importanţă, „deşi pressa nóstră (despre care, temu dzice că etc. curată“... vorba „Gazetei“, puca etc....) nu l’a dis-Etă cum a luată notiţă „Tribuna“ despre ună articulă principială ală nostru: „Vorba Gazetei“, putem. Zice că etc.. . că etc.“. Minunată metodă de a informa pe cetitori despre părerile altora. Der acesta e gustulă particulară ală celoră dela „Tribuna“ și în casulă amintită trebuia se ne mulțumimă și cu atâta. S’a ivită inse curendă după aceasta necesitatea ca pressa noastra se se înțelegă asupra unui pasă, ce avea să se intreprindă în interesul partidei noastre naţionale şi a causei române. „Tribuna“ şi în faţa acestei necesităţi a aflată de bine a lucra totă numai după gustul ei, isolându-se de părerea celorlalte foi, dar aici a intrată in conflictă cu îndatoririle, ce le are faţă cu causa nóastră comună şi astfelă, pe lângă cea mai mare bunăvoinţă, nu mai putemă remâne indiferenţi. Amă dori să ne spună confraţii noştri dela „Dreptatea“, deca şi acuma suntă de părere, că amă greşită, când amă zisit că în împrejurările de faţă Zorele nóastre politice deși profesează acelașă programă nu potă ajunge la o înțelegere comună? In timpulă de două septemâni, cea trecută, dela aparițiunea articulului „Gazetei“ asupra neajunseloră Ziaristicei noastre pănă la adunarea din Sibiiu, amu trebuită se facemă nisce esperiențe, ce întrecă carora toate temerile şi îngrijirile, le-ţimă dată espresiune. Amă văflută cu întristare cum Tribuna“ de astădată s’a întrecută pe sine însăşi, înlocuindă lipsa motivelor cu totă fenitlă de suspiţionări, acusărî şi clevetiri a acelora, cari asupra modului de procedere cu adunarea din Sibiiu şi asupra problemei acestei adunări au avută alte vederi. Dar ce mai şi cuteza celelalte Ziare naţionale, să aibă vr’o părere asupra celoră ce se petrecă în sânulă partidului, căruia îi servescă, când „Tribuna“ ni-o spune clară şi limpede, că numai ea singură representază opiniunea publică a Românilor, şi nu numai a celoră de dincóce, ci şi a celoră de dincolo de Carpaţî. Şi tată „Tribuna“, care afirmă acesta, are obrazulă a Zice despre noi, că amă scrie cu-o „scandalósa neruşinare“, când îi spunemă, că nu’şî cunósce situaţiunea ! FOILETONUL! „GAZ. TRANSA Din viaţa lui Anton Rubinstein. *) In Noemvre 1889, cu ocasiunea jubileului de cinci-Zeci de ani ai vieţii sale de artista, Rubinstein lăsă să apară într’o fotă periodică rusescă „Amintirile“, cari cuprinde una şira de întâmplări în generala puţina cunoscute din viața sa. In etate de 10 ani, Rubinstein a dată primula seu concerta la dorința lui Willing’s, în urma căruia el a făcu o călătorie timpa de trei ani prin Europa, însoţita fiind de profesorul seu. Succesul acestei călătorii este cunoscuta; or Rubinstein scrie următorele: „Nu trebue să se treca cu vederea, că pe atuncea erau la modă copiii miraculoși; ei erau presentați publicului, talentula lor, fenomenala era admirata...., astfela se întâmplă și cu mine“. *) Acesta renumită artista a muntit în 20 Noemvre a. c. Una aua întregii rămase Rubinstein în Paris, unde da adeseori concerte. Odată se aflau în auditoriu Liszt, Chopin şi alte somităţi musicale. Liszt făcu o impresiune adâncă asupra băiatului. „Modelul meu în predare“, Zic® era în „Amintiri“, „era atunci ITranz Liszt. Ţinuta lui, mişcările lui, modula cum își purta manile, cum își arunca perula înapoi, ilti furasem dela prima vedere într’una moda surprinzătorii deesacta si-i imitam cu mare fidelitate maniera si modula fantastica ala predării“. Cu 16 ani, după moartea tatălui său, Rubinstein deveni independenta, sau mai bine disit, elü trebuî să îngrijescă singură de viitorul său, şi acesta-i făcea mari greutăţi la începută. Elü merse atunci (1846) la Viena, unde petrecea Liszt în acelaşi timp, şi la ala cărui puternică sprijina şi protecţiune conta elü. Liszt însă Elü primi forţe rece şi reservata observându, că unii omu destoinica trebue să să ajungă singura la ţînta aspiraţiilor sale.„Orele de musică, la cari mă angajeai in Viena“, istorisesce mai departe Rubinstin, „erau forte rău plătite. Locuiam potaflice, aproape în podula unei case forte mari şi adeseori se întâmpla, că treceau două şi trei Zii® Şi eu eram fără o singură para,fără prânză. Trebuia deja să flămân- zesc. In odaia mea lipsea aproape orice mobiatură, în schimbul acesteia zăceau în toc ungherele vravuri de manuscrise de-al mele. Cu totă lumea şi miseria, atunca isvorea totul, cu atâta uşurință din peana mea. Oratorii, Symphonii Opere, Romanța și teme delicate, ba credi chiar, că și tactate filosofice. Dar foamea admoniac... viața aceasta e de-o durată de câțiva ani. Uneori suferiam miseria cea mai mie. Ceea ce în toate timpurile întâmpină oaienii, cari singuri îşi deschidă drumul trebui se gusta şi eu“. Di Viena se duse Rubinstein la Berlină, îni nici acolo nu găsi ramură verde şi astfel se reîntorse în Rusia, unde avuse lupte totu aşa cu cele mai mari greutăţi. Nuai când marea ducesă Helena Pavlovna, damă de înaltă cultură şi simţăminte noile, începu a se interesa de el,i se ivi lui o rază de lumină. La anul 1865 Rubinstein lua în căsătoria pe Viera Ohuanova, fiica unui mare proprietarii. Din aceasta căsătorie i se născură doi băieţi şi o fetiţă. O interesantă istorie din timpul petrecerii sale la Viena este, că el fu chemata odată, pe când renumele lui umpluse lumea, la casa cunoscutului compositoră Zöllner, în timpii de noapte. Soţia lui Zöllner zăcea pe patura de morte şi avea fierbintea dorinţă de-a auzi pe Rubinstein cântând înainte de morte. Şi Rubinstein asculta rugarea. Elü se aşezâ într’o odaiă laterală la piano şi cântă o Nocturnă fantastică, în care timpii dama îşi dete sufletul. — O declaraţiune a lui Rubinstein din acela timp, caracteriseza pe adevâratul barbata. Una mecenata, binecuvântata cu milioane, ruga pe Rubinstein să asiste şi el la o serată a lui, pentru una oarecare onorata fixata de însuşi artistul. „Decă domnul baronu are dorinţa de-a mă asculta“, răspunse Rubinstein trimisului, „atunci binevoiesc şi cerceteze mula dintre concertele mele publice“. Crisa. — Dimisia guvernului. Combinaţiuni. Declarațiunile lui Kollnoky. — E o adevârată comedie, ce-o jocat Wekerle pe socotela țârii. Sancționarea proiectelorOm bisericesc!, ce o promite guvernul, de trei luni de Zil®, se amână din lună în lună, din săptămana în săptămină și din Zi în Z. Cu toate declarațiile lui Wekerle şi a mamelucilor sei, în parlanenta şi afară de parlamenta, ea n’a soutit încă nici azi, şi acum nu mai sufere înebială, că ea nu se va da actualului guverna. Contele Androssy, care de săptămâni de cjile lucrază în Viena în scopul sancţionării, s’a reîntorstt alaltă-sară în Budapesa, fără de nici una resultata. După sosiră lui se lăţise vestea, prin restaurante şi cafenele, că multa aşteptatu la autografa prei înalta, a sositu, dar curendu s’a infornatu lumea curiosă, că Andrássy a venita fără sancţionare, şi ela declară: „Nu póate fi vorba de sancţionare în săptămâna acesta; regele s’a dusu din Viena fără de-a da vre-o promisiune sau avisa pentru guvernul maghiara“. Din vorbele ministrului ad latere Andrássy apare evidentă, că nu se poate spera, ca actualul guvernu, să capete sancţionarea proiectelor. Săptămâna viitoare — Zi°ü foile din Budapesta — se va desbate proiectul de indemnitate şi oposiţia nu va face nici o greutate guvernului, căci ea privesce acest proiect, ca uni felii de adio ala stăpânirei, fără de care nu poate să urmeze căderea lui Wekerle. Crisa se va resolva deci înainte de sărbătorile Crăciunului prin dimisionarea guvernului. In cercurile parlamentare se crede, că săptămâna viitoare monarchul va invita la Curte pe mai mulţi bărbaţi politici, pentru a-i consulta. Tot în acele cercuri se fac diferite combinaţiuni. Se vorbesce cu multă insistenţă, că viitorulü cabinetulü va forma Br. Desideriu Banffy, decă va fi posibila, pe basa fusiunei partidelor, ce recunoscu starea de drepta publică. Sub Bánffy ar rămâne Intregu cabinetulü actuala afară de Hieronymi şi Szilágyi, I sprijinita fiindu şi de clica lui Tisza. A doua combinaţiă readuce la guvernă pe contele Iului Szapáry, fostul ministru-preşedinte. Sub Szapáry partida liberală s’ar scăpa de situaţia creată prin lupta religionară, ar câştiga orăşî pe desidenţi şi guvernul ar avea o majoritate sigură şi compactă în parlamenta. „Budapesti Hirlap“ primesce dela corespondentul său din Viena informaţiuni interesante cu privire la nisce declaraţiuni, ce le-ar fi făcuta coatele Kálnoky unui nobila maghiara. Kálnoky numesce de ridicolă presupunerea, că ele ar împiedeca sancţionarea reformelor bisericesci. Nu înţelega — Zis® ela — de ce partida liberală este atâta de impacientă. Respectulu faţă de Scaunulă papala şi urbanitatea internaţională pretinde, ca nisce proiecte, cari intereseză de apróape pe scaunulu apostolioa se-i fiâ cunoscute în totă complexulu lorii, înainte de ce sancţionarea ar deveni faptă complinită. In astfela de caşuri usură cere, ca observațiunile Satului Scaunu să fia ascultate cu bună