Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1894 (Anul 57, nr. 239-262)

1894-11-26 / nr. 259

MacţUunea, Admistraţiiin­ea, fi Tipornia, Braşove, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuscripte nu ie re trim­et­ă, INSERATE se primesc la Admi­­nistraţliine în Braşovă şi la ur­­matoarele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Sch­ei­lek, Rudolf Mosse, A. Oppelks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg, în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Beral, în Bucuresci: Agence havas, Suc­­cursale de Roumanie; în Ham­burg: Karolyi­ffe Liebm­nn. Praţulu Inserţiuniloru : o seria garmond pe o coloana 6 or. şi 30 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifa și învoială. Reclame pe pagina a 8-a o seria 10 cf. sau 80 bani. Nr. 259. Braşovt, Sâmbătă, 26 Noemvre (8 Decemvre) .„Gazeta“ iese în fa­care II. Ainamte pentru Axistro-Unsana. Pe un arm 12 fl., pe ?ese anul 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Oumb­eci 2 NI. pe ani. Pentru România şi străinătate: Pe anu anui 40 franci, pe soae Inn! 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la tote onoiere poştale din Intru şi din afară şi la dd. coleoterL­iliaiMumic­­eiul Brasuri a administraţiune, piaţa mare. Târgula Inului Nr. 39 etajfiulu 1., pe una ană 10 N., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 fr. Cu diufulu In oasă. Pe ună ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplară 6 or. v. a. seu 15 bani. Atfttu abonamen­tele oată ?i inserțiunile suntă a se plăti înainte. La neajunsurile Ziaristicei noastre. BraşovO, 25 Noemvre v. In numerulu „Gazetei“ dela 2 (14) Noemvre vorbindu despre ne­\—j -• ajunsurile ziaristicei noastre, amu Zisit între altele: „Deca se cere se se întreprindă o lucrare seu se se discute asupra unei seu altei modalități de proce­­dere în luptele noastre, decă c’una cuvântă se cere se se facă lumină într’o situaţiune sau alta. Ziarele nos­tre politice, deşi formamu numai una singură partidă c’ună singură pro­gramă naţională, suntă astăzî inca­pabile de a ajunge la o înţelegere, la o clarificare a lucrului. Nu v’aţî gândită nici-odată, că aici este buba, aici este reulă celă mare, ce ne ţine ameţiţi şi ne înlănţuesce spiritele şi puterea de activitate mai multă chiar decâtă asuprirea, ce trebue se-o îndurămă din partea duşmani­­loră neamului nostru?“... Dreptă esplicare amu mai scrisă atunci între altele: „Reulă obiceiu de a nu mai lupta cu argumentele, de a nu’ţî mai bate capulă cu discuţiuni principiare, cu polemici clare şi obiective, de a încungiura cu intenţiune orî­ ce po­lemica seriosa şi de a'şi lua refu­­giulă la esploatarea pasiuniloră pu­blicului neorientată, înlocuindă lipsa motiveloră cu totă fen­tlă de suspi­­ţionărî, acusărî şi clevetiri a celoră ce într’o cestiune seu alta au alte vederi, acesta reu obiceiu a creată Ziaristicei nóstre situaţiunea de a fi ne mai suportabilă“... Despre acestă articulă ală nos­tru a luată notiţă „Dreptatea“ re­­producendu mare parte dintr’ensulă şi făcendu între altele observarea, că nu vede de ce foile nostre n’ar pute aj­unge la o înţelegere după ce sciută este, că au dată şi pănă acuma do­­vedî atâtă de strălucite în susţinerea solidară a causei. Nu totă aşa a făcută „Tribuna“. Ea n’a aflată cu cale a cita măcară ună singură rendu din articululă nostru şi a’şi da părerea, dar totuşi nu s’a putută stăpâni de a nu’lă in­dica cu maniera-i obicinuită îngâm­fată şi în modă reproşantă. Vorbindă adecă în numerulă seu dela 8 (20) Nov. a. c. de congresulă bisericescă gr. or., care nu s’a conchiămată la termină. Zice, că acestă faptă e de mare importanţă, „deşi pressa nós­tră (despre care, temu dzice că etc. curată“... vorba „Gazetei“, pu­ca etc....) nu l’a dis-Etă cum a luată notiţă „Tri­buna“ despre ună articulă princi­­pială ală nostru: „Vorba Gazetei“, putem. Zice că etc.. . că etc.“. Minunată metodă de a informa pe cetitori despre părerile altora. Der acesta e gustulă particulară ală celoră dela „Tribuna“ și în casulă amintită trebuia se ne mulțumimă și cu atâta. S’a ivită inse curendă după aceasta necesitatea ca pressa noastra se se înțelegă asupra unui pasă, ce avea să se intreprindă în interesul­ partidei noastre naţionale şi a causei române. „Tribuna“ şi în faţa acestei necesităţi a aflată de bine a lucra totă numai după gustul­ ei, isolân­­du-se de părerea celorlalte foi, dar aici a intrată in conflictă cu înda­toririle, ce le are faţă cu causa nóas­­tră comună şi ast­felă, pe lângă cea mai mare bunăvoinţă, nu mai putemă remâne indiferenţi. Amă dori să ne spună confraţii noştri dela „Dreptatea“, deca şi acuma suntă de părere, că amă gre­şită, când amă zisit că în împreju­rările de faţă Zorele nóastre politice deși profesează acelașă programă nu potă ajunge la o înțelegere co­mună? In timpulă de două septemâni, ce­a trecută, dela aparițiunea arti­­culului „Gazetei“ asupra neajunse­­loră Ziaristicei noastre pănă la adu­narea din Sibiiu, amu trebuită se fa­­cemă nisce esperiențe, ce întrecă carora toate temerile şi îngrijirile, le-ţimă dată espresiune. Amă văflută cu întristare cum Tribuna“ de astădată s’a întrecută pe sine însăşi, înlocuindă lipsa mo­tivelor­ cu totă fenitlă de suspiţio­­nări, acusărî şi clevetiri a acelora, cari asupra modului de procedere cu adunarea din Sibiiu şi asupra problemei acestei adunări au avută alte vederi. Dar ce mai şi cuteza celelalte Ziare naţionale, să aibă vr’o pă­rere asupra celoră ce se petrecă în sânulă partidului, căruia îi servescă, când „Tribuna“ ni-o spune clară şi limpede, că numai ea singură re­­presentază opiniunea publică a Ro­­mânilor, şi nu numai a celoră de dincóce, ci şi a celoră de dincolo de Carpaţî. Şi tată „Tribuna“, care afirmă acesta, are obrazulă a Zice despre noi, că amă scrie cu-o „scandalósa neruşinare“, când îi spunemă, că nu’şî cunósce situaţiunea ! FOILETONUL!­ „GAZ. TRANSA Din viaţa lui Anton Rubinstein. *) In Noemvre 1889, cu ocasiunea jubi­­leului de cinci-Zeci de ani ai vieţii sale de artista, Rubinstein lăsă să apară într’o fotă periodică rusescă „Amintirile“, cari cuprinde una şira de întâmplări în generala puţina cunoscute din viața sa. In etate de 10 ani, Rubinstein a dată primula seu concerta la dorința lui Wil­­l­ing’s, în urma căruia el a făcu o călătorie timpa de trei ani prin Europa, însoţita fiind­ de profesorul­ seu. Succesul­ acestei călătorii este cunoscuta; or Rubinstein scrie următorele: „Nu trebue să se treca cu ve­derea, că pe atuncea erau la modă copiii miraculoși; ei erau presentați publicului, talentula lor, fenomenala era admirata...., astfela se întâmplă și cu mine“. *) Acesta renumită artista a mun­tit în 20 Noemvre a. c. Una aua întregii rămase Rubinstein în Paris­, unde da adese­ori concerte. Odată se aflau în auditoriu Liszt, Chopin şi alte somităţi musicale. Liszt făcu o impresiune adâncă asupra băiatului. „Modelul­ meu în predare“, Zic® era în „Amintiri“, „era atunci ITranz Liszt. Ţinuta lui, mişcările lui, mo­dula cum își purta manile, cum își arunca perula înapoi, ilti furasem dela prima ve­dere într’una moda surprinzătorii deesacta si-i imitam cu mare fidelitate maniera si modula fantastica ala predării“. Cu 16 ani, după moartea tatălui său, Rubinstein deveni independenta, sau mai bine disit, elü trebuî să îngrijescă singură de viitorul­ său, şi acesta-i făcea mari greutăţi la începută. Elü merse atunci (1846) la Viena, unde petrecea Liszt în acelaşi timp, şi la ala cărui puternică spri­­jina şi protecţiune conta elü. Liszt însă Elü primi forţe rece şi reservata obser­­vându, că unii omu destoinica trebue să să ajungă singura la ţînta aspiraţiilor­ sale.„Orele de musică, la cari mă anga­jeai in Viena“, istorisesce mai departe Ru­binstin, „erau forte rău plătite. Locuiam potaflice, aproape în podula unei case forte mari şi adeseori se întâmpla, că treceau două şi trei Zii® Şi eu eram fără o singură para,fără prânză. Trebuia deja să flămân- zesc. In odaia mea lipsea aproape ori­ce mobiatură, în schimbul­ acesteia zăceau în toc ungherele vravuri de manuscrise de-al mele. Cu totă lumea şi miseria, atunca isvorea totul, cu atâta uşurință din peana mea. Oratorii, Symphonii Opere, Ro­manța și teme delicate, ba credi chiar, că și tactate filosofice. Dar foamea admo­­nia­­c... viața aceasta e de-o durată de câți­va ani. Uneori suferiam miseria cea mai mie. Ceea ce în toate timpurile întâm­pină oaienii, cari singuri îşi deschidă dru­­mul tr­ebui se gusta şi eu“. Di Viena se duse Rubinstein la Ber­lină, îni nici acolo nu găsi ramură verde şi astfel se reîntorse în Rusia, unde avu­se lupte totu aşa cu cele mai mari greu­tăţi. Nuai când marea ducesă Helena Pav­lovna, damă de înaltă cultură şi simţă­minte noile, începu a se interesa de el­,­­i­ se ivi­­ lui o rază de lumină. La anul­ 1865 Rubinstein lua în că­sătoria pe Viera Oh­uanova, fiica unui mare proprietarii. Din aceasta căsătorie i­ se năs­cură doi băieţi şi o fetiţă. O interesantă istorie din timpul­ pe­trecerii sale la Viena este, că el­ fu che­mata odată, pe când renumele lui umpluse lumea, la casa cunoscutului compositoră Zöllner, în timpii de noapte. Soţia lui Zöll­ner zăcea pe patura de morte şi avea fier­bintea dorinţă de-a auzi pe Rubinstein cân­­tând­ înainte de morte. Şi Rubinstein as­culta rugarea. Elü se aşezâ într’o odaiă laterală la piano şi cântă o Nocturnă fan­tastică, în care timpii dama îşi dete sufle­­tul­. — O declaraţiune a lui Rubinstein din acela timp­, caracteriseza pe adevâ­­ratul­ barbata. Una mecenata, binecuvântata cu mi­­lioane, ruga pe Rubinstein să asiste şi el­ la o serată a lui, pentru una oare­care ono­rata fixata de însuşi artistul­. „Decă dom­­nul­ baronu are dorinţa de-a mă asculta“, răspunse Rubinstein trimisului, „atunci bi­­nevoiesc­ şi cerceteze m­ula dintre con­certele mele publice“. Crisa. — Dimisia guvernului. Combinaţiuni. Decla­­rațiunile lui Kollnoky. — E o adevârată comedie, ce-o jocat Wekerle pe socotela țârii. Sancționarea proiectelorO­m bisericesc!, ce o promite gu­­vernul, de trei luni de Zil®, se amână din lună în lună, din săptămana în săptă­­mină și din Zi în Z.­ Cu toate declarațiile lui Wekerle şi a mamelucilor­ sei, în par­­lanenta şi afară de parlamenta, ea n’a soutit încă nici azi, şi acum nu mai sufere înebială, că ea nu se va da actualului gu­verna. Contele Androssy, care de săptămâni de cjile lucrază în Viena în scopul­ sanc­­ţionării, s’a reîntorstt alaltă-sară în Buda­­pesa, fără de nici una resultata. După so­siră lui se lăţise vestea, prin restaurante şi cafenele, că multa aşteptatu la autografa prei înalta, a sositu, dar curendu s’a in­­fornatu lumea curiosă, că Andrássy a ve­nita fără sancţionare, şi ela declară: „Nu póate fi vorba de sancţionare în săptămâna a­cesta; regele s’a dusu din Viena fără de-a da vre-o promisiune sau avisa pentru gu­­vernul­ maghiara“. Din vorbele ministrului ad latere An­drássy apare evidentă, că nu se poate spera, ca actualul­ guvernu, să capete sancţiona­rea proiectelor­. Săptămâna viitoare — Zi°ü foile din Budapesta — se va desbate proiectul­ de indemnitate şi oposiţia nu va face nici o greutate guvernului, căci ea privesce acest proiect­, ca uni felii de adio ala stăpâni­­rei, fără de care nu poate să urmeze căde­­rea lui Wekerle. Crisa se va resolva deci înainte de sărbătorile Crăciunului prin di­­misionarea guvernului. In cercurile parlamentare se crede, că săptămâna viitoare monarchul­ va invita la Curte pe mai mulţi bărbaţi politici, pen­tru a-i consulta. Tot­ în acele cercuri se fac­ diferite combinaţiuni. Se vorbesce cu multă insistenţă, că viitorulü cabinetu­­lü va forma Br. Desideriu Banffy, decă va fi posibila, pe basa fusiunei partidelor­, ce recunoscu starea de drepta publică. Sub Bánffy ar rămâne Intregu cabinetulü actuala afară de Hieronymi şi Szilágyi, I sprijinita fiindu şi de clica lui Tisza. A­­ doua combinaţiă readuce la guvernă pe contele Iului Szapáry, fostul­ ministru-pre­­şedinte. Sub Szapáry partida liberală s’ar scăpa de situaţia creată prin lupta religio­­nară, ar câştiga orăşî pe desidenţi şi gu­­vernul­ ar avea o majoritate sigură şi com­pactă în parlamenta. „Budapesti Hirlap“ primesce dela co­­respondentul­ său din Viena informaţiuni interesante cu privire la nisce declaraţiuni, ce le-ar fi făcuta coatele Kálnoky unui no­bila maghiara. Kálnoky numesce de ridicolă presupu­nerea, că ele ar împiedeca sancţionarea re­­formelor­ bisericesci. Nu înţelega — Zis® ela — de ce partida liberală este atâta de impacientă. Respectulu faţă de Scaunulă papala şi urbanitatea internaţională pre­tinde, ca nisce proiecte, cari intereseză de apróa­pe pe scaunulu apostolioa se-i fiâ cu­noscute în totă complexulu lorii, înainte de ce sancţionarea ar deveni faptă complinită. In astfela de caşuri usură cere, ca observa­­țiunile Satului Scaunu să fia ascultate cu bună

Next