Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1896 (Anul 59, nr. 241-264)

1896-11-26 / nr. 260

tttU&lEtt, iCJ)lÍ£ÍSÍrtÜB18d, ;i Tipografia SraşoV; plata mars Vti. 33. Şoriaori »»tfr«daoa*« ia» ia? primese.—Manuftcifipte r.a ** sct/rimat. SPJSERATE se primeae la Aumi- Ristr&tlane în Brașov si Ia materftie Sirourî de anunoturi, in Viena: M. Du­ms, Heinrich Schalen, Rudolf Mosse, Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: A. Z. Goldbergerg, Eckstein Bernat; în Bucureeci: Agencs Havas, Suo­­curagie de jB.Duzna­me; in Ham­burg: Karolyi­­fc Liebmann, Prsţul Inpertfundor: o seria garment! pe 0­odieni. B­or. şi SOcr. timbra pentru o publi­care. Publicări mai dese după tainfă şi învoială. Eo clame pe pagina a S-a o pernă 10 cr.­upa 80 bani. Nr. 260. Braşov, Luni-Marţi 26 Noemvre (8 Decemvre) AUTIL LIZ. „Sazeta“ iese în M-care Hi. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 îl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumiancă 2 fr. pe an. Mru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase lun! 20 fr., pe trei luni 10 fr. N­r­.­ de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficieie poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori: neamţul neatru Braşov administraţiunea, piaţa nare. Târgul Inului Nr. 30 etagiu I., pe un an 10 fl., pe şlap luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 fl. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 8 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar e cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamen­tele cât şi insecţiunile sunt a se plăti Inevice. Sultanul şi Românii din Macedonia. „Agenţia Română“ comunică urmatoarea te­legramă : Constantinopol, 4 Decemvre. M. S. Sultanul recunoscând popo­rului român din Macedonia individuali­tatea sa proprie, egală cu aceea a celor­lalte naționalități ale Imperiului, a ordo­nat printr'o iradea imperială ca dese ti­neri români, supuși otomani, se fie pri­miţi în şcolile Imperilui pentru a face educaţia lor şi a se prepara pentru func­ţiunile publice ale Imperiului. Acestă înaltă favoare imperială s'a comunicat ministrului instrucţiunei publice pentru a fi pusă îndată în aplicare, pre­cum şi delegaţilor poporului român ce se aflau la Constantinopol. Acest act de mărinimia imperială se datoreaza atitudinei credincioase şi reale a poporului român al Imperiului faţă de Suveranul său. Joi dimineţă, primul Metropolit al Imperiului otoman, ales la 6 Noemvre de notabilii români din Macedonia, a sfinţit, la Per­a, capela Românilor din Turcia, şi a oficiat un Te-Deum pentru M. S. Sultanul. * Șoim, că în cameră noul ministru de esterne O. A. Stoicescu, interpelat fiind, a confirmat soirea de mai sus privitoare la Românii Macedoneni. In Senat d-l ministru de esterne, la întrebarea d-lui Perieţeanu-Buzâu, a făcut, între aplauze, o declarare identică cu cea din cameră. . * Vorbind de iradeaua Majestăţii Sale Sultanului, prin care se dau poporului român din Macedonia drepturi egale cu ale Musulmanilor, precum şi despre numirea unui Me­tropolit macedo-român, „Voinţa Na­ţională“ de Sâmbătă publică, pe basa informaţiunilor ce le are, ur­­mătorele: I. O deputaţiune a Românilor din Macedonia a înaintat M. S. Sultanului o pe­­tiţiune, prin care arătau credinţa lor cătră Maj­estatea Sa. In urma acestei petiţiunî, printr’o iradea, M. S. Sultanul a recunoscut dreptul Românilor din Macedonia de a urma în toate scelele înalte turcesce, precum şi dreptul de a ocupa orî­ce funcţiuni în stat de­opotrivă cu musulmanii. II. Delegaţii poporului român din Macedonia făcuseră, în acelaşi timp, o ce­rere la înalta Porta, ca să recunoscă po­porului român din Macedonia dreptul de-a ave un Metropolit al lor. Acâstă cerere a fost sprijinită prin­­tr’un forte mare număr de petiţiunî, adre­sate de-a dreptul din Macedonia de princi­­palii români şi de principalele comunităţi românesc­. Acest drept, acâstă aspiraţie a popo­rului român din Macedonia s’a realisat, instituindu se în Constantinopol (la Peru) o Me­­tropoliá românéscá. Eri, s’a instalat deja Metropolitul Antim ca Metropolit al poporului român din Macedonia. Şi tot ieri, s’a sfinţit, la Peru, capela în care pentru prima oră I. P. S. Mitro­politul Antim, ca Mitropolit al Românilor din Macedonia, a oficiat Sfânta Liturghie în românesce. După sfinţirea capelei Românilor din Turcia s’a oficiat un Te Deum pentru M. S. Sultanul... înfiinţarea Episcopatului roman din Macedonia resolvă, în acelaşi timp şi în mod definitiv, cestiunea şcolelor din Mace­donia. In imperiul otoman nu pot esista de­­cât trei feluri de şcolle: a) Şcollele musulmane ale Statului; b) Şcole confesionale; c) Şcolle private. Am văcjut că, prin iradeua despre care am vorbit, s’a dat dreptul Românilor din Macedonia de a frecventa şcollele Sta­tului, întocmai ca şi musulmanii. Asistenţa şcolelor confesionale este asigurată, atât prin legile imperiului oto­man, cât şi prin tractatele internaţionale. Şcole confesionale, însă, Românii nu puteau avea, pentru­ că nu aveau Biserica lor naţională. Când intr’o comună există o biserică, credincioşii, cari aparţin acelei biserici au dreptul să-şi facă şi şooia lor, lucru pe care nu-l pot impedeca autorităţile mu­sulmane. Sub scutul acestui drept, se înfiinţase, pe lângă bisericele bulgăresci din imperiul otoman, şi, în special, din Macedonia, aproape 700 şcole bulgare, cari sunt frecven­­tate de aproape 40.000 copii. Tot sub scutul acestui drept, se în­fiinţase şi şcolele grecesc­, şi atât unele, cât şi altele, au căutat să desnaţionalizeze necontenit poporul român din Macedonia. Românii, neavând bisericele lor, nu puteau să înfiinţeze decât şcole private, şcole cari întot­deauna erau la discreţia atât a autorităţilor musulmane, cât şi prada in­­trigelor celorl­alte două naţionalităţi, bul­gară şi grecă.... De acum înainte, situaţia se schimbă cu totul. Pe lângă fie­care biserică româ­neascá, se vor înfiinţa adevărate Eforii con­fesionale, cari vor avea dreptul să îngrijească atât de cult, cât şi de şcolă“. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ „Cartea neagrá“. Unde dai şi unde crepă. Prov. român. Răspuns la „Cartea neagrá“ (A „fekete könyv“), scrisă de Ir.­hie­fan Kemény junior în 1849, şi publicată de Hentaler József în numerii 121—131 din Mai 1895 ai lui „Magyarország“ din Budapesta. De Axentie Severa. 15) (Urmare). Să vedem acum cu deameruntul, câtă credinţă merită „Cartea cea negra“ şi cât sunt de neesacte afirmările autorului ei. Cât pentru mine, eu sunt deplin convins, că ea e apocrifă: 1) Pentru­ că Hentaler, care o comu­nică, dice că ea a fost scrisă în 1849, dar apoi în comunicatul al doilea Nr. 122 a lui „Magyarország" pag. 18, descriind pustiirea Aiudului, dice : „A még bünösebb most állam­szolgálatban lévő Axentie Se­vera“. (Adecă: „Cel mai păcătos — în pustiirea Aiudului — Axentie Severa, care acum e în serviciul statului“. Ei, bine, domnilor dela „Magyar­­ország“. D-vostre, cari aţi tradus cele ce v’au convenit din articulul meu: „Suum cuique“, nu aţi vecrut, că eu în 18 No­vembre 1850 eram în Cinade, unde am compus şi datat declaraţiunea pentru ne­­primirea cavaleriilor cătră corniţele naţiu­­nei săsesci Salmen? Şi deci aţi trecut cu vederea, acesta se Vă arăt în copiă alt document, care probeză, că eu în 1850 eram arendatorul moşiei comitelui „pecio­­vits“*) Banfi Josef la Cinade. Etă documen­tul în copiă: Insp. 7. 629—1850. „Onorabile Domnule! După porunca Exellentia Sa Domnului C. R. Guberna­toriu civil și militariu în Transilvania, Feld­­mareschallu Locotenentele Ludovicu Baron de Wohlgemuth, care o am primit prin *) Astfel batjocuriau „unioniştii“ pe toţi Maghiarii, cari nu erau de partida lui Kossuth, ci de cea împărătescă, pr.­t. Domnu Comes, şi supremul comis­­sariu districtual al Districtului Sibiiului din 10 Decemvri Nr. 8388/850, Vă potescu pe Domnia Voastre negreşit a Vă afla hit de murind la mine în Sibiiu. „Sibiiu, 16 Decembre 1850. Franciscus Simonis m. p. Inspector cerculului Csinadie.“ Am reprodus acest ordin nu atât pentru a proba, că „Cartea cea neagră“ nu a fost scrisă în 1849, ci mai mult pen­tru a arăta, cât de echitabili şi liberali se arătară oficialii săsesc­ sub Gubernul lui Wohlgemuth pănă nu veni ministrul Bach cu sistema centralisaţiunei şi germanisărei. De-ar fi fost şi Maghiarii aşa de echitabili şi liberali faţă de noi, şi ai noştri faţă de ei, astăzi cestiunea limbei şi a naţionalităţii ar fi deslegată, regulată şi nu ne-am mai teme unii de Daco-românia, alții de Huno-ma­­ghiaria pănă la Marea-negra, şi crasi unii de Germania, care stând astăzi cu un picior în Marea de Nord, cu altul la Pojon, înțe­­legându-se cu Rusia, uşor poate trece peste Ungaria, — plină de israeliţi cu caracter de duplicitate, şi de Şvabi­a pănă la Marea-negra. Noi ştim, cum chiar unii mari comercianţi şi industriaşi din Turda, Cluşiu şi Aiud, pe cât timp ţinu regimul lui Bach-Schmerling, începuseră a-şi aduce fiii la Academia din Sibiiu şi la universi­tatea din Viena, cu preferarea celei din Pesta. Plină e şi România de Nemţi şi Evrei, cari ca şi cei din Ungaria, deşi se arată cu gura Românî şi maghiari, în pro­fundul inimei lor sunt mai aplecaţi spre germanism, având cu toţii afaceri cu Lip­sea, Berlinul, Hamburgul etc. Deca e constatat, cum s’a vădut din actul de mai sus, că eu în 16 Decembre 1850 eram în Cinade şi stăm sub jurisdic­­ţiunea inspectorului Simonis, e constat tot­odată, că nu eram în serviciul statului, cum afirmă autorul „Cărţii negre“, şi-a afară de totă Indoela, că acesta Carte a fost compilată după 1851, în care an am fost numit cu 1 Octomvre Secretar la tri­bunalul corecţional în Alba-Iulia. 2) Autorul „Cărţii negre“, descriind tractările de pace ale Maghiarilor din Au­răria cu Românii, zice, că aceştia şi a condiţionat, ca lor în viitor se nu­ le po- Esecuţiune pentru cheltuielile proce­sului Memorandului. Decr scopul guver­nului unguresc este a face, ca Românii să nu uite nici o clipită procesul Memoran­dului și ceea ce­ a stat și stă în legătură cu el, atunci, nu-i vorbă, el face tot posi­bilul pentru dobândirea acestui resultat. Acum este încassarea cheltuelilor cau­­zate de procesul Memorandului, care face bătae de cap guvernului unguresc. Mâne va fi arăşî un proces intentat din causa vr’unei manifestaţii memorandiste şi aşa mai departe, pentru-ca scopul să fie atins şi Românii să fie ţinuţi permanent în fier­bere şi amărăciune sufletescâ. „Tribuna“ ne spune, că plata chel­­tuelilor procesului Memorandului stabilite cu suma herendă de 5292 fl. 66 cr. a fost pretinsă dela cei ce au fost condamnaţi în acest proces, scurt timp după­ ce au fost graţiaţi, ba s’a adus contra lor şi esecu­­ţiune pentru acoperirea acestor cheltuelî. Membrii comitetului condamnaţi în procesul Memorandului însă — pornind din punctul de vedere, că actul de graţiere a nimicit sentinţa judecătoriei adusă în pro­cesul Memorandului, şi a nimicit’o în în­tregul ei cuprins, prin urmare şi cu pri­­vire la spesele de proces — „au cerut in petiţiunî bine motivate ştergerea acestor spese, şi în cas de extremă necesitate, înaintarea cererei lor la palele înaltului tron“. „Şi aci şi-a dat guvernul arama pe faţă“ — continuă „Tribuna“. — „In loc să facă ceea ce a fost rugat să facă, declară cu dela sine putere, că cererea nu e la­­sată pa lege, declină apoi dela sine resol­­varea petiţiunilor, predându-le procurorului regesc din Glusiu, care din a sa parte ase­menea declară, că nu e „competent în causă“, şi le transpune preşedintelui de tri­bunal, or acesta, după­ ce petiţiunile au fă­cut -o calea mânzului dela Ana la Caiafa, — le respinge pe toate cu o motivare ca trasă de păr și esecuțiuniile se continuă. CEO­NIC­A POLITICA. — 25 Noemvre. La întrebarea, deci nu cum­va schim­barea m­inisteriului în România va aduce cu sine o schimbare a direcțiunei politice române înăuntru şi în afară, „Bester Lloyd“ pe basa raporturilor directe, pe cjice le-a primit din Bucuresci, răspunde, că nu se va întâmpla nici o schimbare. „Noii miniştri cjice „P. Lloyd“, sunt luaţi din acelaşi partid ca cei retraşi şi şeful partidei va rămâne tot d-l Dimitrie Sturdza. „In afacerea metropolitului Ghenadie, adauge „Rest, Lloyd“, cabinetul trecut (Sturdza) a fost prin împrejurări mult an­gajat, deşi poate în contra voinţei sale şi deci, cum se pare, acum îşi face drum convingerea, că aceasta afacere nu poate fi, dusă mai departe în direcţia de până acum, ci trebue să fie adusă la un sfîrşit, care să liniştescă patimile aţîţate, pornind pe vr’un drum de mijloc, atunci Sturdza şi colegii săi, în adevăr, nu sunt omanii, cari să păşască pe o astfel de cale cu autori­tatea şi cu tactul necesar. Ei au lăsat cârma in manile unor politici mai tineri, a căror libertate în aceasta afacere nu este mărginită prin nici un trecut. Demisiunea cabinetului Sturdza, capătă, în lumina acesta aparinţa unei trăsături tactice necesare, prin care se ţine semă de cerinţele mo­mentului, fără ca printr’asta să fie alterate

Next