Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1896 (Anul 59, nr. 241-264)
1896-11-26 / nr. 260
tttU&lEtt, iCJ)lÍ£ÍSÍrtÜB18d, ;i Tipografia SraşoV; plata mars Vti. 33. Şoriaori »»tfr«daoa*« ia» ia? primese.—Manuftcifipte r.a ** sct/rimat. SPJSERATE se primeae la Aumi- Ristr&tlane în Brașov si Ia materftie Sirourî de anunoturi, in Viena: M. Dums, Heinrich Schalen, Rudolf Mosse, Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: A. Z. Goldbergerg, Eckstein Bernat; în Bucureeci: Agencs Havas, Suocuragie de jB.Duzname; in Hamburg: Karolyifc Liebmann, Prsţul Inpertfundor: o seria garment! pe 0odieni. Bor. şi SOcr. timbra pentru o publicare. Publicări mai dese după tainfă şi învoială. Eo clame pe pagina a S-a o pernă 10 cr.upa 80 bani. Nr. 260. Braşov, Luni-Marţi 26 Noemvre (8 Decemvre) AUTIL LIZ. „Sazeta“ iese în M-care Hi. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 îl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Dumiancă 2 fr. pe an. Mru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase lun! 20 fr., pe trei luni 10 fr. Nr. de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficieie poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori: neamţul neatru Braşov administraţiunea, piaţa nare. Târgul Inului Nr. 30 etagiu I., pe un an 10 fl., pe şlap luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 fl. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 8 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar e cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamentele cât şi insecţiunile sunt a se plăti Inevice. Sultanul şi Românii din Macedonia. „Agenţia Română“ comunică urmatoarea telegramă : Constantinopol, 4 Decemvre. M. S. Sultanul recunoscând poporului român din Macedonia individualitatea sa proprie, egală cu aceea a celorlalte naționalități ale Imperiului, a ordonat printr'o iradea imperială ca dese tineri români, supuși otomani, se fie primiţi în şcolile Imperilui pentru a face educaţia lor şi a se prepara pentru funcţiunile publice ale Imperiului. Acestă înaltă favoare imperială s'a comunicat ministrului instrucţiunei publice pentru a fi pusă îndată în aplicare, precum şi delegaţilor poporului român ce se aflau la Constantinopol. Acest act de mărinimia imperială se datoreaza atitudinei credincioase şi reale a poporului român al Imperiului faţă de Suveranul său. Joi dimineţă, primul Metropolit al Imperiului otoman, ales la 6 Noemvre de notabilii români din Macedonia, a sfinţit, la Pera, capela Românilor din Turcia, şi a oficiat un Te-Deum pentru M. S. Sultanul. * Șoim, că în cameră noul ministru de esterne O. A. Stoicescu, interpelat fiind, a confirmat soirea de mai sus privitoare la Românii Macedoneni. In Senat d-l ministru de esterne, la întrebarea d-lui Perieţeanu-Buzâu, a făcut, între aplauze, o declarare identică cu cea din cameră. . * Vorbind de iradeaua Majestăţii Sale Sultanului, prin care se dau poporului român din Macedonia drepturi egale cu ale Musulmanilor, precum şi despre numirea unui Metropolit macedo-român, „Voinţa Naţională“ de Sâmbătă publică, pe basa informaţiunilor ce le are, următorele: I. O deputaţiune a Românilor din Macedonia a înaintat M. S. Sultanului o petiţiune, prin care arătau credinţa lor cătră Majestatea Sa. In urma acestei petiţiunî, printr’o iradea, M. S. Sultanul a recunoscut dreptul Românilor din Macedonia de a urma în toate scelele înalte turcesce, precum şi dreptul de a ocupa orîce funcţiuni în stat deopotrivă cu musulmanii. II. Delegaţii poporului român din Macedonia făcuseră, în acelaşi timp, o cerere la înalta Porta, ca să recunoscă poporului român din Macedonia dreptul de-a ave un Metropolit al lor. Acâstă cerere a fost sprijinită printr’un forte mare număr de petiţiunî, adresate de-a dreptul din Macedonia de principalii români şi de principalele comunităţi românesc. Acest drept, acâstă aspiraţie a poporului român din Macedonia s’a realisat, instituindu se în Constantinopol (la Peru) o Metropoliá românéscá. Eri, s’a instalat deja Metropolitul Antim ca Metropolit al poporului român din Macedonia. Şi tot ieri, s’a sfinţit, la Peru, capela în care pentru prima oră I. P. S. Mitropolitul Antim, ca Mitropolit al Românilor din Macedonia, a oficiat Sfânta Liturghie în românesce. După sfinţirea capelei Românilor din Turcia s’a oficiat un Te Deum pentru M. S. Sultanul... înfiinţarea Episcopatului roman din Macedonia resolvă, în acelaşi timp şi în mod definitiv, cestiunea şcolelor din Macedonia. In imperiul otoman nu pot esista decât trei feluri de şcolle: a) Şcollele musulmane ale Statului; b) Şcole confesionale; c) Şcolle private. Am văcjut că, prin iradeua despre care am vorbit, s’a dat dreptul Românilor din Macedonia de a frecventa şcollele Statului, întocmai ca şi musulmanii. Asistenţa şcolelor confesionale este asigurată, atât prin legile imperiului otoman, cât şi prin tractatele internaţionale. Şcole confesionale, însă, Românii nu puteau avea, pentru că nu aveau Biserica lor naţională. Când intr’o comună există o biserică, credincioşii, cari aparţin acelei biserici au dreptul să-şi facă şi şooia lor, lucru pe care nu-l pot impedeca autorităţile musulmane. Sub scutul acestui drept, se înfiinţase, pe lângă bisericele bulgăresci din imperiul otoman, şi, în special, din Macedonia, aproape 700 şcole bulgare, cari sunt frecventate de aproape 40.000 copii. Tot sub scutul acestui drept, se înfiinţase şi şcolele grecesc, şi atât unele, cât şi altele, au căutat să desnaţionalizeze necontenit poporul român din Macedonia. Românii, neavând bisericele lor, nu puteau să înfiinţeze decât şcole private, şcole cari întotdeauna erau la discreţia atât a autorităţilor musulmane, cât şi prada intrigelor celorlalte două naţionalităţi, bulgară şi grecă.... De acum înainte, situaţia se schimbă cu totul. Pe lângă fiecare biserică româneascá, se vor înfiinţa adevărate Eforii confesionale, cari vor avea dreptul să îngrijească atât de cult, cât şi de şcolă“. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ „Cartea neagrá“. Unde dai şi unde crepă. Prov. român. Răspuns la „Cartea neagrá“ (A „fekete könyv“), scrisă de Ir.hiefan Kemény junior în 1849, şi publicată de Hentaler József în numerii 121—131 din Mai 1895 ai lui „Magyarország“ din Budapesta. De Axentie Severa. 15) (Urmare). Să vedem acum cu deameruntul, câtă credinţă merită „Cartea cea negra“ şi cât sunt de neesacte afirmările autorului ei. Cât pentru mine, eu sunt deplin convins, că ea e apocrifă: 1) Pentru că Hentaler, care o comunică, dice că ea a fost scrisă în 1849, dar apoi în comunicatul al doilea Nr. 122 a lui „Magyarország" pag. 18, descriind pustiirea Aiudului, dice : „A még bünösebb most államszolgálatban lévő Axentie Severa“. (Adecă: „Cel mai păcătos — în pustiirea Aiudului — Axentie Severa, care acum e în serviciul statului“. Ei, bine, domnilor dela „Magyarország“. D-vostre, cari aţi tradus cele ce v’au convenit din articulul meu: „Suum cuique“, nu aţi vecrut, că eu în 18 Novembre 1850 eram în Cinade, unde am compus şi datat declaraţiunea pentru neprimirea cavaleriilor cătră corniţele naţiunei săsesci Salmen? Şi deci aţi trecut cu vederea, acesta se Vă arăt în copiă alt document, care probeză, că eu în 1850 eram arendatorul moşiei comitelui „peciovits“*) Banfi Josef la Cinade. Etă documentul în copiă: Insp. 7. 629—1850. „Onorabile Domnule! După porunca Exellentia Sa Domnului C. R. Gubernatoriu civil și militariu în Transilvania, Feldmareschallu Locotenentele Ludovicu Baron de Wohlgemuth, care o am primit prin *) Astfel batjocuriau „unioniştii“ pe toţi Maghiarii, cari nu erau de partida lui Kossuth, ci de cea împărătescă, pr.t. Domnu Comes, şi supremul comissariu districtual al Districtului Sibiiului din 10 Decemvri Nr. 8388/850, Vă potescu pe Domnia Voastre negreşit a Vă afla hit de murind la mine în Sibiiu. „Sibiiu, 16 Decembre 1850. Franciscus Simonis m. p. Inspector cerculului Csinadie.“ Am reprodus acest ordin nu atât pentru a proba, că „Cartea cea neagră“ nu a fost scrisă în 1849, ci mai mult pentru a arăta, cât de echitabili şi liberali se arătară oficialii săsesc sub Gubernul lui Wohlgemuth pănă nu veni ministrul Bach cu sistema centralisaţiunei şi germanisărei. De-ar fi fost şi Maghiarii aşa de echitabili şi liberali faţă de noi, şi ai noştri faţă de ei, astăzi cestiunea limbei şi a naţionalităţii ar fi deslegată, regulată şi nu ne-am mai teme unii de Daco-românia, alții de Huno-maghiaria pănă la Marea-negra, şi crasi unii de Germania, care stând astăzi cu un picior în Marea de Nord, cu altul la Pojon, înțelegându-se cu Rusia, uşor poate trece peste Ungaria, — plină de israeliţi cu caracter de duplicitate, şi de Şvabia pănă la Marea-negra. Noi ştim, cum chiar unii mari comercianţi şi industriaşi din Turda, Cluşiu şi Aiud, pe cât timp ţinu regimul lui Bach-Schmerling, începuseră a-şi aduce fiii la Academia din Sibiiu şi la universitatea din Viena, cu preferarea celei din Pesta. Plină e şi România de Nemţi şi Evrei, cari ca şi cei din Ungaria, deşi se arată cu gura Românî şi maghiari, în profundul inimei lor sunt mai aplecaţi spre germanism, având cu toţii afaceri cu Lipsea, Berlinul, Hamburgul etc. Deca e constatat, cum s’a vădut din actul de mai sus, că eu în 16 Decembre 1850 eram în Cinade şi stăm sub jurisdicţiunea inspectorului Simonis, e constat totodată, că nu eram în serviciul statului, cum afirmă autorul „Cărţii negre“, şi-a afară de totă Indoela, că acesta Carte a fost compilată după 1851, în care an am fost numit cu 1 Octomvre Secretar la tribunalul corecţional în Alba-Iulia. 2) Autorul „Cărţii negre“, descriind tractările de pace ale Maghiarilor din Aurăria cu Românii, zice, că aceştia şi a condiţionat, ca lor în viitor se nu le po- Esecuţiune pentru cheltuielile procesului Memorandului. Decr scopul guvernului unguresc este a face, ca Românii să nu uite nici o clipită procesul Memorandului și ceea ce a stat și stă în legătură cu el, atunci, nu-i vorbă, el face tot posibilul pentru dobândirea acestui resultat. Acum este încassarea cheltuelilor cauzate de procesul Memorandului, care face bătae de cap guvernului unguresc. Mâne va fi arăşî un proces intentat din causa vr’unei manifestaţii memorandiste şi aşa mai departe, pentru-ca scopul să fie atins şi Românii să fie ţinuţi permanent în fierbere şi amărăciune sufletescâ. „Tribuna“ ne spune, că plata cheltuelilor procesului Memorandului stabilite cu suma herendă de 5292 fl. 66 cr. a fost pretinsă dela cei ce au fost condamnaţi în acest proces, scurt timp după ce au fost graţiaţi, ba s’a adus contra lor şi esecuţiune pentru acoperirea acestor cheltuelî. Membrii comitetului condamnaţi în procesul Memorandului însă — pornind din punctul de vedere, că actul de graţiere a nimicit sentinţa judecătoriei adusă în procesul Memorandului, şi a nimicit’o în întregul ei cuprins, prin urmare şi cu privire la spesele de proces — „au cerut in petiţiunî bine motivate ştergerea acestor spese, şi în cas de extremă necesitate, înaintarea cererei lor la palele înaltului tron“. „Şi aci şi-a dat guvernul arama pe faţă“ — continuă „Tribuna“. — „In loc să facă ceea ce a fost rugat să facă, declară cu dela sine putere, că cererea nu e lasată pa lege, declină apoi dela sine resolvarea petiţiunilor, predându-le procurorului regesc din Glusiu, care din a sa parte asemenea declară, că nu e „competent în causă“, şi le transpune preşedintelui de tribunal, or acesta, după ce petiţiunile au făcut -o calea mânzului dela Ana la Caiafa, — le respinge pe toate cu o motivare ca trasă de păr și esecuțiuniile se continuă. CEONICA POLITICA. — 25 Noemvre. La întrebarea, deci nu cumva schimbarea ministeriului în România va aduce cu sine o schimbare a direcțiunei politice române înăuntru şi în afară, „Bester Lloyd“ pe basa raporturilor directe, pe cjice le-a primit din Bucuresci, răspunde, că nu se va întâmpla nici o schimbare. „Noii miniştri cjice „P. Lloyd“, sunt luaţi din acelaşi partid ca cei retraşi şi şeful partidei va rămâne tot d-l Dimitrie Sturdza. „In afacerea metropolitului Ghenadie, adauge „Rest, Lloyd“, cabinetul trecut (Sturdza) a fost prin împrejurări mult angajat, deşi poate în contra voinţei sale şi deci, cum se pare, acum îşi face drum convingerea, că aceasta afacere nu poate fi, dusă mai departe în direcţia de până acum, ci trebue să fie adusă la un sfîrşit, care să liniştescă patimile aţîţate, pornind pe vr’un drum de mijloc, atunci Sturdza şi colegii săi, în adevăr, nu sunt omanii, cari să păşască pe o astfel de cale cu autoritatea şi cu tactul necesar. Ei au lăsat cârma in manile unor politici mai tineri, a căror libertate în aceasta afacere nu este mărginită prin nici un trecut. Demisiunea cabinetului Sturdza, capătă, în lumina acesta aparinţa unei trăsături tactice necesare, prin care se ţine semă de cerinţele momentului, fără ca printr’asta să fie alterate