Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1899 (Anul 62, nr. 1-23)

1899-01-15 / nr. 10

RE J) ACŢIUNEA, Mininistraţiiinea şi Tipografia. BEASQV, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimet. Hi S E R A T E se primesc la AD­­SKESSTRAŢIUME în Braşov şi la inractorele Birouri (Jo anunciuri : In Viena : Duk­es Nachf. Max Augenfeld & Emerich Losner Heinrich Sohalek. Rudolf Hosse. A. OjjpeMks Nachf. Anton Oppelik. Ia Budapesta: A. V. Goldber­ger, Ekstein Bernat. In Ham­burg.- Marclyl 4, Liebmann. PREȚUL INSEHTlUiiILOR : o se­­riă. parmond pe o coloana 6 cr. ?i 30 or. timbru pentru o pu­blicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a S-a o seria 10 or. aóu 30 bani. Ir. 10. m* «¥■ ÁV&Mtzá edem adm* Braşov, Vineri 15 (27) Ianuarie. ^gazeta“ ţese în aacare iji. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Adminidraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I., Pe un an 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă . Pe un an 12 fl., pe 6 lut.i 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. san 15 bani. — Atăt abo­namentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Szel!, omul situaţiunei. De câte­va cjile, de când cu au­dienţa lui Coloman Szeli la Majes­­tatea Sa, nu se mai vorbesce în Budapesta, decât de misiunea, cu care, se crice, a fost încredinţat el, de formula lui mijlocitoare şi de stă­ruinţele lui pentru a face posibilă încheiarea compromisului. Pressa oposiţionalâ şi în­deosebi organele apponyiste sunt vesele de succesul, ce ştie că l-a avut Colo­man Szeli la monarchul, care a apro­­­­bat toate propunerile lui privitoare la sanarea situației prin delăturarea crisei parlamentare. Una din foile apponyiste susţine chiar, că după succesul misiunei lui Szell, compro­misul e asigurat, căci în punctul de căpetenia al pactului s’a făcut posi­bilă o înţelegere între partidele ad­verse. Chiar cu efiua de astăcjî, după cum asigură acea fata, Szell va în­cepe în calitate oficială se trateze cu oposiţiunea, căci monarchul l’a­r fi autorisat a continua tratările cu opoziţia alăture cu ministrul-preşedite Banffy, or acesta din urmă se fi pri­mit însărcinarea de-a sprijini pe Co­loman Szell. In Viena se lăţise alaltă-era spi­rea la bursă, că Banffy a dimisionat şi Szell a fost însărcinat cu forma­rea noului cabinet. Dovadă, că şi acolo se pun mari speranţe în rolul, ce-i este reservat amintitului bărbat de stat ungur. Ceea­ ce nu i-ar fi pu­tut succede nicî-odată lui Banffy, se speră că-i va succede lui Szell, a­­decă restabilirea stărei normale par’­­lamentare. Şi tote aceste succese, cari l’au făcut pe Szell de-odată omul situa­­ţiunei în Ungaria, sunt a­ se datori numai vestitei formule, ce a aflat’o­­ el cu privire la cestiunea pactului. Textul autentic al acestei for­mule încă nu este cunoscut, dar din cele ce s’au scris despre ea resultă, că printr’însa s’a răsturnat clausula, ce-o susţinea ministrul-preşedinte Banffy, după care, dacă pănă la 1903 nu se va încheia definitiv pac­tul vamal şi comercial, se se sus­ţină şi mai departe status quo pănă ce legislaţiunea va dispune alt­fel, adecă pe timp nedeterminat. In formula lui Szell in se se cjice nu­mai, că decă pănă la 1903 nu se va regula noul raport între Austria şi Ungaria, se va da pentru scopul acesta un respiriu încă de un an, adecă pana la 1904, susţinendu-se status quo. Afară de acesta, formula lui Szeli mai cere, ca în legea asu­pra noului pact se se declare, că Ungaria stă pe basa de drept a te­ritoriului vamal de sine stătător. Se mai constată chiar din par­tea foilor guvernului, că d-l Szell s’a dus la Viena în urma învitărei di­recte din partea Majestăţii Sale, şi se mai susţine, că monarchul a apro­bat formula amintită a bărbatului de stat unguresc. Pe basa tuturor acestora se crede, că deca tratările pentru com­promis vor ave un resultat favora­bil, cabinetul Banffy își va da demi­­siunea, or monarchul va însărcina pe baronul Banffy cu conducerea provisorică a afacerilor. Intr’aceea se vor vota: indemnitatea, proviso­­riul pactului, legea privitoare la re­cruţi şi prelungirea provisorie a pac­tului cu Croaţia. După acesta ar urma noul ca­binet, care va avea se resolve apoi ces­tiunea revizuirii regulamentului ca­merei pretinsă de guvern şi cele­lalte postulate, ce le ridică opoziţia privitor la reforma electorală, la ju­­dicatura Curiei, legea de incompati­bilitate etc. Aşa se presentă pentru moment situaţia, după cum este privită de foile apponyiste. Cum va fi mâne, vom vedea. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Dimitrie Bolintineanuu. Recensiune la cartea d-lui Carol Nagy întitulată: „Bolintinean Demeter költészete“, Clujin 1898. (2) (Urmare.) II. Partea a doua (pag. 15—29), în care d l Nagy vorbesce despre lirica lui Bolin­tineanu, începe cu poesia O fată tînără pe patul morţii, atât de cunoscută la toţi din­tre noi. D-l Nagy dă întreg conţinutul poesiei în traducere în presă, din strofă în strofă (pag. 15 — 16). In apreciarea ei, ce e drept, recunoasce toate frumsețile: obiectul bine ales, tonul elegie și dureros, ideile frumoase, comparările nimerite, limbagiul poetic și încântător, dar comparându-o cu elegia francesă La jeune captive a lui An­­drei­ Chénier, află în ambele acelaşi obiect, acelaşi ton, aceleaşi idei, şi aşa meritul, ce-i lasă lui Bolintineanu, este singur suc­cesul imitării (pag. 16). De ea la doi poeţi semenă câte un şir sau câte-o idei­, aceasta încă nu îndreptă­­ţesce pe nimeni, ca să potă ofice, că a imi­tat unul pe altul; pentru a­ se face aceasta ar trebui, ca să se imiteze de doi poeți întreg spiritul seu mersul ideilor, precum a imitat p. e. în literatura maghiară Ba­ronul Jósika în romanele sale pe Walter Scott, Madách în Tragedia omului pe Göthe, sau Petőfi pe Bürger sau Beranger. Aceasta este o imitare artistică, pentru care nimeni nu li-a detras din meritul lor de poet şi scriitor. Dar chiar aşa să fie, că meritul lui Bolintineanu este numai succesul imitării, precum dice d-l Nagy, şi atunci încă cu fală trebue să mărturisim, că Chénier nici­odată n’a avut imitator mai fericit, de cum a avut în acest cas pe Bolintineanu, căci o fată tînără pe patul morţii este în adevăr un cap de operă. Bolintineanu prin acestă poesie şi-a pus basă renumelui său de poet în literatura nostră. Prin poesia aceasta „el înalţă elegia — ofice Aron Densuşanu — unde n’o pu­tuse sui încă Cârlova şi unde n’a ajuns încă nimeni la noi. Decă cele dintâiu două strofe din acestă plângere sunt de o adâncă duio­şie, care merge ferescend, cele trei din ur­mă sunt tot ce poate fi mai sdrobitor pen­tru un suflet tînăr, ce cruda morte îl smulge din plaiul fermecător al vieţii. Blân­deţe, ce se revarsă ca ideiă, sentiment şi stil peste totă acestă poesie, stă în cea mai intimă armonie cu fiinţa, care scote din sânul său acestă plângere: este o fată tînără! Poetul nu ni-o poate înfăţişa mai bine, pare că o vedem cu ochii, decât în­­cunjurând- o de totă acestă atmosferă blândă, duiosă, palidă, întocmai ca o vale de flori în amurgul palid şi duios al soarelui apunător“. („Cercetări literare“ vol. II pg. 296-7). Tot aşa de frumos scrie despre acesta admirabilă poesie şi Virgil Popescu: „El (Bolintineanu) ne aduce tristele lamenta­­ţiuni ale unei tinere, ce „ca robul ce cântă amar în robie, ca ceriul ce geme de grea vijelie“ îşi cântă ultimul cântec dureros pe patul de morte. Lacrimile tinerei, ce se usucă ca un crin când recela îl îngheţă, când soarele îl arde, ori grindina îl bate, ar pătrunde şi cele mai impetrite inimi. Şi cum nu? O fiinţă tînără în primăvara­­filelor ei, când abia a început să guste plăcerile vieţii, desmedările lumesc­, încân­tările amorului, piere, viaţa deja i­ se stinge, apune în mormânt. O compătimire, o în­duioşare îţi cuprinde inima şi fără de voie te face, să gândesc­ la sartea duşmană, ce când îţi pare, că te favoriseazi mai tare, atunci te părăsesce, te aruncă în prăpas­tia“. („Bolintineanu ca poet“ în „Biblio­teca Română“, Tom I, pag. 507). După acestă prea frumosă poesie, d-l Nagy vrea să tracteze despre sentimentul morţii, al amorului şi al naturei, căci se vede a urmat principiul lui Branetière, care zice, că originalitatea poeţilor şi mă­sura talentului lor mai tare se dovedesce la aceste trei obiecte: morte, natură şi amor. Cu toate acestea, în partea acesta a cărţii d-lui Nagy se pot deosebi următo­­rele sentimente: sentimentul morţii (pag. 15—18), sentimentul amorului (pag. 19— Crisa şi compromisul. Tote­­fiarele maghiare, ce am primit atât, sunt pline de veşti despre conciliaţiunea care a cuprins, ca prin farmec deodată, par­tidele maghiare, ce s’au resboit aşa de mult. Se susţine, ca positiv, că Coloman Szell s-a reîntors din Viena cu ramura verde a păcii şi mântuirii. Szell a aflat formula cu privire la pact, pe care sunt dispuse a­ o primi şi partidele maghiare obstrucţioniste, încât priveşte pe partida liberală, o parte mare din acesta a primit cu mare bucurie „puiul târgului“, ce l’a adus cu sine Szeli din Viena, în speranţa, că prin acesta nu numai că se va garanta pacea, ci se va salva şi esistenţa partidului însu­şi. Fomula aflată de Szeli elimineaza în primul rând clausula, ce a pus’o guvernul Banffy la condiţiunea capitală a lui, privi­toare la pact. Clausula determina, ca „stările create prin legea, ce va regula pactul, să rămână în vigoare pănă când legislativa nu va dispune altfel“. Er, am semnalat cuprinsul acestei formule, or pentru acum repetăm a spune, că partea cea mai însemnată a formulei lui Szeli se cuprinde în introducere, unde se­­fice expres, că decă nu s’ar pute încheia pact economic cu Austria, Ungaria se bu­cură de dreptul teritoriului vamal autonom, ce i-l dă §. 58 din art. de lege XII din 1867. Pe basa aceasta Ungaria are drept a-și regula raporturile sale economice, ca individualitate economică deplin indepen­dentă, prin ridicar­ea barierelor vamale, şi tot pe basa aceasta se bucură de dreptul liberei disposiţiunî etc. După formulă, Un­garia susţine pănă la 1903 proiectul de pact-Badeni, or în cestiunile convenţiunilor cu statele străine, servesce de normativ §. 11 al art. de lege III. A fost eliminată așa­dar amintita d­ansută a guvernului și locul ei a cuprins’o modificarea lui Szell. Guvernul, în sensul acestei formule, este îndrumat, ca deja la 1901 să inceapa cu Austria tractările pentru pactul definitiv. Deca aceste tractări n’ar ave resultat nici pănă la finea anului 1903, atunci disposiţiunile înşirate mai sus ră­mân valabile încă un an, pănă la 1904. Se susţin de-asemenea pe un an conven­ţiile cu statele străine, ce espiră la finea anului 1903, decă la acesta se învoesc ambe părţile. Condiţiunea aceasta de pact s’a comu­nicat alaltăeri disidenţilor, cari vor avea să o împărtăţască bărbaţilor de încredere ai partidelor din oposiţie, încât priveşte celelalte condiţiunî, gu­vernul e statornic pe lângă pretensiunea, ca se i­ se voteze tot ce i­ s’a refusat pănă acum, adecă cele trei proiecte de provi­­soriu. Gestiunea revizuirei regulamentului camerei rămâne deschisă­. Guvernul însă nu vre cu nici un preţ reforma electorală şi celelalte condiţiuni puse de opoziţie, cari ar însemna un program al unui guvern viitor şi ar fi un preambul al reformelor administrative. „Budapesti Hírlap“ declară în numărul său de adî, că oposiţia va primi formula lui Szell. Şi în afacerea celorlalte puncte —­­fice aceeaşi foie — suflă vânturi mai con­ciliante în ambe părţile, de unde s’ar pute conchide, că compromisul are şanse de reuşită. Ca ceva simptomic mai este de amin­tit acea aserţiune a foilor cu nuanţe gu­vernamentale, că îndată după reuşita com­promisului, disidenţii vor reintra în partida liberală, însă nici unul din ei nu va primi portofoliu. In cercurile liberalilor guver­namentali se susţine, ca positiv, că la cas de retragere a lui Banffy, Coloman Szell nu va fi îndată ministru-preşedinte, deoare­­ce viitorul guvern va fi numai un guvern de transiţie, presidat probabil de actualul ministru de finanţe Lukács. Lui Coloman Szell i­ se reservă înaltul post de prim con­silier al ţării numai după­ ce proximul gu­vern, împlinindu-şi mandatul, se va fi retras. Cu toate veştile bune despre pace, vedem, că crisa e încă departe de sfâr­şit şi că compromisul poate forte uşor să se isbeasca de nouă piedeci şi greutăţi. In pretinsa conciliaţiune, ce ni-o aviseză­­fiarele de dincoace și de dincolo de Leitha.

Next