Gazeta Transilvaniei, mai 1899 (Anul 62, nr. 95-118)

1899-05-01 / nr. 95

o Sinodul eparchial aradan. Şedinţa a V-a S-a ţinut în 10 Mai, u. la 10 ore a. m. sub presidiul ordinar funcţionând ca no­tariu Dr. T. Popescu. După autenticarea protoc. ped. a IV-a presidiul a insinuat petiţiunea lui T. An­­ghelina din Bereteiu contra preotului I. Popovici pentru instreinarea banilor adu­naţi prin colectă, după aceea petiţiunile comunelor bisericesci Dragănesci şi Căcă­­rău pentru ajutore, cari se avisază toate la competinţa comis, petiţionare. Deputatul Constantin Lazar presentă cererea unor locuitori din Secaş şi Crivo­­bara contra protestului întrat la sinod în afacerea alegerii de deputat sinodal în cer­cul Lipovei, care cerere se predă comisiu­­nei verificătore. Raportul delegaţiunii pentru despăr­ţirea ierarchică se transpune comisiunii organisătore. Emanuil Ungurian ca referent al co­­misiunii bisericesci declară, că dupăce în discusiunea asupra propunerii ultime a ace­lei comisiuni sinodul s’a estins prea de­parte în şedinţa ultimă, comisiunea biseri­­cescă abstă dela acea propunere, or sino­­nodul drept aceea trece preste dânsa la ordinea zilei. Tot acest deputat ca referent al comi­siunii juridice­­raportază asupra petițiunii comunei bis. Sân Mihaiul-Român, or sino­nidul — după discusiune obositoare — de­cide: petițiunea seaviseazâ la competința V. Consist., ca sâ aplaneze causa, deca va pute, pe cale pacinică, la din contră și pănă la apla­narea definitivă consistorial se îndrumă a pune la dispoziţia comitetului parochial suma respectivă, ce îi compete comunei bisericesc! ca spese cultural! după pământu­rile, ce le are fondul preoţesc pe teritoriul acelei comune bisericesc!. Paul Rotariu, ca referent al comisiu­nii şcolare, cetesce raportul general al se­natului școlar dela consistoriul aradan. Si­nodul s’a convins, că Y. Mangra, alesul re­ferent din sesiunea ultimă sinodală, n’a voit să și ocupe acel post, drept ce afacerile senatului au fost efertuite în decursul anului după cum s’a putut. Cu toate aceste sino­dul a luat cu bucuria act de afacerile noas­­tre şcolare, care progresază în mod vădit, ceea­ ce avem sâ mulţămim cu deosebire zelului corpului învâţătoresc. Frecventaţiu­­nea şcolară a fost estimată îa 62‘5°/0, cu toate că în faptă stăm mult mai bine. Relele ce mai stau în calea învăţământului provin din destrăbălarea, sau mai bine din tractarea meşteră, de are a suferit şi su­fere senatul şcolar, ore pănă când tot aşa? Raportul senatului şcolar s’a luat la cunoscinţă, dar sinodul a avisat pe consis­­toriu să întreprindă toţi paşii necesari pen­tru încassarea mai regulată a speselor cul­­tuali bala propunerea harnicului protopresby­ter Dr. I. Trailescu s’a avisat consistoriul să esopereze, ca spesele cultului să se in­­casseze orăş! prin organele administrative, ca mai înainte. Şedinţa VI A avut loc în 10 Maiti­e la 5 ore d. am. sub presidiul ordinariu, funcţio­nând ca notariu Dr. N. Oprean. Dep. G. Lazar anunţă protest din partea unor locuitori din Secaş-Crivobara contra protestului, ce s’a înaintat la sinod în causa alegerii din Lipova. De aseme­nea dep. Dr. Gr. Popescu anunţă petiţiunea 10 alegător­ din Lipova contra protestului din Lipova întrat la Sinod în aceeaşi ale­gere, şi prevăd­ut şi cu subscrierile lor. Ambele acte se transpun la comisiunea verificatoare. După autenticarea protocolului şed. III se cotinuă referada comisiunii şcolare. Dep. S. Antonescu cere, or sinodul aprobă, ca Ven. Consistor să pună mai mare pond pe disposiţiunile Statutului organic în ceea­­ce privesce visitarea şcolelor din partea se­natului şcolar, or despre resultat să se facă amintire în raportul general. Tot d-l Paul Rotariu, ca referent al comisiunii şcolare, cetesce raportul senatu­lui şcolar dela Consistorul pradal, din care s’a vădut, că frecventaţiunea face numai 42°/0. Raportul s’a primit atât în general, cât şi în special, pe lângă ordinul, ca am­bele consistoare să elaboreze împreună un regulament despre împărţirea venitului de fondul cel pare-mi se de 37 mii adunat de colecte pentru ajutorarea comunelor bis, acoperirea cuincuenalielor, din care regi­lament să se scie, ce cuotă primesce di acel venit consist, aradan și cel aradan,­­ acele cvote să se pună apoi la disposiţ, singuraticelor consistare, ca să dispună c­ele independent. Regulamentul are să fi presentat la sinod în proxima sesiune s­­ocială. Cererea lui P. Boerescu din Igris ca să i se permită a mai funcţiona ca în­văţător acolo încă 11/2 an, pentru­ ca s aibă astfel 40 ani de serviciu, se trans­pune Consistoriului aradan spre resolvire competentă. Ignatie Papp, ca referent al com­i­siunii organisătore, a cetit raportul Consi­torului plenar de la Arad, din care m­mentele principale sunt: mortea împări­tesei-regine, aniversarea a 25-a a morţii la Şaguna, mortea metropolitului­­. Romanul mortea deputaţilor sinodale şi îndeplinirea locurilor devenite vacante, îndeplinirea pro­topopiatelor Ienopele şi Buteni, înfiinţarea alumneului din Beiuş, ridicarea în cimite­rul din Lugoşin­ a unui monument pentru fericitul T. Papp, activitatea protopopiate­lor, dotaţiunea clerului din partea statulu­­i asigurările consistorului contra focului etc. — După aceea tot acel referent a ceti raportul Consistorului plenar aradan, care atinge aproape aceleaşi momente, ca şi ce aradan. Sinodul a luat la cunoscinţă am­bele rapoarte atât în general, cât şi în spe­cial, dar cu adausul, ca vacanţa celor două locuri dela senatul şcolar aradan să se în­deplinească prin alegere încă în aces­­iune sinodală. S’a luat apoi la cunoscinţă raportul Consistorului aradan despre alegerea nou­lui metropolit şi devenirea în vacanţă e scaunului episcopesc aradan etc. Sinodul a transpus Consistorului încă în sesiunea trecută o propunere, ca să se adune într’o colecţiune toate circularele ş disposiţiunile principali dela începutul si­nodalităţii noastre şi să se tipărască. Co­misiunea organisătore este de părere, că după ce acele circulare... sunt tipărite parte ca a­nexe la protocoalele sinodale parte prin reviste și jurnale, propunerea apare superfluă, deci sinodul trece peste dânsa la ordinea cjilei. Cererea gimnasiului din Brad pentru un ajutor anual permanent de 600 —800 fl v. a. comisiunea organizătore de astă-dată nu o poate recomanda, din cauză, că nu-i de unde. Deputatul T. Ceontea, arătând ce valoare are pentru noi gimnasiul din Brad, crice, că nu numai acel ajutor ar trebui vo­tat, ci datorința Aradului și a Sibiiului ar fi, ca să se lucreze din toate puterile pen­tru ridicarea acelui gimnasiu la gimnasiu complet. Este în contra propunerii comi­siunii susținând să se dea ajutorul cerut, căci deci voim, este de unde. Fiind timpul avansat, discusiunea se amână pentru sed. proximă, ce va avea loc joi, în 11 Mai, la 10 ore a. m. 80 ill . L nor tir Sinodul archidiecesan din Sibiiu. Sibiiu, 11 Mai, n. 1899. Şedinţa a V-a. S-au verificat protocoalele şedinţelor 3 şi 4. înainte de ordinea cripei, deputatul Ioan Popea a adresat presidiului o inter­pelare mai lung motivată, întrebând, deci are înaltul presidiu scrie despre aceea, că în Braşov în timpul din urmă s’au ivit nisce neînţelegeri durerose între fiii bise­­ricei noastre; are, ori nu scrie, că s’au în­tins, ca o pecingene, chiar şi în biserică; că chiar şi corpurile administrative cum este Eforia şcolelor, sufere de acest rău, şi că ca o urmare a lui au fost delăturaţi din sânul acestor corporaţiuni bărbaţi bine­meritaţi ca d-l protopop Baiulescu după un serviciu credincios şi desinteresat de aproape 30 de ani ca catechet, şi fiiul aces­tuia, Dr. Baiulescu, aplicat în interesul hi­gienei la aceste institute, — şi deci are scrie, ce măsuri are de gând să ia pentru restabilirea păcii şi dreptăţii? I. P. S. Sa Metropolitul Miţianu răs­punde imediat, că I. P. S. Sa în scurtul timp, de când se află în fruntea afacerilor aici în archidiecesă, n’a avut ocasiune a-’şi procura scrie oficiosă despre aceste lucruri, căci acte de acâstă natură nu i-au venit înainte; scie însă despre lucru atâta, cât vor fi sciind toţi din cele scrise prin ciare. E hotărît să intervină şi să facă pace, mai ales, că e invitat în partea locului la o sfinţire de biserică, la care numai din lipsa de timp nu s’a dus încă; la cas de lipsă va inter­veni prin autoritatea sa şi consistoriul nostru. Răspunsul I. P. S. Sale a făcut cea mai bună impresiă, şi şi interpelantele s’a declarat mulţumit cu el. Mai departe apoi timp de 3 ore şi jumătate, sinodul s’a ocupat numai de ces­­tiunea grea şi gingaşă a Sidoxiei. Se scie, că înainte cu 4 ani s’a ho­tărît urcarea sidoxiei dela 10 cr. la 50 de familie. Dar patru ani consistoriul, parte sub impresia soirilor dinafară, că nici nu se poate încerca scoaterea unei atari contri­buţii pentru archiereu şi statul preoţesc (căci scopul era, ca din acâstă sidoxie să se plătască arohiereul şi d-nii protopopi după perderea, ce au avut’o prin introduce­rea legilor politice-bisericesci, or de va fi posibil, să se ajutore şi preoţii), O parte din alte motive, n’a încercat nici-odată scoaterea acestei sidoxii. In timpul acesta, anticipând arohie­­piscopului plata, a fost atacat fondul ge­neral administrativ în capitalizarea sa şi în capital chiar, încât de s’ar lăsa asta tot aşa, un pericol serios ar ameninţa acest fond absolut necesar administraţiunii bi­­sericesci. Voind a pune capăt acestei situaţii rele, Sinodul caută o cale mijlociă, care să facă posibilă încassarea sidoxiei spre alimentarea fondului numit şi ajutorarea protopresbiterilor. S’a propus drept aceea stabilirea sidoxiei în o cifră mai mică, în­­cassabilă şi apoi încassarea neamânată. Unii au propus 20 cr., alţii 15, alţii 10 cr., or de inteligenţi o coronă. Modalităţile de încassare asemenea varii, pe cale de repar­tiţie, ca pauşal comunal, prin organele pro­prii ori prin ale statului. S’a iscat discuţia mare, care nu s’a putut termina pănă la ora 12­/2. In vede­rea şedinţei de după plonet, s’a terminat aci, fără hotărîre. Ședința VI. (Tot în 11 Mai, n. după prând.) După o resumare a desbaterii de îna­inte de prând și o clasificare a propuneri­lor (4), ce se făcuseră, s’a primit una mij­locie, a d-lui Dr. 11. Puşcariu, că: sidoxia se stabilesce cu 15 cf. de familiă, se repar­­teazá din centru în sume paușale pe comune; comuna și-o reparteazá pe familii și o incasseazá prin organele sale, după obiceiul local; or gu­vernul va fi rugat să dee asistența și sprijinul necesar la aceasta încassare. Cond­usul e mulțumitor. De-ar da Dumnecreu să-l primescá cu bine, în pro­priul interes superior, însu­şi poporul nostru. * S’a lăsat mai departe libertate con­sistoriului a studia şi alte locuri pentru zi­direa catedralei, nu numai cel din strada morii, ce-i cam fixase sinodul din anul trecut.* Grădina metropolitană din faţa reşe­dinţei de vară a archiepiscopului, mult nu­mită şi „grădina seminariului“, întru cât acolo se închipuia, că are să se zidescă noul seminar, — s’a decis să fiă vendută, deci se pot căpăta pe ea 80 — 100.000 fi., căci lipsele fondurilor pentru trebuinţele urgente curente ale administraţiei bisericei sunt forte mari şi interesele acestei sume ar suplini forte multe lipse, dar grădina abia aduce atlt 130 fl. arendă. E speranţă că, fiind în partea aceea forte scump lo­cul, se pot scoate 100.000 fl. ori şi mai bine. _________ Cp. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Portul coam­nei şi barbei la Romani. De Ioan Kalenderu. In şedinţa solemnă a Academiei Ro­mâne dela 9 Aprilie a. c. presidată de M. S. Regele, d-l Ion Kalinderu, cu predilec­­ţiunea sa cunoscută pentru studiul Antichi­­tăţei romane şi căruia se datoresc deja re­marcabile studii comunicate în sînul doc­tului corp, a dat cetire unei alte intere­sante lucrări, care are de obiect viaţa pri­vată sau intimă a strămoşilor noştri. Prin descrieri veridice, ne oglindesce în mod firesc fasele coafurilor şi a portului bar­ber la Romani, care stau în strînsă legă­tură cu îmbrăcămintea din acele timpuri, oferindu-ne portrete și caractere originale din toate clasele societâței antice. Numă­­roase planşe artistic executate însoțesc vasta espunere, al căreia resumat încerc a face. Aceasta artă, elice Academicianul, pri­vită ca o ramură a archeologiei, ne oferă un interes serios din punctul de vedere is­toric, aşa, că nu trebue lăsată în lături, căci în acest cas s’ar aduce dispreţ poe­ţilor şi scriitorilor latini ca Ovidiu, Tibul, Varró, Marţial şi alţii, cari s’au ocupat forte des cu acâstă materiă. Nu mai puţin avem lucrări dela I. Becker, V. Teufel, Visconti în Iconografia Romană, Maurice Al­bert, E. Vothier, precum şi o carte recentă destul de voluminoasă asupra coafurei fe­­meesci, ce atinge în trecut epoca romană, datorită d-nei Contesa de Vilermont şi de­dicată Majestăţei Sale Reginei noastre. Amicii muselor ne arată, ce preţ mare se punea la Roma antică pentru în­grijirea pârului şi ne iniţiază chiar în se­cretele, ce întrebuinţau femeile pentru a arăta, că au un pâr frumos, descoperin­­du-ne mijloacele, la cari unele din ele re­curgeau pentru realizarea acestui scop. Ar­tiştii, ca şi scriitorii antici, arată, că Ro­manii au purtat barba şi pârul lung pănă la 454 dela înfiinţarea Romei, când nu esistau coafori şi bărbieri. Descoperirile ar­­cheologice însâ constată esistenţa cu mult înainte a unor mici cuţite privite ca brici, cari s’au găsit la Roma în mormintele Es­­quilinului; or forfecile au fost cunoscute la 300 a. Ch., după cum resultă dintr’un pa­sagiu a lui Varra „De Re Rustica“. Mai târziu firele de peri se smulgeau cu un cleşce numit Volcella sau se ungeau cu sub­stanţe, ce le făceau sâ caută. Cu totă in­­venţiunea acestor instrumente şi întrebuin­ţarea unor atari mijloace. Romanii au con­tinuat încă mult timp de-a purta barba şi pârul lung. Odată cu tăierea pârului, Roma împrumută de la Greci obiceiurile de sacri­ficii şi serbări, cari însoţeau tăiatul primu­lui pâr al copilului şi prima barbă a ado­lescentului. Domnul Kalinderu face pe larg istoricul acestor obiceiuri, citând numeroase exemple din timpul diferiţilor împăraţi Romani. In regulă generală la vârsta de douâ­­zece ani aveau loc aceste operaţiuni şi fes­tivităţi. înainte şi în epoca ciceroniană, tinerii aceştia supra­numiţi juvenes, îşi lăsau din nou numai favorite (barbula) pănă la 40 ani, după care renunţă definitiv la barbă. Cele mai multe efigii ale lui Cesar sunt fără barbă, numai pe o medalie figu­reza cu barbula, după ce Senatul îi dăduse onorurile apotepsei. Barba lungă se purta în semn de doliu, designa pe şefii partide­lor politice învinse, pe apusaţi şi condam­naţi. Forma ei varia, după cum ne dovedesc numeroasele monede şi medalii ale împăra­ţilor romani. De la Constantin pănă la Mau­­riciu (602) Suveranii nu mai portă barbă de Iulian, or soldaţii se găsesc represen­­taţi cu faţa liberă, adecă Iaşi, pe coloana lui Traian şi pe monumentul triumfal de la Adam Clisi (Dobrogea), cr barbarii cu părul scurt şi cu barbă. Eleganţa coafurei a fost mult timp antipatică Romanilor. Statuele din primele veacuri ne represintă capete împodobite cu tot pârul natural; primul rege al Ro­mei portă plete, ce-i cădeau pe gât. Dela părul lung şi pârul cu totul ras, ei înce­pură a­ se conforma tipului de coafură, ce găsim la busturile şi pe monedele prin­cipalelor personagii ale Republicei, adecă pârul de obiceiu scurt sau lipit pe cap, creţ sau cu ondulaţiunea sa naturală. Ovi­diu, Seneca ni-au lăsat lămuriri, cum băr­baţii de lume neînvoindu-se cu aceasta modă vjfÄZiiUTÄ TKÄJN SLLi V ÄNLEI. Nr. 95.—1899. Apucături mârşave. Sciam fortşi bine, că informaţiunile, ce le-a publicat or­ganul nostru despre purtarea celor dela foia română din Arad faţă cu alegerea de Episcop, nu vor fi nicidecum pe placul lor. Cunoscem de mulţi ani apucăturile acestor

Next