Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1901 (Anul 64, nr. 1-23)

1901-01-14 / nr. 10

RED ACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena la N. Dukes Nachf., Nux, Augenfeld & Eraeric Les­­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­penik Nachr, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat­­uliu Leopold (VII Erzsébet-körút). PREŢUL INSERTIU­NILO­R: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. •— Publicări mai dese după tari­fă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani*. Nr d0.—Anul LXIV. Braşov, Duminecă 14 (27) Ianuarie. 1901. (Numér de Duminecă 2.) «gazeta« iese: Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Dumineca, 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa în are. Târgul Inului Nr. 80, etesiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe 8 luni 12 c., p©trei luni 3 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Cum s’a făcut recensementul? Recensământul poporaţiunii s’a terminat în întrega ţară şi a sosit vremea se aflăm despre resultatele lui uimitoare. De la început pănă la sfirşit va fi o mare surprindere pen­tru toţi cei ce mai au memoria, care sa puta se se estindă încă în trecut pănă la dece-două-fieci de anî înainte de data ce o scriem. Va fi o surprindere şi nu tocmai, fiindcă astăzi nici nu mai este ceva nou, că întreg lucrul cu recensementul sau numărarea poporului a fost aşa întocmit, ca pe listele de numărare să crăscă fără margini numărul ce­lor înscrişi, ca având limba maternă maghiară. Seim, că chiar instrucţiu­nile date pentru numărare se îngri­jeau de a tălmăci ast­fel limba ma­ternă, că adecă ea nu trebue se fiă toc­mai limba, ce a supt’o copilul la piep­tul mamei sale, ci că ajungând mai târejiu se învețe în școlă limba ma­ghiară, aceasta este „adevărata“ limbă maternă a lui. Dar și afară de aceasta foile ma­ghiare încă spuneau de mai ’nainte cu siguranţă, că avem se vedem, că peste jumătate din poporaţiunea în­­tregă a statului ungar, 511/2­0­0 vor eşi la numărarea din 1901 ca tot atâţi patrioţi, cari „vorbesc, mai bine şi mai bucuros limba maghiară“. Noi am admoniat prin diarul nostru să nu-şi uite nimeni de dato­ria de a scrie şi a face ca şi alţii să scrie ca având limba maternă română, adecă ca Român. Nu stim întru cât cel puţin cei cu carte, cei mai luminaţi din popor au scitit să-şi implineasca aceasta datoriă, dar ve­dem cu durere, dintr’o corespon­denţă ce o primim de pe Câmpie şi care ne vorbesce de unele caşuri la recensământul poporaţiunii, că po­porul a fost pe acolo cu totul pără­­ginit de sfătuitorii lui firesc­, aşa că un comisar de numărare, un sub­­notar jidovaş, a putut să cuteze a scrie o comună întregă românască dela marginea Câmpiei, cam de vre-o 600 suflete, ca fiind maghiară şi pe locuitori ai declara pe toţi, că au limba maternă maghiară. O ne­ruşinare ne mai­pomenită acesta, care fu descoperită mai mult numai din întâmplare, păţind şi preotul din comună aceeaşi batjocură, care li­ s’a făcut credincioşilor săi şi descoperind atunci înşelăciunea şi falsificarea, de care s’a făcut vinovat acel sub-notar şovinist jidano-maghiar. Ia câte comune însă nu se va fi petrecut aceea­şi mişeliă, fără ca se se mai găsască cine­va, fiă dela început ori mai în urmă, care să protesteze şi să facă să fiă demas­caţi falsificatorii numărării? Trebue că s’au întâmplat ne mai pomenite scandaluri, judecând nu­mai din caşul amintit, care de sigur n’a rămas isolat şi este de cel mai mare interes pentru causa dreptății şi adevărului, ce o representăm în aceasta cestiune, ca toate aceste fărădelegi şi scandaluri să iasă la lumină, să fiă date pe faţă şi cei ce le-au co­mis să fiă traşi la răspundere şi în­fieraţi după cum se cuvine. Ne ru­găm dor de cetitorii noştri din toate părţile se ne dea informaţiunî exacte despre toate câte s’au petrecut în pa­guba poporului nostru la numărarea poporaţiunii. Nu-şî poate omul închipui cu câtă vicleniă şi în ce mod rafinat sciui procede şoviniştii cu întreg aparatul uneltelor lor spre a ameţi şi amăgi pe oam­eni şi mai ales spre a câştiga pe partea lor pe cei mai slabi de înger din cărturarii lui, mai ales pe aceia, cari atârnă cât de puţin fie ca învăţători, funcţionari, preoţi sau în alt chip de cei dela putere. Dar tocmai aceste apucături, tocmai aceste sforţări desperate pen­tru a înmulţi numărul maghiarilor croiţi măestrit, dovedesc slăbiciunea elementului domnitor şi ne arată, cât de puţin număros să simte el în adevăr în pretinsul „stat naţional maghiar“, pe care ar voi cu ori­ce preţ să-l clădăscă şi să-l isprăvăscă, cât baţi în păi­mi. Toate aceste apucături, toate a­­ceste falsificări, de cari se fac vi­novaţi cei de la putere, nu vor duce la nici un scop. Tare ca stânca va ţină piept cu ele românismul, pe care nu l’au putut omorî veacuri­­fe­restrişte, necum să potă fi atins măcar pe departe de nisce apucături viclene şi condamnabile ale unor co­misari de numărare a poporaţiunei. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Uitare. Nu mă plâng, că fericirea m’am gustat’o ’n viaţa asta. Nici că m’a ’nșelat iubirea, Nici că mi-a murit nevasta... Dar s’a scuturat o floare.... Și uite ...nu stiu cum...mă doare Când aud, ce trist suspină Vântul prin grădină. A pierit de-acum altarul... Eri visam ..., o nebunie!.. Hai băețî, umpleți paharul! Mâne ce-o mai fi, să fiă!.. Port în mine o gropă-adâncă ... Mai turnaţi... turnaţi-mi încă Vinul negru, voia bună Minţile-mi adună. Peste-o flore cade bruma Şi uitarea peste-un nume... Hai turnaţi, să beau de-acuma!... Să se ducă vestea ’n lume!. Spumegând să curgă vinul, Spuma să-mi înece chinul Lac să fie... ce ne pasă!. Ne-om urca pe masă... Lasă-ţî capul pe viora Măi bătrâne lăutare, Să simţi inima că-ţi sbera Peste vremi, în depărtare, Soli... pe când iubiai, bătrâne, Spune-mî, fiăui, ce mai rămâne Din amor?... s’ascult la tine Şi să-mi uit de mine!... Z. Bârsan. N­orocul. (Parabolă). Norocul şedea în nelucrare şi odihnindu-se pe un deal, din vârful căruia duceau în vale două cărări în direcţiune opusă. Şi norocul ca­­priţios şi poftitor de întâmplări, cum este, aştepta după acela, pe care voia să-l întîmpine după disposiţia momentului. De­odată pe amândoue părţile dealului, departe spre răsărit şi apus, unde urmele cărărilor se perdeau atingând pare-că prisontul, se zăriră două punctuleţe, ce abia se puteau distinge, din ce în ce însă devenind tot mai mari şi mai lămurite, în fine deosebindu-se ca nişte oam­eni, cari se apropiau de deal. Şi norocul decise, în mândria sa majestisă, acoperindu-se ca un văl: „Cel­ ce va ajunge mai întâin­ dealul, să mă aibă!“ Dela apus venia un bărbat tare, vânjos, cu ochi isteţi şi cu­ o fisiono­­norm­ă de om espert, pete un bărbat de stat, sau un comerciant, sau şi una şi alta. Dela răsărit se apropia cu pas uşor şi grăbit, cu obrajii înfloritori şi cu fruntea însufleţită, un june bine şi nobil format, purtând în mână o liră. Acesta era un poet. Şi cum păşiau aşa înainte, băr­batul isteţ încet şi precaut, junele în grabă veselă, norocul surîdea cu bucuria frumosului cântăreţ şi doria să fie al lui. Şi acesta nici că putea să fie decât aşa, fiind­că distanţa între june şi între deal era deja mică, pe când celalalt cu paşii săi liniştiţi era încă departe. Atunci de­odată sbură pe dinain­tea poetului dintr’o tufişură dela mar­ginea drumului un fluture strălucitor, multicolor, în toată splendorea lumi­­nei cifrei de vară. Şi când junele îl zări, se opri în loc, atinse cordele instrumentului său şi cântă cu glas de bucurie un cântec despre frumseţa fluturelui şi plăcerile verei, pe când ochiul său­ plin de dor privea după el în văzduh. Pe când sta aşa pierdut în vi­suri, omul, care păşia înainte liniş­tit, ajunse pe deal şi prinse mâna întinsă cu sfiala a minunatei femei. Norocul însă, ale căruia priviri pline de îngrijire urmăreau mişcările junelui cu mare nelinişte, vărsă o la­crimă din ochiul său divin plin de foc, şi se înclină spre celălalt. (După „Bohemia“.) Revista politică. Desbaterea asupra budgetului mi­­nisteriului de interne în dieta ungară s’a urmat şi săptămâna aceasta. A fost o desbatere foarte pasionată ca rar altă­dată­,— guvernul şi sistemul său politic şi administrativ au avut să sufere grele învinuiri şi atacuri din partea vorbitorilor din oposiţie. Mult mai sgomotosa a fost însă discusiunea privitoare la cestiunea, re­formei electorale, care — cum se stie — a fost provocată de partidul ugro­­nist. In revista numărului trecut de Dumineca am fost arătat pe scurt, în ce direcţiune doresc cei din par­tida lui Ugran a­ se face „reforma“ acesta şi am dat în liniamente ge­nerale părţile mai însemnate din vorbirea deputatului ugronist Hollo. Acesta adecă, răzimându-se pe date şi argumente puternice, a arătat cât de defectuosă şi stricăciosă este le­gea electorală de aeri în Ungaria, cât de necorespundetoare este ea drep­tăţii şi egalităţii, mai ales în ce pri­veste censul şi împărţirea cercurilor electorale. Vorbirea lui Hollo a deschis şi graiul ministrului preşedinte Coloman Szell. Printr’un discurs mai lung, el a arătat „motivele“ pentru cari nu se poate face în timpurile de faţă reforma parlamentară, adecă nu se pot lărgi drepturile electorale. A declarat şi ministru-preşedinte Szell, că legea electorală de la 1848 nu o consideră nici el pe deplin corespunziătoare, că nu este nici o proporţie în censul electoral şi că împărţirea cercurilor electorale nu este corectă. După declaraţiile acestea ar fi fost aproape de mintea omului, ca d-l Szell să fie şi el înţeles cu cei cari au cerut o reformă pe acest te­ren, şi încă de urgenţă. Dor ministru­­preşedinte a stat înainte cu precau­­ţiunea şi neactualitatea, a c­is adecă, că Ungurii trebue să fie foarte băgători de samă când e vorba de o reformă atât de însemnată şi că de altfel sunt acei la ordinea ceiki alte afaceri mai urgente. Din motivele acestea Coloman Szell e contra reformei elec­torale, fiind­că — a­les el — cestiu­nea acesta nu este încă destul de coptă şi nici nu poate face o propunere sau un proiect în direcţia aceasta, deoare­ce nu este în posiţie de a­ le face. In şedinţa de la 18 Ianuarie a luat cuvântul şi G. Ugran. El a ros­tit un discurs lung şi foarte impor­tant, în cuprinsul căruia a făcut o critică asupra stărilor din Ungaria. Ugron încă şi-a ridicat cuvântul pen­tru reforma parlamentară, căci —­­zise el — societatea maghiară este atât de încătuşată şi naţiunea ma­ghiară atât de neputincioasă faţă cu guvernul său, încât numai prin re­forma parlamentară și prin lărgirea dreptului de alegere poate să scape

Next