Gazeta Transilvaniei, octombrie 1901 (Anul 64, nr. 217-241)

1901-10-28 / nr. 239

REDACŢIUNEA , Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare ar. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele ISIROURI de ANUNŢURÎ : în Viena, la N. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner, Heinrich­ Schalek, A. Op­­pelik Nachf, Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­­berger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VTI Erzsébet-körút). PREŢUL INSERTIU­NILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani. Nr. 239.—Anul hm. Brașov, Sâmbătă-Duminecă 28 Octomvrie (10 Moemvrie). 1901. (Număr de Duminecă 43). „GAZETA“ iese întâcire fii. Armenii pentru Austro-Ungaria. Pe un an 24 cor., pe sese luni 12 Cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an. Pentru Somalia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote ofe­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Armamentul pentru Eraser Adminitrațiunea, Piaţa Craie. Târgul Inului Nr. 30, stadiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12 c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât­ abonamentele cât şi inserţ­iunile sunt a se plăti înainte. Un avertisment. Cele ce s’au petrecut în timpul din urmă, în decursul alegerilor dic­tate şi părerile, ce şi­ le-au dat foile maghiare cu privire la Români şi la alegătorii lor, au trebuit se deschidă ochii şi acelora dintre noi, cari încă tot se mai vedeau seduşi a crede, că devisa de lege, drept şi dreptate a ocârmuitorilor de faţă, nu este numai trasă şi vorbă golă. Din toate câte s’au petrecut şi s’au scris, nu ne am ales cu nimic întru cât privesce dreapta nostră aş­teptare, ca se vedem ţinendu-se seama cât de cât şi de interesele noastre de desvoltare. De mult Românii nu mai sunt priviţi de cătră Maghiarii dela cârmă, ca un întreg etnic, ca naţionalitate cu drepturile şi postu­latele, cu dorinţele şi aspiraţiunile ei. S’au dedat, cei­ ce cu atâta în­gâmfare conduc destinele acestui stat, se considere poporul nostru nu­mai ca o massă de individ­, fără de nici o îndreptăţire la o viaţă naţio­nală şi cari după ideia lor nu pot ave altă menire în acest stat de­cât se se desbrace treptat de limba, datinele, obiceiurile şi tradiţiunile lor strămoşesc!, se renunţe la ori­ ce dorinţe şi aspiraţiuni proprii naţio­nale şi se şi însuşască încetul cu în­cetul limba, cultura şi datinele un­guresc!. Şi astăz­i încă, după atâtea do­vezi faptice, ce ne dau aproape­­nil­­nic ocârmuitorii şi uneltele lor, că ţinta politicei de stat maghiare in­­terioare este în adever maghiarizarea, mai au cutezarea durele guverna­mentale se susţină, că politica care urmăresce construirea „statului naţional maghiar“ n’are intenţiunea de a­ ne despoia de limba şi de na­ţionalitatea nostră. încă nu s’a pomenit, ca cine­va voind se-ţî facă un reu în interesul lui egoist, se recunoscu vre-odată adevărul intenţiunei sale. Din contră el va căuta se te convingă, că toate faptele lui n’au în vedere decât bi­nele şi fericirea ta. Vai de acela, care ar crede în ast-fel de vorbe amăgitoare, el ar fi dinainte perdut, căci ar renunţa la singura armă, ce-1 poate scăpa, hotărîrea de a face toate sforţările posibile se-şî ajute sie-şî, cunoscând pericolul ce-1 ame­ninţă. Dar de aşa ceva nie! nu poate fi vorba la Român!, cari au înhăţat se cunóscu, în convieţuirea lor de vea­curi, destul de bine pe adversa­rii lor. Nicî­ odată însă n’au putut se-i cunoscu mai bine ca acum, când în trufia lor îşi dau pe faţă totă arama, când foile lor le spun, că politica dominantă de stat nu-i mai poate suferi nici în cadrele constituţiunei unguresc! decât numai ca sateliţi ai partidelor maghiare din ţară! Este monstruosă, cum nu s’a mai pomenit, conclusiunea, ce o trag guvernanţii unguri din programul lor politic. Noi voim — cjic ei — se clădim „statul naţional maghiar“, prin urmare tot ce trăesce şi se des­­voltă în acest stat trebue să trăască şi se se desvolte după calapodul nostru. De aici urmăză logic, că guver­nanţii consideră pe Român! şi pe cele­lalte naţionalităţi deja ca şi des­fiinţate, şi deci umblă se le împie­dece cu forţa de a­ se organiza ca individualităţi deosebite naţionale şi se le înjghebeze în mod artificial în corpul partidelor maghiare, care con- stituesc legislaţiunea şi guvernul ţării. De aici vin tendinţele de su­primare ale partidului naţional ro­mân, de aici vine acţiunea combi­nată pentru a împiedeca formarea de partide naţionaliste în dietă, din partea puţinilor deputaţi saşi şi slo­vaci ce se află acolo. Alegătorii români ce însemnă­tate mai pot avea ei în aceasta con­­stelaţiune forţată? I-am vecrut cum în multe locuri la alegeri, ca cete de indi­vizi, au fost tîrîți cu tot felul de apucă­tu­ri şi presiuni în derutul steaguril­or par­tidelor maghiare. Pentru un astfel de spectacol sunt buni acesti alegători, dar ca să-şî vadă de propriele lor interese naționale culturale sunt opriți. Rămâne dor ca Românii şi ale­gătorii lor înşi­şi să ingrijeasca ca in­teresele lor naționale să nu sufere scădere în urma uneltirilor acestora. Aceasta se va întâmpla numai atunci deca vor fi pe deplin consoli de che­marea lor, care nu este de a înainta scopurile de maghiarizare, ci de a le combate din răsputeri și a căuta să le zadarniceasca prin o atitudine demna şi solidară. Prilegiul cel mai de aproape li-l oferă acum alegerile comitatense. La aceste alegeri Românii trebue să-şi manifesteze cu putere voinţa lor, dându-şi voturile numai pentru can­didaţii naţionali români, decişi a lupta fără şovăire în contra politicei maghiare de cutropire. FOILETONUL „GAZ. TRANS“. Ferarul, într’un sat odată, un ferar era, Ce diua şi noaptea tot mereu lucra, De om forte harnic îi mersese vestea, Căci lucra şi bine; dar cu toate­ acestea, Bani nu adunase deşi se ’nchina Lui Dumnedeu Sfântul, er la Satana Un minut în vieta-i el nici se gândise; Apoi pe d’asupra lumea mai vorbise Cumcă deși-i meșter, dar poate că bea De aceea dânsul ban! n’agonisea. Intr’o di pe gânduri ferarul era Și în a lui minte dânsul socotea, Că lui Dumnedeu mereu s’a ’nchinat, Dar se fac’avere nu i-a ajutat. După aste gânduri se decise ’n fine A­ se da Satanei spre a-i fi mai bine. Deci după acestea, diua următore, Fără se răsară încă mândrul spre El iese din casă, peste câmp! apucă, Să afle pe dracul, şi lui să se ducă. Merse dec!­ferarul, merse tot mereu, Prin câmp, rîpî, ponere şi se ’ncurca rău, Groza îl coprinse, căci se rătăcise Şi pe dracul încă tot nu-l nimerise. Şi-şi dicea în sine: De-ar da Dumnedeu Se găsesc pe dracul, pe doritul meu. Cugetând el astfel, era că de-o dată Un boer în haine nemţesci ’i s’arată, In cap avea şapcă şi ’n dinţi o ciudată Lulea, şi-l întrebă pe-acolo ce cată? Ce se caut răspunse: Am plecat la dracul! Fără a-l cunoasce, ferarul săracul, îmbrăcaţi nemțesce boeri el văduse Dar că sunt ca dracii, încă nu sdiuse. Ce să faci la dracul? Cu el ai vre-o trebă? Erăşî pe ferarul streinul întrebă. Ferarul răspunse, să mă dau lui vreu Numai dela dânsul, câţi­va bani se iau. Streînu-atuncî dice: Dracul sunt chiar eu. Feraru-audindu-l, vai de capul său, Ochii îi holbase, gura o căscase, Şi ’ncremenit, bietul, de frică rămase. Mai pe urmă apoi îşi veni în fire Şi apoi cu dracul face alcătuire, Ca dracul să-i ducă lui un poloboc De galbeni acasă şi din el de loc, Ori cât de-ar lua, să nu se golască Şi din el urmaşii se tot chieltuesca, Eră pe ferarul, după şapte ani Se şi-l iee dracul, pentru acei bani. Atuncia ferarul, la deget se ’mpunge Şi apoi în urmă, cu-a lui sânge unge Pana ca înscrisul el să-l iscălască După cum prevede, legea cea dracéscu. Dracul ia înscrisul, sub pere îl pune Pocnescu cu biciul și de păreri bune Pléca drept la tartar. Ferarul rămase Singur, căci Satana dela el plecase, Apoi de-odată, cum nici n’a gândit Dinaintea casei lui s’a pomenit Și-i fu de mirare, căci făr’ a gândi Chiar pe căpătâie acasă găsi Butoiul cu galbeni, pe care-1 tocmise Cu dracu ’n prăpăstii, unde nu-1 primise. Ferarul ce ’ndată bani a dobândit Pe la slugi pe-acasă i-a tot împărţit; Diua pănă nóptea, în crâşmă şedea Şi da de pomană, la ori câţi venea, O pâne şi carne, c’avea destui bani, Pănă veni timpul, când cei şepte ani Erau gata gata să se isprăvească Şi pe el Satana la iad să-l poftesea. Dar din bani ferarul, trebue aflat, Pentru a lui casă, n’a întrebuinţat, Căci cu meşteşugul, cât agonisea Calfele, aceea lui îi ajungea, Ca şi el să umble bine îmbrăcat Şi tot de aicea avea de mâncat. Păn’ cei şepte ani, încă nu trecuse Prin rugăciuni multe, dela ceriu ceruse Trei lucruri, adecă un scaun, un pom Cu pome gustase ispitind pe om Cu a lor frumseţă şi încă ş’o pungă Pe atât de lată, pe cât şi de lungă, Şi ’n ele ce-o pune de loc se nu potă Făr’ a lui poruncă, nimene se scotă. Când aste trei lucruri, feraru a cerut Dumnedeu să-i dee, de-odată n’a vrut. Dar când mai pe urmă aminte-șî aduse De câtă pomană ferarul făcuse I­ se făcu milă și i-a dăruit Acele trei lucruri, ce i-au trebuit. Când aste trei lucruri el a dobândit Etă și cei şapte ani s’au împlinit. Satan deci trimise p’un drac la ferar Se-l iee să-l ducă la el la tartar. Dracul deci pornesce, și cum a intrat Pe ferar îl află la cârciumă ’n sat, Ii spune porunca diavolului mare. Ferarul răspunde merg, dar ore-care Trebî mai am pe-acasă să-mi iau diua bună Deci hai pe la mine, haidem împreună, Revista politică. La noi în ţară nu s’a petrecut săptămâna acesta nimic mai de în­­n­eîntivitate. Dieta ungară din Pesta n’a început Încă desbaterile în me­rit, ea a ţinut numai o şedinţă, în care s’au ales diferitele comisiunî. In cele vr’o 19 comisiunî, câte s’au ales, n’a fost primit nici măcar un deputat naţionalist independent, chiar nici dintre Saşii, ce stau în afară de partide. * In partea de dincolo a monar­chiei în Austria, viéța politică e mai sgomotoasa. Ultimele şedinţe ale „Reichsrad­”-ului austriac au deştep­tat urăşî temerea, că guvernului cu greu îi va succede de a duce la li­man importantele afaceri de stat, cari îşi aşteptă resolvarea dela par­lamentul de faţă. Duşmănia, ce tot mai mult se dă pe faţă între Nemţi şi Cehi, face ca situaţiunea parla­mentară se devină ură şi nesigură, mai ales din pricina purtării ame­­ninţătore a partidului Cehilor tineri. Dar şi în afară de parlament se petrec lucruri, cari nu contribue de loc la liniştirea spiritelor şi aşa des­tul de agitate. La universitatea din Innsbruck s’au făcut mari demon­­straţiuni din partea studenţilor ger­mani în contra profesorului Menes­­trina, care a încercat se-şî încapă cursurile în limba italiană. Drept respuns, studenţii italieni de la uni­versitatea din Viena au făcut şi ei o demonstraţiune în aula universi­tăţii şi în faţa parlamentului. Ei au demonstrat în contra guvernului şi au cerut înfiinţarea unei universităţi italiene în Triest. Deputaţii italieni, cari veniseră la şedinţa parlamentu­lui, au fost primiţi cu strigăte de „Evviva“. Studenţii italieni au ţinut apoi o întrunire, în care şi-au mo­tivat demonstraţiunile cu aceea, că guvernul refuză înfiinţarea amintitei universităţi, care singură ar mulţumi dorinţele celor 800.000 Italieni din Austria. * Marţi şi Miercuri s’au făcut ale­gerile pentru dieta croato-slavonă. Aşa numitul „partid naţional“ său guver­namental, a eşit victorios din alegeri, er oposiţia a îndurat înfrângeri sim­ţite. Acesta era de prevec­ut, după­­ce din partea organelor guvernului local s’au esercitat cele mai mari presiuni şi volnicii la alegeri contra partidului oposiţional. * Alaltă­eri joi, s’a întâmplat în Viena întâlnirea Regelui George al Gre­­ciei cu Majestatea Sa monarchul Francisc Iosif. Regele Greorge avea cu el şi pe fiiul său, prinţul guvernator al Cretei. Majestatea Sa monarchul nos­tru a visitat pe cei doi ospeţi prin­ciari la hotel şi a petrecut la ei trei pătrare de oră. Curând după acesta Regele G­eorge și fiiul său au reîn­tors visita, or seara s’a dat în onoarea WF* La numeral acesta se alătură un adaus de-o jumătate cotă anunciuri.

Next