Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1903 (Anul 66, nr. 243-266)

1903-11-26 / nr. 262

REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tiuparaia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. M­anuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţione în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena, la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner., Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Gold­berger, Ekstein Bernat, luliu Leopold (VIL Erz­sebet-körnt). fie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blican mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina B­ a o seriă 20 ban! ANUL LXVI. Nr. 282. Braşov, Miercuri 26 Moemvrie (9 Decemvrie). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se „gazeta», iese în le­care­ţi. Abonamente pentru Anstro-üngaría e un an 24 cor., pe sósé luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N­rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. P­e un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. — Obstrucţia maghiară se continuă. Prea mult a durat lupta pen­tru aşa cuisele postulate naţionale maghiare, prea mult a agitat prin ţară oposiţiunea, care cu obstrucţia ei a adus lucrurile aici, decât ca poporul maghiar înclinat după firea lui spre estreme, se fie mulţumit cu spectacolul de împăciuire ce li-l dau Tisza cu Kossuth. De aceea, cu totă oboseala ce a cuprins în timpul din urmă pe „opo­­sanţii combatanţi“ din tote părţile, n’ar fi nici decum de mirare, decă la cas, când acea parte a oposiţiei, care încă n’a depus arma obstruc­­ţiunei, ar reuşi se împiedece numai încă câte­ va septemânî votarea pro­iectelor de lege militare de cătră cameră, s’ar porni o nouă mişcare între maghiarimea din toată ţara contra guvernului. Foile guvernului şi acele foi oposiţionale, cari sunt caracterisate cu numirea de „foi pactante“, pre­­sentau Gestiunea desarmării obstruc­­ţiunei ca şi resolvată şi vorbeau cu oare­care dispreţ de cei ce nu s’au alăturat la pactul cu Tisza şi au declarat, că vor continua lupta. Peste câte-va rjile, criceau aceste foi, vor fi siliţi să capituleze şi cei­ ce nu aderă la învoiela dintre Tisza şi Kossuth. Aceste­­ude au trecut înse şi ve­dem, că obstrucţia continuă, deşi, după­ ce s’a cassat hotărîrea de a se ţină şedinţe paralele, ea nu mai are caracterul de obstrucţiune technică. In şedinţa de orî a camerei a vorbit, ca şi pe timpul când s’a în­ceput obstrucţiunea, numai un sin­gur deputat oposiţional timp de peste doue ore şi se asigură, că la desba­­terea generală sunt înscrişi încă 18 vorbitori, cari asemenea vor căuta a lungi discusiunea asupra proiectu­lui de lege relativ la contingentul recruţilor. Deja s’a socotit, că în anul acesta nu va putea fi votată le­gea recruţilor. Conducerea militară e din causa aceasta foarte neliniştită, şi trebue se ia măsuri pentru toate eventualită­ţile. Autorităţile militare şi politice sunt prevenite de a fi gata se ur­meze fără amânare ordinelor, ce le vor primi într’un cas sau altul. Cu cât se va amâna mai mult soluţiunea definitivă a conflictului, cu atât va cresce şi noua agitaţiune ce se face în ţară printre Maghiari pe tema că Kossuth, depunând arma înaintea guvernului, printr’asta a îm­piedecat învingerea definitivă a pos­tulatului ca limba de comandă şi de serviciu se fie cea maghiară. Sunt afară de acesta mari ne­mulţumirile în tabera funcţionarilor publici, cărora nu li­ s’au ridicat sa­lariile după cum li­ s’a fost pus în perspectivă. Apoi sunt mari diver­genţe, cu privire la extinderea vo­tului electoral şi la împărţirea cer­curilor electorale — cum seim una din promisiunile, ce le-a făcut Tisza kosutbiştilor ca condiţiune a com­promisului, încă nu se poate bucura aşa­dar contele Ştefan Tisza de învingerea ce a reportat’o faţă cu partea mai moderată şi mai precantă a oposi­ţiei independiste, încă posiţiunea sa nu e asigurată. FOILETONUL „GAZ. TRANS.„ B­ora. Schiţă din Carst, de Gerhard ten Boer. — Fine. — Violenţa Borei se manifestă cu deo­sebire pe coaste, și apa mării este biciuită de se face praf, producându-se o cută foarte primejdiosă formată din apă pul­­verisată, care stânjenesce mult naviga­ția. Din causa aceasta navigația atât de viuă la coastele dalmatine, este paralisată pentru mai multe cifile din Triest și pănă la Cattarro și mai departe spre sud va­­poarele împedecate de Bora, adesea nu pot eși din port, or cele din largul mării nu pot întră în porturi. Când Bora se ivesce subit, în­tot­deauna se semnalază numerose accidente. Frezicerile tovarășului de călătorie s’au adeverit în tocmai. Cu tot timpul primăvăratic s’a iscat o mică Bora, aşa zicând o „Bora de probă“, cum Zi° lo­cuitorii în glumă. In cursul nopţii s’a pro­dus o furtună, de care cei­ ce locuesc în interiorul Germaniei nici măcar o palidă imaginaţie nu pot avea. Când asculţi mugetul Borei, observi felul particular, cum suflă acest vânt. Ți­ se pare, că auzî răsuflarea unui uriaș seu a vr’unui monstru. Une­orî urmeză câte-o pausă, în care nu se aude de loc vântul, el în momentul proxim începe din nou urlând, vâjăind și fluerând. După aceasta urmează o nouă pausă, par­că vijelia ar avea trebuinţă să răsufle puțin. Momentele acestea de pausă sunt, după­ cum vom arăta, şi pentru om câte­odată foarte preţioase. In diminața următore ceriul este se­nin, de par­că l-a măturat cine­va. Albas­trul lui însă este de-o nuanță, care nu se poate vedea în alte părţi. Cu arborii, Bora îşi face un joc înspăimântător. Ea le rupe crengile, pe smochini şi măslini îi forţază la niste încovoieli nenaturale şi acuma veci­, pentru­ ce anume felul de construc­ţie al caselor în Herţegovina este pentru a ţine cont de Bora. Acoperişele caselor toate sunt culcate, având un unghiu foarte mic de înclinaţie şi sunt făcute din plăci de piatră. Aceste plăci se desfac direct din stâncile calcaroase, având o suprafaţă neregulată şi grosime de câte trei poli­cari. Mărimea lor e cât o masă mediocră. Pietrile acestea aşezate una peste alta opun Borei o straşnică resistenţă. Trei Zile a durat „Bora cea mică“ şi ne-a oferit cel puţin o idee, ca să pu­tem da crezământ spuselor locuitorilor despre „Bora cea mare“. Când suflă Bora cea mare, circulaţia pe străzî se suprimă cu desăvîrşire. In Herţegovina aproape nu există căruţe. Totul se transportă pe cai, dar Bora îi aruncă fără milă şi pe cai şi călăreţi în prăpăstiile fără fund. Dacă vr’un omnibus de hotel sau vr’o carieră de a poştei militare aus­­triace s’ar încerca să circule, când suflă Bora, poate fi sigură, că va fi ridicată cu cai cu tot şi asvîrlită la distanţe de mai mulţi metri. Pietrişul de pe şosele este ridicat de Bora ca nisce praf şi transportat la distanţe de sute de metri. Arbori de grosimea omului se desradecinează şi se învârtesc în aer ca nisce fire de paie. Edificiile se surpă şi însuşi trenul, fie chiar şi un tren de marfă, este expus atacurilor Borei. Se întâmplă adesea, că trenurile atacate în flanc de Bora, sunt ridicate din sine. Nici locomotivele nu fac escepţie. Fiind aici vorba de mii de mărî, îşi poate orî­ cine închipui, ce forţă colosală posedă vântul acesta. Faţă cu Bora, mai ales pe un teren ascendent, ori­ce tren rămâne im­potent. Locomotiva se sforţază din răs­puteri, şi de multe­ orî zadarnic, a înainta în intervaluri. Omenii şi animalele se ascund prin case şi grajduri şi cine e constrîns să iasă, rischeza să fie luat pe sus şi confu­­sionat straşnic la cădere. Pe străzile plan­tate cu arbori se poate repezi omul în pause de la un arbore la altul, ţinendu-se în timpul Borei de ei. In centrul oraşului, unde tot mai găsesc­ pe la colţurile stră- zilor câte un scut, pietonii pot să circule tîrîndu-se. In momentul când după pausă De la congregaţia comitat. Braşov. Programul guvernului Tisza. Braşov, 7 Dec. n. 1903. Astădî s’a întrunit în casa sfatului de aici congregaţia estraordinară a comitatu- I lui Braşov, sub preşedinţa d-lui fişpan conte Stefan Lazar. La punctul prim al ordinei de di s’a dat cetire de cătră d-l vicespan Dr. Jekel, rescriptului ministrului-preşedinte conte Tisza despre constituirea noului cabinet, precum şi rescriptelor miniştrilor de resort intraţi în acest cabinet. Se comunică tot­odată adunărei, că co­­misiunea permanentă propune, ca vice­­spanul să salute în numele representanței comitatense noul cabinet, observând între altele, că aceasta representanţă, ca şi în trecut, condamnă obstrucţiunea. Dr. A. Mureşianu cere cuvântul la punctul acesta şi face o propunere de sine stătătoare. Neputând să redăm vor­birea d-sale în întregime, marcăm în cele următore cuprinsul ei: In toiul gravei crise interiore ce du­­rază acum aproape de un an — dise d-1 Mureșianu — după mai multe esperimente nereușite, Majestatea Sa chiama la cârmă pe contele Ștefan Tisza, la propunerea căruia se constitui cabinetul, despre care fapt ne vorbesc rescriptele ministeriale cetite mai înainte. Noul ministeriu a primit de la Ma­jestatea Sa o îndoită misiune. Intaiă de a restabili starea normală în parlament, al doilea de a linişti spiritele agitate şi nemulţumite din ţară.­­ Faţă cu parlamentul, chiemarea gu­vernului este de a delătura obstrucţiunea, fie prin înfrângere, ori pe calea compro­misului. Aici e vorba de aspiraţiunea şi de postulatele naţionale faţă cu armata ale elementului de la putere, care predo­mină absolut terenul parlamentar, camera fiind constituită aproape esclusiv din re­presenting ai rassei maghiare. Postula­tele din cestiune isvorăsc din instinţa de a face prin maghiarisarea armatei un pas însemnat spre construirea statului naţional maghiar Visat. Faţă cu ţara misiunea guvernului trebue să se împartă în două direcţiuni, fiind­că aici n’are de a face numai cu Ma­ghiarii, ci şi cu popoarele nemaghiare, despre care ministru-preşedinte Tisza crice în programul său: „Nu putem nega faptul, că aproape jumătate din cetăţenii ţării nu aparţin rassei maghiare, ci altor naţiona­lităţi.“ Pe lângă problema de a linişti şi îm­păca spiritele agiţate în mod mai mult artificial de oposiţiunea extremă în sînul Maghiarilor, guvernului i­ se mai impune datoria de a linişti şi împăciui şi „pe ce­tăţenii, cari nu aparţin rassei maghiare“, dar sunt adânc mâhniţi şi nemulţumiţi de tratarea ce-o întâmpină. Ori­cine va recu­­noasce, că problema de a împăca rassa ma­ghiară de la putere, nu e cu nimic mai importantă şi mai gravă, decât problema de a împăca cealaltă jumătate a ţării, na­ţionalităţile. Greutatea cea mare de a resolva dubla problemă o recunosce însuşi guver­nul Tisza, căci vede bine, că utopia cons­­truirei statului naţional maghiar şi drep­tul neprescriptibil al naţionalităţilor la asistenţă şi desvoltare naţională, se bat cumplit în capete. Din cauza aceasta contele Tisza şi-a construit în programul său o teorie, prin care admite posibilitatea de a uni idea statului naţional maghiar cu ideia „res­pectării drepturilor naţionalităţilor“. Teo­rie absurdă, care este nimicită chiar prin esplicarea ce i-o dă ministru-preşedinte. Mai întâiîî, ce înţelege contele Tisza sub „drepturile naţionalităţilor?“ Unde sunt aceste drepturi înscrise și garantate? In legea naționalităților? Dar acestă lege este de fapt scoasa din vigore prin legile posterioare de maghiarisare. Dacă deci contele Tisza a avut în vedere art. de lege 44 din 1868, atunci trebuia să pro­mită, că va stărui a modifica toate legile ce prejudecă esecutării legii naţionalită­ţilor. Dor ministru-preşedinte nu numai n’a făcut acesta, ci şi promisiunea, că va res­pecta drepturile naţionalităţilor a nimicit’o şi a făcut’o ilusorie prin clausula, că „in­­ştiinţele naţionalităţilor pot fi întâmpinate cu dragoste de guvern, „numai întru­cât nu stau în contrazicere cu marele punct de vedere al statului naţional maghiar.“ Consecvenţa acestui „mare punct de vedere“ este contopirea, maghiarizarea for­ţată, ce reiese forte învederat din acea parte a programului guvernului, unde e vorba de învăţământul confesional. Aici contele Tisza răsterna tot ce la părere a conces pentru buna pace cu naţionalită­ţile, căci stabilesce ca datorie supremă a şcolelor confesionale învăţarea limbei ma­ghiare şi cultura maghiară, dicend, că le va da chiar ajutor material acestor şcule, dar va pretinde tot mai mult în direcția arătată. In loc de a modera și a reduce pre­­tensiunile asupritoare, în loc de a pune în vedere chiar modificarea legilor cu ten-5

Next