Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1905 (Anul 68, nr. 240-263)

1905-11-26 / nr. 260

SEDA GTIUÎTEA, Adai sistraţ­i insa \\ Tîpcm la Braşov,piaţa mare nr. SO. Scrisori nefrancat© nu primesc. Monascripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune in Braşov si la umnatorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena, la U. Duke* Nach*., Vax. Augenfeld & Emeric Lea­ner., Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Naohf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsabet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se­rie garaj­on­d pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese dupâ tarifă şi Învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVIII. „GAzsTA" iese­nie­ care ji Abonamente jeitii Anstiff-asiark Pe un an in­ cor., pe tese loc! 12 cor., pe trei luni 6 cor. H-rlI de Duminicii 4 cor. pa­ce. Mtrn România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe s^ae luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rl! de Dumineci 8 fr. pe an. Se pr­enumera la toate pa­­clele poştale din intru şi din afară şi la d-mi colectori. Abonamentul pentru Braşov Administrarii­ea, Piaţa mare. Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 6 cor. Cu dusul în casă: Pe ten­m» 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 3 cor. « Un esem­­plar 10 bar.i. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plaţi înainte. Nr. 260. Braşov, Sâmbătă 26 Noemvrie (3 Decemvrie). 1905. Meditări asupra unui comunicat. Braşov, 8 Decemvrie n. Scurtul comunicat, ce l’a adus organul din Sibiiu al Saşilor „S. D. Tageblatt" despre petiţiunea consis­­torului săsesc din Ardeal cătră Ma­­jestatea Sa în contra cunoscutelor ordonanţe ale ministrului de instruc­ţiune Lukacs, ilustreaza în mod­­ deo­sebit miseria situaţiunei nu numai a Saşilor, ci a tuturor naţionalităţilor în faţa uneltirilor de maghiarizare, cari n’au încetat un moment măcar nici după isbucnirea crisei. Ce spune acest comunicat? Că Majestatea Sa a trimes petiţia, ce a primit’o dela consistorul săsesc, mi­nistrului de culte şi instrucţiune pu­blică cu împuternicirea s’o resolve în cercul său propriu de activitate. Acesta vrea să dică cu alte cuvinte, că Mo­­narchul nu vrea să ingereze, ci lasă ca ministeriul unguresc să resolve petiţia Saşilor după cum va afla de bine. E aşa disa cale constituţională, dela care Monarchul se feresce tare de a se abate cât de puţin. Aşa s’a petrecut lucrul până acuma cu toate petiţiunile şi representaţiunile de felul acesta, adresate coroanei. Dela început guvernele unguresc, au avut mână liberă faţă cu naţionalităţile şi mă­surile lor au fost în aceste împreju­rări totdeauna absolute. Consciinţa aceasta, că poate dis­pune absolut în cestiunea şculelor şi a învăţământului public, l’a făcut şi pe ministrul Lukacs din cabinetul reactivat, să vorbescă într’o adunare electorală din Budapesta, din regiunile de sus, ca şi când lui i-ar compete con­trolul asupra hotărîrilor şi faptelor Monarchului, or nu invers. Se scie că la amintita adunare Lukacs a făcut o declarare cum n’a îndrăsnit s’o facă nici un Bismark în apogeul pu­­terei sale, lăudându-se că în cestiunea lătirei limbei maghiare el vine cu măsuri mai energice ca orî-care dintre antecesorii săi Ministrul se aventu a­­jice cu alusiune la petiţia bise­­ricei săsescî din Ardeal: „Şi contra­­ mea, ministrul antipatriotic, o biserică I naţională a adresat plângeri la forul I cel mai înalt, la regele nostru, care­­ va da cu cuvântul său regal o do­vadă, că cultura naţională maghiară este un sanctuar, de care nimenui nu-i este permis a se atinge cu mână profană“. Observăm în trecut, că, încât pen­tru alegătorii cătră care a vorbit, a­­pucătura acesta n’a avut efectul do­rit, căci la alegerea de ori ministrul Lukacs a că­d­ut, rămănend în minori­tate. Dar ceea ce a pus el în vedere în cuvintele de mai sus, s’a împlinit se vede, pe calea forului celui mai înalt, căci, după cum comunică foia sasesca, Majestatea Sa l’a însărcinat pe Lukacs însuşi să hotărască asupra petiţiei Saşilor. Foia săsască sibiană a încheiat comunicatul seu cu observarea : „Acum vom vedea în ce ton ministrul de in­strucţiune publică va resolva petiţia nostră. Numai de aici se vor putea face conclusiuni despre aceea, ce pri­mire a avut petiţia la Majestatea Sa“. E cam slabă speranţa ce şi-o fac cei de la organul săsesc, că Majestatea Sa va fi scris poate lui Lukacs : vedi şi-i liniștesce pe Sași. Dar chiar să se fi întâmplat, puțin de tot sau mai nimic nu vor avea de aici, căci Lukacs le va împlini câte o cerere neesențială ca cele ce le-a adus înainte comisiunea administrativă comitatensă din Bra­șov. Resultatul final însă va fi în ori­­­ce cas o nouă lovitură dată Saşilor şi naţionalităţilor. Vorbim încă adi de Lukacs. Dar cine ştie ce o să fie peste scurt timp cu el şi cu cabinetul din care face parte? Rămâne însă în politica ma­ghiară, în vreme de pace ca şi de criză, un punct fix: avansarea conti­­ nuă în măsurile de maghiarizare. Ca să dovedeasca, acesta ministrul Lukacs a luat asupră-și moștenirea ministru­lui Berzeviczy și s’a sufuriat a docu­menta cu alte nouă ordonanțe, că este și in privința aceasta „progresist". Dintre toate icoana cea mai tristă ni-o oferă sigur buimăceala, de care­­ sunt cuprinse naționalităţile în faţa acestei deplorabile situaţiuni. Intr’o­­ ce­stiune aşa de capitală se găsesc nu­­­ nîr­i Saşii ardeleni să remonstreze la coroana. Episcopatele române nu se mişcă, numai în­­filele din urmă cei din Caransebeş incerca a imita pe Saşi. Nu dovedesce acesta nu­­numai lipsa de organisare a luptei de resis­­tenţă, dar şi o totală lipsă de orien­tare la noi şi la celelalte naţionalităţi ? Putem fiice, că acestea şi-au pier­dut deja aproape cu totul firul aces­tor lupte şi de aceea reacţiunea con­tra măsurilor nesăbuite de ma­ghiari care stă adi sub zero, căci deja nu va voi nimeni să dică, că adună­rile poporale, ce se ţin pentru votul universal cu permisiunea lui Kristoffr, contribue cât de puţin ca faţă cu nonele pericole cei ameninţaţi să-şi cunoasca adevărata situaţie. Nici nu pot folosi nimic petiţii şi remonstraţii ca ale Seşilor, după cum stau azi lucrurile. Aici ar trebui să între în acţiune partidele naţionale. Dar aceste unde sunt şi ce-i de ca­pul lor? Saşii nici nu mai trateza ces­­tiunnile de limbă şi de cultură din punctul de vedere politic naţional. Ei au primit deja basa, pe care Iuliu iUi în­ recomandă o apropiere de na­ţionalităţi, să învăţăm cu toţii limba statului. Organul săsesc din Sibiiu o spune verde, că reserva ce o fac Saşii în privinţa acesta ca să fie şi ei cât se poate de cruţaţi în cultura lor, nici nu atinge în mod principial postula­tul maghiar acceptat de ei, ca nema­ghiarii să înveţe limba oficială a sta­tului ,şi că acea reservă nici nu de­rivă din niste aspiraţiuni deosebite politice. Cu alte cuvinte Saşii, după cum o spun şi o mărturisesc ei înşişi, au încetat să aspire a-şi recâştiga drep­turile politice naţionale, şi se mărgi­nesc la minimul extrem, ce cer să li­ se lase pentru cultivarea limbei şi a culturei lor, după­ ce se va face destul postulatelor unităţii naţionale maghiare. Este acesta o politică cu oftica în piept, care nu se mai gân­desce, decât numai a-şi lungi dilele , pe cât se poate, fără speranţă într’o deplină însănătoşare. Pe aceste cărări politice ofticoase , se îndesa acuma şi curentele activiste dela noi, orbite de tot feliul de ilusii, că au scăpat prin isteţimea noilor politiciani de cătuşile, ce li-se impu­nea până acum organisaţia partidu­lui naţional rom­ân. Au scăpat de ele prin sacrificarea acelei organisaţii, ba­­zate pe principiul de drept naţional, şi a partidului însuşi, care şi-a pus ca ţintă eluptarea şi apărarea acestui drept. Firesc e că în asemeni împreju­rări, având înaintea ochilor numai e­­xemplul săsesc, noi uităm cu încetul de problema luptei noastre naţionale şi cum se vede, nici nu mai ştim ce să facem şi ce să începem faţă cu strigătele înteţite din tabăra adver­sară: învăţaţi unguresce! De aici se explică confusiunea cea mare ce domnesce la noi şi lipsa totală de plan şi de sistem în ces­­tiunile cele mai capitale şi mai grave ale năvalei maghiarisătire. Când vom afla Orăşî firul, ce l’am FOILETONUL »GAZ. TRANS.« 1111 (11) (Urmare.) Baraca de lemn putregăită s’a pră­buşit aşa-der şi eu că­ fiu­ în cada cu ce­ment. Nu mi-am perdut conscienţa nici o clipă, şi fără să-mi iau timp să cercetez, dăcă mî-oiui fi contractat lesiuni seriose, sării din cadă şi eşii prin coridorul late­ral pe stradă. Când oamenii aglomeraţi în faţa casei m’au zărit fără pălărie — căci mi-o perdusem în cădere, — plin de prav şi de murdărie, nu s’au gândit să fiu eu ho­ţul urmărit. Un om din mulţime mă opri totuşi şi mă întrebă: cine sunt şi unde merg aşa grăbi? Voiam să trec înainte fără să-i răspund, dar un al doilea mă prinse de braţ şi me ţinu locului. Prin o îmbrâncolă, cu care l’am lipit de zid, mă smâncii din mânile lui şi voiam să fug, dar întreg publicul se luă după mine şi mă împresură, aşa că nu mai aveam pe unde scăpa. Poliţistul S..., care probabil află imediat, că am fost fost prins, se a­­propia de grup în paşi alergători. Când mă zări, în iritaţia lui se făcăcui cu bastonul său masiv asupra mea. Eu îl apucai însă de mână şi i-o sucii îndărăt, aşa că scoase un ţipet şi scăpă bastonul din mână. Pu­blicul îmi luă acum partea şi un măcelar incept să protesteze, dicând, că da, pot să mă aresteze, nu însă să mă bată. In sfîrşit veni şi poliţistul M.... şi încă câţi­va gar­dişti şi m’au ţinut în arestul poliţienesc, unde am sosit în trei minute. Acolo voiră să mă bată. Dar inspectorul, care îmi cu­­noscea temperamentul — căci după cum se scie, înainte cu câte­va­­file i-am as­­vîrlit ghetele în cap — nu îngădui să mă bată, ci ordonă, să mă bage în celulă; aici era să aștept cele ce se vor mai întâmpla, căci densul voia să raporteze caşul ime­diat prezidentului poliţienesc. Pe la orele opt se va veni inspectorul însoţit de o es­cortă şi un sergent şi îmi comunică, că presidentul de astă-dată nu-mi dă nici o pedepsă, cere însă să mă port liniştit, cât timp voi îi mai sta în acest arest. Am răspuns politicos, că decă mă vor lăsa în pace şi nu mă vor insulta, am să mă port liniştit, fiind eu dela natură o fire astâmpărată. Inspectorul mî-a mai ţinut o mică lecţie de morală, şi m’a asi­gurat, că are să poarte de grijă, să nu mi­ se întâmple nici un desagrement, şi după acesta s’a retras cu escortă cu tot. Fiind­că nu aveam la mine bani, pen­tru a-mi cumpăra alimente, or mâncarea ce mi­ se dedea în arest nu era de loc su­ficientă, ca să-mi aline fumea, m’am jeluit la inspector, care a mers apoi cu mine la medicul arestului. Acesta îmi ordonă hrană ca pentru infirmi, care mi­ se aducea direct din bucătăria inspectorului. Era un iavor special acesta, căci este o deosebire enormă între hrana de ares­­tant şi între aceea, ce mi­ se aducea dela inspector. Cei dinprejurul meu se uitau chioriş la mine pentru acest iavor şi cre­deau, că privilegiul acesta mi­ s’a dat în urma intervenţiei nevestei mele sau a presidentului. Ce mă priveau însă pe mine motivele! Eram mulţumit cu­­faptul, şi pănă în ziua de astăzi un sciu care a fost causa privilegiului. In ori­ce cas, cele două luni pretrecute în arestul poliţienesc din Frankfurt a M. a fost timpul cel mai fru­mos, ce l’am trăit vre-odată în puşcărie. Intr’aceea­­fina noaptea îmi martirisam creerul, cum aş putea să scap de pedeapsa severă, ce mă aştepta în Elveţia. Atunci îmi veni ideea, să mă prefac că-s nebun. Şi am început să-mi pun în practică planul. Ca introducere am simulat accese uşore. Şi am isbutit mai bine, de­cât mă aşteptam, căci am atras întreaga atenţiune a personalului şi inspectorului prin purtarea mea ciudată. După cinci z­e inspectorul se decise a mă examina prin medicul arestului. Nu-mi era tarnă, că medicii vor re­­cunoasce adevărata mea stare, cu toate a­­cestea nu-mi prea venea la socotelă, căci dacă era se fiu supus observaţiunilor me­dicale, va trebui să pierd cel puţin şese luni, pănă ce doctorii îşi vor formula pă- perdut? Regele Greciei la Viena. Se anunţă, din, Viena, că alaltăerî Majestatea Sa mo­­narchul nostru a făcut o visită de­ară la regele George al Greciei. In cercurile diplomatice se vorbesce, că cei doi domnitori au vorbit mai ales despre conflictul rom­âno-grec şi Maj. La monar­­chul nostru şi-a esprimat dorinţa, ca aces­tui conflict să i­ se pună capăt cât mai cu­rând. Regele Greciei a întors ori visita ce i-a făcut pe monarchul nostru. A stat puţin la Burg. Adi se va da la Schönbrunn un prând de gală în onoarea regelui Greciei. Ziarul „Neue Freie Presse“ comen­tând visita regelui Greciei la Viena, zi­ce că raporturile Greciei cu Puterile occi­dentale au fost întot-d’a­una dintre cele mai bune. Atât la Paris cât şi la Londra, Grecii au avut în­tot-d’auna amiciţii sin­cere şi caldurose. Chiar şi raporturile Ate­nei cu Berlinul a’au îmbunătăţit anul aces­ta în urma apropriere! Greciei de Turcia(

Next