Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1906 (Anul 69, nr. 1-23)

1906-01-15 / nr. 11

aiîDAOTmBA, AABliisinaimei ji TiBogMa Brasov, piața mare nr. 30. SoiiBori noiT»aoa-4o *it* primoae. Mft»u»cnpte nu ao retxitoit.. INSERATE primesc la Administrstlwne Sn araifov ru la urmatoarele BIROUm (ie ÂÎ8UNTURI: In Viena, la M. Dukes Nacht., Nux. Angenfela & Emano Lea­ner.. Heinrich Schalek, A. Op-E­clik Nachf., Anton Oppelik.­­ Budapesta la A. V. Gold­berger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzaébet-körnt). PREȚUL INSERȚIUNILOR : o se­rie germond pe o colon* 10 bani pentru o publicare. }Pu­­b lie ari mai dese după tarifa și învoială. — &RCLAM.K pe pagina B­& o seria 20 bani Nr. 11. Braşov, Duminecă 15 (28) Ianuarie. ANUL LXIX. „CAZ3TA“ iese 10 îie-GaT'B vi An­d­aissaie pern iasnH'îgarii Pe un an 24 cor., pe sea8 luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. H­rlI de Duminecă 4 cor. pe an. ?8Mu Romta şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 h­., pe trei luni 10 fr. M-nil de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumera la tote ofi­­ciele poştale din Intru şi din afară şi la d-ni colectori. Ataamemi neutru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, stagiu I.. .Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şaso luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un escru­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Andrassy la Viena. Chemarea contelui Andrassy la Viena poate fi pre un semn, că este în ajun a­ se opera o întorsătură pen­tru un desnodăment normal parlamen­tar al crişei ungare? Acesta este ma­rea întrebare a momentului. Ceea­ ce am susţinut despre mer­gerea lui Andrassy la Viena, se ade­­veresce acum. Contele Andrassy a fost primit ori în audienţă la palat şi ce a comunicat el, după audienţă, în­­tr’o convorbire avută cu un redactor al lui „Fremdenblatt“, arată că calea spre împăciuire nu este nici­decum netedă şi că e rândul coaliţiei or nu al coronei se cedeze. „Causa noistră — d­ise Andrassy — nu stă bine. Cele ce se petrec, nu sunt favorabile coaliţiei“. El mai a­­dause, că s’a tratat în primul rând de cestiunile militare şi că în fond coroana nu şi-a schimbat punctul său de vedere în aceste cestiuni, din cari mai multe puncte încă nici nu sunt lămurite. Era dinainte vădit, că contele Andrassy, şeful partidului constitu­ţional, nu va putea isbuti la Monar­­chul, deca se va presenta exclusiv ca mandatar al coaliţiunei, deorece acesta stă morţiş pe punctul că nu ea ci corona trebue se cedeze, ca se se potă face pacea. De fapt pană în momentul de faţă nu s’a aflat nimic şi nu s’a pronunţat nimeni privitor la propunerile de pace ale coaliţiei. De aceea s’a lățit părerea, pe care o susține tare foia lui Tisza, că pe față coaliția se arată neînduplecată, el pe sub mână Andrassy a mers să se tocmeascâ în numele ei. Poate fi, ba e chiar mai mult ca probabil, că Kossuth cu ai săi se tem de a da ocasiune publicului se crede, că ei ar fi cei ce se dau în­dărăt. Acesta înse n’a esebis, ca pe Andrassy să-l declare de omul lor cel mai de încredere şi se se bucure, că a primit orasi de la cancelaria curţii o invitare la audienţă. După lungi sfătuiri cu corifeii coaliţiei a plecat Andrassy la Viena, de unde urmeză, că a mers acolo se ajute causei coaliției, ceea ce o măr­­turisesce și el. Der cum? Deca Andrassy n’ar fi ajuns a se solidarisa așa de mult întru toate cu vederile comitetului executiv al coaliției, din care face parte, ar fi cel puțin acum, deca n’a fost pană acum, omul situațiunei. Der ar trebui se aibă hotărârea şi energia, ca se ia lucrurile cum sunt şi se n’aibă ca­priciul de a le face tuturor pe voie, şi extremilor din partidul independist. Cu speranţa aceasta au întempinat şi cei dela curtea din Viena sosirea lui Andrassy acolo. Ei şi-au dis: Ii vom arăta tot ce se poate face precum şi ceea­ ce nu se poate şi-i vom dice: poți ori şi când se iai frânele guver­nului în mână, să ne garantezi numai că vei fi în stare a-ţî câştiga o ma­joritate, cu care se poți face destul tuturor cerințelor urgente pentru mersul normal al m­aşinei statului. E vorba acum, de e ori nu făcut Andrassy din acel aluat, ca se merga înainte, după cum îi dicteaza împre­jurările și ținta ce o urmăresce, fără ca se-și mai bată capul, deca Bara­­bașii și Lengyelii il vor aplauda ori nu? Francisc Kossuth într’un articol apărut as­eră în „Magyarország“ pare a-i veni în ajutor lui Andrassy în privința aceasta, declarând că el nu­mai pe răspunderea sa personală s’a dus la Viena și că din partea coali­țiunei n’a dus cu sine nici un fel de propunere de descurcare. Dar — dice el—într’o situațiune atât de grea, n’ar fi fost bine a­sta morțiș numai pe un punct de vedere. Aceasta greşală n’a putut s'o facă coaliția. Dar în numele ei nu se va face nici o propunere. Cu un cuvânt, dacă Andrassy va reuşi, va fi bine şi pentru coaliţie, deci nu, coaliţia declină dela sine ori­ce răspundere şi se face că nu stie nimic. După declaraţia lui Andrassy în urma audienţei trebue se credem în eventualitatea din urmă. Andrassy se simte prea apăsat de răspunderea faţă cu coaliţia. De aceea nu va cu­teza a face un pas decisiv şi din propriul său îndemn. El crede că va mai fi încă odată ascultat de Majes­­tatea Sa. Fi-va a doua era mai no­rocos ? Respur­sul clubului naţionalist la invi­tarea lui Kossuth- Se­sole, că pe ziua de 26 ianuarie st. n. Francisc Kossuth a con­vocat o conferenţă în afacerea ajutorării familiilor reserviştilor de a doua chemare (de întregire). La acesta conferenţă el a invitat, în calitatea sa de preşedinte al comitetului esecutiv al partidelor aliate şi pe preşedintele partidului dietat al de­putaţilor naţionalişti nemaghiari, Dr. Teo­dor Mihali. In scrisarea sa Kossuth dice între altele: »Scopul conferenţei nu este de a desbate cestiunea reserviştilor din punctul de vedere politic şi ai dreptului public, ci numai şi numai consideraţia, că în urma chemării sub arme a reserviştilor, se se iniţieze o acţiune de ajutorare a num­ă­­roselor familii lipsite ale acestora.« La încheiere Kossuth se ruga să i­ se dea un răspuns urgent, daci e posibil, te­legrafic. Unele foi maghiare afirmă, că d-l Mihali n’ar fi dat nici un răspuns lui Kos­suth. Acesta nu este adevărat, ci deca răspunsul celui dintâiu n’a urmat pe cale telegrafică şi poate nici urgent, causa a fost alta. D-l Mihali a convocat pe depu­taţii din club şi a supus invitarea lui Kos­suth mai întâiu­ hotărîrei lor. Acesta ho­­tărîre a împărtăşit’o apoi într’o scrisoare adresată lui Francisc Kossuth, drept răs­puns la invitarea sa. Primind pe cale privată, textul ma­ghiar al acestui răspuns dat de clubul naţionalist din dietă la invitarea lui Kos­suth, ca să fie representaţi la conferenţă conchiemată de el pe diua de 26 i. c., îl lăsăm să urmeze act în traducere verbală rom­ânescă: »Partidul deputaţilor dietali naţionalişti nemaghiari cu regret se vede in situaţia forţată, de­ a nu pute lua parte şi a nu tri­mite representanţî la conferenţă convocată pe diua de 26 i. c. de către preşedintele comitetului dirigent al partidelor coaliate în chestia ajutorării familiilor reserviştilor de întregire, cu toate că este vorba de o chestiune umanitară. »Partidul nostru având în vedere soar­­tea cetăţenilor şi importanţa internaţională a Monarchiei comune, a luat deja posiţie în acestă chestiune, enunţând părerea şi sfuşu!, ca cei obligaţi la serviciul militar, să-şi îndeplinescă serviciul cu tot ex­lexul, şi să se presente de bunăvoie. Constatăm cu bucurie, că aceia cătră cari ne-am adre­sat glasul isvorît din îngrijire serioasa, în mare parte ne-au şi ascultat, aşa că prin­tre naţionalităţile representate de noi prea puţine familii de ale reserviştilor de în­tregire sunt avizate la ajutor, căci partea cea mai mare a celor obligaţi la serviciul militar, atât Români, cât şi Slovaci şi Sârbi, s’au presentat de bună voie la regimentele lor, aşa că contingentul aşa decând peste tot a fost completat. Prin urmare noi nu luăm răspunderea pentru sartea amară provenită din atitudinea contrară a altor partide, deşi ca particulari suntem gata a alina miseria, întru­cât­­ne va sta în pu­tinţă, însă nu putem risca, ca sub pre­textul alinării m­iseriei şi suferinţelor, ce au urmat, partidul nostru să se întovără­­şescă cu partidele coaliate, cari în ori­ce altă privinţă ni-au ignorat până acum cu desăvîrşire atât partidul, cât şi justele lui postulate. »Nu este anume în programul comun al partidelor coaliate nici un punct, care să aibă de scop asigurarea existenţei na­ţionale a naţionalităţilor nemaghiare din patrie, ba încă pe când faţă cu sartea familiilor puţine ale reserviştilor de între­gire presidiul comitetului dirigent desfă­şură un zel atât de straşnic, în acelaşi timp, nu ţine de vrednic a se ocupa de sartea milioanelor nemaghiarilor, nu dicem din punct de vedere politic, dar nici măcar din punct de vedere umanitar. încă şi mai mult, presidiul dă mână de ajutor guvernului de la putere la executarea unor ordine ministeriale ce violeză legi sanc­ţionate şi cari atacă pe naţionalităţile ne­­maghiare în limba, cultura, autonomia lor bisericăscă şi şcolară, aşa­dar în existenţa lor naţională. »Cu toate acestea partidul nostru de­clară, ca ar vedea cu bucurie deca în convin­gerile politice ale partidelor coaliate s’ar cristalisa inştiinţe, cari ar ţinti la realisarea ideilor accentuate pănă acuma în zadar de d-l Mocsary Lajos, fostul preşedinte al partidului independist şi 48-ist. In caşul acesta partidul nostru ar fi cel puţin în situaţia norocasa, că ar putea să chibzuiescă asupra comunei conlucrări din cas în cas cu partidele coaliate.« In răspunsul de mai sus, prin care se motiveză de ce clubul deputaţilor na­ţionalişti nemaghiari nu poate lua parte şi nu se poate representa la conferenţă con­vocată de Kossuth, deşi se tracteză de un scop uman de ajutorare, se fac unele con­statări corăspundetore faptelor petrecute şi în special atitudinea celor din coaliţie faţă cu naţionalităţile nemaghiare, şi se ajunge la conclusiunea, că numitul club nu poate, sub pretextul uşurării suferinţe­lor familiilor reserviştilor, să se­dieze cu partidele coaliţiunei, cari pănă acuma l’au ignorat în toate privinţele. Partea întâiui şi a doua a răspunsu­lui se ţine de obiect. Nu tot acesta o pu­tem afirma faţă cu pasagiul ultim al lui, care nu numai că se depărtăză mult de obiect, dar după părerea noastra conţine un ciei de captatio benevolentiae pentru vii­tor, care e greu a­ se pune în concordanţă cu constatările premergătoare şi dă numai prilegiu, ca Kossuth cu ai săi să credă, că pe basa legei naţionalităţilor, pentru a că­rei respectare şi conscienţiasă esecutare s’a întrepus Mocsary aşa de mult, s’ar putea uşor aplana şi resolva conflictul dintre partidele maghiare şi naţionalităţi. Cât de departe sunt însă ideile şi principiile des­făşurate de Mocsary de adevăratele noas­tre postulate naţionale, am arătat nu nu­mai odată şi acesta ar trebui să fie evident şi pentru cei din clubul deputaţilor naţionalişti, dacă ei din fatalitate nu s’ar fi pus în proiectul lor de adresă pe o basă, care după cum am mai constatat, nu este nici decum mai largă, dacă nu chiar mai strimtă, decât aceea, pe care s’a pus Mocsary pledând pentru o tratare mai umană şi mai echitabilă a naţionalităţilor. România şi cestiunea uniunei vamale sârbo-bil­gare. Din Bucuresci se anunţă, că guvernul vienez s’a adresat guvernului român cu întrebarea, deci România s’a ataşat uniunei vamale sârbo-bulgare res­pective decă cumva intenţionăză să se ataşeze în viitor. Guvernul român a răs­puns la ambele întrebări în mod negativ, a adaus însă, că trebue să se recunoscă fiecărui stat dreptul de a-şi regula după buna sa chibzuinţă afacerile comerciale, ceea ce pretinde şi pentru sine. Despre atitudinea României în con­flictul vamal isbucnit între monarhia noas­tra şi regatul Serbiei, chiarul »Rumänischer Lloyd« scrie urmatoarele: »Uniunea vamală Sârbo-bulgară a provocat în cercurile na­ţionale ale României o neîncredere hotă­râtă. Se scie în România, că uniunea va­mală serbo-bulgară nu este altceva, decât premergătorea alianţei balcanice, prin care politicianii slavi speră să realizeze slavizarea peninsulei balcanice. E de sine înţeles, că toate aceste proiecte nu pot con­ta la concursul României şi că prin urma­re nu poate fi nici vorba despre ataşarea României la aceasta uniune vamală. Din contră combinațiunile slave pot avea drept urmare, ca România să se împace cu Gre­cia şi să se opună prin o alianţă strînsă cu Austro-Ungaria tuturor instiinţelor de sla­visare“. Guvernul grec şi conflictul­­greco-ro­mân. »Conservatorul« află din isvor sigur, că guvernul elen a renunţat de a mai pu­blica o »Carte albă« în cestiunea conflic­tului greco-român. Pe de altă parte presa grecescă a schimbat de cât­va timp atitu­dinea ei ostilă Românilor din Macedonia. Conflictul vamal cu Serbia. Din Bel­grad se anunţă ziarului „Vossische Zei­tung«. Consiliul ministerial sârbesc a de­cis, să protesteze în contra închiderei gra­niţei de cătră guvernul ungar. Dacă pro­testul n’ar avea resultat, se vor lua repre­salii aspre. Mai ales interdicerea exportului rîmătorilor o consideră guvernul ca o vi­olare a convenţiei din partea Austro-Un­­gariei. Guvernul sârbesc crede, că legaţiu­­nea germană va protesta în contra faptu­lui, că la Semlin au fost oprite şi înapoiate două vagoane încărcate cu carne pentru Germania. Ca primă măsură de retorsiune, guvernul sârbesc a oprit în Belgrad nego­ţul comercianţilor de legume şi verdeţuri din Semiin. Comercianţii sârbi bob­oteaza fabricele austro-ungare. Direcţiunea căilor ferate sârbesc­ a retras toate comandele făcute la fabricele din Austro-Ungaria. Se mai anunţă din Belgrad, că gu­vernul german a protestat energic la Vi­ena contra faptului, că autoritățile ungare nu vreau să dea transit transporturilor de galițe pentru Germania.

Next