Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1906 (Anul 69, nr. 241-264)
1906-11-25 / nr. 260
SSDACfKuHEA» Aîâ’JtiitTîtiMîi |î T1SHIIUI Sra&or,piața cisr« ar. 30. U-vHnati aeiranoaíM* nu f« PKimeso. VfldUKoripte nu ae r«tdaát* INSERATE w pv.mesc ia Aamliiwtr#?!ia n« In Sr890V hí 1» urmátdíöA© 3IBÖURI an AHUNTUm: ín ?(n«a: la M, Duke? 2ŢaoM., . Aoţenield sir. Staatic I««sa«.?,. Haiimak Sc balok. A. Oppolik Nackf., .Anton Oppelii. n äuuepetta ia A. T»\ €toldbtwsrer. jBkrte-in Born*t» luiiu ktipoiá (Vll Ä2«sebat-kösuti. •RETUL iMSEftTfUMLOR : o «e» 'xc ^armând *p© o coiesua. 10 b*»ni pentru o publicare. Pu» Mfaââ mai deao după HKfeifä « -nvoialäc — 3HJ5iC.CxA.“OS pe padina 8-a o senă 20 buni CAM HUM.ANUL LXIX. mzsTA." m ia licare i\ Atoumte îsntri amku-ammU Pe un an Bu cos.. V« 4®«e luni 12 bo... pe trei luni ti cor. 8-fll te Duminecă 4 cor. pe an. fum MomâEio (1 străinătate: Pe un an 40 fxanoi, pe pese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. H-rll de Dumineci 8 fr. pe an, se prenumără la tote oficiale poştale din Intru şi din «iară şi la d-nii colectori. iSflsaMnil pentm Brasov Admimgiratmjisa, Piaţa mare, Terenl Inului Nr. 30, eta^iu I.: Pe un an 20 cor., pe şes? luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 21 cor., pe ?ca« luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abona»mentele cât şi inserţiunile sunt a se pluti înainte. Mr. 260. Brasmr, Sâmbătă 25 Noemvrie (8 Decemvrie, 1906. Expozeul baronului Aehrenthal. Interesant şi muit comentat este expozeul, ce l’a făcut Marţi în comisiunea budgetară a delegaţiunei austriace noul ministru de externe al monarchiei noastre, baronul Aehrenthal. N’a spus nimic nou bar. Aehrenthal. El şi-a început expozeul, care a surprins de asta-dată prin scurţimea lui — diariştii au constatat că expunerea sa n’a durat mai mult decât 20 de minute , constatând, că „politica monarchiei este politica continuităţii“, care va sădicâ monarchia va continua a susţinea cu toţi factorii politicei europene raporturile cele mai amicale. A vorbit ministrul de externe înconjurând orice fraze şi a vorbit scurt şi cuprinzător, indicând cărările pe cari se va mişca în viitor politica continuităţii. Punctul de pornire şi de razim va fi, dice br. Aehrenthal, şi în viitor alianţa şi amiciţia strînsă cu Germania, care se bazează pe comuniunea de mari interese. Spune, că convorbirea ce a avut-o de curând la Berlin cu principele Bülow, a avut ca rezultat îmbucurător deplina concordare a vederilor amândurora. După aceasta Aehrenthal a trecut la Italia „la celălalt factor în tripla alianţă“. E de notat aici că noul ministru de externe n’a amintit de tripla alianţă ca atare în tot expozeul său. Tot ce a dis sunt cuvintele de mai sus, că Italia „e al treilea factor în tripla alianţă“. Ceea ce a declarat cu privire la raporturile cu Italia să deosebeşte mult de ce a dis asupra legăturilor cu Germania. Raporturile cu Italia le-a declarat de „cordiale şi sincere“ spunând că a avut un schimb de vederi amical cu ministrul de externe Tittoni, prin care s-au reînoit „raportul cordial dintreguverne“. Iar pe când în ce priveşte Germania a zis, că ne leagă de ea comuniunea de mari interese, faţă cu Italia a constatat numai că între acest regat şi monarchia noastră „nu există contraste de interese“. Br. Aehrenthal facedeosebire între „guverne“ şi între „opiniunea publică care de amândouă părţile devine câteodată nervoasă şi este dusă în rătăcire“. Deosebirile acestea sunt de o actualitate pronunţată. E ştiut, că opiniunea publică în Italia numai favorabilă nu este adi susţinerei şi întărirei triplei alianţe, iar „raporturile“ în afară de cercul în care se învârteşte politica oficiala a guvernelor din Roma şi din Viena, au ajuns chiar la punctul critic încât unul din membrii comisiunei bugetare au opinat tot în şedinţa de Marţi, că , dacă Italia se înarmează la graniţă, atunci şi Austro-Ungaria trebue să facă acelaş lucru. (!!) De la Italia br. Aehrenthal a trecut la Rusia, care formează un capitlu distinct cu multă îngrijire relevat şi accentuat al „amiciţiei sincere ce există de peste un deceniu între Austro-Ungaria şi Rusia“, al amiciţiei, pe care a o cultiva şi a fost pus ca ţintă principală încă în decursul carierei sale diplomatice. Dr. Aehrenthal a ocupat postul său de ministru de externe venind de la Petersburg, unde ca ambasador al monarchiei noastre a susţinut cele mai excelente raporturi cu guvernul rusesc. Interesele celor două împărăţii le vede Aehrenthal mergând paralel în toate cestiunile mari. El vrea şi în viitor să cultive legăturile existente ale amiciţiei cu Rusia „pentru a face posibilă şi de aci încolo o conlucrare a celor două puteri în interesul susţinerei păcei şi a îmbunătăţirei situaţiei poporaţiunilor din Turcia europeană“. Pasagiul din expozeu privitor la Rusia e aşa de călduros şi se deosebesce aşa de mult de ceea ce a spus despre „raporturile cordiale“ cu guvernul italian, încât foile radicale roştiste l-au salutat cu articole întitulaţi „Jön a muszka“ (vine muscalul), dând alarmă, că Aehrenthal pregăteşte eliminarea Italiei din tripla alianţă, şi înlocuirea regelui Victor Emanuel cu tătucul Ţar al tuturor Rusiilor, ca ar vrea adecă nici mai mult, nici mai puţin decât restabilirea vechei „sfinte alianţe“ a celor trei împârăţiii, cu care şovinismul unguresc, firesce, greu se va putea înţelege !.... In cele din urmă primejdia poate nu va fi tocmai aşa de mare. Destul că, cu toată scurţimea şi continuitatea politicei, Aehrenthal a scos din pepine pe marii interpreţi ai opiniunei extreme independiste din residenţa a doua a împăratului şi Regelui Francisc Iosif. A vorbit în fine ministrul nostru de externe despre reformele şi nevoile din Macedonia, a căutat să se arate cât mai amicabil faţă de guvernul bulgar, despre a cărui înţelepciune în timpul din urmă este încântat; are cele mai amicabile înclinări şi faţă cu cei din Belgrad, unde deosebeşte „raporturile politice normale“ de „raporturile economice anormale“ şi faţă cu cei din Atena, iar pentru „vecinul România“ şi-a rezervat „raporturile cele mai amicabile“, pe care le „accentuează expres“, ferindu-se adică un cuvânt despre satisfacţia ce i s-ar cuveni acestui regat pentru cele ce trebue să le sufere protegiaţii lui aromâni din cauza intrigelor greceşti în Macedonia. Dar, cum am zis, Aehrenthal s’a distins în expozeul său tocmai prin aceea, că a refăcut mai mult, decât a spus. Din delagaţiuni. Comisiiunea budgetară a delegaţiunei austriace a ţinut în 5 Decemvrie şedinţă. A vorbit contele Montecuccoli despre marina de rǎzboiu. — Delegatul Steiner critică acordul încheiat între ministeriul de războiu şi guvernul ungar în privinţa furnizărilor. — Dobernik se jelueşte că şi la marina de rǎzboiu creşte influenţa maghiară. Austria va trebui să facă separaţia, înainte de a se separa Ungaria. — Clam-Martinitse de părere că comuniunea austro-ungară trebue susţinută. — Contele Schönborn, zice că comuniunea trebue susţinută pănă se poate, deşi admite îndreptăţirea părerii contrare, dat fiind, că din partea Maghiarilor se observă tendinţe periculoase. După ce a mai vorbit Montecuccoli şi Baerenreiler, s‘a primit budgetul marinei. In delegaţiunea ungară subcomisiunea armatei şi-a continuat în 5 Decemvre desbaterile. Peste tot spiritul conciliant predominează. Veleităţi curuţeşti nu se arată nici măcar în măsura, cum s’a observat în ultimele delegaţiuni ţinute la Viena. Okoticsanyi vorbeşte despre auditorii cunoscători de 1. maghiară al căror număr se va spori cu 90. Bakonyi vorbeşte despre tribunalele militare. — Szabó despre reforma juriilor de onoare. Preşedintele constată, că justiţia militară nu este de competenţa comisiunei, ci a parlamentului. — Ministrul de rǎzboiu Schönaich la întrebarea lui Hegedűs răspunde că reforma justiţiei militare se va face în camere. S’a hotărît revizuirea manualelor şcolare din institutele militare, dacă corăspund dreptului public ungar. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« O vară perdută. (Ceva despre porturile oltene şi altele.) — Urmare. Petrecerile populare. In copilăria mea una din petrecerile principale pentru şcolari şi învăţători erau serbările şcolare, maialurile, iar pentru poporul de rând ieşirea între hotare în ziua de Ispas, şi la Rusalii, unde se adunau feciorii şi fetele din 3—4 sate la joc comun într’o Dumbravă frumoasă la umbra unor copaci stufoşi, şi ne oferia şi nouă ocasiunea de a face reflecţiile de copii. In prima linie erau foştii grăniţeri, mai chipeşi, mai bine lustruiţi şi mai disciplinaţi cari dădeau tonul. De graniţa abia desfiinţată mai amintesc cămeşile lor nemţeşti, cioareci cu flori . Vitéz kötésül, laibereie, jiletcele de postav vânători negru cu nasturii mici la guler, cari aminteau gradele inferioare în graniţă, apoi surtuce-focuri. Pieptarele şi frigiurile se vedeau mai rar la ei. Foştii iobagi mai umili şi năcăjiţi pănă ieri, abia îndrăsneau să între în jocul celor dintâi şi la petrecerile lor, ca mai săraci, mai bundoci şi mai puţin umblaţi în lume. In unele sute de iobagi femeile şi chiar fetele umblau încă în opinci chiar şi sărbătoarea nu numai în zile de lucrătoare. Flăcăii aveau cămeşi vechi româneşti cu gulerul mic de obruzeală cu mânecile largi, în colo purtau cioareci fără flori de smoaie negre, frigiuri şi vechi negre, încălţămintea lor obicinuită erau opincile, cişmele o raritate la dânşii. Boierii din contră, ca foşti privilegiaţi erau mai ţanţoşi mai îndrăsneţi. Ei încă purtau cămeşi cu gulere înalte şi cu pumnicei strînşi la mână. — încolo boierii negraniceri purtau cioareci albi, frigiuri şi zechi negre ori cojoace. Portul românesc era în localitate reprezentat propriu zis prin foştii iobagi şi boierii negraniceri. Grănicerii adoptase tot felul de modele şi tipare streine în îmbrăcămintea lor. Şcolarii de la şcoala graniţărească cu 3 clase ale ei — era pe acea vreme un focar însemnat de cultură românească, care califica şi pregătea pentru postul de învăţător, notar, primar, colector de date şi în special pentru gradele inferioare în armată, dar şi pe viitorii candidaţi de preoţie. Şcolarii erau băieţi mari de câte 18—20 ani, umblau în ascuns prin şezători, şi întrau şi în joc de multe ori unde erau bine priviţi. Ei treceau peste prejudiţiile sociale şi fiind din familiile fruntaşe ale satelor, erau cu multă trecere, şi fiind şi buni jucători, luau concurenţa cu flăcăii din sat. Astăzi , şcoalele graniţereşti devenite comunale au perdut tot nimbul şi vaza lor seculară, servind esclusiv comunei în care sunt situate. De maialurile lor abia se mai pomeneşte, diferenţa de porturi şi clase sociale în îmbrăcăminte şi traia aproape că au dispărut şi s’au asimilat modernisându-se după calapodul adoptat de mai nainte de foştii grăniceri, inteligenţa se îmbrăca mai mult în costumele de modă — albăstrimea a sporit prin sate, dar şi ţăranii cu dare de mână nu mai poartă frigiuri, zăbune şi zechi ca mai nainte ci jocuri, spenţere, jiletce, cisme şi ghete. De altfel zechea oltenească se poartă la fel în jud. Romanaţi, în Olţenia, în Moldova, pe la Neamţu şi de cătră grănicerii de la Năsăud şi de Bucovineni. Portul sexului frumos a progresat şi a deviat foarte mult în detrimentul casei şi industriei naţionale, înainte vreme fata când era să se mărite ori să se gătească pentru joc şi horă se îmbrăca esclusiv în hainele făcute numai cu manile sale, ori în casă, şi era o ruşine de a împrumuta şi cumpăra din boltă, şi consuma şi întrebuinţa esclusiv produse şi manufacturi ale industriei casnice româneşti. De acolo provenia mulţimea şi variaţiunea culorilor şi nuanţelor în porturi şi haine. Astăzi se îmbracă pănă şi fata din urmă din sat în haine şi mătăsuri cumpărate din boltă. Nu putem susţine deci, că prin aceea frumuseţea, bunăstarea ori avuţia naţională ar fi câştigat ceva. Din contră a pierdut. In băile dela Căciulata-Calimăneşti intr’una din Dumineci proiectasem să fac o escursiune în oraşul Râmni Vâlcea ca să vizitez nişte familii cunoscute. La ora fixată când era să plec cu fiul meu, îi perdui urma, şi în căutarea lui perdui şi trenul ce era să ne ducă la Râmnic. Toată ziua fusei indispus din causa acestei neascultări a copilului. In schimb însă fusei răsplătit în altă parte de acea zi pretins perdută. Pe la orele 3 după prânz se începu Hora în curtea băilor. Dar ce mai horă ?! O bună muzică militară cu orchestra complectă în semn de adio, şi o horă de vreo câteva sute de persoane, venite din 3 judeţe sau chiar din 4: Argeş, Vâlcea, Muscel printre cari sporadic se amestecau şi Boitencele şi Reşinarenele noastre. Dar ce mândreţe, ce podoabe pe ele ! O scenarie de ballet era o nimica pe lângă ele era ca o feerie şi un adevărat caleidoscop. O bogăţie de porturi, ţesături şi brodării naţionale cum nu mai văzusem în viaţa mea, unde borangicul rivaliza cu firele de aur şi argint, cu flutureii şi altiţe de nu ştiai care este ţăsut în pânză şi care este brodat? O fi fost peste una sută modeluri şi tipare diferite care de care mai frumos şi mai variat. Dar cine ar putea să le Acuzaţiuni contra pressei maghiare. In delegaţiunea austriacă deputatul Steiner a adresat o interpelaţie ministrului de externe Aehrenthal, întrebând că din fondul de dispoziţie al ministeriului de externe, care face 1,430.00 coroane, cât capătă presa maghiară, căci există bănueli întemeiate, că pressa coaliţionistă maghiară capătă mai mult decât i se cuvine după guotă — zicea delegatul austriac. Ministrul de externe