Gazeta Transilvaniei, decembrie 1906 (Anul 69, nr. 265-287)

1906-12-08 / nr. 270

icoana simţiriei. Braşov, 7 (20) Decemvrie a. c. Voim să trecem azii în revistă cele petrecute în dietă de-o săptă­mână încoaci şi să ne spunem şi noi părerea ici şi colo. Toată politica interioară e con­centrată la Budapesta în parlament, însă nu trebue lăsat din vedere, că aici se adună numai iţele politicei na­ţionale maghiare. Budapesta cu tot ce are şi cuprinde ea nu înfăţişază, în afară cel puţin, decât viaţa şi as­­piraţiunile naţionale maghiare. Au cred­ut deputaţii noştri naţi­onalişti că, intrând în dietă cu inten­­ţiunea serioasă de a purta acolo în­tre cadrele regulamentului camerei o luptă viuă parlamentară, în scop de a arăta nedreptăţirea poporului ro­mân şi de a reclama luarea de mă­suri pentru îmbunătăţirea forţei sale politice naţionale, culturale, economice şi sociale, vor merge din isbândă în isbândă. Intenţiunea în sine a fost de laudă, în timpul de astăzi când toate merg pe coarda parlamentarismului, aci mai mult, aci mai puţin stricat şi falsificat, era o ideiă ce părea foarte justă să se­­ibcă şi Românilor asu­priţi de la noi : încercaţivă norocul a­­cum şi pe cale parlamentară ! Nu vrem să înşirăm aici toate cele petrecute. Vom reaminti numai că alegerea amintiţilor deputaţi ro­mâni s’a făcut, cum s’a făcut, mai mult fără voia decât cu voia ocâr­­muitorilor. Destul că cei 16, când au intrat în sala şedinţelor camerei, au fost priviţi de sutele de deputaţi ma­ghiari, cari erau de faţă, din capul locului mai mult ca nişte străini ne­­chiemaţi, cari numai în urma lipsei unei paze mai stricte a ocârmuirei au putut să ajungă a fi aleşi. Urmarea a fost şi este, că în ade­văr sunt priviţi de Maghiarii din dietă ca nişte oaspeţi îndrâsneţi şi neruşi­naţi, cari n’au fost invitaţi şi aşteptaţi să se aşeze la o masă cu societatea domnească a kossuthiştilor, constitu­ţionalilor, poporalilor şi aşa mai de­parte. Deputaţii noştri intrând în legă­tură cu naţionaliştii slavi din Ungaria şi-au zis şi ,şi zic încă: ce ne pasă nouă cum suntem priviţi aici. Acesta este parlamentul ţării şi şi noi ne ţinem­­ de ţară ; avem deci drept să facem parte din el dacă ne trimite poporul şi să reclamăm dreptăţile acestuia. Aşa au şi făcut, şi lupta ce au purtat-o până acum n’a fost decât o neîntreruptă hărţuială cu marea majo­ritate a adversarilor lor, cu cari nu se înţeleg nici­decum în nimic şi nu se pot înţelege, fiindcă aceştia nu vor să-i recunoască şi nu vor să stea de vorbă cu ei în chestiunile cari privesc interesele de viaţă şi de existenţă naţională ale Românilor, ci-i consideră ca pe nişte cetăţeni maghiari rătăciţi cari trebue să fie aduşi la rezon. — Şi formal, la părere, ei să simt în drept a o face aceasta chiar pe baza legi­lor ungureşti, cari, în afară de biserica noastră greco-orientală inarticulată ca biserică naţională română, nu recu­nosc între marginile Ungariei nici un fel de naţionalitate, ci numai cetăţeni maghiari, indivizi de diferite neamuri, cari la­o­laltă formează naţiunea ma­ghiară unitară, despre care să vorbeşte în paragraful 1 al legei naţionalităţilor. Stând lucrul astfel, nu le rămâne deputaţilor noştri, după ce nu li­ se recunoaşte titlul cu care s’au presen­­tat la masa constituţională şi după ce toată organizaţia ospăţului este in contra lor şi-i esclude, nu le rămâne alta, decât să găsească mijlocul de a rupe cordonul ce-i desparte de ad­versari. Pentru aceasta însă, nu mai încape vorbă, sunt prea slabi. Hăr­ţuielile lor cu guvernul şi cu parti­dele şoviniste maghiare apar în ase­­­­meni împrejurări — deşi dovedesc , mult zel, multă iubire de neam şi un grad nu neînsemnat de perseveranţă — ca­ o încercare zadarnică, al căreia resultat real nu poate fi decât înrău­tăţirea raporturilor cu cei de la putere şi care acolo, unde ar trebui să aibă cel mai mare efect, în popor, nu nu­mai să nu contribue la oţărirea cu­rajului şi la lămurirea adevăratei ţinte­­ a luptei naţionale, ci fac ca desorien­­­­tarea şi desiluziunile lui să devină din ce în ce mai mari şi mai îngrijitoare, ameninţându-l a fi cuprins de­ o toro­peală nimicitoare. Aceasta este situaţiunea în care să dau aci luptele dintre opoziţia naţionaliştilor şi guvernul şi majori­tatea coaliţiei din camera ungară. Hărţuelile din cameră. Desbaterea budgetară a fost între­ruptă de desbaterea asupra indemnităţii budgetare, pe două luni, ce a cerut’o We­­kerle, ca statul să nu între iarăşi în sta­rea de ex lex. Un deputat slovac (Hodza) şi doi români (Dr. Vlad şi Dr. Suciu) au vorbit contra indemnităţii fiind­că n’au în­credere în guvern. Deputatul Vlad a deschis însă vorba şi asupra cazului scandalos în­tâmplat cu foaia »Poporul român« din Bu­dapesta şi cu proprietarul­ui Birăuţiu. Vlad a venit cu o grămadă de do­vedi acte notariale etc. să arate cum gu­vernul (ministrul Polonyi), folosindu-se de unealta sa de deputatul Constantin Burdia, nefericitul preşedinte al comunităţii de avere, a umblat să cumpere pe Birăuţiu şi »Poporul Român« şi au şi reuşit. Lui Birăuţiu Burdia i-a promis că-i dă cu totul 14 mii coroane, că-l va scăpa de procesele de pressă ce i­ s’au intentat şi îi va câş­tiga o subvenţie lunara dela biroul de pressă maghiar. Toate s’au întâmplat. Deputatul Vlad vine acum şi face mare vîlvă în dietă că uite cum umblă Pollonyi să ne corupă oamenii înjosind justiţia maghiară. Ungurilor nu le place treaba, dar ei merg cu Polonyi şi nu cu­nosc nici un păcat când e vorba de a co­rupe pe­ un român pentru scopurile ma­­ghiarizărei. Birăuţiu — românul — nu ştim dacă mai merită acum să-i zicem că e român — publică astăzi el însuşi în o broşură toate ticăloşiile, ce le-au comis în trei luni cu Burdia în paguba causei naţionale despre care a fost conştiu, şi se laudă înaintea publicului român că, folosindu-se de un şiretlic advocăţesc, la care l’a în­văţat unul care se pricepe, a păcălit tot el în urmă pe Burdia şi pe patronii săi maghiari rupând contractul încheiat cu el. Adevărat, că printr’asta au scăpat foaia din ghiarele guvernului şi se asigură, că deputatul Vlad a cumpărat’o pe sama de­putaţilor români. Dar aceasta nu poate fi un merit al lui Birăuţiu cum vrea el să-l declare în broşura sa, ci un merit al acelora cari, după cum se spune, iau dat ceva mai mult decât Burdia cu ai săi. Dar noi nu voim moartea păcăto­sului. Să se întoarcă şi să fie viu! Dar da­toria noastră naţională este să arătăm aici că acest Birăuţiu a fost ridicat la impor­tanţa ca să umble guvernul după el, să-l câştige pentru politica sa, tot de d-nii Vlad şi soţi, cari într’o vreme îi declaraseră foaia de organ autorisat al lor fără a ţi­nea seamă, că omul din cestiune, a căruia ţintă principală a fost să-şi creeze un is­­vor de venit, a dat chiar dela începutul apariţiunei »Poporului Român«, nenumă­rate dovezi de slăbiciunile lui manifestate acum aşa bătător la ochi. Atunci numai foaia noastră şî-a ridicat glasul de do­­jană, iar d-nii Vlad, Vaida-Voevod şi com­panie scriau în contra noastră şi agitau lumea şi ţara ca să omoare »Gazeta desi­­denţilor.« Acuma se răsbună, Sic­us, non vobin. Pentru Birăuţiu omul fără şcoală şi pregătire şi ţară de nici o tăria morală care le dădea loc articolilor lor veninoşi faţă cu fraţii, cei ce luptau pe faţă şi cu­­ vizirul deschis pentru cinstea naţională şi care le tipărea cu miile broşurile lăţite şi răspândite în contra celui mai vechiu organ naţional român cel avem, organ ce ori şi cum n’a făcut nici­odată ruşine na­ţiune! române..., pentru Birăuţiu, zicem, au ajuns a se strica de tot chiar şi cu Wekerle, puternicul ministru-preşedinte de azi sin­gurul, care cu diplomaţia şi energia lui s’a întrepus ca deputaţii noştri naţionalişti să nu fie daţi afară pe uşi şi pe tereştri. In şedinţa dela 18 i. c. s’a continuat discuţia In afacerea Bordia-Birăuţiu şi »Po­porul român«. Burdia a căutat să se apere de acuzaţiile, ce i­ le fac dicând, că nu el s’a dus la Birăuţiu, ci Birăuţiu a venit la el să-l roage. Vorba ceea: ţ­ii mamă gu­şată... E trist că Burdia, deşi mărturi­seşte că s’a făcut argatul guvernului in contra »agitatorilor naţionalişti« şi în cali­tatea aceasta a căutat se guvernamenta­­liseze şi pe Birăuţiu cu foaia sa, a căitat aşa de jos, el urmaşul generalului Doda la prezidenţia grăniţerilor. Deputatul Vlad încai l’a ars şi l’a fript cum se cade deb­arând în dietă, că el n’a servit decât ca coru­pător făcând târgul cu Birăuţiu cu banii ce i-a primit de la guvern. E aproape înduioşător a ceti cum, în urma acestor hărţueli şi împunsături ale deputaţilor noştri aplicate guvernului, We­­kerle i-a chemat pe deputaţii români în foişorul camerei şi li­ s-a plâns, că nu mai poate suporta ce fac ei, când »tulbură în conţinu desbaterile camerei şi calomniază pe toate căile pe maghiari.« Wekerle le-a spus, că numai el cu puterea de ministru preşedinte i-a scutit pănă acuma de alte neplăceri, şi i-au conjurat să se astâmpere şi să nu ducă lucrurile prea departe. lată icoana situaţiunei. Deputaţii români vedem că sprijiniţi de soţii slavi continuă cu mi­cile hărţueli în decursul desbaterilor. Noi, la rândul nostru, îi avertisăm cu toată seriositatea, să bage bine de seamă, ca nu cumva publicului celui mare român să înceapă a i­ se urî de atâta vorbă şi hărţuială aproape fără de nici un folos ! FOILETONUL »GAZ. TRANS.« V''VVV: 'V'VV v V'VMVSWW'.V -V- • IV -V VW X V, VXV\V.V\V\\V‘..VX\\V,\Vi.X\V\1 C­ânte­c. „Brad crescut pe plai în soare, Spune-mi ce ai, ce te doare De te stângi în floarea vieţii Şi în faţa tinereţii? Că de fură vremuri grele Tu ţinut-ai piept cu ele, Iar­ de fură vremi senine Plaiul s’a mândrit cu tine. Mie ’n umbra ta odată îmi plăcea sa stau culcată Şi s’ascult o ciocârlie Ce-ţi cânta cu duioşie__ Unde-i astăzi ciocârlia? Unde-ţi este voinicia? Brad crescut pe plai în soare Spune-mi ce ai, ce te doare?“ „Am ce am la rădăcină, Ce nu trece, nu s’alină. De-atunei nu-mi mai place soare, Nice umbră, nici răcoare, De-atunei ploaia nu-mi prieşte, Vântul nu-mi mai povesteşte, Un năvalnic dor de ducă Mă păleşte, mă usucă. Fala tinereţii mele Dus­u-s’a eu rândunele­­ eu cete de eoeoare e sub nori şi pe sub soare. Dus-u-sa eu frunza verde, Dus-u-s’a spre a să pierde, Şi s’a dus e’o ciocârlie, Şi s’a dus să nu mai vie.“ Ecaterina Pitiş. (Număr de Duminecă 50.) JÂZETă“ ese ifl liti-baic J iitelUl'Jitt fffltn iliHf-VMMl­f*® an an 24 eor.. **© sese ixu' 12 co«. pe trei lan» B cor a-ril da Qumineo* 4 por­­tie a» Mm România %\ niriun­tat» • Pe an an 40 franci, pe $cet inni 20 fr., pe trei Inni 10 fy M-nil de Dumineci 8 fr. pe an Se prexmu:era la tote on uele poştale din Intra şi du naxa şi la d-mi colectori. AMipata­ Dorin Braso» Adnunittrad­ama, Piaţa mart Târgoi In unu Nr. 30 etaitn X.. Pe un an 20 cor.. p©_ sea» ioni 10 cor., pe trei luni 5 cor Cu dinsui tn casa. Pe an ai A& cor., pe şese luni 12 cor pe trei ioni floor. — Un eseu­­piar 10 bani. — Atât abona­­mentei® cât si insert­­anii« sânt » p»ăti Inamt« OSD&tfftfTMa. >- tistrinsis-4 ■' saOff', piXDI m*r*· nr. 30. ■'•**»»**1 u«rf ■ 3* •^Trv«»t‘­au *** t»s»2«au1í» NSEPATF­ ­í*ís*>«#»6' í.a AQwm»rp»<«tt«i* tD S»*»í»QV Sí » 1 1IR0UR) a* A#U«ITWRi riftifti* .A üT JuKsM ííftoiu. * ia«etue<a & Kmany Lep­­-/ , tiamncfl >toh»ieá. ~v Of­­aitk SaoRi anton Jrppotfk. Sudasasi» •*• s* * '5dij­­* a­­u\ akacom ces*ia*A ?ui­a ••spend /Tn SisBAbnt- körnt). REJUl. »ASERT1UUU-0B : t» »«­­- ^an-ono pc jo*oim 10 *ni pontra ^ud­ioacre« i*a- MAti mo.i io»« ran« s&riio în-» aftift. &3CLAMR po ■ «ns i­o .•' a»*ri» aO b»nf Nr. 270.—Anul LXIX. Irasif, Joi-Viterî 8 (21) Decemvrie 1906. In ajunul Crăciunului,­ ­Jura scăpase paharul din mână nu-şi putea da seamă. II luase plin cu apă, să-l bea; dar degetele lui, slăbite se vede că nu-1 putuse ţ nea, îi lunecă din mână şi se sfărâmă de podele în mii de aşchii sticloase. Nepoata Elenuţa auzi vuetul din a treia odaie, veni ca o furtună: — Aşa, iar îmi strici lucrurile­­ pen­tru asta te ţin, pentru asta te hrănesc? Să eşi, să fugi din casa mea, netrebnicule! Bătrânul însă rămăsese pironit locu­lui, cu ochii ţintiţi la sfărâmăturile de sticlă. Glasu­l răsări mai ascuţit, mai fu­rios : — Aşa, îmi faci în ciudă? Piei din ochii mei . Și pumnii mici, dar repezi, că­deau ca o grindină pe spatele bătrânului, care o luă, speriat, spre uşă: — Iartă-mă fetiță. — Nu te iert, fugi... să nu-mi mai ved t­u... să nu te mai văd. Furioasă, că bătrănul merge prea în­cet, îl îmbrância dânsa spre ușe. Glasul slab se auzi jalnic: — Iartă-mă, fetiţă, mă duc, n’o să mai mă întorc, numai iartă-mă. Bătrânul se trezi afară, buimăcit, în pragul bucătăriei. Se duse deşi luă boc­celuţa cu mărunţişuri şi taba herea şi zgribulind o luă pe după casă şi eşi pe portiţă, d­eschizând-o încet, să nu scârţie. In urma lui străbătu schelălâitul unui câine, şi-n aceeaşi vreme uşa dela sală se deschise, şi glasul lui ascuţit tăia li­niştea uliţei: — Ia-ţi şi javra, plecaţi amândoi. Căţeluşul se asvârli cu desnădejde printr’o ruptură a psimaeiâcului, ce-i slu­­jia la vreme de nevoie, şi veni scâncind lângă stăpânul ce-1 uitase. Uşa se închise în zăngănitul geam­lâcului şi bătrânul rămase în mijlocul uli­ţei tăcute şi întunecoase. Ningea, fulgii se scoborau uşor, de-abea se zăreau, dar le simţia lunecarea rece pe obraz. In­co­­tro s’o apuce? La cine? Se întoarse, de­parte înspre barieră ochiul de lumină a! unui felinar clipia somnoros. Intr’acolo, în­spre singurătate. O luă încet pe dru­mul moale, în care gheata i se afundă. Și se trezi în dreptul gradinei publice, se așeză pe bancă. Brânduș se încolăci la picioarele lui, rămânând amândoi sub cer­nerea din ce în ce mai deasă a nin­soare!... * ...Grigore Lupu trăise o viaţă în­ Revistă externă. Alaltăeri, Marţi, a luat cuvântul în camera italiană şi ministrul de externe al italiei Tittoni. Vorbind despre Tripla alianţă, ministrul Tittoni a declarat că se a­­sociază pe deplin şi cordial la decla­­raţiunile călduroase făcute triplei a­­lianţe de cătră cancelarul Bülow şi baronul de Aehrenthal. Tripla alianţă, a zis ministrul de externe al Italiei, va continua a fi basa politicei noas­tre. Triplei alianţe vrem să-i rămâ­nem credincioşi. S’au vorbit despre secrete ames­tecuri germane în paguba demnităţei şi intereselor noastre; toate aceste

Next