Gazeta Transilvaniei, septembrie 1907 (Anul 70, nr. 193-215)

1907-09-26 / nr. 212

REDACTTUNEA, Armistraţiuna şi Tirografia Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI: In Vlena la M. Dukes Nachf'., Nux. Augenfeld & Emeric Les­­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Golber­­ger, Ekstein Beraat, Iuliu Le­opold (VII Erzsóbet-körut). Preţul inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina 3-a o serie 20 bani. ÎTr. 212. ANUL LXX, GAZETA apare în fiecare zi rețin Austro-U­lgan­a: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. H-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru­şi din afară şi la d-nii colectori. Acolam­en­tul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul Inului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe­ şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 8 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Braşov, Miercuri 28 Septemvrie (S Octomvrie. 1907. xxxxxxxxxxxxaxxxxxxxxxxxxxxxxxxx ABONAJli^ LA „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Octomvrie st. v. 1907 se deschide nou abonament pe cvartalul ul­tim al anului, la care invităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 coroane, pe şase luni 12 coroane, pe trei luni 6 coroane, pe o lună 2 coroane. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şease luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50. ADMINISTRAŢIUNEA. Joia roşie. Aşa este numită în Budapesta ziua de 10 Octomvrie pentru care partidul social-democrat din Ungaria pregăteşte de mult o mare demon­straţie în favorul votului universal. „Joia roşie“ o numesc dela steagul roşu al internaţionalei, sub a cărei auspicii se face mişcarea de acuma. Pănă Dumineca trecută s’a fost pro­nunţat muncitorimea din 131 oraşe provinciale pentru manifestaţia plă­nuită la 10 Octomvrie şi pentru în­cetarea muncei în ziua aceasta, ală­­turându-se la acţiunea partidului so­cial-democrat. In aceste oraşe ca şi în Budapesta se va resimţi mişcarea muncitorilor organizaţi mai învederat prin faptul, că toi nu­­vor apare ziarele. Demonstraţia pentru votul uni­versal avea să-şi găsească după planul celor ce o pun la cale punctul ei de culminare în capitală înaintea parla­mentului. Era hotărât să se facă la 10 octomvrie prin stradele capitalei o procesiune a lucrătorilor, având de scop cu deosebire de a demonstra înaintea parlamentului. Această procesiune a fost oprită de poliţie, iar în urma recursului a­­ranjatorilor socialişti la ministru de interne, acesta a aprobat deciziunea negativă a autorităţii poliţiale prin rescriptul său cu data de 6 Octom­vrie. In legătură cu aceasta interzicere s’au luat măsurile cele mai severe pentru ca poliţia de stat din Buda­pesta să fie mobilizată în ziua de 10 Octomvrie şi tot personalul ei să fie în permanenţă dela 5’/2 dimineaţă până seara târziu. Totodată s’au dat poruncile din partea comandei mili­tare pentru ca în acea zi miliţia să fie consignată în casărmi. In genere social-democraţii nu se pot mângâia măcar că măsurile lor luate în vederea demonstraţiei pentru votul universal, ar fi tolerate în linişte de cătră autorităţile publice, căci unde nu mai se poate aceste pun piedeci şi se silesc a le zădărnici. Intr’o adunare a partidului so­cial-democrat, ce s’a ţinut Duminecă în păduricea orăşenească din Buda­pesta şi la care au luat parte mai multe mii de lucrători, s’a plâns unul din vorbitori amar asupra „po­liticei duşmane lucrătorilor“ a guver­nului şi a parlamentului. Mai ales con­tra ministrului de interne conte An­­drassy, pe care îl numesc „contele ne­gru“, se îndreaptă mânia socialiştilor. S’au şi auzit în adunare strigăte: „Jos cu contele negru!“, în urma cărora comisarul poliţiei a ameninţat că, dacă se vor mai repeta, va disolva aduna­rea. In rezoluţiunea ce au votat-o, so­cialiştii se plâng, că nici un guvern unguresc nu a călcat în picioare drep­tul de întrunire al lucrătorilor ca gu­vernul de faţă şi că ministrul de in­terne nu le permite înfiinţarea de reuniuni nouă specialiste, ba în timp de câteva luni a suspendat 350 de filiale ale reuniunei. Adunarea a enun­ţat în fine că toate aceste stări asu­pritoare nu vor putea înceta decât atunci când va fi introdus votul uni­versal, egal şi secret, etc. şi a ales deputăţia care va aşterne prezidentu­lui camerei memorandul lucrătorilor în ziua de 10 octomvrie. Şi-au dat silinţa cei de la condu­cerea partidului socialist de a câştiga şi pe impiegaţii drumurilor de fier ale statului pentru demonstraţia de joi. Guvernul însă a desfăşurat o mare activitate şi şi-a pus în cum­pănă toată autoritatea spre a împie­deca aceasta. S-a apelat la impiegaţii căilor ferate în numele tricolorului naţional, fiind provocaţi să nu lase ca acest tricolor să fie învins de steagul roşu al Internaţionalei. Con­tele Teodor Batthyány mai ales cere deja impiegaţii căilor ferate să facă, ceea­ ce vor face „lucrătorii patriotici“, a căror Associaţie a decis să nu se alăture la demonstraţia de joi. Batthyány ca şi toţi partizanii guvernului pretind că demonstraţia dela 10 Octomvrie n’are înţeles fiind­că „votul universal ar fi asigurat, fără de a mai fi lipsă de încetarea muncei, de adunări poporele şi de procesiuni demonstrative.“ Mai zice că Austria, tocmai acuma când se tra­tează­ de încheierea pactului, va fo­losi încetarea muncei economiceşte în contra Ungariei. In punctul din urmă poate să aibă ceva rezon­­antele kosuthist, dar în ce priveşte votul universal este o îndrăzneală prea mare din parte-i a susţine, că introducerea lui în Unga­ria şi aşa ar fi asigurată, dupâ­ ce se ştie cum se luptă cei din tovărăşia coaliţiei cu mâni şi cu picioare de a zădărnici votul universal, sau de a-l poci şi reduce la nimica toată. Orice s’ar zice deci despre agi­taţiile socialiştilor şi scopurile lor finale, în cazul de faţă nimic nu poate răsturna îndreptăţirea agitaţiei, ce au pus-o la cale pentru a reclama şi a argita introducerea votului universal. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Cum se iubesc pasările. Henri Coupin. Dacă au pasările în viaţa lor un timp fericit, acela e primăvara, când ele îşi fac curte, une­ori întreruptă de ciorovăială, însă în­tot­deauna veselă şi delicată. Se poate zice că în acest timp ele se folosesc de toate talentele lor pentru ea să încăl­zească mai mult; în vreme ce penele lor devin din ce în ce mai frumoase şi mai strălucitoare, cântecul lor câştigă modula­­ţiuni de o dulceaţă nesfârşită. In vreme ce bărbătuşii se urmăresc şi se ceartă, fe­­meiuşele rămân pasive. Şi numai după ce unul şi-a înlăturat vrăşmaşul, femeiuşa se joacă cu alesul său. Atunci, în frunziş, se aud cântecele de iubire atât de mult cântate de poeţi, acel solo al bărbătuşului, la care luând parte şi femela îl transformă adesea în duo. Cei doi tovarăşi se urmăresc, se ciugulesc la ciocuri, în acelaş timp femela cochetează şi face nazuri ca să fie mai mult dorită. Nici o femeie din lume — zice Montegazza — nu are grozava rafinerie a unei femele de canar, care se face că refuză în faţa îndrăsnelei tovarăşului său. Nenumăratele chipuri ce au femeile de-a ascunde un »da« printr’un »nu« sunt nimica faţă de coche­tăria rafinată, de încercările de fugă pre­­făcută, de muşcăturile şi de miile de şme­cherii ale sexului femenin animal. La papagali monogamia domneşte în­tot­deauna, căci rămân uniţi toată viaţa pe câtă vreme, în general, bărbătuşii altor grupe îşi schimbă soţiile în fiecare an. Pa­pagalii nu cântă, dar în momentele de iu­bire strigă — şi încă mai tare ca de obi­­ceiu , aceea ce este felul lor de aşi arăta »starea sufletească«. Când simt căldura primăverii se mângăie şi se ciugiulesc. — Se iubesc şi ele vor s’o probeze. Nimic nu este mai plăcut spre pildă decât să priveşti la mângăelile şi sărutările — cred termi­­nul corespunzător — ce-şi dăruesc canarii. Poeţii, zice Schomburgk, nesocotesc prie­­tinia dulce ce leagă pe soţii acestei specii; în felul acesta au ales turturica ca simbol al iubirii idilice. Şi cu toate acestea, cât de inferioară este aceasta în această pri­vinţă canarului! Intre soţi domneşte cea mai perfectă armonie , voinţa şi acţiunea lor sunt totdeauna de acord. Când mă­nâncă una, cealaltă face acelaş lucru; una se scaldă, cealaltă face acelaş lucru ; băr­­bătuşul strigă, femeia răspunde în unison; una este bolnavă, tovarăşa o îngrijeşte şi o nutreşte.­Se ştie că aceste pasări nu se pot ţine în captivitate decât pereche ; ace­lea cari sunt însoţite nu trăesc decât rar după moartea tovarăşei sale, merită cu drept cuvânt numele de »nedespărţite«. Papagalii mari de India însă le întrec pe acestea în această privinţă. Intr’o zi, povestea d’Azara, un vânător, la o milă de oraşul Paraguay, împuşcă un papagal din aceştia şi-l ataşă la şeaua calului său. To­varăşul victimei urmă pe vânător până în casă, în mijlocul oraşului, se repezi pe ca­davru fără a voi să-l părăsească, rămase mai multe zile în acelaşi loc şi în cele din urmă se lăsă să fie prins cu mâna. Oricine, în grădinile zoologice, a pu­tut contempla chipul în care un anume soi de canari îşi fac curte şi se ciugulesc fără încetare: bărbătuşul, zice Devon, este modelul bărbatului, după cum femela e modelul soţiei. El nu se ocupă decât de tovarăşa sa fără să dea atenţia cea mai mică celorlalte femele ; în­totdeauna este zelos şi cu atenţiune pentru ea. Aşezat pe o rămurea la intrarea cuibului îi cântă cântece; în timp ce ea tace ouă, el o nu­treşte cu îngrijire. Nici­odată nu e trist sau tăcut. Animalele atât de iubitoare de bună samă sunt foarte geloase. Un iubitor de pasări avea două pă­­rechi de papagali. Cei doi bărbătuşi mu­riră şi ’n scurt timp s’a putut procura unul. Cele două văduve trăiau până aci în cea mai bună înţelegere; dar sosirea noului bărbat schimbă armonia. Cele două femele erau alături când întră bărbătuşul în coli­vie. II priviră cu atenţie. Acesta se priv fără să mişte şi scoase un strigăt de che­mare, la care răspunse una dintre femei. Repetă strigătul şi îndată femela se ală­tura de el ca lângă un soţ de multă vreme aşteptat. Cealaltă femelă privea liniştită dar când noua păreche se alătură de ea, de­veni furioasă, se repezi asupra fostei to­varăşe, se agăţă de coada ei şi-i smulgi penele. Mai târziu se aduse încă un băr­bătuş dar, nu se ştie de ce, ea nu voi să­­primească şi ca o fată tomnatică, ducea o viaţă tristă şi pustie. * * * Gelozia se observă de altfel la mulţi alte pasări, spre pildă la acea bijuterie îna­ripată, numită pasare-muscă. Une­ori ace­stea se bat până ce una din ele cade ră­pusă în nesimţire. Pentru aşi arăta înfo­carea, bărbătuşul se umflă în pene, îşi um­b­lă gâtul, joacă din aripi, se învârteşte în jurul femelei şi sboară cu iuţeală pe o floare, apoi revine cu ciocul plin ca să-ş nutrească iubita ; se arată faţă de ea ci o dulceaţă nemărginită şi-i face vânt ci aripioarele. Ea primeşte cu recunoştinţă aceste dovezi de iubire ; îndrăsneala ş stăruinţele bărbătuşului cresc; deschide lupta tiranului, urmăreşte rândunica până în cuibul său, apoi săltând vesel se îna­poiază ca să se aşeze alături de tovarăşi sa. Toate aceste dovezi de delicateţă, de care e periclitat din cauza uneltirilor şovinismului estrem, excluzivist şi a­­supritor al celor dela putere. Kossuth despre pact. La banchetul din­ Körmend, dat cu ocasiunea inaugurare monumentului lui Ludovic Kossuth, mi­nistrul de comerciu Francisc Kossuth a vorbit în toastul său și despre pact, care tocmai în preseară se­ încheiase prealabil de cătră ambele guverne ale monarchiei. Kossuth a zis între altele: Am tratat în niște împrejurări foarte grele, dar punctul de vedere al nostru, al majorităţii naţiunii, al partidului independist nu l-am abando­nat. Pactul e favorabil atât pentru Un­garia cât şi pentru Austria (Lucru mare!) Toate pretensiunile drepte, ce au putut fi ridicate în împrejurările de ţaţă din partea Ungariei şi a Austriei, au fost satisfăcute. Dea Dumnezeu ca pactul să asigure pentru cei zece ani următori o desvoltare pacinică a patriei noastre şi ca urmaşii noştri să-şi păstreze ceea­ ce am creat noi, fără de a fi cu invidie făţă de Austria pentru ceea ce a primit, fiindcă avantajele unilaterale nu însemnă pace, ci ură, nu înseamnă lucru pacinic, ci luptă distrugătoare. Pactul este între împrejurările date bun pentru noi şi bun pentru Austria. Aceasta fireşte a tre­buit să fie aşa, pentru ca pactul să cores­­pundă ţintei sale şi să asigure o desvol­­tare pacinică ambelor state. Toastul lui Kossuth a fost primit cu vii aplauze. Efectele încheierei pactului, ştirea în­cheierei definitive a Compromisului austro­­ungar a produs pretutindeni o adâncă im­presie, care nu se resimte mai bine ca în piaţa efectelor. Consecinţa marelui eveni­ment se văd la Bursă, unde cursul rentei ungare s’a ridicat deodată la 94.40 (unu la sută). înţelegerea definitivă asupra Com­promisului a avut drept urmare o creştere considerabilă şi la bursa efectelor din Viena. Creditul austriac s’a ridicat la 653 coroane (9 coroane mai mult) creditul ungar se urcase la 771 cor., şi numai la ştirea de­spre îmbolnăvirea monarchului a scăzut la 768 coroane (13 mai mult) iar renta un­gară la 94 cor. (luni, mai mult). Indenpedenţii estremi şi pactul, «a Nap», organul estremilor independişti, zice într’un articol intitulat «Cuie de coştiug»: «Astăzi Încă nu ne răsvrâtim, astăzi încă

Next