Gazeta Transilvaniei, octombrie 1908 (Anul 71, nr. 216-241)

1908-10-14 / nr. 227

Din causa sfintei sărbători de Marţi, ziarul nu va apare pănă Miercuri sara. „îndărăt nu mai putem merge!?” Nimic nu dovedeşte mai mult de ce puţină capacitate de a guverna dispune rassa maghiară de la putere, decât vecinicile încercări aie bărbaţi­lor politici maghiari de-a face teoria despotismului lor faţă cu popoarele de altă limbă din ţară şi a rezolva, pe calea teoretică a concluziunilor ba­zate pe nişte premise trase de păr şi arbitrare, marele proces ce de sute de ani decurge mai ales între Români şi Maghiari. Hârtia le sufere toate şi e uşor de pildă pentru un oarecare Réz Mi­hály să desfăşure în coloanele lui „Pesti Napló“ (nr. 256 dela 25 Oct. a. c.) teoria sa, cu ajutorul căreia vrea s’ajungă la conclusiunea, că legea na­ţionalităţilor nu trebue să fie execu­tată, ci cassată,de unde urmează, că Maghiarii n’au să se împrietinească nicidecum cu idea de a lega frăţie­tate cu aşa numiţii moderaţi români, ci trebue sa respingă a­limine toate propunerile acestora ca periculoase principiului pe care se basează sta­tul naţional unitar şi indivizibil ma­ghiar. E interesant să vedem cum nu­mitul politician apreciază idea împrie­­tinirei cu Românii moderaţi, ce o nu­tresc în optimismul lor şi unii Ma­ghiari, cari „găsesc reţeta pentru în­florirea Ungariei în aceea ca faţă cu Austriacii cei răi să se întoarcă la bunii Români“. Iată ce zice între al­tele acest politician maghiar teorist în „Pesti Napló“. »Fără îndoială, că între Români se află și indivizi cu cugetare foarte mode­rată, cari nu numai din motiv tactic — din punctul de vedere al reformei dreptu­lui electoral — doresc politica moderată. Dar de ce o doresc? De aceea, fiind­că nu se simt destul de tari. Nici­odată o rassa nu sufere supremaţia celeilalte din alt motiv, decât de aceea fiindcă nu simte în sine destulă putere de a se libera de sub ea. Nici că se poate altfel , aceasta ur­mează de sine din psichologia conştiinţei de sine a rassei«. »Românii moderaţi pretind executa­rea legii naţionalităţilor. Iată deci că şi pe ei îi însufleţesc aspiraţiuni de rassă, şi ei îşi pun ca ţintă validitatea politică a na­ţionalităţilor. Ce fel de bază principială e aceea care îi va susţinea în urmărirea mo­derată a acestei ţinte? Aici nu e princi­piu, e numai oportunitate, nu e între ei principiu contrazicător, ci numai nuanţă. »Dacă cineva stă pe baza unităţii sta­tului maghiar , are un punct de vedere principial. Dacă cineva doreşte validitatea naţionalităţilor, dorinţa lui loveşte în uni­tatea statului maghiar, dar nu i­ se poate denega că ar sta pe o bază principială. Unul se simte ca cetăţean al statului ma­ghiar şi doreşte ca ori­ce alt punct de ve­dere să fie subordinat acestuia, aparţină el unui individ sau unei rasse Celălalt se simte ca fiu al unei naţionalităţi şi luptă pentru interesele acesteia chiar şi atunci când aceasta loveşte în interesele sta­tului«. »Dar acela, care nu vrea să stea pe bazele statului unitar şi indivizibil ma­ghiar , care pretinde pentru naţionalităţi drepturi, ca pentru nişte individualităţi deosebite, acela poate fi moderat, poate fi politician de bun simţ, dar se deosebeşte de duşmanii declaraţi ai statului maghiar — poate iu conştiu poate fără voie — nu­mai prin nuanţă, fiindcă punctul lui de pornire nu e statul maghiar, ci singuratica naţionalitate.« »Şi dacă cineva recunoaşte dreptul de existenţă al naţionalităţilor ca indivi­dualităţi politice organizate ; dacă doreşte ca aceste organizaţiuni distrugătoare de stat încă să mai fie şi întărite , atunci poli­tica lui de naţionalitate poate să fie mo­derată numai din punct de vedere opor­tun, nu însă din principiu.« »Atunci singurul argument al mode­raţilor faţă cu extremi poate fi numai acela, că Românii nu sunt încă destul de tari, pentru o politică extremă«... »Dacă însă singurul argument al moderaţilor faţă cu extremii este slăbiciu­nea Românilor, ar însemna să nimicim acel argument, dacă statul maghiar prin executarea legei naţionalităţilor i-ar face pe Români mult mai tari, mult mai peri­culoşi decât sunt azi. Noi înşişi am face să dispară aceea presupunere, pe care şi-au bazat politica, noi înşişi am schimba rapor­turile de putere astfel, încât punctul de pornire al politicei lor să nu mai fie ade­vărat; noi înşişi am nimici premisele, noi înşişi am distruge baza pe care ei ar pu­tea să continue politica moderată naţiona­listă. Ei argumentează pe aderenţii lor; noi i-am face tari, ca moderaţii să nu mai aibă dreptate. Executarea programului partidului român moderat e cel mai sigur mijloc de a face ca pe viitor un partid moderat român să fie cu totul imposibil...« Aceasta e logica pe care să în­temeiază politica violentă anti-mode­­rată şi anti-română a lui Réz Mihály: să nu le dăm degetul, că ne vor cere mâna întreagă, şi spre a ne feri de aşa ceva să nu le dăm nimic, să-i cutropim ori să-i ştergem de pe faţa pământului! Nimic mai simplu şi mai comod pentru înclinările despotice ale ele­mentului dominant. La un lucru însă nu s’a gândit politicianul lui „P. Napló“, raportul de putere dintre Români şi Unguri, sau mai bine zis dintre Unguri şi naţionalităţi nu să deose­beşte aşa de mult. Dacă de exemplu să susţine că Românii nu s’ar simţi destul de tari de a face o politică extremă pe toată linia, nu mai puţin se poate afirma de altă parte, că nici Maghiarii nu sunt destul de tari spre a duce la sfârşit o politică fa­tală, ce o poartă fără de nici un rezultat real durabil de atâte decenii contra naţionalităţilor şi pentru care, în conştiinţa slăbiciunei lor, calcă la picioare cele mai sfinte principii ale existenţei lor naţionale, precum prin­cipiile de libertate şi independenţă şi sunt gata a se face şi să şi fac, cum vedem, chiar uneltele politicei austri­­ace numai să se poată ţinea la guvern. Pe lângă altele autorul articolului amintit despre naţionalităţi să mai preface a fi om cu bune sentimente faţă de naţionalităţi şi că numai lo­gica strânsă a intereselor de exis­tenţă ale statului l’ar sili să fie con­trar hotărât părerei acelora cari zic că Maghiarii trebue să trateze pe na­ţionalităţi ca pe buni prietini nu ca pe inimicii lor. Intr’o privinţă sinceritatea lui e mai de preferit decât fariseismul celor din tabera lui Apponyi. Cu naivitate zice autorul într’un loc, numai pe aceia îi privim de amici ai noştri cari nu pretind validitatea naţionalităţei ca a unei unităţi orga­nizate politice. Aceia cari doresc în adevăr şi sincer consolidarea naţionalităţilor ca unităţi politice nu pot decât să a­­proabe vederile şi tactica politică re­comandată de scriitorul articolului din „P. Napló“, care poate contribui prin reacţiunea ce-o va produce nu­mai la grăbirea procesului de desvol­­tare, pe care Maghiarii nu vor avea­­ nici­odată puterea de a-i suprima ori­­ ce ar face, de ar urma chiar inmediat­­ sfatului lui Réz Mihály şi-ar cassa cu totul legea naţionalităţilor. ANUL LXXI Telefon: Nr. 226. a GAZETA apare . AWÎSBlt'filB peuiru­ AUSlTO-U.W! Pe un an *24 cor., p® ^nov *x a 12 cor., pe trei luni fi cor. BJ-rll de Duminecă 4 cor. pa «r Pentru România şi străinăta.^. Pe un aji 40 franci, pe şaae luni 20 ir., pe trei luni 10 ir M-r­i de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. An­Gn­amcMl pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare feftigul Inului Nr. 30. etugiia I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe șase luni 12 cor., pe trei luni fi cor. — Un esenv plar 10 bani. — Atât abona­mentele, căi, oi înserțiimiL­e, se plăti înainte ttKUACTlUXEA, âiifflimstntiMEa si TipmBa Siastiv, piața mare ar. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori netrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit.. In­serate s® primesc la Adm­iniatruţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : în Viena la M. Dukes Nachf., Nux. Augonf­eld & Emeric Lea­ner. Heinrich Schalek. A.. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik. în Budapesta la A. V. Gotber­­ger. Ekstein Bernat, Iuliu Le­opold (VII Erzsébet-körút). Preţul Inserţiunilor: o sori© flarmond pe o coloană 1­0 bani pentru o publicare. Publicări raai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina 8-a o serie 20 bani. Nr. în­ Braşov, Lumi-Marţi 14 (27) Octomvrie 1908. „îndărăt nu mai putem merge“, esclamă autorul articolului. Înţelegem că v-aţi prea hazardat, prea v’aţi deo­­chiat. Dar credeţi oare că de hatârul vostru şi ca să puteţi merge voi îna­inte pe calea prăpăstioasă a politicei voastre, se va opri în loc desvoltarea firească a naţionalităţilor? Ar fi timpul să nu vă mai faceţi de râs cu astfel de teorii înaintea pu­blicităţii veacului al XX-lea. Din delegaţiuni- Delegaţiunea austriacă a adoptat Sâmbătă creditul pentru Bosnia şi Herţegovina. In decursul desbaterei de­putatul Kramar a cerut să se arate Ser­biei condescedenţă şi să li­ se deschidă prin tarife de cale ferată cafea prin Bosnia şi Adriatica. Oratorul a arătat necesitatea de a se acorda Bosniei şi Herţegovinei repre­zentarea­­în ambele delegaţiuni pentru a lua parte la deliberările intereselor comune ale monarchiei. Ministrul Burian a decla­rat că nu poate să dea încă detalii ulte­rioare despre instituţiunile constituţionale ale Bosniei, ale căror principii temeinice sunt fixate în proclamarea împăratului, de­oare­ce ambele guverne, precum şi celelalte or­gane competente vor fi socotite că au ani­mozitate în contra Sârbilor. Se va avea bunăvoinţă şi sprijin pentru toată popula­­ţiunea. In ce priveşte temerile privitoare la luptele electorale, ministrul crede că se­­paraţiunea confesiunilor şi curiilor va îm­­pedeca din contră luptele electorale. Delegaţiunea ungară a adoptat Sâm­bătă budgetul războiului şi a votat creditul pentru provinciile ocupate, terminând ast­fel lucrările sale. Un comunicat cu privire la negocie­rile aUStro-turce. Biroul de corespondenţă află din Budapesta următoarele : »Ştirile din Constantinopol, privitoare la negocie­rile austro-turce, nu erau defavorabile zi­lele acestea. Sub această impresiune, era de aşteptat că ele vor reuşi în curând. După informaţiuni recente, oare­cari difi­cultăţi ar fi luat naştere din partea Tur­ciei. Austro-Ungaria va ţinea ferm şi în viitor la buna idee a unei înţelegeri cu Tur­cia şi aşteaptă rezultatul final, deoarece un acord între Austro-Ungaria şi Turcia ar putea nu numai să influenţeze în mod favorabil negocierile paralele turco-bulgare, dar şi pentru că un atare acord ar fi pro­priu să favorizeze, în mod esenţial, ideea conferinţei la care toate puterile aderă în principiu­. Bulgaria şi negocierile cu Turcia. — Agenţia telegrafică bulgară desminte şti­rea publicată de ziare, după care negocie­rile începute între Sofia şi Constantinopol ar fi fost rupte, deoarece n’a fost între Bulgaria şi Poartă nici o negociaţiune ofi­cială, nu poate fi vorba de o ruptură în­tre ambele guverne. Spre a se conforma dorinţelor ambelor popoare, guvernul bul­gar a permis o încercare d­e înţelegere directă şi doi delegaţi au plecat la Con­stantinopole spre a căuta un mijloc de în­ţelegere directă; delegaţii isprăvind misiu­nea lor, s’au reîntors Sâmbătă dim. După ce guvernul va studia raportul făcut da delegaţi, se va ocupa de posibilitatea unei înţelegeri. Prin urmare, toate ştirile alar­mante puse în circulaţie cu acest prilej, sunt absolut fără temeiu. Din Budapesta. — Vineri, în 23 Oct. n. 1908. Presiunea guvernului asupra Coroanei. — Nu este judecătorie neinfluinţată în Ungaria. — „Reforma electorală şi viitorul maghiarismului“. — Partidul „poporal“ se „capacitează“. — Excelenţa Sa înşală, şi apoi pleacă la vilegiatură în străinătate. — Celui ce cunoaşte sforţările, ce le face stăpânirea de azi, ca să scape de obli­­gământul punctului al 8-lea din pactul în­cheiat cu Coroana, în care punct se cere, ca realizarea reformei electorale să se în­tâmple pe baze cel puţin aşa de largi, ca cele prevăzute de planul lui Kristoffi­­, zic celui ce cunoaşte aceste sforţări nu i se va părea neverosimil, că guvernul de azi a încercat să presioneze­ asupra Co­roanei atât cu ocaziunea anexiunei ţărilor ocupate, cât şi cu promisiunea de a spori contingentul militar. Maşina de desminţiri, semioficiosul »Bud. Tudósító« desminte şi de data asta, dar cine-i mai poate crede pe cuvânt, când mai eri­ alaltăeri scria, că proiectul lui An­­drassy întruneşte deja toate condiţiunile pentru a putea fi prezentat dietei, iar azi se ştie că abia alaltăeri, Miercuri în 21, a prezentat Andrassy Majestăţîi Sale proiec­tul, şi că Domnitorul şi-a rezervat drep­tul de a-şi spune cuvântul peste câteva zile. — In fine s’a aflat între juzii de Cu­rie unul, care a avut atâta curaj civic să spună ceeace de mult ştiam, de mult sim­­ţiam: că magistratura (judecătoriile) în Un­garia este inf­uinţată de cei dela putere. Acest­­ bărbat este judele de Curie Carol Grecscik, care, presidând la aduna­rea de la congresul regnicolar al juzilor şi procurorilor, a zis, cu multă competinţă, următoarele : »Principiul mare al indepen­denţei judecătorului încă nici azi nu este realizat. Trebue să ne creăm independenţă. Judecătorul trebue să fie independent şi de puterea statului. Unica garanţă a li­bertăţii individuale şi politice a cetăţea­nului este independenţa magistraturii. Pu­terea judecătorească nu este iertat să fie subordinată puterii de stat. Feliul de azi al înaintării în oficiile judecătoriei atinge păgubitor independenţa judecătorească. So­cietatea regnicolară a juzilor şi procuro­rilor nu abzice de independenţa desăvâr­şită şi neţărmurită a magistraturii. Avan­sarea automatică este principala condiţie pentru independenţa judecătoriilor. Trebue realizate toate garanţiile autonomiei pen­tru corpul judecătoresc. Trebue restituit statutul separat de plătire a judecătorilor. Cu un cuvânt trebue să se facă totul pen­tru a crea independenţa absolută a magi­straturii, pentru că magistratura ungară să poată fi ceea ce trebue să fie: apără­toarea libertăţilor.­­ Foile litografiate de azi aduc şti­rea despre apariţiunea unei broşuri sub titlul „Reforma electorală şi viitorul ma­ghiarismului“, în care trei politici­eni (Jăszi O., Râcz Gy. şi Zigany Z.), arată­­acum în ultima oră a luptei pentru vo­tul universal secret«, că nu-i adevărat ceea ce susţine guvernul, că pentru susţi­nerea »eghemoniei maghiare« şi a »uni­tăţii statului naţional« ar fi lipsă de votul plural şi votarea pe faţă, ci că aceasta o face guvernul numai pentru apărarea unor interese de clasă. Spun mai departe litografiatele, că în aceasta broșură e arătat cu dovezi necon­testabile luate din statistică, că argumen­tele ce le aduce guvernul împotriva votu­lui universal sunt lipsite de orice bază. Punctul de pornire al autorilor e, că dacă

Next