Gazeta Transilvaniei, octombrie 1909 (Anul 72, nr. 211-235)

1909-10-14 / nr. 222

Pagina 2, nună, dar la tot cazul cea mai sem­nificativă şi mai mult spunătoare. Cununa era împletită din foi de ste­­jar, foaia care reprezenta steagul de azi al Românului din această ţară, foaia care tălmăceşte bucuria şi du­rerea, tăria şi viaţa, scutul şi nădej­dea lui. Şi foile din cari era făcută cununa erau rupte din puternicul ste­­jar din grădina vlădicească, unde s-au adăpostit marii vlădici ai trecutului, cari toţi păstorit-au alături cu vlădi­cii Sibiiului, ca un păstor peste o turmă. In mijlocul cununii era o mică cutioară şi în ea două petricele, una fărâmă din peatra de pe Câmpul Li­bertăţii, alta din Crucea lui Iancu, de pe dealul viilor — sfărâmate anul trecut de mani sacrilege — prinse în mod măestrit în mijlocul cununii, ca două simboale ale eroicelor timpuri trecute. Amândouă aceste fărâmi de petre se înfăţişau ca nişte isvoare de nemuritoare însufleţire, sămânată în marile vremi de odinioară în preajma Blajului. Din muţenia lor răsărea parcă glasul de aramă a! lui Bărnuţiu, cuvântul profetic al lui Şaguna şi gestul eroic al lui Iancu. Va fi tre­sărit poate la vederea acestor petri­­cele atins de sfântă înfiorare sufletul tuturor acelora, cari, contopiţi fiind în acele clipe de sărbătoare în căsuţa vecinică a osămintelor lui Şaguna cu sufletul acestuia , vor fi văzut în toată fiinţa sa vie pe nemuritorul arhiereu. Şi-n jurul cununii o pantlică tri­coloră completa tăria şi mândreţea acestei cununi. Acest tricolor avea aspectul ca şi cum ar fi o mică ră­măşiţă din acele flamuri, ce fluturau mândre în vremile de premenire, când la umbra lor se făceau jurămintele de credinţă şi iubire faţă de neam, de tron şi patrie — din partea ne­sfârşitului povor românesc. Această cunună, drept cea mai fidelă espresiune a tinerimei blăjene, s-a dat spre păstrare preotului din Răşinari pe lângă încredinţarea, că foile de stejar de se vor veştezi, va rămânea totuşi mereu verde stejarul vecinic, care a ocrotit, ocroteşte şi va ocroti pe Român şi că cele două petricele nu vor pierde niciodată din ele simbolul ce-l păstrează, iar pan­­tlica tricoloră de va fi luată de cineva va fi înlocuită de spiritul vecinic viu a lui Şaguna, care şi-a purtat luptele mereu sub umbra astorfei de colori. Cam la un ceas după depunerea acestei cununi, jandarmii au pătruns în criptă şi au luat pantlica. Nu vreau să fiu banal, calificând iarăşi astfel de fapte. Au luat şi pan­­lica de acolo, dar a rămas totuşi neatinsă în sufletele celor ce au pus , şi de acolo n-o vor­­putea lua decât atunci, când aceste suflete nu vor mai fi, ceia ce însemnează că niciodată... A fost odată un Donquisotte şi acela s-a bătut cu morile de vânt.. Depunând cununa delegaţia tine­rimii din Blaj şi-a făcut datoria. Cei patru delegaţi s au dus, au văzut şi s-au închinat. Mai mult n-au dorit şi cei cu cari s-au întâlnit s-au îngrijit, ca să nu tulbure cu prea multă dra­goste trecătoare şi poate numai de ocazie — gândurile lor. Când e che­mat cineva să-şi facă datoria şi simte că trebue s-o împlinească atunci îm­plinirea ei se face mai uşor şi mai răuşit în taină, sub vălul admiraţiei statornice, decât în mijloc de glasuri nelămurite sau de sunete neplăcute. In felul acesta şi-a împlinit şi tine­rimea blăjană misiunea, egală cu o datorie, care pentru un om conştia de sine şi înţelegător de fapta, ce are s-o facă, nu formează nici­odată obiect de lux sau de ambiţie goală, sau în fine de înălţare nemeritată , ci mij­locul cel mai bine ales, pentru reali­zarea unui gând ideal. G A Z fa T A T K A NSILV ArN I K I. Nr. 223.—1909 Conflictul de la universitatea din Cer­năuţi a luat o formă acută. Societăţile stu­denţeşti »Dacia*, »Bucovina*, »Junimea* şi »Academia ortodoxă* protestează în con­tra cursului istoriei române în limba ger­mană predat de către profesorul Milkovici şi ameninţă cu greva generală dacă nu se va ţine seamă de cererile lor. Decanul fa­­cultăţei a primit o deputaţiune de trei stu­denţi români, cari i-au expus cererea lor. Decanul a promis că va interveni în fa­vorul lor. Studenţii români se bucură de spri­jinul studenţilor poloni şi ruteni, cari au şi ei doleanţele lor naţionale, preferate, calambururile şi jocurile de cu­vinte, scrisul şi funcţile sociale, toate au fost observate. Din acest enorm travaliu a eşit ceea ce a făcut pe Lombroso sa fie combătut, constatare de care amintirăm mai sus : delicvenţa nu e ceva extraor­dinar, e ceva normal. Şi fiind aşa, delic­ventul nu e aşa de izolat în familia umană : el e rudă cu prostituata, tot aşa de lipsită de pudoare şi sens moral, e rudă cu toţi excentricii cari au sau o ipertrofie a sensului moral sau o atrofie complectă, e rudă cu omul de geniu, care e şi el un degenerat, uneori cu o ascen­denţă ereditară ca şi criminalul, e rudă cu omul de talent, e rudă cu întreaga omenire. Dar ar trebui articole nenumărate ca să arătăm consecinţele juridice şi so­ciale cari se pot trage din această operă enormă; cadrul unui articol de ziar ne opreşte aci. Moartea lui Lombroso va fi regretată până şi de vrăşmaşii lui, căci graţie lui foarte mulţi şi au creiat un nume, va fi regretată însă de toată Umanitatea, care a văzut în el pe procurorul unei justiţii mai drepte şi a unei omeniri mai bune. L par­e să ne apucăm de o muncă îndru­mătoare spre bine în conformitate cu pu­terile noastre... Noul cabinet sârbesc. Noul cabinet a fost format din vechii radicali sub presi­­denţia lui Passiei. Ceilalţi miniştri sunt: Milovanovici la externe, Liuba Iovanovici interne, Protici finanţe. Junii radicali sunt: Zonjovici la culte, Timitijevici la justiţie, Prodanovici la comerţ, Vulovici lucrări publice şi colonel Marinovici la răsboi, Andrassy la guvern, cu sprijinul kos­­suthiştilor. »N. Fr. Presse« are informaţia că s a făcut în partidul independist o gru­pare, gata a susţinea planul lui Andrassy. Această grupare nu vrea să asculte pe lusti, care crede că, fie şi după mai multe alegeri şi disperări, tot vor isbuti a că­păta banca autonomă, şi nu vrea să arunce ţeava în tulburările, ce ar izbucni sub un guvern imparlamnetar. Deci s-a adus la cunoştinţa Coroanei, că dacă ar însărcina pe Andrassy să facă un minister, pe baza unui program care ar cuprinde concesiuni militare pentru Ungaria, o parte însemnată din partidul neatârnărei l-ar sprijini. S ar face o coaliţie între 67-işti şi elementele moderate ale 48-iştilor, sau chiar o fuziune. Totodată s ar fi ajuns şi la altă în­ţelegere . Coroana ar primi ca ministerul să aibă în program că se va putea cere prelungirea băncii comune numai dacă se va ajunge mai întâi la înţelegere în pri­vinţa plăţei în aur a biletelor, la cerere. »DrapelUl« scrie în cursul şedinţelor de la congres: ...Deşi nu putem încă arunca o privire asupra întregei lucrări, ceea ce ne rezer­văm pentru un număr viitor, avem să constatăm o însemnată creştere a intere­sului faţă de afacerile noastre naţionala­­bisericeşti, atât în marele public, cât şi în deosebi la deputaţii congresuali. Multe s’ar fi putut face la noi mai de cu vreme şi cu mult mai uşor decât astăzi, dacă nu eram atât de indolenţi şi nepăsători. Ei, dar nu le-am făcut! Ne-a plăcut să declamăm, să toastăm, să ne preamărim reciproc, să aspirăm la măriri, la titluri şi ranguri, dar când a fost vorba de a face, de-a munci, de a pune umerii laolaltă, am dat în lături! Am făcut chiar numai atât, ca să apară că facem ceva şi am fost buni bucuroşi dacă am putut găsi câte-un chiţibuş pentru a putea pune vina pe alţii, dacă nu făceam ce se aştepta de la noi să facem. Am lucrat puţinul ce am lucrat mai mult pentru ochii lumei, ca tocmai să nu se poată zice, că nu facem nimic, dar despre o concepţie mai mare, despre o îndrumare spre muncă pozitivă n’a prea fost vorbă. Acum pare că bate şi la noi un vânt nou. Concepţii mai reale se ivesc. Pluti­torii din nori se coboară şi par­ a căuta teren sigur pentru lucrarea lor. Începem să pricepem puizaţiile vieţii reale, să în­ţelegem trebuinţele ei şi­­ lucrul princi- Bursa Andrem Şaguna înfiinţată de »Liga Culturală« cu prilejul comemorărei Marelui Mitropolit. I. Art. 1. — Liga Culturală institue o bursă, care va pur­ta numele Mitro­politului Şaguna. Art. 2. — Bursa se va da unui absolvent de seminar din Ardeal şi Ungaria fără deosebire de confe­siune. Art. 3. — Ea va consta din 100 lei pe lună, serviţi timp de trei ani de zile. 1 Dintre aceşti ani, unul (cel din­­tâiiu) va fi întrebuinţat la Bucureşti, urmând cursurile facultâţei de teolo­gie şi facultâţei de litere. Al doilea an la o facultate de teologie catolică sau protestantă în Germania, iar al treilea la o înaltă şcoală de teologie din Orient (Grecia sau Rusia) avân­­du-se în vedere studiile de istorie bi­sericească, ce se pot face acolo. Art. 4. — Terminul de 3 ani nu poate fi prelungit în nici un caz. Art. 5. — Pentru călătorii se pot acorda, dacă se va găsi cu cale, des­păgubire. Art. 6. — Bursierii se îndatoresc a prezenta la sfârşitul celor 3 ani de studiu o culegere de documente sau o lucrare privitoare la istoria biseri­cească a Românilor de sub coroana Habsburgica fără deosebire de confe­siune şi fără a l­i­ se da câtuşi de pu­ţin un colorit polemic confesional. II. Art. 7. — Bursa se capătă prin concurs, care se va ţine în ziua de 3 Maiu­st. V, în amintirea manifes­tării naţionale româneşti, în care Şa­guna a luat parte împreună cu tova­răşul său arhiereu, episcop al Româ­nilor uniţi şi având în vedere scopu­rile sfinte şi singure hotărâtoare ale neamului. Art. 8. — Concursul se va trece înaintea unui profesor delegat de Mi­tropolia Românilor ortodoxi, a unui profesor delegat de Mitropolia Româ­nilor uniţi şi a unui cleric din Ardeal, pe care îl va designa comitetul cen­tral al Ligii. Concursul se va ţine alternativ la Sibiiu şi la Blaj, începând cu cel dintâiu oraş. Ministrul de interne dăduse ordin poliţiei, ca sub nici un cuvânt să nu per­mită prezenţa fotografilor — profesionişti sau amatori. Un strein, care scăpase vigilenţei de­tectivilor, îşi îndreptase aparatul de foto­grafiat spre Ţar, în momentul eşirei aces­tuia din gară, împăratul a pălit şi a înce­put să tremure. Streinul a fost arestat. La interoga­toriul ce i­ s-a luat, s-a stabilit că e un inofensiv sportsman englez In acest moment se afla arestaţi la Racconi şi 500 persoane. Ca totdeauna la astfel de vizite o grindină de decoraţii a căzut pe piepturile dignitarilor italieni şi ruşi. Măsuri de pază la vizita Ţarului, trimişii marelor ziare europene şi americane, au fost chemaţi şi cercetaţi la petiţie în patru rânduri. De fiecare dată li­ s-a cerut să-şi prezinte actele de iden­titate, care au fost supuse unui minuţios examen. La sosirea Ţarului, gazetarii au fost ţinuţi la o depărtare de 30 paşi de tră­sura de gară, în care s-a urcat Ţarul spre a merge de la gară la castel. Oraşul Turin e pustiu, mai biu vezi ţipenie de om. La rare intervale şi in puncte răsleţe se mai aude câte un: »Tră­­iască Rusia*! »Trăiască țarul*­­ care mai dă o notă de viaţă monotoniei lugubre şi tăcerei mormântale, ce domneşte pretu­tindeni. Tot drumul dela Turin la Bacconigi e ocupat milităreşte. Pe linia ferată, la fiece trei metri se află aşezat un post mi­litar. — Orchestra care sub conducerea lui Mascagni a luat parte la concertul de a­­seară, a fost obiectul unei deosebite su­­praveghieri din partea poliţiei. STIHÎLE ZILEI. — 18 Octomvrie v. Semnale vremii. (Se petrece în faţa bisericei sf. Nicolae din Braşov, unde se slujeşte parastasul pentru Şaguna). A. : Mare om Şaguna, frate, singurul care a întrunit toate voturile obştei ro­mâneşti. Nici­ un act Român n-a fost săr­bătorit în toate provinciile româneşti! B. (doctor în drept): N-am auzit pan­­amu ghespre iei, ţucuche, da trabă să şi boastă om ghe rânduiala ! Sărbătorirea d-lui profesor Teclu. Din incidentul aniversarei a 70-a a naşterei distinsului chimist român, d-l profesor Ni­colae Teclu, membru al Academiei române, s-au expediat din Braşov jubilantului nu­meroase telegrame de felicitare. Din par­tea biroului Reuniunei rom. de gimnas­tică şi cântări s-a trimis următoarea te­legramă: Distinsului infiinţăto­r al secţiunei de gimnastică a »Reuniunei române de cântări« şi eruditului învăţat Român, oma­giale felicitări. Redacţia »Gazetei« a adresat jubi­lantului următoarea telegramă: »Gazeta de 72 de ani salută căldu­ros pe colaboratorul şi prietinul vechi al ei, ajuns aproape de aceiaş vârstă, puru­rea senin şi laborios. D­l G. Miile scrie cu ocazia serbări­lor jubilare, la cari a luat, parte: »Dacă ar fi un sfat de dat oamenilor noştri po­litici — le-aşi spune să meargă cât mai des peste munţi. Dacă nu sufletele lor a mai rămas încă o parte sănătoasă, ei s-ar putea regenera. Pilda fraţilor lor de a­­celaşi neam, dar despărţiţi de ei ca cetă­ţeni ai altui stat, le-ar putea insufla mult şi multe le-ar şopti în chip tainic, care le este menirea lor de conducători ai unei ţări libere. Şi i-aşi mai sfătui să meargă la ţară, n-au nevoe să se ducă prea de­parte. E de ajuns să ajungă la Sălişte ori la Răşinari, comune ţărăneşti de Români. Ei ar învăţa ce poate poporul român, cum este capabil şi de a se lumina şi de a fi econom şi de a deveni cetăţean con­ştient al unei naţiuni. Le-ar fi poate ru­şine de faptul că au lăsat şi că lasă în părăsire pe cele şapte milioane de ţărani români zişi liberi, dar dacă ei mai sunt capabili de sentimentul ruşinei, este cu pu­tinţă ca să înveţe ce au de făcut pentru a-i ridica pe viitor cel puţin la nivelul ce­lor de peste munţi«. »Memorial Roumain« broşura d-lui n. Iorga, pe care o făcusem cunoscută ceti­torilor noştri înainte de aceasta cu două săptămâni, a apărut zilele trecute şi se împarte la toţi aceia cărora a fost me­nită. Bustul lui Şaguna, în mausoleul din Resinar este opera sculptorului bucureş­­tean Fr. Storck, şi este de-o asemănare cum rar se mai găseşte. , Noul pod peste Dunăre Guvernul ro­mân se ocupă de chestia construirei unui nou pod peste Dunăre, fără a se fi luat vre-o hotărâre, dacă statul va fi angajat la construirea acelui pod. Pentru studia­rea chestiunei a fost numită o com­isiune compusă din d-nii general Nazlumoff, şe­ful statului major al armatei bulgare, Morioff, directorul general al căilor ferate bulgare şi Sarafoff, deputat, din partea Bulgariei şi d-nii general Crăiniceanu, şe­ful marelui stat major al armatei române, Anghel Salignyi, directorul căilor de co­municaţie pe apă şi Al. Cottescu, directo­rul general al căilor ferate române, din partea României. Delegaţii bulgare au sosit eri în Bucureşti, iar azi se va ţinea prima şedinţă a acelei comisiuni, încrucişare de rassă. Se pare că mu­taţii şi inestiţii, corcituri de Albi cu Negri sau cu Piei roşii, dacă sunt bărba­ţi, întru-

Next