Gazeta Transilvaniei, decembrie 1909 (Anul 72, nr. 259-283)

1909-12-08 / nr. 265

Sindicatul pressei române. »Aderând la hotărârea, luată la Arad, de a­­ se înfiinţa un sindicat al pressei române­­ şi gazetarii români cari n-au putut fi de­­ faţă la consfătuire,­­ sindicatul pressei române se consideră înfiinţat. Au fost admişi ca membri activi : 1. Sever Bocu. 2. Lucian Bolcaş. 3. Dr. Vaier Branisce. 4. Victor Branisce. 5. Aurel Ciato. 6. Dr. Sever Dan 7. Aurel C. Domşa. 8. Mihail Gaşpar. 9. Octavian Goga. 10. Silvestru Moldovan. 11. Ioan Montani. 12. Ioan Moţa. 13. Vasile C. Osvadă. 14. Teodor Făcăţianu. 15. Ghiţă Pop. 16. Iosif Şchiopul. 17. Dr. Dionizie Stoica. 18. George Stoica. Constituirea sindicatului. Preşedinte : Octavian Goga. Vice-preşedinte : Sever Bocu. Secretar: Iosif Şchiopul. Membri în comitet: Lucian Bolca. Dr. Vaier Branisce, Dr. Sever Dan, Sil­vestru Moldovan, Ioan Montani, Ghiţă Pop, Dr. Dionizie Stoica. Comitetul a fost însărcinat cu alcă­tuirea statutelor, cari, după aprobarea lor, din partea membrilor sindicatului, vor fi înaintate ministerului de interne pentru a fi aprobate.«* Un anunţ de felul acesta vor publica toate ziarele româneşti, şi-l vor însoţi care de care cu rânduri mai însufleţite. E vorba doar de noi înşine şi e vremea să vorbim odată şi noi despre noi gazetarii, — să vorbim frumos — că prea multă vreme trăiam unii la Arad, alţii la Sibiiu, la Braşov, la Budapesta, sau în altă parte, parcă n-am fi cu toţii în aceiaşi ţeară, în slujba a­­celuiaşi neam şi — direct sau indirect — aceluiaş partid, ci parcă am trăi în tot atâtea teritorii băştinaşe sau anexe ale­­ Coroanei sfântului Ştefan ! In forma în­­ care s-a proiectat de mult încă de d­l Em. Ungureanu, dacă va »binevoi« să permită guvernul, sau in orice altă formă, dacă vom fi siliţi a ne lua refugiul la căi lă­turalnice , sindicatul ne va aduce în sfârşit mai aproape, va crea un aer de familiaritate, de frăţie, între colegii de aceiaşi soarte. Ba, pentru viitorul mai în­depărtat sperăm că prin sindicat se va face şi o cuminte împărţire a muncii, pe urma căreia cetitorii nu mai vor profita, iar noi gazetarii vom fi cruţaţi de zadarnice ri­sipe ale forţelor noastre. »Muzica viito­rului«, vor zice optimiştii noştri cu pre­tenţii de a fi »iniţiaţi« în viaţa »internă« a gazetarilor români — da, a viitorului, dar să nu zâmbiţi, a viitorului apropiat. Acestea-s cuvintele noastre, însufleţiţi suntem şi noi, dar nu cre­dem de cuviinţă a vorbi prea mult despre noi. Din asta, din însufleţire, putea trăi generaţia de gazetari şi cetitori din 1848 —67, dar de la gazetarii de azi lumea aş­teaptă multe. Persoana gazetarului dis­pare tot mai mult, pentru a da loc de manifestare activităţii sale. Frumoasele serbări gazetăreşti de la Arad, nu se puteau eterniza mai serios decât prin înfiinţarea sindicatului preasei române!* Am zis, că nu e cuviincios să vorbim prea mult despre noi. Adevărat. E mai cuviincios sa vorbească despre noi »pu­blicul«, mecenaţii. Rândul e al lor. Ca un apropos, cetim în »Gaz. de Duminecă« din Şimleu, în notele de drum ale lui Sandu Arginteanu. »In Vineria l-am găsit pe d-1 Dr. Mihu tocmai la masă. — Iţi e tare soacra, se vede. — Poate să fie dar n-o cunosc încă­ d-ie Mihu. S-a interesat mai ales de constituirea­­ gazetarilor şi-mi spunea, că dacă nu ’nce­­peam noi, avea dânsul un plan pentru­­ iarna aceasta. N-a voit să mi-l descopere, dar m-a autorizat să le spun tovarăşilor, că dacă nu va succede planul nostru, dân­sul ştie posibilitatea de a face un lu­cru foarte bun în direcţia aceasta, fără de a avea calamităţi cu neprietenii noştri. D-l Dr. Ioan Mihu apreciază impor­tanţa asigurării sorţii gazetarilor noştri. Pentru interesul ce ni-l poartă nouă, cauzei noastre şi peste tot cauzei româneşti , îi aduc cele mai calde mulţumite, în nu­mele tovarăşilor mei. Trăiască «1­1 Dr. Mihu !« FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Scrisoarea Din cam­­piu! unui trubadur mai puţin modern. O ! e al meu păcatul, cu lira sfărâmată De mai încerc pe strune să cânt ca altădată, Să simt cum picurarea-i de cântec măestrit M’adoarme lin, cum numai atunci m-a a­­dormit. Atunci... o­ lume plină de cântec şi visări Podiş imens de aur zvârlit pe ’ntins de­­mări. Menit să legi visarea de-o lume siderală Scăldată în iluzii şi-n vrajă ideală.. Atunci... scânteie de-aur, pe cer Încremenită, Prin ropotul de clipe tot mai întinerită! Lumină ’n care însu­mi menit sunt ca să­­cânt Grăire dând ideii şi gândului avânt! Ca alergând în faţa închipuirii mele *) Aceste versuri sunt scrise de-un suflet foarte tinăr — Afred M. Scrisorile, fiind adresa incompletă — d-soarele R. — au rătăcit pe la noi, şi noi în loc să dăm un anunţ la „locale“, despre obiecte perdute, credem că vom găsi mai curând pe proprietarul lor, publicându-le întregi. Cetitorii noştri desigur se vor bucura şi ei. — Red. Să văd de-a pururi ochii... sclipirea unor­­stele Şi şoapta de iubire... o lume-a tuturor In care eu sunt sfinxul etern întrebător !... Să pot, plin de-aiurire să cânt vers după [vers Ca ’n freamătul de codrii în tremur să fi­e mers Când începea o frunză din vârful de alun Ş’apoi vuia pădurea în freamătul nebun! Simţeam atunci din toate cântare picurând, Cântărei lrii mele însufleţire dând Şi cea din urmă notă pierzându-se pe strună O auzeam cu toate cum tot mai lin răsună! Şi aiurit eu însu­mi de astă melodie La piept îmi duceam lira — cuprins de­­duioşie! Şi mă ’nchinam cântărei şi lumei de idei El îmi cântase-atuncea, desigur, nu cu ei !!... Azi... farmecul tău liră mai pot să ţi-l as­[cult? Când vraja ta îmi pare poveste de demult!? Când cea din urmă notă vibrată pe-a ta [strună îmi pare-o aiurire mai mult decât nebună!? Când freamătul de codrii ce-atunci m-a a­­dormit, Sfârşind a ta cântare şi el a amuţit! O! e al meu păcatul—şi asta nu mă miră!.. Când cerc să picur astăzi pe strunele de­­liră Ce-am picurat atuncea.... ...Şi totuşi câte-odată Tot mai aud vre-o notă din liră-mi picurată! Şi mă deştept în lumea visării, aiurit, Şi nu ştiu de-i poveste sau dac’am­ auzit! Atunci aşi vrea ca nota viaţă să fi prins Şi s’o ascult... ...da»­ dânsa năprasnica s’a stins! Or azi zadarnic caut pe-aripa ta sa lunec Poveste de altădată.... căci tot mai [mult., mă ’ntunec! UL LXXII, Telefon, Nr. 226. CAIET A apare AisosamsHtB pekin Assu:- 'tes P o an an 24 cor., nr.­­ 12 cor., pe trei 1 -î • S-ru pe Dumineoe 4 aa? ??Rtia România si ii Pe un an 40 trancî, pe­­«*»• Innî 20 fr., pe tro* inni 10 M­ rIS de Dumineca 8 fir. es ar. 8© prenomerâ la toat* eiile poştale din tc«m sî ' afară şi. la d-nii colectori luflaaiMtiil peann Braşov ASministraţiuns», Piaţa m« IA srui Inului N*. HO. or»,jy Pe un an 20 coes. pc sa raai 10 cor., pe li ei jud.i c*. ‘In dusul acasă : Fe un an cor., pe șase luni 12 cor trei luni H cor. — Uri.­­»* pi.ar 10 bani. At&t ap. m.entele. eflt s. inserţie fp.nt a se pin*' a1 • RED ACŢIUNE A., ^ifflstraţmea ?i tiDob­aca Braşov. piaţa mars ns. 30. TELEFON Nr. 228. Norisori nefrancar.® na co primesc. )l asa. ascripte na ratrucalii inserații va M?rimaac ia Admlnla»trRtlam» '«/■aşov gi la unrmtoarai© aIPOURI do AHUMTURI : L'a Vien» la v. Dakea Naohf», v.\x. AaK^nteid & Jimaric Las­­n­î3’, Heinrich Behaiek. A. O” Di;ilk jSftöhl, Anton Orpelik. tn Uildapoata la A V­ö­olber­­r«?*. Ekötövi Barnat. Iuliu Le­oipold (VII Srjsaabet-körufc Preţui Insorţluniior î o serie ^armond pe o coloană 16 bani .raatro o publica :«. Publicări -ni'-n«? dană t­arifă si Invo. ,&U. RKCLAME pe pasrma -a­­­gen» 20 bani. Nr. 165. LimMarţi B (Ml) Decemvrie *a. Respect de lege. — O voce din public. — Tăria statelor moderne zace în legile lor, şi în respectul cetăţenilor faţă de acele legi. In statele unde legile sunt făcute cu gânduri ascunse ori acele legi nu sunt respectate de totalitatea cetăţenilor ori de o parte a acelora numai, încetează ordinea de drept şi se naşte anarhia. Bărbaţilor de stat ai Ungariei le place să spună că Ungaria e cel mai constituţional şi liberal stat după Anglia. Hai să zicem că-i aşa ! Dar să ni­ se permită a întreba în ce zace acest liberalism? Ori ne­­respectul faţă de legi încă poate fi numit liberalism? Se vorbim deschis! Avem o lege aşa numită a na­ţionalităţilor — căci e firesc să avem o astfel de lege în un stat po­liglot unde majoritatea locuitorilor o formează naţionalităţile. Este ea oare lege în toată pu­terea cuvântului ? Da ! E votată pe cale constituţională, prevăzută cu is­călitura Majestăţii Sale. E sancţionată. E sfântă. E lege. Şi acum vine respectul faţă de lege ! Legile sunt sfinte, trebuesc res­pectate, pănă sunt legi, de toţi ce­tăţenii fără deosebire ori îţi place legea cutare ori nu-ţi place , aşa zice legea ins şi. Dar ce-i cu legea de naţiona­litate? De 40 de ani zace roasă de molii şi plină de praf, acoperită de alte legi, în archivele statului. Cine nu o res­­pectează? Legiuitorii aceia cari au adus-o, aceia cari sunt puşi să gri­­jească de sfinţenia şi respectul faţă de legi. Şi acum logica ! Dacă ei, legiuitorii, nu respectează aceasta lege, până e lege, de ce sunt eu să respectez celelalte legi care nu sunt mai legi decât aceasta? Dacă unii sunt datori să respec­­teze legile, de ce nu sunt datori şi ceilalţi? Dacă suntem datori noi să respectăm o lege până e lege, de ce nu sunt datori şi alţii? Şi atunci, când ne plângem... pe pământul acesta unde trăim de 18 veacuri şi a cărui fiecare bucăţică e frământată de manile şi odată de su­dorile noastre — vedem numai că se scoate aceasta lege, se scutură de praf şi se arată lumei. Vedeţi ce lege ? Unde vreţi o lege mai liberală decât aceasta? Care stat din lume mai are aşa legi? încheiem ! Ne îngrozim văzând cum scade respectul faţă de legi şi tocmai fiindcă pe noi ne doare mai mult capul de sfinţenia legilor, decât pe cei ce le-au făcut, le strigăm legiuitorilor: nimiciţi mai bine de tot legile, decât să nu le respectaţi. Ori respectaţi această lege pănă e lege, ori ştergeţi-o, — să nu se mai poată minţi! IV. F. Definiţia cuvântului »specialitate «• Multatuli. »Zău te rog spune-mi, fără a face glume, ce e o specialitate?« »Nu glumesc. Şi nu voi glumi nici acuma! Tema e prea serioasă. O specialitate e o personalitate, care în decursul vieţii sale a neglijat o mulţime de lucruri, num­ai ca în esercitarea unui lucru, pe care îl esercita şi alţii, să poată păstra calea de mijloc. O specialitate este un cineva, care se face orb prin aceea că se ocupă în con­tinuu numai şi numai cu un­­singur lucru.. cineva care îşi închipuie că are drept să fie sau cel puţin să pară scurt de vedere faţă de alte lucruri cari îl încunjură. O specialitate... Da o să-ţi esplic şi pe altă cale acest cuvânt... »Văzut-ai vr-odată măturând pe stra­dă ?« »Nu aşa de des după cum s’ar recere în interesul higienii. Dar tot am văzut!« »N’ai simţit nici-odată crescând în d-ta dorinţa de-a smulge acelui măturător mătura din mână şi să-i aveţi cum trebue să măture ?« »Ba da«. »Aşa dară după ideia ce o ai des­pre măturat, mătură aceşti măturători bine?«. »Punând mâna pe inimă, mă jur pe sufletul meu, pe norocul meu, strig înain­tea lui Dumnezeu şi a oamenilor : nu!« »Foarte bine. Fiind acum cu acest lucru în curaj, te întreb dacă crezi cumva că un astfel de măturător ar fi în stare să-ţi dea un sfat juridic, să-ţi vindece copiii, să plătească datoriile statului, să descopere tiparul, America etc. etc?« »Punând mâna pe inimă, mă jur pe sufletul meu etc. etc. că , nu !« »Ei bine! Acest măturător de stradă care nu ştie matura, şi care n­u cunoaşte altă meserie decât aceea de a nu şti mă­tura -- iată o »specialitate!«

Next