Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1910 (Anul 73, nr. 1-23)

1910-01-28 / nr. 21

REOJtCTIUFTEl, ’■ísliiitnüiiM îi Tirwnii t.aov, piaţa mar® ns. 30. TELEFON Nr. 228. Scrisori netranoste an sa primase. lîannssript® rm s® ratrinfiâ* Inserate sa primo* ia AdmlslstretfHiee 3rasca» și la următoarsie BiPQUR! de ANUNȚURI : în Viat«» ia Mo Duke» Naohf., Augent'eid & îîmeric Les­­art, Heinrich Sohalek. A. O"* f,Alik ITaohf., Anton Oppelik. En Budapesta la A. Z Golber­­tj*r, Ekstein Bernat, Iuliu Le­­ ápold (YH ErBacbet-körut Prețul iRsartiuniior: o serie garmond pe o coloană 10 bani psntru o publicare. Publicări nsati doa© după tarifă și Invo ia... — RECLAME pe pagina o serie 20 bani. fir. ai. ANUL LXXIII Telefon: Nr. 226. CAZETA asare în ««Bars­­­iboaaaisatB pawn imirc-am&t Pe tin an 24 o­­.c., v* jjaae s« 12 cor., pe t­oi Hal 3 o­r î M-rli de Dumb­eia A *3?f r ja a. Pentru Komiul­­ st firililim Pe tn an 40 rxanci, pe sa* luni 20 fr., pe tun toni IC S-ril de Qumlmoa 3 fr. au a» 8» prenumăra iu toat* oiile poștala i’.a Intra jj afară și la d- 1oolaeroT» Ab­ouamentul .* atra Bw* Adminlstrațiu ua, Pista x feâreul Inului D. HO. et«, î. Pe un an 2 ■ cor«* pe s .*• luni 10 cor., p , t?«,i luai 1 •* Du dusui acaia î Pe tun an cor., pe șase i­ni 12 cor., trei luni 8 co —Un osc plar 10 bani.­­ Atilt abon mentele. cât *i maorţin*­. 3um­ a ae plă * -om­r.­Braşov. Joi 28 Ianuarie îIO Februarie, 1910. KOI LETONUL »GAZ. TR­ANS.« Sonet. Venus din Milo. III. O! nu, ori cât ar fi de fermecată 0 daltă, n-a putut să te învie! Ce braţ putut-a să-ţi arunce ţie Atâta viaţă ’n piatră nemişcată! O! tu ai fost odinioară vie, Tu eşti părtaşa lumii de-altădată Şi-ai împietrit senină şi curată, Purtând pe corp a vremilor mânie! De-atâtea veacuri tu surâzi senină, înmărmurit­­-acel ce te priveşte; Din amândoi tu pari mai cu viaţă! Pe-acei ce vin la tine şi se ’ncbină Privirea ta senină-i linişteşte, I-ai mângâia, dar n-ai a tale braţă! Alfred Moşoi: C. Sandu Aldea. Logodnica. (F i n e). II. Când mai erau cinci zile până la nuntă, logodnicul Luciei fu omorât într-o deraiere de tren şi vestea morţii lui sgu­­dui atât de mult pe fata lui Roşculeţ, în­cât până la ziua Crucii ea pluti între via­ţă şi moarte, şi abia pe la Vinerea mare se putu da jos din pat. Când s-a uitat pe fereastră, frunzele cădeau din pomi, gal­bene, ruginite, însângerate. Veniră în cu­rând şi vânturile reci, cari nu mai lăsară nici o frunză pe pomi şi zăpada acoperi foarte de­vreme câmpiile în acel an. Toate stăruinţele bătrânului de a veni cu el la Bucureşti, ca In fiecare iar­nă, rămaseră zadarnice. Fata nu mai vrea să plece dela Pojarniţa. Numele acesta a­­vea pentru ea ceva din răsunetul sfâşie­tor al unei trâmbiţări de jale şi locul, în care o ajunsese vestea morţii lui Mircea, era sfinţit prin durerea ei. De cum da soarele ,n deseară, se li­pea de fereastră şi rămânea aşa până ce se întuneca în odaie. Urmărea apusul soare­lui, care făcea văzduhul roz şi învăluia grădina într-o lumină de fantastică pri­măvară, lăsând apoi între cer şi pământ o mare de sânge. Uneori începea a ceti scrisorile lo­godnicului, încredinţată că sufletul celei mort­e lângă ea şi o ascultă. Intr-una îi scria : »Recitesc adese­ori scrisorile tale şi zile întregi îmi cântă îrn suflet unele cu­vinte din ele. Câte­odată răsare dintre rândurile cu slovă măruntă o faţă bălaie, luminată de doi ochi albaştri, voalaţi de melancolia unei dulci reverii şi atunci duc încet la buze dulcele tău răvaş şi văd cum ochii albaştri se închid ca două flori de cicoare sub văpaia arzătoarei mele să­rutări«. Intr-alta îi amintea : »Mai ţii minte plimbarea cu sania prin pădurea Pojarniţei într-o dimineaţă cu promoroacă? Sania luneca­biră nici o zguduire pe pârtia de zăpadă şi copacii încărcaţi cu flori de argint sburau pe lân­gă noi. Crengile frasinului atârnau ca o peteală groasă, păducelul şi măcieşul a­­veau fiori de tuberoze, curpenul sălbatec întindea ghirlande albe între copaci, iar buruenile de pe marginea drumului pă­reau o revărsare de mărgean alb. In momentele acelea mă gândeam că trec cu o zână prin pădurea de argint din basmele noastre­. La gândul, că cel ce-i scria astfel nu mai trăieşte, simţea o atât de grozavă durere fizică, încât ţipa, ceea ce umplea de spaimă pe bietul Roşculeţ. Alteori avea viziunea lămurită a de­­raierei trenului: auzea sgomotul sfărâmă­­rei vagoanelor, vedea mutilarea înfioră­toare a călătorilor şi atunci rămânea cu ochii pironiţi într-un punct. In punctul a­­cela creştea în câteva clipe arătarea iubi­tului ei: un corp strivit, însângerat şi doi ochi mari negri, cari priveau neclintit la dânsa. Bătrânul cercase de mai multe ori s-o mângâie, să-i dea nădejde, vorbindu-i de planul lui de a vinde Pojarniţa şi de a pleca amândoi la Paris : — Vara vom merge la Saint-Cloud, la Versailles, la Fontaineb­eau, iarna la concerte şi la operă. Nu-i aşa, Lucico? Dar ea îl rugă atât de stăruitor s-o lase în pace, încât Roşculeţ nu mai în­­drăsnea în cele din urmă să mai între în odaia ei. O păzea însă cu grijă, tresărind ori de­ câte ori i­ se părea că vorbește sin­­gură. Seara tremură de frig pe coridor, as­cultând la uşă,­până simţea că se culcă Lucia şi apoi pornea spre odaia lui. Dar într-o seară ea îl surprinsese ascultând la uşă. La vederea bătrânului ei tată, care sta­ u In Anglia. Iată, proiectele de lege cari au pricinuit conflictul intre lorzi şi liberali : Cu tot deficitul de 400 milioane al exerciţiului 1908—1909, statul a fost pus la contribuţie cu sume însemnate spre îm­bunătăţirea, în largă măsură a muncitori­lor. Aşa, pentru strângerea unui fond de asigurare contra accidentelor, a lipsei de lucru, a boalei, pe lângă contribuţiile mun­citoreşti, statul va da aproape 15 milioane. Oricărei persoane de la vârsta de 70 ani înainte, care a muncit, de obiceiu, pentru întreţinerea sa cât şi a celor ce atârnă de ea şi care n-a săvârşit nici o crimă, sta­tul îi va servi o pensie din veniturile lui­ Pe copiii din şcolile primare sunt îndato­rate să-i hrănească municipalităţile. Pentru realizarea veniturilor trebui­toare la satisfacerea acestor îmbunătăţiri, s-au sporit dările pe cei avuţi. S-a sporit după principiul progresiunei, taxa asupra moştenirilor : dela 5—10.000 taxa va fi 4% ; dela 100.000—150.000 taxa va fi 9% ; dela 800 000—1.000.000 taxa va fi 14%. S-a introdus un principiu cu totul nou în taxarea veniturilor: pentru aceeași sumă, venitul dela capital va fi supus la o dare mai ridicată decât venitul muncii. S-a sta­bilit taxa de 20% asupra plus-valutei mo­biliare constatată cu prilejul vânzării­ S-au taxat: sporul de valoare a terenuri­lor urbane pricinuit de faptul desvoltării terenurilor vecine ; terenurile goale ; re­­înoirea contractelor de închiriere , terenu­rile miniere , cercurile, automobilele, etc. — Aşa e în Anglia. Dar cum e la noi, în patria clasică a luptelor constitu­ţionale, copiate, mai e vorbă, de englezi, şi a conflictelor între lorzii şi parveniţii maghiari şi între bietele clase »liberale« ale naţionalităţilor şi muncitorilor? O, la noi, luptele şi conflictele au pri­cini mult mai nobile şi mai adânci: ciucuri naţionali la săbii, şi lefuri grase pentru nemeşi scăpătaţi ! La maghiarii noştri­i o mare modes­tie, că se aseamănă veşnic cu Anglia, şi pentru englezi o mare onoare... Hieronymi despre votul universal. „Dorinţa şi datorinţa de căpetenie a guvernului este să-şi creeze, prin alegeri noi un nou parlament, cu deplină conştiinţă a datoriilor sale şi cu deplină pregătire pentru a le şi realiza. Sunt cunoscute marile lipsuri ale legii electorale de acum. Baza ei este cenzul şi cenzul se poate admite cel mult atunci dacă e drept şi egal. Dar censul nostru variază nu numai după comitate ci chiar și după comune. Intr-unele comune dreptul de vot este legat de 40 cruceri, în altele de 30—40 florini. Cea mai mare nedrep­tate a legii o simt însă muncitorii. Cu toate că în genere muncitorimea e la un nivel mai înalt de cultură decât ţărănimea, legea de acum nu-i dă drept de vot, deoarece muncitorul capătă plată la săptămână şi astfel nu plăteşte dare de venit Alt mare neajuns al legii este, că pretinde ca alegătorii să se adune cu toţii la un loc, la votare, şi astfel au să întâmpine o mulţime de greu­tăţi şi de abuzuri. Dar sufrajul uni­versal are acum atâţia aderenţi nu­mai fiindcă de la 1848 încoace legea noastră electorală n-a fost schimbată de loc. Reformele din 1874 nu schim­bă întru nimic principiile legii din 48, şi mai cu seamă nu se ating de cens. De atunci spiritul democraţiei s a răs­pândit în toată Europa, şi libertatea confesională precum şi cercetările şti­inţifice libere au dat puternice îndem­nuri celor mai largi masse ale popo­rului, ca să ceară parte pentru ele la viaţa de stat, ceia ce numai prin ale­geri se poate. Nu e mirare, dacă Un­garia, totdeauna primitoare faţă de ideile apusului, nu s a închis nici în faţa acestei idei moderne. Cei cu sufrajul universal de la noi se gândesc, de obiceiu, la două state: la Franţa şi la Germania. In Franţa e cel mai vechi sufrajul universal. A fost introdus prin revoluţia din 1848, ce răsturnase de pe tron pe Ludovic Filip Cei ce provocaserâ revoluţia erau sinceri iubitori de libertate. Intre ei era şi poetul Lamartine. Ei credeau că asigură libertatea prin sufrajul u­­niversal, dar abia trecură trei ani, şi sufrajul universal sapă groapa repu­blicei şi puse pe tron tirania lui Na­poleon III, ce ţinu pănă la nenoroci­tul război cu Germania. Va să z că ce roade a dat în Franţa sufrajul universal? Nu este bărbat de stat şi nu este istoriograf frances, care să nu fi arătat ce mult sufere nivelul parlamentului frances, în urma sufrajului universal dar se găseşte în parlamentul frances un om de ştiinţă sau vre-un mare industriaş. Sunt însă o mulţime de advocaţi, de dascăli şi cam la 80 de veterinari (haz). Pentru ţăranul frances anume văcuţa lui e o lume întreagă. De sănătatea văcuţei are mai mare grijă decât de sănătatea lui proprie, şi astfel îi în­drăgeşte degrabă pe veterinari. In loc de-a crea legi, deputatul frances caută subterfugii. Ministrul de finanţe se plânge tocmai, că nu-i stau de pe cap deputaţii cu pretenziunile lor pentru caldăruşe, (o specie a fabricatului de spirt — Red ) cu toate că ele sunt oprite prin lege. Să vedem apoi imperiul german. In Germania rezultatul sufragiului universal a fost o nemaipomenită des­­voltare a industriei şi comerciului, şi bunăstarea generală s-a ridicat în o măsură fără pereche. Ţara e conso­lidată şi e temută în toată Europa. De unde contrastul acesta? De acolo, că Germania are ce-i drept un guvern constituţional, dar nu un guvern parlamentar. Oricum ar vota parlamentul german, ministrul n-are să-şi părăsească locul. Respon­sabil e numai cancelarul. Parlamentul are numai să creeze legi, dar asupra guvernării n-are nici o putere. Evi­dent că e greu a face concluzii şi nu-i iertat să te iai după fraze, dacă e vorba să mărturiseşti: eşti partizan al sufrajului universal, sau nu eşti? Bine trebue să cântăreşti toate îm­prejurările şi toţi factorii. Cum aţi văzut, sufrajul universal acolo pare mai puţin periculos, unde nu este parlamentarism, şi acolo-i poate mai puţin acceptabil, unde-i o severă gu­vernare parlamentară. In faţa noastră sunt două pro­iecte de lege electorală. Proiectul gu­vernului Fejérváry îşi zicea sufraj uni­versal, dar pe nedrept, căci 1 200 000 de cetăţeni ar fi fost încă tot despo­iaţi de dreptul de vot. Proiectul lui Andrássy pune în vedere un sufraj universal ce-i drept, dar nu un su­fraj egal, de­oarece este îngrădit prin pluralitate şi prin votul indirect. Sunt convins, că Andrássy s-a gândit să-şi compună astfel proiectul, numai fiind­că era legat prin pact. In privinţa acea­sta noi avem o situaţie mult mai fa­vorabilă, deoarece nu suntem legaţi prin nici un fel de pact. Baza noa­stră este de­ a întroduce sufrajul uni­versal în aşa mod, ca să avem un sufraj, care ţine seamă de toate ne­cesităţile şi relaţiile Ungariei." Atâta a spus Hyeronymi. Cu ni­mic mai mult şi mai clar, decât Tié­­derváry în Cameră. Doar impor­tanţă dacă a dat mai mare chestiei, decât Héderváry, ocupându-se aproape în a treia parte a vorbirei de re­forma electorală, pe când în vorbi­rea de program a lui Héderváry ches­tia dispăruse aproape între celelalte. Fraze patriotice n-a spus nici Hiero­nymi, dar la el se mai esplică. In Iglo sunt în majoritate alegători slovaci. Unul din cei din loc vorbise chiar slovăcește. — Textul autentic al vorbirei. —

Next