Gazeta Transilvaniei, octombrie 1910 (Anul 73, nr. 215-239)

1910-10-14 / nr. 226

Pagina 2. Lezesc politica de guvernament a ţării a­­cestei recunoaşteri şi atunci nimic nu va mai sta în calea păcii, căci nu mai este nici un motiv de război. Atunci de sine se găsesc cei ce împreună au să fie. Atunci nu mai ai pe cine împăciui! Până când însă premisa politicei de guvernament nu este această identitate de interese cu toa­te consecvenţele lor, ci absorbirea noastră naţională ca postulat al fortificărei ţării, până atunci a vorbi de pace înseamnă a bate apa în piuă.« Foarte adevărat! Amânarea adunării naţionale din Buco­vina. Din Cernăuţi ni se scrie: Nefiind încă constituite comitetele districtuale din cer­curile electorale Sirete, Stiropineţ, Cernă­uţi şi Boian, atât congresul naţional cât şi adunarea naţională se amână pe alt termen cât se poate de apropiat. Convenţia comercială turco-română Din Constantinopol se scrie, că comisia specială pentru convenţiunea comercială turco-română a discutat alaltăeri ultimele puncte litigioase ale tarifului vamal şi a hotărât să comunice d-lui Papiniu minis­trul României, ultimele concesiuni acor­­date. Ministrul finanţelor speră, că conven­ţiunea va fi acum asigurată. Ziarul »La Turquie« publică urmă­toarele : »Peste câteva zile va veni răspunsul guvernului român asupra propunerilor Su­blimei Porţi, tinzând la reducerea taxelor vamale impuse câtorva produse de prove­nienţă otomană, ca locumul, halvaua, stru­gurii uscaţi, etc. Ministrul României din oraşul nostru a pus guvernul său în cu­rent cu rezultatul ultimei sale întrevederi cu Djavid bey, întrevedere ce s-a învâr­tit în jurul acestor propuneri. Ministrul României va avea o nouă întrevedere cu Djavid bey îndată după primirea răspun­sului român. Se crede, în genere, că ches­tia va lua sfârşit la această apropiată în­trevedere. După aplanarea afacerei, d-l Pa­piniu se va duce la Bucureşti. Declaraţiile nunţiului papal din Lisa­bona. Nunţiul papal din Lisabona, care se află actualmente la Paris a făcut oare­cari declaraţiuni asupra revoluţiei şi asupra si­tuaţiei religioase din Portugalia. Regele ar fi căzut victima unei neglijenţe. Oficialita­tea avea cunoştinţă de mişcarea revolu­ţionară, care creştea mereu, dar necre­zând, că ea va izbucni aşa de curând, n-a luat nici o măsură pregătitoare. Noul gu­vern n-a avut nevoie să creeze legi noi împotriva preoţimii, ci n-au avut decât să le aplice pe cele vechi. Călugării au fost trataţi cu asprime, ba chiar în mod bar­bar. Toţi membrii ordinelor religioase au fost împrăştiaţi, cei străini au fost expul­zaţi, iar celor autoritari li­ s-a interzis ori­ce activitate religioasă. Sunt mulţi iezuiţi, cari se află şi acum în închisoare, pe mo­tiv, că au tras asupra cetăţenilor. Preoţii de mir au suferit şi ei. Este adevărat, că nici înainte situa­ţia preoţimei din Portugalia n-a fost mai bună. Biserica a fost pururea subjugată în Portugalia. Se bucura de un minimum de libertăţi. Episcopii şi preoţii erau numiţi de stat. Salariul episcopilor foarte mic. Acum, e sigur, că dacă noul guvern va da chestiunei bisericeşti o soluţie echitabilă, atunci casta monachală nu va fi neconso­lată din pricina detronării monarchiei. Al păsării necredincioase Tu ’n veci nu’l vei mai auzi, Şi rămurelele pletoase Pe trunchiuţi n’or mai înfrunzi, Pe bietu-ţi trup secat de sevă, Şi nu-şi vor mai silabisi Nici un Adam şi nici o Evă Sub creştetu’ţi ocrotitor Eternul cântec de amor ! Ciopli-va cineva din tine Coşciug ori leagăn de copii, De’ va fi rău sau de-o fi bine, Tu nici odată n’ai să ştii! Şi de acum puţin îţi pasă D’oi fi podoabă într’o casă, Sau stâlpul de spânzurătoare!... Dar, ce văd ? Crudă ironie! Batjocură îngrozitoare! Copacul azi e-o colivie Şi ’ntrânsa o priveghitoare,— Una din cele ce s’au dus Chiar de cu seară într’apus, Fără s’aştepte zorile! îşi chiamă-acum surorile, Şi aripioara ei se sbate In svâcnituri aşa de crude; Suspină după libertate Şi cheamă dornică copacul S’o scape... Insă ei săracul, Nici cânt, nici plâns nu mai aude... Ah mândrul pom de altădată E-o temniţă întunecată, E-o uricioasă colivie, Atât dintrânsu-a mai rămas ; N’a mai fost bună l’altă treabă Nemernica lui scăfârlie... Şi parcă’n ea totuş un glas Vibrează cu melancolie Şi ’n desnădejde tot întreabă:— Căci dacă-i mort pentru vecie, Durerea lui e încă vie: Ce e un flutur? »Ce e o floare? »Ce e un cânt? »Nimica sunt. »Fluturul moare, »Pier orice cânturi, »Pe floare-o scutur’ »Recile vânturi...« Un tâlc la povestirea mea? Mărturisesc că tâlc nu are. Găsească-i deci fieşte-care Cum o putea Şi cum o vrea. E-o fabulă sentimentală Fără pretenţii de morală. Ce a păţit copacul meu Păţit-au alţii şi mai greu. Noi toţi, şi el, şi tu şi eu... George Banetti. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 226.—1910 Esterne. Bulgaria şi acordul Turco-ro­­­mân. Ziarul parizan »Le Journal« luând ca fapt sigur încheierea unui acord militar turco-român, caută să stabilească care va fi atitudinea Bulgariei în faţa acestei situ­aţii neprevăzute. Iată ce scrie între altele acest ziar: »Suntem în măsură să afirmăm că această problemă a fost cercetată şi la So­fia, şi că dacă nu s’au luat măsuri defini­tive, ele au fost cel puţin foarte serios discutate. Prima măsură consistă în a se arăta Acordul Triplu în vederea unei apro­pieri, cercetându-se dispoziţiile din Pe­tersburg, Paris şi Londra. Guvernul sârb a primit cu foarte mult sânge rece ştirea acordului turco-ro­mân. Experienţa crizei din 1908—1909 e prea recentă pentru ca d-l Milovanovici să nu vadă primejdia în care s’ar găsi Serbia fiind strânsă de Austria şi Turcia. Trebue să mai adăogăm, că relaţiile sârbo-turceşti puţin cam compromise din cauza dezar­mărilor din Macedonia, sunt amicale. Ar fi imprudent să considerăm ca lucru îm­plinit o alianţă între Bulgaria şi Serbia, susceptibilă să se întindă la Grecia şi Mun­­tenegru. Ceea ce putem afirma e că s-au pus primele jaloane ale unei asemenea alianţe. In sfârşit, ca răspuns direct la acor­dul turco-român, guvernul bulgar se pre­pară să ceară Sobraniei 50 milioane lei credite militare extraordinare. Aceste su­me vor servi în primul rând să întărească armamentul quadrilaterului Rusciuk, Silis­­tra, Sumla, Varna, care formează un ade­vărat colț defensiv în Bulgaria orientală, cel mai expus atacurilor convergente ale trupelor turceşti şi româneşti. De asemeni se vor cumpăra 5000 cai pentru artilerie şi cavalerie. Acesta nu este simptomul cel mai puţin interesant. * Socialiştii belgieni şi vizita îm­păratului Wilhelm la Bruxelles. Pe eri a fost fixată sosirea împăratului, a îm­părătesei şi a principesei Victoria la Bru­xelles. In ajunul acestei vizite preşedinte­le Camerei belgiene l-a întrebat pe şeful socialiştilor Vanderveide, dacă va accepta o invitaţiune a Curţii cu ocaziunea vizitei împăratului Wilhelm. Vanderveide a răs­puns că sub nici o împrejurare nu va ac­cepta o astfel de invitaţiune, asemenea nici ceilalţi deputaţi socialişti. Dânsul a a­­dăugat că nu va asista nici la reprezenta­ţia de gală ce se va da în onoarea suve­ranului Germaniei. Vanderveide aprobă manifestul lansat de socialişti în vederea vizitei împăratului Wilhelm. Socialiştii bel­gieni sunt absolut indiferenţi faţă de a­­ceastă vizită. Se crede că socialiştii, având în ve­dere numărul mare de trupe concentrate la Bruxelles vor renunţa la orice mani­festaţie. * Din camera grecească, Camera a votat ori cu 208 voturi contra 37 în­credere cabinetului Venizelos. Cu toate a­­cestea se spune, că Venizelos va inzista pe lângă disolvarea adunării naţionale, de­oa­rece n’a întrunit unanimitatea camerei pentru programul său. Din luptele trecutului. Venerabilul prezident al „Aso­­ciaţiunii“, d-l Iosif St. Şuluţu ne-a pus la dispoziţie 6 documente, scoase din arhiva vicariatului din Şimlea, despre luptele Românilor în contra persecuţiilor nemeşilor la 1848—9. Apărarea Românilor a purtat-o vica­rul Sălagiului, în urmă metropolit Alexandru Sterca Şuluţu. Aceste do­cumente, împreună cu alte 51 de bucăţi, ce le are d-l Iosif Şt. Şuluţu, tot din arhiva vicariatului din Şim­­leu, ne arată, că unii nemeşi au în­ţeles libertatea şi ştergerea iobăgiei la 1848 aşa, ca să jăfuiască poporul şi preoţimea română, dar de altă parte ne arată înţelepciunea, zărul şi energia, cu care a luptat contra lor vicarul de pe atunci Şuluţu, în­suşiri cari l-au caracterisat întotdea­una pe acest mare bărbat al naţi­unii noastre. Dăm azi în limbagiul original unul din aceste documente, un fel de circular adresat de vicarul Şu­luţu cătră preoţimea din Sălagiu. Documentul­ circular grăieşte destul da elocvent, astfel, că este de prisos ori­ce comentar. Iată documentul: 148 Die 27-0­8-ler 849. Omnibus Archi-Diaconis et Parochis G. Cath. ex. Sylvania. Extractul acesta de publicare, cu aceia renduială vi-l împărtăşesc, că cunos­când din trânsul dreptul Naţionalitate­ şi a limbei noastre pe Preoţi şi prin trânşii pe popor se-i luminaţi se-i deşteptaţi şi se-i îndemnaţi, ca cu tot pritegiul şi în toate cererile şi plănsoriie lor la ori­ce feliu de Deregătorii negreşit să se folo­sească cu el aşa că: 1° Toate instanţiile lor cari vor avea de ale da la supremii sau subcomisarii împărăteşti a Cercurilor ori de ce feliu de Naţiune fie aceia, le vor da in limba Maicii sale Româneşte şi vor avea de a pofti pe densele Rezolu­­ţiuni iară Româneşti, dacă un Derogăto­­riu n’ar voi ale primi sau a le da Rezolu­­ţiunea Româneşte se să plângă aici la mine şi eu voi priveghia ca drepturile Naţiunii noastre să nu să vateme şi să nu remâie fără frupt. 2., Fiind­că Naţiunea Română după Manifestul împărătesc din 2° Decemvrie 848 şi după legile Monarchii date de înălţatul nostru împărat la 14 Martie 848 are drepturi asemenea cu alte Naţiuni şi alte Naţiuni nu au drepturi mai mare de­cât Naţiunea Română şi aşa prin mai sus pomenitele legi are drept de a-şi cultiva, procopsi, desvolta şi in lucrurile publice Religionari şi politice aşi folosi limba sa cea Naţională Românească, Comunităţile Românesci au drept de a pofti ca precum la toate alte Deregătorii mai înalte, la toate Comunităţile Româneşti să se aşeze şi se să­puie Notari din Naţiunea Ro­mână şi aceasta cu atâta mai vârtos şi cu mai mare Dreptate pot pofti, şi dere­­gătoarele sunt datori ale înplini pofta aceasta legiuită cu cât mai mare e ade­­verul acesta. a. ) Că Comunităţile de pururea au avut dreptul de aş alege iele Notariu sătesc. b. ) Că Comunităţle dind plata la Notarii săi, pe pita şi plata Comunităţilor nime n’ara nici un drept a­ le pune cu sila Notariu de altă Naţiune pe grumazi. c. ) Pentru că având Naţiunea Ro­mână dreptul ca şi fii ei sg să primească la ori­ce feliu de Derogătorii, ea pofteşte I a lua cu fapta în lucrare dreptul acesta alegânduşi Notari din Naţiunea sa şi nime cu nice o dreptate nu poate pofti dela Naţiunea Română, ca ea să-şi lapede pe fii Naţiunii sale, şi cu pita sa şi călcarea dreptului Natural şi a legii dăruite ei să hrănească pe fii altei Naţiuni străini şi v­itrice. d. ) Pentru că la desvoltarea cultiva­rea şi folosirea limbei Româneşti, în lu­crurile şi lipsele cele publice şi private Notarii cei de Naţiune magyară cari lite­ratura şi limba Română nu o sciu, ar fi numai de pedeca şi de mare stavilă des­­voltării, cultivării şi folosirii Limbei şi Naţionalitatei Române şi aşa nime­n’are drept a pofti dela Români ca Românii cu împedecarea şi omorirea drepturilor şi a vieţii publice a Limbii Române se pri­mească de Notari în sinul sgu şi pe pita sa, înnapoirea fiilor sgi cei din sângele sgu pe fii altei Naţiuni streine sau Magyare. e. ) Că fără aceia Notarii Magyari nu le au fost Comunităţilor Române de nice un bine fără de mare rău, precum toate tâmpurile da mai vârtos în timpul acesta sâlnic a Revoluţiunei, cu inima sângerată au semţit Românii deo parte pârândui, vânzândui, dândui la primejdii şi spionân­­dui pe Români, scriindule în loc de jale cari leau pus peri asupra capului şi nu odată cărţile Românilor, cari au fost si­liţi ale încredinţa lor, în avuteie cu Dom­nii ş­i cei pământeşti, şi cu alţi Magyari, peri vânzândule şi trădânduie în mările Domnilor şi pârâşilor lor. Aceste fiind toate ca lumina de drepte dacă Preoţii cu bună phlegmă, da ei cu energie se vor pune înaintea con­trarilor ori cine se fie acela va amuţi de loc înaintea adevărului pentru aceia sg vg servească şi se vg fie de argunainte în contra acelora cari s’ar nevoi a pune cu sila pe grumazii Comunităţilor Româneşti Notari de Magyari şi dacă undeva totuş ar attenta cineva sg me încunosciinţiaţi şi voi vindeca rana. Strâns sg priveghieze fieşte­care ca sg nu ni se va teme sau de totul sg să omoare dreptul Naţionalitatei şi a Limbei noastre «principiis obsta» că limba e via­­ţia Naţiunei şi scîrn din trista experinţie că pănă n’am avut dreptul limbii în pu­blica administraţie, Naţia noastră au ză­cut moartă sau amorţită ca slabele musce iarna în crepaturile lemnelor. Mai departe vg fac cunoscut, că şcoa­­lele Gymnasiale în Şimleu se vor începe dela 3/15-a Novembrie a. c. Cu multă a inimii săltare de bucurie vg pot însciinţia, precum aceste şcoli Gymnasiale vor fi or­ganizate bine cu O. Professori dintre cari 3 vor fi din Preoţimea Română precum şi la şcoalele normale de aici de la Minoriţi un profesor va fi Român cu atâta dată mai tare să-şi aducă pruncii Români la şcoală că numai învieţietura poate ridica onorul şi fericirea Naţiunei Române. Mai pe urmă vă însciinţiez că va veni o Comissiune care sg scrie toată paguba şi prada ce a facut-o Românilor Rebelii Magyari. Deci dară toate Comunităţile şi toţi oamenii sau prin Notarul sau prin preot să-şi însenineze toată paguba ce au avuto şi au pătimite dela Magyarii precum ar­­zândule Bisericile, străcăndule casile, şu­rile, poeţile, grajdurile, coteţele etc., ră­­pindule Banii, marhăle, bucatele, hainele, sculele caselor, vestmintele şi sântele vase a Bisericilor etc., prădândule holdele, mă­laiele, viile, pământurile, cu un cuvânt toate însemnândule pănă întrun ac cu tot preţiul lor, bine băgând de seamă ca de o parte să nu rămâie nimica ne însemnat că magyarii cu bună sema a ior pagubă fă­cută de Români încă nu o vor lasa ne­scrisa, vnse şi aceia se bage de sama ca în punerea preţiului numai adeverul să-l urmeze adecă să nu puie praţiu mai mare decât a făcut. Apoi după aceia să să însemneze şi aceia ca din fieşte care sat câţi oameni au spânzurat? câţi au împuşcat? câţi au ucis în alt chip şi câţi au perit fugând de frica lor şi apărându-se de ei? toate aceste în 3 exemplare, unul carele să-l deie la Com­missi­un­e, altul carele să remână în lada eclesiei şi aî treilea să să trimită aici la Vicariata pentru facerea şi alcătuirea His­toriai Revoluţiunei aceştia şi a Naţiunei Române acurat dar toate să să însemneze şi cu mare dreptate şi unde nu vor şei preoţii sau notarii însemna bine. Proto­popii să-i îndrepteze. Togma in ora acesta căpătând amână şi o publicare a Exellenţii Sale Guberna­torul Civil şi Militar Baronului Wohlge­muth din 20/8 Obrie a. c. prin care se face Naţiunei Române de­scrie că repri­­vind la­­întocmirea Constituţională de care se face şi Naţiunea Română părtaşe Mi­lostivul nostru Monarch s’au îndurat a asedia curs de preparanţii pentru partea

Next