Gazeta Transilvaniei, octombrie 1910 (Anul 73, nr. 215-239)
1910-10-14 / nr. 226
Pagina 2. Lezesc politica de guvernament a ţării acestei recunoaşteri şi atunci nimic nu va mai sta în calea păcii, căci nu mai este nici un motiv de război. Atunci de sine se găsesc cei ce împreună au să fie. Atunci nu mai ai pe cine împăciui! Până când însă premisa politicei de guvernament nu este această identitate de interese cu toate consecvenţele lor, ci absorbirea noastră naţională ca postulat al fortificărei ţării, până atunci a vorbi de pace înseamnă a bate apa în piuă.« Foarte adevărat! Amânarea adunării naţionale din Bucovina. Din Cernăuţi ni se scrie: Nefiind încă constituite comitetele districtuale din cercurile electorale Sirete, Stiropineţ, Cernăuţi şi Boian, atât congresul naţional cât şi adunarea naţională se amână pe alt termen cât se poate de apropiat. Convenţia comercială turco-română Din Constantinopol se scrie, că comisia specială pentru convenţiunea comercială turco-română a discutat alaltăeri ultimele puncte litigioase ale tarifului vamal şi a hotărât să comunice d-lui Papiniu ministrul României, ultimele concesiuni acordate. Ministrul finanţelor speră, că convenţiunea va fi acum asigurată. Ziarul »La Turquie« publică următoarele : »Peste câteva zile va veni răspunsul guvernului român asupra propunerilor Sublimei Porţi, tinzând la reducerea taxelor vamale impuse câtorva produse de provenienţă otomană, ca locumul, halvaua, strugurii uscaţi, etc. Ministrul României din oraşul nostru a pus guvernul său în curent cu rezultatul ultimei sale întrevederi cu Djavid bey, întrevedere ce s-a învârtit în jurul acestor propuneri. Ministrul României va avea o nouă întrevedere cu Djavid bey îndată după primirea răspunsului român. Se crede, în genere, că chestia va lua sfârşit la această apropiată întrevedere. După aplanarea afacerei, d-l Papiniu se va duce la Bucureşti. Declaraţiile nunţiului papal din Lisabona. Nunţiul papal din Lisabona, care se află actualmente la Paris a făcut oarecari declaraţiuni asupra revoluţiei şi asupra situaţiei religioase din Portugalia. Regele ar fi căzut victima unei neglijenţe. Oficialitatea avea cunoştinţă de mişcarea revoluţionară, care creştea mereu, dar necrezând, că ea va izbucni aşa de curând, n-a luat nici o măsură pregătitoare. Noul guvern n-a avut nevoie să creeze legi noi împotriva preoţimii, ci n-au avut decât să le aplice pe cele vechi. Călugării au fost trataţi cu asprime, ba chiar în mod barbar. Toţi membrii ordinelor religioase au fost împrăştiaţi, cei străini au fost expulzaţi, iar celor autoritari li s-a interzis orice activitate religioasă. Sunt mulţi iezuiţi, cari se află şi acum în închisoare, pe motiv, că au tras asupra cetăţenilor. Preoţii de mir au suferit şi ei. Este adevărat, că nici înainte situaţia preoţimei din Portugalia n-a fost mai bună. Biserica a fost pururea subjugată în Portugalia. Se bucura de un minimum de libertăţi. Episcopii şi preoţii erau numiţi de stat. Salariul episcopilor foarte mic. Acum, e sigur, că dacă noul guvern va da chestiunei bisericeşti o soluţie echitabilă, atunci casta monachală nu va fi neconsolată din pricina detronării monarchiei. Al păsării necredincioase Tu ’n veci nu’l vei mai auzi, Şi rămurelele pletoase Pe trunchiuţi n’or mai înfrunzi, Pe bietu-ţi trup secat de sevă, Şi nu-şi vor mai silabisi Nici un Adam şi nici o Evă Sub creştetu’ţi ocrotitor Eternul cântec de amor ! Ciopli-va cineva din tine Coşciug ori leagăn de copii, De’ va fi rău sau de-o fi bine, Tu nici odată n’ai să ştii! Şi de acum puţin îţi pasă D’oi fi podoabă într’o casă, Sau stâlpul de spânzurătoare!... Dar, ce văd ? Crudă ironie! Batjocură îngrozitoare! Copacul azi e-o colivie Şi ’ntrânsa o priveghitoare,— Una din cele ce s’au dus Chiar de cu seară într’apus, Fără s’aştepte zorile! îşi chiamă-acum surorile, Şi aripioara ei se sbate In svâcnituri aşa de crude; Suspină după libertate Şi cheamă dornică copacul S’o scape... Insă ei săracul, Nici cânt, nici plâns nu mai aude... Ah mândrul pom de altădată E-o temniţă întunecată, E-o uricioasă colivie, Atât dintrânsu-a mai rămas ; N’a mai fost bună l’altă treabă Nemernica lui scăfârlie... Şi parcă’n ea totuş un glas Vibrează cu melancolie Şi ’n desnădejde tot întreabă:— Căci dacă-i mort pentru vecie, Durerea lui e încă vie: Ce e un flutur? »Ce e o floare? »Ce e un cânt? »Nimica sunt. »Fluturul moare, »Pier orice cânturi, »Pe floare-o scutur’ »Recile vânturi...« Un tâlc la povestirea mea? Mărturisesc că tâlc nu are. Găsească-i deci fieşte-care Cum o putea Şi cum o vrea. E-o fabulă sentimentală Fără pretenţii de morală. Ce a păţit copacul meu Păţit-au alţii şi mai greu. Noi toţi, şi el, şi tu şi eu... George Banetti. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 226.—1910 Esterne. Bulgaria şi acordul Turco-român. Ziarul parizan »Le Journal« luând ca fapt sigur încheierea unui acord militar turco-român, caută să stabilească care va fi atitudinea Bulgariei în faţa acestei situaţii neprevăzute. Iată ce scrie între altele acest ziar: »Suntem în măsură să afirmăm că această problemă a fost cercetată şi la Sofia, şi că dacă nu s’au luat măsuri definitive, ele au fost cel puţin foarte serios discutate. Prima măsură consistă în a se arăta Acordul Triplu în vederea unei apropieri, cercetându-se dispoziţiile din Petersburg, Paris şi Londra. Guvernul sârb a primit cu foarte mult sânge rece ştirea acordului turco-român. Experienţa crizei din 1908—1909 e prea recentă pentru ca d-l Milovanovici să nu vadă primejdia în care s’ar găsi Serbia fiind strânsă de Austria şi Turcia. Trebue să mai adăogăm, că relaţiile sârbo-turceşti puţin cam compromise din cauza dezarmărilor din Macedonia, sunt amicale. Ar fi imprudent să considerăm ca lucru împlinit o alianţă între Bulgaria şi Serbia, susceptibilă să se întindă la Grecia şi Muntenegru. Ceea ce putem afirma e că s-au pus primele jaloane ale unei asemenea alianţe. In sfârşit, ca răspuns direct la acordul turco-român, guvernul bulgar se prepară să ceară Sobraniei 50 milioane lei credite militare extraordinare. Aceste sume vor servi în primul rând să întărească armamentul quadrilaterului Rusciuk, Silistra, Sumla, Varna, care formează un adevărat colț defensiv în Bulgaria orientală, cel mai expus atacurilor convergente ale trupelor turceşti şi româneşti. De asemeni se vor cumpăra 5000 cai pentru artilerie şi cavalerie. Acesta nu este simptomul cel mai puţin interesant. * Socialiştii belgieni şi vizita împăratului Wilhelm la Bruxelles. Pe eri a fost fixată sosirea împăratului, a împărătesei şi a principesei Victoria la Bruxelles. In ajunul acestei vizite preşedintele Camerei belgiene l-a întrebat pe şeful socialiştilor Vanderveide, dacă va accepta o invitaţiune a Curţii cu ocaziunea vizitei împăratului Wilhelm. Vanderveide a răspuns că sub nici o împrejurare nu va accepta o astfel de invitaţiune, asemenea nici ceilalţi deputaţi socialişti. Dânsul a adăugat că nu va asista nici la reprezentaţia de gală ce se va da în onoarea suveranului Germaniei. Vanderveide aprobă manifestul lansat de socialişti în vederea vizitei împăratului Wilhelm. Socialiştii belgieni sunt absolut indiferenţi faţă de această vizită. Se crede că socialiştii, având în vedere numărul mare de trupe concentrate la Bruxelles vor renunţa la orice manifestaţie. * Din camera grecească, Camera a votat ori cu 208 voturi contra 37 încredere cabinetului Venizelos. Cu toate acestea se spune, că Venizelos va inzista pe lângă disolvarea adunării naţionale, deoarece n’a întrunit unanimitatea camerei pentru programul său. Din luptele trecutului. Venerabilul prezident al „Asociaţiunii“, d-l Iosif St. Şuluţu ne-a pus la dispoziţie 6 documente, scoase din arhiva vicariatului din Şimlea, despre luptele Românilor în contra persecuţiilor nemeşilor la 1848—9. Apărarea Românilor a purtat-o vicarul Sălagiului, în urmă metropolit Alexandru Sterca Şuluţu. Aceste documente, împreună cu alte 51 de bucăţi, ce le are d-l Iosif Şt. Şuluţu, tot din arhiva vicariatului din Şimleu, ne arată, că unii nemeşi au înţeles libertatea şi ştergerea iobăgiei la 1848 aşa, ca să jăfuiască poporul şi preoţimea română, dar de altă parte ne arată înţelepciunea, zărul şi energia, cu care a luptat contra lor vicarul de pe atunci Şuluţu, însuşiri cari l-au caracterisat întotdeauna pe acest mare bărbat al naţiunii noastre. Dăm azi în limbagiul original unul din aceste documente, un fel de circular adresat de vicarul Şuluţu cătră preoţimea din Sălagiu. Documentul circular grăieşte destul da elocvent, astfel, că este de prisos orice comentar. Iată documentul: 148 Die 27-08-ler 849. Omnibus Archi-Diaconis et Parochis G. Cath. ex. Sylvania. Extractul acesta de publicare, cu aceia renduială vi-l împărtăşesc, că cunoscând din trânsul dreptul Naţionalitate şi a limbei noastre pe Preoţi şi prin trânşii pe popor se-i luminaţi se-i deşteptaţi şi se-i îndemnaţi, ca cu tot pritegiul şi în toate cererile şi plănsoriie lor la orice feliu de Deregătorii negreşit să se folosească cu el aşa că: 1° Toate instanţiile lor cari vor avea de ale da la supremii sau subcomisarii împărăteşti a Cercurilor ori de ce feliu de Naţiune fie aceia, le vor da in limba Maicii sale Româneşte şi vor avea de a pofti pe densele Rezoluţiuni iară Româneşti, dacă un Derogătoriu n’ar voi ale primi sau a le da Rezoluţiunea Româneşte se să plângă aici la mine şi eu voi priveghia ca drepturile Naţiunii noastre să nu să vateme şi să nu remâie fără frupt. 2., Fiindcă Naţiunea Română după Manifestul împărătesc din 2° Decemvrie 848 şi după legile Monarchii date de înălţatul nostru împărat la 14 Martie 848 are drepturi asemenea cu alte Naţiuni şi alte Naţiuni nu au drepturi mai mare decât Naţiunea Română şi aşa prin mai sus pomenitele legi are drept de a-şi cultiva, procopsi, desvolta şi in lucrurile publice Religionari şi politice aşi folosi limba sa cea Naţională Românească, Comunităţile Românesci au drept de a pofti ca precum la toate alte Deregătorii mai înalte, la toate Comunităţile Româneşti să se aşeze şi se săpuie Notari din Naţiunea Română şi aceasta cu atâta mai vârtos şi cu mai mare Dreptate pot pofti, şi deregătoarele sunt datori ale înplini pofta aceasta legiuită cu cât mai mare e adeverul acesta. a. ) Că Comunităţile de pururea au avut dreptul de aş alege iele Notariu sătesc. b. ) Că Comunităţle dind plata la Notarii săi, pe pita şi plata Comunităţilor nime n’ara nici un drept a le pune cu sila Notariu de altă Naţiune pe grumazi. c. ) Pentru că având Naţiunea Română dreptul ca şi fii ei sg să primească la orice feliu de Derogătorii, ea pofteşte I a lua cu fapta în lucrare dreptul acesta alegânduşi Notari din Naţiunea sa şi nime cu nice o dreptate nu poate pofti dela Naţiunea Română, ca ea să-şi lapede pe fii Naţiunii sale, şi cu pita sa şi călcarea dreptului Natural şi a legii dăruite ei să hrănească pe fii altei Naţiuni străini şi vitrice. d. ) Pentru că la desvoltarea cultivarea şi folosirea limbei Româneşti, în lucrurile şi lipsele cele publice şi private Notarii cei de Naţiune magyară cari literatura şi limba Română nu o sciu, ar fi numai de pedeca şi de mare stavilă desvoltării, cultivării şi folosirii Limbei şi Naţionalitatei Române şi aşa nimen’are drept a pofti dela Români ca Românii cu împedecarea şi omorirea drepturilor şi a vieţii publice a Limbii Române se primească de Notari în sinul sgu şi pe pita sa, înnapoirea fiilor sgi cei din sângele sgu pe fii altei Naţiuni streine sau Magyare. e. ) Că fără aceia Notarii Magyari nu le au fost Comunităţilor Române de nice un bine fără de mare rău, precum toate tâmpurile da mai vârtos în timpul acesta sâlnic a Revoluţiunei, cu inima sângerată au semţit Românii deo parte pârândui, vânzândui, dândui la primejdii şi spionândui pe Români, scriindule în loc de jale cari leau pus peri asupra capului şi nu odată cărţile Românilor, cari au fost siliţi ale încredinţa lor, în avuteie cu Domnii şi cei pământeşti, şi cu alţi Magyari, peri vânzândule şi trădânduie în mările Domnilor şi pârâşilor lor. Aceste fiind toate ca lumina de drepte dacă Preoţii cu bună phlegmă, da ei cu energie se vor pune înaintea contrarilor ori cine se fie acela va amuţi de loc înaintea adevărului pentru aceia sg vg servească şi se vg fie de argunainte în contra acelora cari s’ar nevoi a pune cu sila pe grumazii Comunităţilor Româneşti Notari de Magyari şi dacă undeva totuş ar attenta cineva sg me încunosciinţiaţi şi voi vindeca rana. Strâns sg priveghieze fieştecare ca sg nu ni se va teme sau de totul sg să omoare dreptul Naţionalitatei şi a Limbei noastre «principiis obsta» că limba e viaţia Naţiunei şi scîrn din trista experinţie că pănă n’am avut dreptul limbii în publica administraţie, Naţia noastră au zăcut moartă sau amorţită ca slabele musce iarna în crepaturile lemnelor. Mai departe vg fac cunoscut, că şcoalele Gymnasiale în Şimleu se vor începe dela 3/15-a Novembrie a. c. Cu multă a inimii săltare de bucurie vg pot însciinţia, precum aceste şcoli Gymnasiale vor fi organizate bine cu O. Professori dintre cari 3 vor fi din Preoţimea Română precum şi la şcoalele normale de aici de la Minoriţi un profesor va fi Român cu atâta dată mai tare să-şi aducă pruncii Români la şcoală că numai învieţietura poate ridica onorul şi fericirea Naţiunei Române. Mai pe urmă vă însciinţiez că va veni o Comissiune care sg scrie toată paguba şi prada ce a facut-o Românilor Rebelii Magyari. Deci dară toate Comunităţile şi toţi oamenii sau prin Notarul sau prin preot să-şi însenineze toată paguba ce au avuto şi au pătimite dela Magyarii precum arzândule Bisericile, străcăndule casile, şurile, poeţile, grajdurile, coteţele etc., răpindule Banii, marhăle, bucatele, hainele, sculele caselor, vestmintele şi sântele vase a Bisericilor etc., prădândule holdele, mălaiele, viile, pământurile, cu un cuvânt toate însemnândule pănă întrun ac cu tot preţiul lor, bine băgând de seamă ca de o parte să nu rămâie nimica ne însemnat că magyarii cu bună sema a ior pagubă făcută de Români încă nu o vor lasa nescrisa, vnse şi aceia se bage de sama ca în punerea preţiului numai adeverul să-l urmeze adecă să nu puie praţiu mai mare decât a făcut. Apoi după aceia să să însemneze şi aceia ca din fieşte care sat câţi oameni au spânzurat? câţi au împuşcat? câţi au ucis în alt chip şi câţi au perit fugând de frica lor şi apărându-se de ei? toate aceste în 3 exemplare, unul carele să-l deie la Commissiune, altul carele să remână în lada eclesiei şi aî treilea să să trimită aici la Vicariata pentru facerea şi alcătuirea Historiai Revoluţiunei aceştia şi a Naţiunei Române acurat dar toate să să însemneze şi cu mare dreptate şi unde nu vor şei preoţii sau notarii însemna bine. Protopopii să-i îndrepteze. Togma in ora acesta căpătând amână şi o publicare a Exellenţii Sale Gubernatorul Civil şi Militar Baronului Wohlgemuth din 20/8 Obrie a. c. prin care se face Naţiunei Române descrie că reprivind laîntocmirea Constituţională de care se face şi Naţiunea Română părtaşe Milostivul nostru Monarch s’au îndurat a asedia curs de preparanţii pentru partea