Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1911 (Anul 74, nr. 1-23)

1911-01-15 / nr. 10

Diferendul popoarelor în m­­arhia Habsburgică. Cu titlul „Der Völkerstreit im flabsbur­gerstaat“ a eșit de curând un studiu politic de profesorul Sa­­m­assa din Germania. Asupra acestui studiu revista „Ukrainische Rund­schau“­ publică un articol de interes, din care dăm aci pasagiile mai mar­cante. Cu toate că — zice revista — certele de naţionalitate în monarhia Habsburgică dijm­uiesc de decenii, noi Austriacă avem o literatură foarte mică asupra acestei chestiuni, cu deosebire în limba germană. Afară de Adolf Fischhof, a cărui scriere e anticată, în special ce priveşte pro-­­ blema ungară, apoi afară de studi­­i­­le lui Rad. Springer şi Aurel Popo-­­ viciu. Austriacilor le lipseşte o scri-­i­ere mai voluminoasă, care se trateze­ problema austriacă în întregime.­­ Pentru a delătura aceasta lacună a­­ scos de curând în tipar profesorul­­ Paul Samassa, unul din fruntaşii­­ pangermanilor din imperiu, o lucrare­­ cu titlul de mai sus. Profesorul Samassa, deşi este om de partid, scrie fără preocupar­­e. Cartea lui e liberă de şovinism şi de animozităţi faţă de popoarele neger­­mane. El află, că susţinerea Austro- Ungariei e de lipsă în interesul na­­ţiunei germane, a tuturor popoarelor monarhiei şi în interesul păcii şi echilibrului european. Sam­assa arată mai întâiu, că de ce e de interes pentru naţiunea ger­mană susţinerea Austriei. El remarcă influenţa germană şi între popoarele negermane ale monarhiei, remarcă, că limba armatei e cea germană şi arată massele poporaţiunei germane, cari trebue conservate. Din cauza aceasta el e contra uniunii personale cu Ungaria, e contra unei mai mari separaţiuni a Galiţiei şi zice, că pen­tru Germani e de luat în conside­­rare, că pare să nu caute alianţa cu Rutenii, în loc de ceea cu Polonii. După statistica oficială Polonii formează 54 de procente şi Rutenii 42 de procente din poporaţiunea ţă­rii. Dar dacă undeva putem să tra­gem la îndoială exactitatea cifrelor, aceasta avem să o facem aici, în Ga­­liţia, unde chiar şi după statistica oficioasă părtinitoare, nu ştiu scrie şi ceti decât 30 procente din întreagă poporaţiunea. Guvernul puţin con­­ştienţios al provinciei are motive plauzibile de-a forma numeric după dorinţa sa. Cei cari cunosc starea lu­crurilor, susţin, că de fapt Rutenii formează majoritatea locuitorilor ţă­rii. De fapt regiunea lingvistică po­lonă formează numai a treia parte din întreg teritoriul ţării, iar în ce­lelalte două părţi Polonii formează numai pătura superioară dominantă, pe când massa popolaţiunii de la ţară e ruteană. Este fără îndoială, că Rutenii ar , fi cei mai mari şi mai sinceri ade- I renţi ai acelui guvern, care i-ar eli- I bera de jugul polon, prin împărţirea Galiţiei în două părţi, cu autonomie I naţională. Asemenea se ştie, că con­ducătorii Rutenilor simpatizează cu­­ cultura germană, care le poate da­­ mijloacele, prin cari se pot lupta cu succes contra opresorilor lor Poloni şi se pot face independenţi în pri­vinţa economică. Fireşte este altă în­trebare, că ce atitudine ar lua ei după ce ar fi obţinut toate cele dorite, şi după ce nu ar mai avea lipsă de ajutor contra Polonilor. In fraza aceasta din urmă se vede iarăşi neîncrederea lui Samassa, ce el o are nu numai faţă de Ru­teni, ci faţă de toate popoarele ne­germane ale imperiului Habsburgic. Acesta este motivul, că el nu stăruie pentru rezolvirea consecventă a în­­tregei probleme austriace, pe baza autonomiei naţionale, ci mai mult dă sfatul guvernelor austriace, a irita FOILETONUL «GAZ. TRANS.» Lui Amor. Ce mi aminteşti de sinni­i de zăpadă Ascunşi în dragi mătăsuri violete? La ce-mi tot povesteşti aşa cu spre De nunta ei,ce ochii-mi n-or s-o vadă? Doar nu am sfârşit vremelnica baladă, Ştrengar copil cu lungi şi negre plete, Căci între noi a gândurilor cete Au ridicat o neagră baricadă. Cernită e plăpânda mea funie, De când a ei priviri de farmec pline Nu-m­i mai atrag sp­re ţărm din valuri barca. Şi-acum, acum cu inima pustie Iţi spun cu drept, amor, eu pentru tine N-oi mai râvni, să fiu un nou Petrarca. A. Colruş. * I REDACŢIUNEA, I Tipografia şi Admlalgtra-S­o­ţianea SSS BRAŞOV, fiaţa-mare SO. Kcriftii MfruNt« as io prtUH. — Ksanscript« na se retrimit — INSERATE: o primesc la Administra­tions Braşov şi la birou­rile următoare: Ylexut la K. Dokea Naehf., Heinrlok fiztalak, Iludolf Ho«<. — In Bals­­pesta la Eckstein Demit, I aii as K»­­pold, Blocks er I. A rSITUL INSERATELOR . ' Un sir petit 20 bani pen­tru o publicare. Publicări mei dese dopa tariff fi învoieli. Bei', «e pe pag. a 8-a 1­1 șir 20 bani. Nr. 10 Brssov, Sâmbătă, 15 (28) Ianuarie 1911. amStLXXIV, Telefon: Nr. 228. „GAZETA­ apare ZILNIC. Abonament» pentm Austro-u­ngar. S5S5S pe un an : ; 24 por. pe 8 luni 12 por. pe trei luni 6 oor.M-rlI de Dumineci : patru oor. pe an. Pe EK­B România il străinătate; na an 40 franci, pe șase Ioni 10 franci, pe trei luni 10 frsnci. N-rli de Dumineca 8 fr­ an. Poate prenumăra la tost« oficii!« poftele precum fi la d-nii colectori, itiOMm­entul pentru Brașoii Le Adminletretle „CAZETEI“, pe 1 an 20 C.Pe 6ioni IOC. pe trei luni 5 0. On dusul acasă : Pa un an M Cor. Pe 6 Iuni 19 Cor. Pe trei luni 6 Cor. Un exem plar 10 ban!.­­ At&t abonaniai»**la cit fi:aserțiunile se plătea« sr** V B i a n c a. — Legendă corsicană. — Frumoasa Bianca iubea un preot tânăr; s’aveau atât de dragi amândoi! Dar ce nenoroc! Sărmana Bianca nu-și putea vedea iubitul de cât foarte rar; fratele ei i-ar fi omorât, dacă ar fi cunoscut dragostea lor. Intr’o seară Bianca făgădui drăgu­ţului ei să-l întâlnească la biserica st. Ioan. Amândoi sosiră la miezul nopţii, aprinseră două lumânări de ceară şi în­cepură să-şi vorbiască cu gingăşie. — Bianca, scumpa mea Bianca, vin în braţele mele; tu ştii cât îmi eşti de dragă; pentru a-ţi fi veşnic credincios, m’am făcut preot, tatăl meu voia să mă însoare cu o altă fată ! — Şi eu te iubesc, nepreţuitul meu prieten. Pentru tine îmi pun viaţa în joc. Fratele meu m’ar omorî, dacă ar şti că sunt în braţele tale în clipa asta ! In curând, ceasornicul bisericei sf. Lucia sună o oră după miezul nopţii. — Ce am? zise Bianca, frigul mă cuprinde; mi-e frică ! De­odată cele două lumânări se stin­seră și se făcu un întunerec grozav. In clipa aceia se auziră paşi în biserică. — Ah! mi-e frică, scumpul meu, scapă-mâ, scapă-mă! Zgomotul paşilor se apropia, rr Cine este acolo? întrebă preotul. In aceiaşi clipă se auzi o detunătură şi Bianca se stinse, scoţând un gemet sfâşietor. Preotul recunoscu pe fratele iubi­tei sale. Văzându-se perdut, o luă la fugă, dar ucigaşul îl urmăreşte, lată-l alergând peste tufişuri, sărind zidurile, trecând râ­urile. Fără odihnă, fără repaos, preotul fuge, dar el aude veşnic pe urmele sale paşii grozavului său duşman. In sfârşit ajunseră la poarta unui cimitir, încă o clipă, după care preotul va fi mort. Un căluţ, ii aduce Dumnezeu în­­nainte, se aruncă pe el şi din nou iată-l cum aleargă ca vântul. Fratele Biancei răcneşte de mânie: — Ah! mii de draci! mi-aşi da su­fletul să-l pot ajunge! Diavolul răsare ca din pământ, înscrisul este făcut şi iată-i pe a­mândoi alergând după preot. Acesta fuge amăruncit; calul morţei, pe care este că­lare îi mai repede ca fulgerul; dintr’o săritură trece râul şi iată-l de cealaltă parte a muntelui. Satana nu-şi pierde cumpătul. De asemenea şi dânsul are calul cel mai bun, care se găseşte în grajdurile sale. Varsă foc pe nări, iar cu picioarele nici nu a­­tinge pământul. 1) urmăreşte din ce în ce mai în­verşunat, dar calul morţei, pare că e cu aripi, el nu poate fi ajuns. Totuşi, diavolul se înverşunează şi mai mult, loveşte cu pintecii in pântecele calului său, care înfuriat face sărituri uriaşe. — înainte, în curând îi vom ajunge Şi văile fug, munţii şi prăpăstiile pier dinaintea ochilor, parc’ar fi fermecaţi. In sfârşit iată şi preotul; calul său tremură pe picioarele sale jupuite, dar în curând capătă noui puteri şi din nou spin­tecă văzduhul. Goana începe de data aceasta mai grozavă ca ori­când. Ratata, patata, pata ta... fac copitele cailor, cari aleargă pe un drum ce nu duce nicăiri, ci la voia întâmplărei, pe Ruteni contra Polonilor şi invers şi în general pe toate naţiunile ne­­germane, una contra celeilalte. De la Liga Culturală- Liga Culturală va da în ziua de 24 Ianuarie c. v. un mare festival cultural-artistic în sala Ateneului, pentru comemorarea acestei sărbători na­ţionale. Pregătirile ce se fac, îi asigură o per­fectă reuşită. Pentru evitarea ori­cărei neplăceri, biletele au început chiar de acum să se d­etribue şi sa găsesc la sediul Ligei (Str. Victoriei, Nr. 93) * Subscripţia Ligei pentru inundaţia Românilor din Bănat a întrecut cifra de 14.000 lei. Secţiunea Bucureşti a tipărit un nou stoc de cărţi de membru. Secţiunile din provincie, cari au trebuinţă de asemenea cărţi, se pot adresa secretariatului Ligei. Costă 50 b. bucata. Comitetul central al Ligei, în dorinţa de a întemeia secţiuni şi în oraşele şi centrele unde nu sunt încă, roagă pe per­soanele cu dor de muncă, să lucreze cu insuH­ *10-o în localităţile respective pentru înfiinţarea lor, câştigându-şi prin aceasta şi un drept la recunoştinţa publică. Orice secţiune nouă, este o forţă mai mult pen­tru răspândirea culturei naţionale în cer­curi cât mai largi. Statute şi lămuriri necesare, poate cere ori­cine de la secretariatul Ligei. Cei 32 de agitatori. In cauza celor 32 agitatori de la Sâncel, despre cari am scris în anul­ trecut, senatul de acuză din Elisabetopol a ţinut pertractare în 21 Ian. 1911, fiind de faţă ca apărător d-nul Dr. Romul Boila şi după vorbirea pătimaşă şi fulminantă a procurorului îndreptată în contra tuturor mişcărilor româneşti de aicea, senatul de acuză a decis punerea sub acuză a »agitatorilor«. In curând se va ţinea pertractarea finală la acelaşi tribunal. Camera. In cameră se face mai de­parte discuţia asupra proiectului băncii. Lupta opoziţiei ia un caracter de obstruc­ţie, deşi opoziţia neagă, că ar vrea să facă obstrucţie. In şedinţa de eri a vorbit şi Szte­­rény, declarând între altele, că coaliţia ar fi putut să activeze plăţile în numărar, dar n-a făcut acest pas din cauză, că ma­joritatea de atunci era pentru banca in­dependentă. Două prânzuri episcopeşti. Episcopul Radu din Oradea-Mare, conform obiceiului său din trecut, a dat şi anul acesta un prânz, notabilităţilor politice şi sociale din Oradea-Mare. Din conţinutul cu colorit ab­solut religios, al vorbirei episcopului, din incidentul sărbătorilor ziarelor maghiare locale le place să clădească şi să paradeze cu un «mare discurs» pentru împăcarea română-maghiară. Tot lucrul însă să re­duce la faptul că, episcopul interpretând textul biblic, „.... pe pământ pace şi între oameni bună voire“, a dorit realizarea a­­cestei solii cereşti şi pentru popoarele din patria noastră. Un alt prânz episcopesc se va da şi de către Episcopul român, Ioan Papp, din incidentul venirei contelui Tisza István, la Arad între alegătorii săi. Un ziar maghiar aradan, spune că după ce Episcopul Tapp, nu face politică militantă, prânzul ce-l dă în onoarea lui Tisza trebua contemplat, numai ca un act de curtoazie faţă de de­putatul cu «mare renume» al oraşului. Dar, după ce la acest prânz va lua parte şi Vasile Coldiş directorul ziarului «Românul» — de­şi numai în calitate de secretar e­­piscopesc — totuşi se atribue o mare în­semnătate întâlnirei acestor doi bărbaţi. Deşi, după stabilirea oficioasă, vorbiri po­litice nu se vor rosti cu ocaziunea acestui prânz, totuşi se va da ocaziune, ca aceşti bărbaţi să atingă în conversaţia lor şi ches­tiunea, acţiunea de împăcare, indicată prin programul lui Dr. Mihu. De altcum alcă­tuitorii programei oficioase despre petrece­rea lui Tisza în Arad, s’au îngrijit, ca a­­cestuia să-i lipsească timpul și ocaziunea de a veni în atingere cu conducătorii ro­mâni dela Arad, alt­undeva.

Next