Gazeta Transilvaniei, octombrie 1911 (Anul 74, nr. 215-238)
1911-10-14 / nr. 226
Mr. 226, inul LXXIV (Număr poporal 42) basn?, flierm 14 (2*7) Octomvrie S9iL Apare în fiecare zi de lucru. Abonam ntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe ‘/î an 12 cor., pe ’/1 an 6 cor. Pentru România și streinatate pe an 40 franci, pe */j an 20 franci., pe '/î an 10 franci. Număr de Duminecă 8 franci pe an. Redacţia, Tipografia şi Administraţia: BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 226. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fără dus acasă pe an 20 cor. pe/a an 20 cor., pe V, an 5 cor. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. Adunări poporale. Dumineca trecută s-a ţinut o frumoasă şi mare adunare poporală românească, în Belinţ, un sat fruntaş în Bănat. Despre această adunare dăm raport la alt loc al foaiei noastre. ❖ Azi, joi, în 26 c. s-a ţinut o altă adunare în Seini, comitatul Sătmarului, la care a luat parte între alţii prezidentul partidului naţional, d-nul George Pop de Băseşti, şi părintele Dr. Vasile Lucaciu. Raport special vom da zilele acestea. Mâne, Vineri, în 27 i. c. se ţine adunare poporală în Braşov, începutul la 2 oare d. a. Dintre fruntaşi vor lua parte şi vor vorbi d-nii Dr. Al. Vaida-Voevod, Vasile Dămian şi Dr. Şt. C. Pop, apoi d-nii Dr. I. Maniu, Vas. Goldiş şi Dr. I. Suciu de la Arad. Adunarea promite a reuşi bine. * Duminecă, în 29 octomvrie c. se ţin două adunări poporale româneşti. Una în Ardeal, în Dicio-Sănmărtin, comitatul Târnavei mici, iar alta în Bănat, în Chevereş, comitatul Timiş. La amândouă vor lua parte fruntaşi de-ai noştri şi vor răsuna cuvântări frumoase şi pline de învăţături. Atragem luarea aminte a ţăranilor noştri din partea locului asupra acestor adunări şi-i rugăm a se duce cât mai mulţi la ele. FOILETONUL »GAZ. TRANS«. ^ Acelaşi drum. Acelaşi drum tăcut îl bat In fieştecare sară, Dar în zadar, căci tu nu eşi Măcar odată-afară. De ce nu eşi? Te-aştept cu drag Ca ast’vară’n grădină, Să sorb din focul tău vestal Frumoasa mea vecină. Să te cuprind la sânul meu ! Cu foc şi cu iubire, L- Să picuri lin în ochii blânzi Un strop de fericire. O vorbă aşi dori să-ţi spun Când râde’n sfere luna : Că te-am iubit şi te iubesc Acum şi totdeauna. Şona, Octomvrie n. 1911. V. Stoicanea. Adunarea din Belinţ. Duminecă s-a ţinut în Belinţ (Bănat) o adunare poporală românească bine reuşită. Au fost de faţă peste trei mii de ţărani şi mulţi fruntaşi de prut Bănat, precum de la Timişoara, Lugoj, Buziaş, Coştei şi alte locuri. De la Arad a luat parte d-nul Dr. I. Suciu, ca reprezentant al biroului comitetului naţional. Adunarea a deschis-o d-nul prof. din Belinţ, Q. Sârbu, care are deosebit merit pentru ţinerea şi izbânda acestei adunări. Au urmat apoi vorbirile, în cari s au descris stările noastre politice şi s-a arătat ce cerem şi pentru ce drepturi luptăm, luminându-se astfel poporul asupra scopurilor politice, ce urmărim. Au vorbit Dr. I. Suciu, Dr. C. Brediceanu, Dr. C. Crăciunescu, inimosul şi cumintele ţăran Ion Văsii din Satu mic, Dr. L. Georgevici, Dr. F. Branisce şi Dr. A. Coema, care a prezentat un proiect de rezoluţiune, asemenea celor votate în adunările anterioare şi primit cu mare însufleţire de întreaga adunare. Adunarea o încheie d-nul protopop Dr. G. Sârbu cu dorinţa, ca frumoasele învăţături date de vorbitori să prindă rădăcini vii în popor. Dăm în cele ce urmează două din vorbirile, ce au răsunat la adunare. Vorbirea d-lui Dr. I. Suciu. Fraţilor! Suntem adunaţi aici, ca aderenţi ai partidului naţional român, ca să discutăm asupra situaţiei noastre politice peste tot, şi mai ales ca să ne dăm părerea asupra unor chestii mari de actualitate, ce preocupă azi întreaga opinie publică a patriei noastre, cum sunt: sufragiul universal şi proiectele nou- militare. Situaţia politică o putem şi avem s-o scrutăm atât din punct de vedere intern, al partidului cât şi din punct de vedere general. Şirul de adunări mari, ce le-a ţinut şi le va mai ţinea poporul român din patrie, pe lângă că ne dă prilej de a ne pronunţa şi noi, baremi pe asta care, asupra unor chestii de însemnătate vitală pentru întreg statul ungar, mai are şi altă însemnătate. Adunările acestea tind dovezi nerăsturnabile, că adevăr a grăit fericitul dr. Ioan Raţiu, când a zis, că: „existenţa partidului naţional nu se discută, ea se afirmă“. Şi ce afirmare de netăgăduit s-ar da, decât nesfârşitul şir al adunărilor noastre poporale din acest an, cari toate împreună trebue să stoarcă şi celui mai cinic şi mai pătimaş adversar politic recunoaşterea, că partidul naţional român nu numai există, ci cuprinde în sine, — cu excepţia puţinelor uscături, — întreg poporul românesc din patrie. Există şi trăeşte acest partid şi nu e simpla minte o „fantasmagorie a câtorva agitatori flămânzi“, cum le plăcea potrivnicilor noştri, să zică. Există aşadar partidul naţional român, pentru că se afirmă — în butul tuturor încercărilor îndreptate de suprimare şi zăpăcire, ca reprezentant şi apărător politic al întregului complex de interesele de vieaţă — culturale, politice şi economice — ale poporului românesc din statul ungar. Şi fără dar deosebit de prorocire, se poate prevesti, că va exista şi se va afirma acest partid şi în viitor pân’ va mai trăi un român verde în ţara asta şi până va mai fi interes vital românesc neluat în seamă de cârmuitori. Voim mai departe, să dăm dovadă prin aceste adunări, că în sânul partidului naţional român, inteligenţă şi popor, căputaşii şi opinca, n-avem interese opuse, că nu suntem clase sociale deosebite, ci deopotrivă cu toţii suntem aderenţi democraţiei. Astfel şi în cele social-politice, ca în cele naţionale — de un gând, de un dor şi de o simţire suntem toţi fiii cei buni ai naţiunei noastre româneşti. Ne întrunim în adunări poporale apoi şi de aceea, pentru că voim, ca strigătul nostru înăbuşit să străbată cumva odată la urechile celor chiemaţi ca să curmeze nedreptăţile, să uşureze poverile şi să aline suferinţele, de cari gemem şi azi. Cum vedeţi, fraţilor, acest rost al adunărilor poporale este mai mult de natura manifestaţiilor publice. In acest sens luând adunările poptorale, ce le ţinem, ar fi aşadar, menite, ca să ne impunem ca partid existent, mare şi gata de luptă în faţa lumii întregi după adevărata noastră însemnătate, ca popor de milioane de suflete, uneltirile îndreptate spre descompunerea partidului nostru şi slăbirea noastră în rezistenţă au rămas zădarnice, căci, iată-ne, totuş aici suntem, voinici suntem şi pentru că ne simţim neîndreptăţiţi, iarăş şi iarăş, drepturi şi respectarea cuvenită pretindem ! Intenţionăm noi, fraţilor, afară de cele înşirate şi încă altceva cu aceste adunări. Şi oare ce? înainte de toate o închiegare cât mai trainică şi mai sănătoasă a rândurilor constătătoare din aderenţii conştienţi ai partidului nostru naţional, prin contactul nemijlocit, ce-i tind aceste adunări, între poporul cu pricepere, simţ şi durere de soarta sa şi între acei fii ai neamului românesc, cărora, spre al lor noroc, soarta le-a dat să aibă parte de carte, iar spre norocul întregului nostru neam, bunul Dumnezeu le-a insuflat în inimi interesate multă, şi hotărâre tare de a fi ei gata de jertfă pentru mântuirea de rău şi înaintarea spre viitor mai fericit al naţiei lor româneşti. Vecinei. In gând te port ca pe-un tesaur Şi te alint cu desmierdări, Guriţa, ochii şi obrajii Ii scald cu calde sărutări. Adeseori vecină dragă Sub prunii veseli de sub vii, Te iau pe mâni ca pe-o copilă Şi mă-oglindesc în ochii vii. Un zimbet cald şi plin de farmec Palpită lin pe buze moi, Şi-am vrea să stăm o viaţă ’ntreagă Acolo, numai amândoi. Şi când ne despărţim vecină Surâzi plăcut ca un amurg. Din ochii sărutaţi, alene Şiroae lungi de lacrimi curg. Când treci pbraza’mbujorată Priveşti cu farmec înapoi. Eu simt cum dorul mă supune Să-ţi spun, că mâne viu la voi. Un semn plăcut, apoi rămâne Frumosul loc înfiorat De-atâta dragoste curată De-atâta dulce sărutat. V. Stoicanea. Darul. " (Poveste orientală.) Un derviş (călugăr turcesc) merse odată la curtea vestitului şah Abbas. Auzise şi el de vestea acestui şah puternic şi voi să câştige pentru sine favorul lui. înainte de-a întră în curte, întrebă pe servitori şi bucătari cu ce ar face mai mare plăcere şahului? Unul dintre servitori îi răspunse, că cea mai mare bucurie o simte şahul, când aude cetindui-se vre’o poezie frumoasă, căci moare după astfel de poezii. Auzind aceasta dervişul, se puse la umbra zidului curţii şi scrise un vers, în care preamărea pe şahul preaputernic. După ce isprăvi cu scrierea versului — plin de mulţămire şi nădejde — ceru să fie dus Înaintea şahului pentru ca să-şi cetească versul. Auzind şahul, că un derviş ar avea de gând să vină şi să-l salute, porunci unui servitor, ce se afla in apropierea lui: — Condu aici pe omul venit din ţări depărtate. Servitorul conduse pe derviş înaintea şahului. — Ce pofteşti de la mine om bun? întrebă şahul pe derviş cu blândeţă. — Voesc să cetesc o poezie înaintea ta puternice şah — răspunse dervişul zmerit, închegarea rândurilor noastre . — Să o aud dar, căci foarte mult îmi plac poeziile frumoase. Dervişul îşi ceti poezia, care însă era aşa de rea şi slabă, încât nu-i convenea de loc şahului. — Tu ai scris poezia aceasta? — întrebă şahul. — Eu singur, răspunse dervişul cu fală, nepresimţând ce răsplată va căpăta de la şah. — Dacă tu ai scris-o, atunci îţi vei lua o răsplată, vrednică de poezia ta. Dervişul se bucură foarte, dar bucuria nu ţinu mult. — Luaţi şeaua de pe unul din asinii mei—porunci şahul unuia dintre servitori— şi o puneţi pe spatele dervişului. Cel ce scrie poezii rele, nu-i vrednic de-o răsplată mai bună. Servitorul împlini porunca puternicului său stăpân, iar pe bietul derviș îl izgoniră din curtea palatului cu șeaua asinului în spate. Ajungând în drum, îl întrebă unul dintre servitori: — Ce răsplată ai căpătat prietine pentru poezie? Dervișul arătă^cu mâna spre șeaua din spate și zise : — Șahul m’a cinstit cu mantaua lui de paradă. Aceea o port acuma în spate, nu vezi ? — Zicând aceste cuvinte se puse la umbră să se odihnească.