Gazeta Transilvaniei, iulie 1913 (Anul 76, nr. 144-166)

1913-07-24 / nr. 160

Nr. 160 Braşov, Miercuri în 24 Iulie (6 August) 1913. Anul LXXII. ABONAMENTUL: Pe un an . . .24 Cor. Pe o fisa. de an 12 „ Pe trei luni. . . 6 „ Pentru România şi strainatate. Pe un an . . . 40 iei. Pe o luna. de an 20 „ TELEFON JBK Site, ZIAR POLITIC NAŢIONAL. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 30 INSERATELE se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi Învoială. Manuscrisele au se la* napoiazâ. Bulgarii cedează Cavala ( tb) Ceea ce era de necrezut, s’a întâmplat. Cabala, oraşul care era considerat drept nodul gordian al conferinţei de la Bucureşti a fost cedat Grecilor. Astfel Grecii prin stăruinţa cu care au susţinut revendicarea acestui oraş şi parte tot prin energia şi calmul reprezentanţilor săi a ajuns să acapareze teritorii şi sâ-şi validitesse drepturi, pe cari niciodată nu le-au visat. Figura de statuă a lui Venizelos mi-se desenează în toata strălucirea ei antică. El nu e Grecul de azi, nu e astatul lipsit de caracter, nu e lăudărosul, care să-şi trâmbiţe meritele, el nu e vanitosul, a cărui minte să se întunece de primul succes, ci e bărbatul, a cărui origine se pierde departe în vremile antice, el se ridică din lumea rece, hotărâtă şi plină de maiestate a lui Pericle. Când şi-a părăsit casa ş’a plecat la războiu, lui i s’a zis ea odinioară înaintaşilor săi din Sparta. Cu scut sau pe scurt Modul cum a ştiut acest bărbat să-şi împlinească chemarea de apărător al neamului său ne umple de admiraţie. Prin el creşte şi acel neam, p© care până în clipele din urmă nu-l puteam preţui. Grecii despre cari ştiam că e poporul cel mai decăzut moraliceşte şi pe cari îi credeam de cei mai laşi, astăzi se ridică şi se impun graţis lui Venizdos ca un neam de viitor. Au avut norocul Grecii, că acest bărbat al lor a fost întru toate susţinut şi de un rege energic, plin de voinţă şi stăpânit de o fire impulzivă războinică aşa de necesara pe câmpul de bătae. Nici-unul nici altul nu s’au lăsat ademeniţi de şoaptele nici-unei Puteri. Ei au căutat să şi împlinească manddul cuconştienţiozitate. Şi azi o lume întreagă îi admiră. Iar noi? Suntem departe da a avea satisfacţia neamului grecesc. Noi până în clipele din urmă credeam că regele Carol şi guvernul său vor cere cel puţin cuadrilaterul. Nu puteam crede, că ei vor rămânea pe lângă ce au cerut la Londra şi Petersburg. Ceteam în ziarele germane, franceze şi engleze, ştiam cu hotărâre că România nu numai va ocupa, ci va şi anexa cuadrilaterul. Ba se credea, şi aceasta nu ca o exageraţie, că România va obţine şi districtul Vidinului şi că Sârbii ca să-şi arate marea recunoştinţă pentru ajutorul preţios oferit de armata români, vor da aceleia valea Tîraocului. Nimic din toate acestea. Regele Carol şi guvernul său, după ce armata românească a trecut în Bulgaria, după ce ţara îndură pagube de sute de milioane, ţin să fie consecvenţi , se mulţumesc cu linia Turtacaia Balcic. Mărturisim sincer, că nu ne aşteptam la o astfel de desiluzie. O spunem aceasta nu din niscai motive meschine, ci îndemnaţi de intima credinţă, că România nu şi-a afirmat prestigiul în mijlocul acestor vremuri de noroc extraordinar aşa cum trebuia Laudele stupide, adeseori greţoase ale pressei austriace, intervenţia reprezentanţilor politicei austriace, milogirea cerşetorească a acestora, au clătinat energia şi-au stâojinit entuziasmul cu care începuse să se lucreze la restabilirea prestigiului atât de căzut. Nici în aceste momente, când s’a discutat chestiunea de existenţă a neamului nostru şi când dorobanţii cu o însufleţire cum nu s’a mai văzut au alergat să-şi apere ţara, nu s’a făcut pe de-antregul politică românească. Graţie acestei politici, ce deatâta vreme se scaldă în apele străinismului, regele Carol şi guvernul său. In vreme ce în toată lumea, afară de Austria care sprijinea Bulgaria, se vorbea de dreptul României la Quadrilater, au ţinut să facă corectura necesară şi să ignoreze dreptul care i se recunoştea. Astfel din mila acestei corecturi, România ar® astăzi petecul de pământ Turtucaia-Balcic, a cărui valoare e departe de a contrabalansa cheltuelile grozave ce s’au făcut şi se vor mai face pentru el. Privesc harta, care reprezintă noua formaţiune a Balcanului. Sus într’un colţ un petec şters de loc, sărac, huit între două nume: Turtucaia şi Baldeea între două sfeşnice — îmi tulbură privirea şi inima mi se strânge de durere şi îngrijorare. Dorobanţii români sunt încă acolo. Cumă aş vr®a ca aceşti dorobanţi împotriva voinţei oficiale să pună stăpânire pe întreg cuadrilaterul! Dar şi asta ar fi o minune. Şi minunile nu se repetează, ele vin numai odată şi foarte rar. Trebue o minune noua, ca România oficială să se gândească că nompetea şi cvadrilaterul şi districtul Vidinului şi Valea Timocului şi independenţa Aromânilor. Le spunem acestea pentru că voiam să formăm o Românie puternică, pentru ca să fie în stare să întreprindă în sfârşit fapte cari cad exclusiv în cercul de interese ale Românismului. Politica austriacă şi laudele cale multe au triumfat însă şi de astadată. Vanitatea, care ne-a cuprins când Austria a Început să ne zică arbitri ne-a răpit raţiunea rece şi astăzi iată că suntem expuşi de a ne confunda cu povestea lui Don Quisote. O Donchisotiadă ! îmi strigă cineva din adâncul conştiinţii. In vreme ce Grecii obţin Cavala, care era să poate Puturi de iară faţă în faţă, politica oficială a ţării româneşti se mulţămeşte cu moara lui Danev. Mă grăbesc să Înăbuş acest glas, căci entuziasmul cu care urmăream avântul dorobanţilor ce treceau Dunărea şi nădejdea ce mi-o pusesem în tunurile cari aaveau să rotunzească hotarele ţării, au s-au stins încă în sufletul meu. Trăiesc Iacă prin ele şi ţin cu tot preţul să cred că nici nu trebue să se stingă. W®rMrea «I® snofram sa Isst ISerkányS. Duminecă şi a ţinut ministrul de comere cu contele Harkányi vorbirea de program în Sânmiclăuşul mare, unde este candidat de deputat pentru cameră. Ministrul n’a spus ceva nou în ce priveşte politica. A zis că nu se mestecă în politica militantă, căci nu-i este simpatică. A declarat apoi, că numai pe baza de la 67 se garantează poziţia de mare putere a monarhiei. Crede, că opoziţia nu va persista mult în atitudinea sa de azi. Trecând la nouile sarcini militare, Harkányi spune, că aceste nu vor fi scoase din dările directe. In fine promite mai multe creiaţiuni şi inovaţiuni importante pe terenul economic. Vom vedea, căci n’a fost ministru care să nu promită mult şi apoi să facă puţin sau nitric nou. E interesant, că cu considerare, la aceea, că cercul electoral e poliglot, deputaţii, cari însoţeau pe ministrul, au tradus şi tălmăcit poporului cele rostite de el, în limba, română, sârbă şi germană. Ei vedeţi, când voim să câştigăm mandate stăm de vorbă cu poporul în limba lui, dar încolo îi strigăm brusc de la masa de scris : — Parasztoláh, vaţe ungureştyeî! Aşa este în ţara oligarhă a lui Pap Ionos. Stafificarea dela ţară. Ziarele din Bpesta sunt informate, că în ministerul de interne s’a terminat deplin proiectul despre statificarea poliţiei de prin oraşele dela ţară. El va fî supus votării camerei, între cele dintâiu proiecte, căci dorinţa lui Tisza este, ca poliţia de stat să-şi înceapă activitatea în oraşe, deja cu 1 ianuarie 1914. Statul nu va prelua decât în parte pe oficialii de azi ai oraşelor. Se zice, că proiectul e alcătuit în sens retrograd, având de scop a concentra în manile guvernului şi puterea poliţienească din toată ţara. Dovadă crearea de posturi de căpitani supremi în acele oraşe unde sunt curţi de apel, adecă în 11 oraşe. Sfera de acţiune a căpitanului suprem se antinde asupra întreg teritorului curţii de apel şi căpitanii de poliţie din oraşele mai mici sunt subordonaţi căpitanilor supremi. Judecăţile căpitanilor supremi nu vor fi apelate ca până acum, la primărie, ci de a dreptul la ministrul de interne. Rodul retrogradismului oligarh medieval se întinde tot mai mult asupra acestei nefericite ţări, lăsată pradă dominaţiunii grofilor şi gentry-ilor. Atitudine» E£asi*ioft®iale faţă de românia. Şeful delegaţiei bulgare, Tonceff a adresat alaltaeri ziarului »Novoie Vremia« o telegramă mai lungă, din care reţinem următoarele pasage, cari stabilesc atitudinea Rusiei faţa de România în ultimele evenimente . »Nu este de loc exact, ceea ce aţi anunţat, după unele ziare străine cum eu aşi fi demarat, că Daneff şi Gheşoff ar fi evitat să se înţeleagă cu România, pentru a nu jigni Rusia. Tocmai din potrivă. Noi avem dovadă, că diplomaţia rusă a pus în joc toată influenţa sa pe lângă cabinetele Gheşoff şi Daneff pentru a stabili o înţelegere între România şi Bulgaria, înţelegere, de altfel, dorită de toate puterile mari. Departe deci de a lăsa să cadă asupra Rusiei, propriile noastre greşii, noi aducem laude sincerităţii sfaturilor cari ne-aU fost date dela Petersburg. »Cât despre ştirea ziarului dv. că noi am fi venit la Bucureşti cu scopul de a lucra pentru autonomia Macedoniei, ea est® cu totul inventată, după cum au dovedit-o faptele, căci n’a fost nici-odată vorba despre aşa ceva în deliberările noastre oficiale şi nici In întrevederile noastre particulare« I npäriktul Willtaeliaa la M. Sa. »Berliner Tgbl.« e informat din sursă foarte sigură că împăratul Germaniei va avea în Septemvrie o întâlnire cu împăratul și regele nostru la Ischl., împăratul Wilhelm va lua parte pe la mijlocul lui Septemvrie la vânătoarea prinţului moştenitor Frânase Ferdinand la Eckartsau şi de aici va merge la Ischl, făcând vizită M. Sale. Conferenţa de pace de la Bucureşti. Bulgarii cedează — Prelungirea armistiţiului cu 3 zile Eri seara după apariţia ziarului am primit din Bucureşti următoarea telegramă urgentă : Bucureşti 4 August 1912 orele 845. Conferenţa de astăzi ne-a apropiat cu un pas însemnat de încheierea păcii preliminare. Din sursă oficială afla, că regele Bulgariei a hotărât să se cedeze oraşul Cavala Grecilor în schimbul unor concesiuni însemnate pe litoralul mării Egeice (Portul Lagoa- Dedeagaci). Sub presiunea acestor rezultate obţinute s’a primit propunerea prim-ministrului Maiorescu de a se prelungi terminul suspendării ostilităţilor cu trei zile. Ctc. * Prin cedarea portului Cavala Greciei s’a delaturat cea mai grea pedecă din calea tatativelor de pace. La început se credea că în privinţa Cavaler este cu totul eachisă o înţelegere între Greci şi Bulgari. In consfătuirile de Duminecă, cu tot spiritul de concilianta manifestat din ambala părţi, primministrul Veaizeîos s’a arătat intransigent în ce priveşte Cavala, iar Bulgarii au declarat că nu pot renunţa la Cavala, care este absolut necesară Bulgariei. In consecinţă se vorbea că asupra acestui punct, neputându-se ajunge la un acord, vor avea să decidă Puterile. Se vede că în ultimul moment au intervenit alţi factori, cari au impus Bulgariei să renunţe la Ca vala, pentru a na periclita suc cesul conferenţei de pace. Bucureşti 4 August. Duminecă după ameazi regele Carol a primit într’o lungă audienţă pe delegatul bulgar S. Radeff. Această audienţă se aduce în legătură cu chestia portului Cavala, care e mărul de ceartă între Greci şi Bulgari. Se spune că regele Carol a depus mari silinţe pentru a convinge pe delegatul bulgar să facă toate concesiunile posibile pentru ca prelungirea terminului suspendării ostilităţilor şi în general rezultatele conferenţei de pace să nu devină problematice. In genere acţiunea regelui Carol şi a delegaţilor români, după ce s-a ajuns la un acord definitiv între România şi Bulgaria, este de-a lucra din toate puterile pentru a presiona asupra Bulgarilor, Grecilor şi Sârbilor de-aşi face reciproc concesiunea şi de-a asigura astfel rezultatul favorabil al conferenţei de pace. In ce priveşte frontiera sârbo-bulgară tratativele par a fi luat o întorsătură favorabilă datorită spiritului reciproc de conciliaţiune. Dificultăţi de neînvins nu mai sunt între Sârbi şi Bulgari. E vorba încă de oraşele Strumiţa şi Radoviţa pe care sârbii le pretind. Delegaţiunea sârbească a manifestat toată dorinţa ei ca să se realizeze pacea, şi cu toate că prima ofertă bulgărească era cu desăvârşire inacceptabilă, de irigaţiunea sârbă a primit să trateze dovedind astfel bunele ei intenţiuni. Faptul că, cu toate victoriile lor de arme necontestate, delegaţiimile aliate au primit să cedeze chiar din teritoriile cucerite cu multe sacrificii şi au înlesnit astfel drumul spre pace, e cu atât mai îmbucurător cu cât e venit după o zi când speranţele unei înţelegeri slăbiseră. Conferinţa de azi se întruneşte prin urmare sub auspicii buna. Starea armatei române- Biroul de pressă al ministeriului de războiu a dat azi publicităţii următorul comunicat: »Floile din ultimele zile, dificultatea transporturilor şi starea de contaminare a localităţilor din Bulgaria a influenţat în rău în ultimul timp starea sanitară a trupelor. S’au luat de urgenţă toate măsurile sanitare necesare îndoindu se personalul medical şi mijloacele de combatere a epidemiilor; s’au asanat localităţile, impunându-se cele mai stricte măsuride profilaxie. Mulţămită acestor măsuri epidemiile ivite au fost localizate în câteva puncte şi chiar de em a sosit primul raport al corpului II de armată anunţând scăderea cazurilor de boală. Astăzi este aşteptată o comunicare la fel din partea corpului I de armată. De altfel numai în aceste două corpuri de armată starea sanitară se resimţea mai mult. In corpul IV de armată sânt foarte puţine cazuri iar în corpul al III-lea, şi în diviziile de cavalerie n’a fost aproape nici un caz de epidemie. In corpul al V-Iea de armată starea sanitară este excelentă. Relaţiunile între armata noastră şi populaţiunea bulgară, continuă a fi foarte bune datorită spiritului de disciplină şi de umanitate al soldaţilor noştri. In multe oraşe bulgare ocupate de trupele noastre măsurile de edilitate reclamate de împrejurări, luate de comandanţi au atras admiraţia, simpatia şi respectul locuitorilor. In special în Orbania circulaţia era imposibilă; trupele, din ordinul comandantului corpului de armată, au pavat trei străzi principale cum şi piaţa publică. In toate localităţile s’a făcut curăţenie exemplară şi radicală a stradelor, curţilor şi caselor şi s’a îmbunătăţit starea drumurilor. Cumpărăturile se fac pe bani gata. Locuitorii ceimai recalcitranţi, cari la început, de teama necunoscutului, fugeau închizând prăvăliile şi depozitele lor de mărfuri, reveniţi astăzi, fac numeroase oferte de vânzare şi peste trebuinţele armatei ridicând din ce în ce preţurile productelor. Comandantul a tarifat însă aceste preţuri după Mercurialele locale şi după tarifele armatei bulgare.« Directorul serviciului S. S. S. Colonelul Lupescu. Relaţiunile greco-române p rim-ministrul Greciei Venizelos a făcut din nou câteva importante declaraţii ai reprezentantului ziarului „Universul“ cu privire la soarta Aromânilor de sub stăpânirea Greciei. După ce a insistat ca „ asociaţiunea pressai române“ să trimită delegaţi la faţa locului ca să ancheteze cazurile de cruzimi, pe cari — după ştirile din Sofia — le-ar fi săvârşit Grecii, d-l Venizelos a declamt următoarela: — »Ştiţi bine că la venirea mea la guvern primul lucru ce am căutat să fac a fost să restabilesc raporturile de prietenie cu România. Am considerat ca o copilărie ca să nesocotim interesele superioare pe care două ţări le pot avea, pentru un naţionalism exagerat şi pentru interesele unor patrioţi de profesiune, cum sunt şi la noi şi în alte ţări. Am ţinut întruniri şi am vorbit poporului grec, arătându-i cât de superior este interesul de a fi în raporturi de prietenie cu România şi i-am explicat necesitatea ca toate naţionalităţile să fie lăsate să trăiască în libertate deplină. Vă asigur că suntem însufleţiţi de cea mai sinceră dorinţă de a fi în relaţiuni de cea mai corectă prietenie cu România. De pe urma unei atari prietinii pot rezulta mari foloase şi acte pentru ambele ţâri. Vă mai pot spune că d. Take Ionosai, mi-a scris despre plângerile ce a primit cu privire la unele pretinse orori săvârşite de greci contra românilor. Am dat imediat ordinele cele mai riguroase ca toate plângerile să fie cercetate.