Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1914 (Anul 77, nr. 242-264)
1914-11-25 / nr. 259
Nr. 259. reglBNIU V Braşov^ luni-Marţi 25 Noemvrie (8 Decemvrie n.) 1914 Anul LXXVII. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Str.Prundului t® ABONAMENTUL ui tu . . .24 Cor. Pe o jam. de an 12 „ Pe trei luai. . . 6 „ Pentru România ţi atrftlnuiattt: Pe un aa . . 40 iei r'o o jam. de sa 80 INSERATELE ae primeio la adudul*' t,raţie. Preşul după tarif ‘ ' ' fi lnToiaUu »SDCTOH 226. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Msanscri/iele nu te înaapoia*4. Din camera italiană. Discursul prim-ministrului Salandra. Vot de încredere guvernului. Comemorarea regelui Carol. Manifestaţiuni pentru România. Dăm azi în întregime importantul expozeu al prim-ministrului Salandra, ţinut Vineri la deschiderea parlamentului italian, care împreună cu discursul cancelarului imperiului german stau în primul plan al preocupării întregei presse mondiale. Iată acest important discurs : împrejurările politice impun noului cabinet un program de muncă imediată şi intensă, căci el este menit să cârmuiască ţara şi să o îndrumeze cătră destinele sale viitoare într’o clipă cât se poate de critică a istoriei sale. In vreme ce întărit prin repetate mărturii de încrederea d-voastră, guvernul se pregătea pentru reforme utile, a izbucnit, fără nici o participare ori Înţelegere din parte-ne, deodată şi foarte repede conflictul, pe care în mod nefolositor ne-am încercat a-l împiedeca pentru salvgardarea păcii şi civilizaţiunii. Guvernul a trebuit să ia in cercetare dacă clauzele tratatelor ne impuneau a lua parte. Dar studiai cel mai scrupulos al literei şi spiritului acordarilor existente, cunoaşterea originelor şi finalităţilor evidente ale conflictului ne-a" condus la convingerea reala şi sigură■ că noi nu eram obligaţi a lua parte la el Fiind astfel degajaţi de orice consideraţiune, judecata senină şi liberă, aceea ce cerea salvgardarea intereselor italiene, ne-a sfătuit de a declara fără întârziere neutralitatea noastră. Această rezoluţiune a provocat dezbateri pasionate şi moduri de a judeca deosebite, dar în cele din urmă în Italia şi în afară a prevalat convingerea solidă şi generală, că noi am fost în dreptul nostru şi că am judecat bine şi corect ceea ce convenea mai bine intereselor naţiunii. Insă o neutralitate proclamată liber şi observată cu realitate nu este de ajuns spre a ne garanta de urmările imensei răsturnări ce devine din zi în zi mai mare şi al cărei sfârşit nu este nimănui dat a-l prevedea. Pe uscaturile şi mările continentului vechiu, a cărui configuraţiune politică este poate pe cale de a se preface, Italia are interese vitale de salvgardat, aspiraţiuni juste de afirmat şi de susţinut, situaţiunea de mare putere de păstrat neatinsă dar nici micşorată în mod relativ prin mărirea posibilă a altor state. Prin urmare neutralitatea noastră va trebui să fie nu inertă şi moale, ci activă şi veghetoare, nu neputincioasă ci puternic armată şi gata pentru orice eventualitate. (Aplauze foarte vii şi prelungite ; întreaga Cameră face o prelungită şi călduroasă ovaţiune). Pretutindeni grija supremă a guvernului a fost şi este încă pregătirea completă a armatei şi marinei. (Aplauze). Experienţa ce ne vine din istorie şi chiar mai mult din împrejurările de faţă trebue să ne înveţe, că dacă imperiul dreptului încetează, forţa rămâne garanţia unică pentru salvarea unui popor, forţa omenească organizată şi prevăzută cu toate instrumentele technice noui şi perfecţionate ale apărării. (Aplauze). Italia neavând scopul de a asupri prin violenţă, trebue cu toate acestea să se organizeze şi să se întărească cât mai mult posibil spre a nu fi nici înainte nici în urmă asuprită. (Aplauze). D. Salandra, continuând expune măsurile cu caracter economic ce au fost luate spre a face faţă contra loviturei războiului şi constată cu satisfacţiune, că condiţiunile economice în Italia s’au ameliorat treptat, munca şi creditul sunt pe cale a relua funcţionarea lor normală, încrederea publică renaşte, astăzi solidaritatea tuturor italienilor trebue să se afirme in mod solemn prin vorbe şi acţiuni. (Bravo, aplauze prelungite). Primul şi cel mai înalt exemplu de solidaritate naţională va fi dat de sigur în viitoarele desbateri de către supremele adunări reprezentative. Ora actuală cere un guvern tare şi sigur. Dacă avem forţa şi siguranţa de la dv., vom putea susţine greaua sarcină a răspunderilor noastre, vom putea urma munca intensă şi necurmată, căreia consacrăm toată energia noastră în apărarea eficace a intereselor prezente ale patriei şi în grija vigilentă a destinelor viitoare ale Italiei de Nord. (Aplauze călduroase şi prelungite. întreaga Cameră este în picioare şi face lungi ovaţiuni strigând de repeţite ori: Trăiască Italia !)* La Senat ministrul de externe Sonnino comemorând pe regele Carol a spus următoarele : Nu este cu putinţă a să rezuma în câteva cuvinte opera desfăşurată de răposatul suveran în decursul unei domnii lungi şi prospere. Mă mărginesc deci a aroimit că regele Carol, printr’o politică inspirată de concepţiunea exactă a intereselor reale ale ţării, a dus la un înalt grad de desvoltare prosperitatea unui stat, pe care luptele seculare îl reduseseră în nişte condiţii ini triste şi care în momentul decesiv al existenţei l-a încredinţat destinele sale. Toată lumea civilizată s’a asociat la gravul doliu al poporului român şi cu deosebire Italia, care este legată cu România prin legaturi şi tradiţiuni comune şi printr’o amiciţie cordială. (Vii aprobări.) Preşedintele Senatului Alanredi, luând cuvântul a spus următoarele : Simţămintele Senatului faţă de memoria regelui Carol sunt egale cu acelea exprimate de ministrul de externe în numele guvernului. Marele regret pentru defunctul suveran, virtuos şi savant este meritat, admiraţiunea pentru viaţa sa este dreaptă. El a avut tronul printr’un plebiscit, el depuse jurământul de a apăra legile şi drepturile României şi fu credincios jurământului său. Fiind soldat viteaz, om politic îndrăzneţ, a liberat statul său de vasalitatea otomană şi i-a asigurat independenţa, a ridicat principatul la rangul de regat, a făurit coroana sa din oţelul tunurilor turceşti luate la Plevna. El a dat românilor civilizaţiune, progres şi prosperitatea păcii. Condoleanţele Senatului italian au fost deja adresate Senatului român. Am împărtăşit cu devotament doliul Augustei femei, care a fost inspiratoarea binelui şi frumosului pentru suveranul defunct. Şi astăzi încă luăm parte la doliul naţiunii pe care Italia o iubeşte pentru sângele ei latin şi pentru afinităţile politice. (Aprobări). Urăm, ca fericitele destine ale României să continue sub sceptrul noului suveran imitator al celui defunct (Foarte vii aprobări). La Cameră ministrul de externe dl Sonnino a adus deasemenea omagii memoriei regelui Carol rostind între vii aprobări un discurs analog cu cel din Senat. A luat apoi cuvântul preşedintele camerei Marcora spunând următoarele: Sunt sigur că sunt interpretul fidel al tuturor deputaţilor spunând, că nobilele cuvinte ale domnului Sonnino, în amintirea şi spre onoarea Regelui Carol, restrâng simţămintele de regret ale acestei Adunări şi ale poporului italian pentru perderea bărbătului eminent, care guvernând ţara sa de adopţiune, cu ochiul vigilent, cu dragoste aprinsă şi cu mâna tare, a recondus la o viaţă naţională pe scoborâtorii fraţilor noştri, pe cari marele Traian i-a aşezat ca paznici ai latinităţi la extremele graniţe ale vastului lui imperiu. Fie ca glasul părerei de râu şi de reconfortare să ajungă la Regina exemplară care a fost demnă soţie a Suveranului defunct şi noului Rege chemat în momente dificile să asigure soarta poporului român, iar acestui popor îi trimitem urarea noastră, care este expresiunea comunităţii de simpatie şi de rasă pentru o viaţă din ce în ce mai prosperă şi fericită, şi pentru cea mai bună fericire a lui. Dl Marcora închee, rugând pe dl Sonnino să comunice Guvernului şi Parlamentului român aceste manifestaţiuni foarte vii. (Aprobări). + Horaţiu Deac. La marginea pădurei de brad a Jankowului, mai jos de desişul codrului, sub o movilă singuratică şi proaspătă, îşi doarme somnul de veci, o nouă jertfă a năpraznicului războiu, tânărul profesor Horaţiu Deac, suflet bun şi visător, profesor iubit de elevi şi pictor mult promiţător. S’a stins în vârsta frumoasă şi fragedă de 25 primăveri, lovit în piept de un glonţ duşman, abia la prologul carierei sale. S’a stins ca şi când nu ar fi fost şi numai solitara movilă, pe care iubiţii lui tovarăşi de arme au cioplit şi pus o cruce de lemn, va mai povesti trecătorilor din acele ţări şi locuri streine, sfârşitul tragic, dar înălţător eroic al acestui copil al artei. Pare că soartea s’a îngrijit însă că şi ultimul său locaş să aibă poezia plăzmuirilor, cari l’au frământat în scurta sa vieaţă. Închizând rămăşiţele sale sub o movilă înprejmuită de-o frumoasă pădure de cetini, prin care soarele trezeşte cele mai varii şi fermecătoare culori, atât de iubite de el. Iar vântul să-şi împreune gemetele sale duioase cu murmurul pârâiaşului ce se strecoară cu argintate şi cristaline unde la poalele singuraticului mormânt. Erou a fost în vieaţă şi tot cu sânge eroic şi-a sfârşit primăvăraticele sale zile. A căzut în ziua de 21 octomvrie la un asalt năvalnic pe înălţimile Jankowului în direcţia Stary-Somborului, şi a avut o moarte eroică, sublimă. Un glonţ duşman, nemilos l-a lovit în piept, trimis de o mână,care nu ştia că curmă vieaţa scumpă a unui visător idealist, îndrăgit de arta sa, îndrăgit de gama culorilor, de splendorile şi frumuseţile nature), de mirajurile şi efectele de Îmbinările luminei şi umbrei, al cărui penel ar fi creat pânze şi opere de artă preţioase, ar fi dezgropat comori şi cu tătul frumos al plăzmuirilor minţii sale iscoditoare ar fi împodobit arta aşa de săracă a neamului nostru. S’au închis pe veci ochii săi visători, cari nu vor mai sonda nemărginirea, nu se vor mai înflăcăra de-o culoare, de-un miraj, nu vor mai scruta depărtările albastre ale zării. Mintea lui nu va mai plăsmui visuri, mâna sa meşteră nu va purta penelul cu care dădea vieaţă atâtor lucrări frumoase. Mă întreb adeseori, ce a căutat acest copil visător, care n’ar fi călcat o floare sau insectă, pe câmpiile sângeroase aie morţei? L’a dus chemarea patriei, avântul furtunos al armatei, datorinţa, jurământul. Şi desigur, pe când stetea în viforul deslănţuit al năvalnicei şi ucigaşei lupte, în faţa morţei, cu degetul pe trăgaciul puştii, visa poate efecte de lumină, lucrări viitoare, dorindu-se la şevaletă, năpădit de imagini şi visuri. Plecat în 12 August cu regimentul 63 din Bistriţa spre Galiţia, a stat ca o stâncă dârză şi semeaţă în mijlocul fraţilor săi de arme, înveselindu-i cu glumele sale, oţelindu-i cu dispreţul său de moarte, cu tăria caracterului său. Dar moartea l-a răpit nu numai din mijlocul fraţilor săi, dar din braţele bunilor săi părinţi cari îl aveau numai pe ei, idealul şi fericirea vieţii lor, mângâierea şi scutul bătrânelei lor solitare. Biografia vieţii lui e următoarea: S’a născut în Sărcălaia la anul 1889 Ianuar 27 din părinţii preotul David Deac şi Ludovica Deac n. Pop locuitori în Palesia, fiind unicul lor fiu. Şcoala elementară până în clasa IV gimnazială le-a absolvat în Gherla. Celelalte clase împreună cu bacalaureatul le-a luat în Blaj. Aici sub grija şi conducerea profesorului Flaviu Domşia a primit cunoştinţele elementare în desemn şi pictură, dovedind o adâncă pricepere, mult gust, având roale aptitudni pentru desemn şi pictură. La sfătui şi îndrumarea mai multor pricepători, cari în micul Horaţiu vedeau un talent remarcabil, a încercat să se înscrie la academia de Belle-Arte din Budapesta. Ii s’a propus că va fi primit numai în acel caz dacă îşi va schimba numele Deac în Deák. Rănit pânâ in suflet de ruşinoasa propunere, tînarul idealist a piecat desgustat, şi s’a înscris la tură în Cluj, unde a şi depus un examen fundamental. Dar această carieră nu era pentru sufletul său idealist, a abzis şi a mai făcut o încercare la Belle-Arte. Ii s’au pus aceieaşi stăvili, ba i’au îndemnat să meargă în România. S’a reîntors scârbit la Cluj, s’a înscris la filozofie, luând studiul, istoria, româna, şi latina şi depunând examenul de profesor la Pesta, a obţinut o catedră in Gherla. Ia anul 1913 şi-a făcut voluntariatul în Rovereto şi la Bistriţa. A fost trimis apoi la Cluj unde a voit să şi facă examenul de ofiţer. Dar înţelegând că s’ar fi esprimat căpitanul, că din principiu nu va lăsa să reuşască români, ambiţia nu l’a lăsat să se supună şi să cadă. In 12 August a. c. a fost trimis cu regimentul său în Galiţia, unde a stat în foc conţinu până la 21 Octombre când un glonţ duşman ia tăiat firul vieţei sale scurte. * Moartea sa a trezit adânci regrete în inimele tuturor cunoscuţilor şi prietinilor săi. Părinţii lui, şi-au pierdut unicul scop al vieţii, neamul nostru pe lângă un profesor, destoinic, conştient şi capabil, a mai pierdut un ucenic devotat al artelor, o putere creatoare, poate un viitor măiestru al colorilor, care ne-ar fi dezgropat comori nouă, ne-ar fi îmbogăţit cu tablouri preţioase. Nemângăiaţii săi părinţi posed 35 pânze, paysage nenumărate sunt răzleţite pe la prietini şi cunoscuţi prin Cluj, Bistriţa şi Gherla, căci era o fire altruistă şi darnică. In capela episcopească din Gherla a pictat 4 evanghelişti, de dragul artei, neaşteptând pentru munca sa nici o remuneraţie. Ar fi o sfântă datorinţă a neamului nostru, să adune toate lucrările sale, să se selecţioneze şi un pricepător să studieze munca acestui tânăr artist, care ne-a părăsit aşa de grabnic, înainte de-aşi dezvolta talentul său. * In şedinţa de Sâmbătă a camerei, terminându-se desbaterea asupra declaraţiunilor făcute de prim-ministrul Salandra, s’a primit următoarea moţiune: »Camera, recunoscând că neutralitatea Italiei a fost decretată după o chibzuire matură, are încredere că guvernul, în conştiinţa grelei sale răspunderi va şti în modul cel mai potrivit şi ca mijloacele cele mai corespunzătoare să observe o conduită, care să corespundă intereselor celor mai naţionale ale ţării« întrunirea parlamentului francez. Ştiri din Roma anunţă, că parlamentul Franţei se va întruni la Paris între 16 şi 21 Dec. v. a. c. Press» germană despre declaraţiile guvernului italian. Ziarul »Nordeutsche AUg. Zeitung»,apreciind declaraţiile guvernului italian zice, că declaraţiile primului ministru italian Salandra vor face in Italia şi în Europa mare impresiune ca fiind declamaţii însemnate care dau direcţia politicei italiene. D-l Salandra a ţinut să constate că Italia a realizat până acum o neutralitate observată din propria ei hotărâre. Bărbatul de stat« italian doreşte ca această libertate de hotărâre , să mai fie păstrată până ’n cazul când menţinerea ulterioară a neutralităţei n’ar mai fi compatibilă cu interesele vitale ale regatului italian. Dacă s’ar ivi complicaţiuni europene sau dacă modificări în posesiunile^marilor puteri europene ar deveni probabile, Italia nu s’ar mai crede legată^ de politica ei de abţinere. Pentru amicii şi aliaţii Italiei, această menţinere hotărâtă a poziţiunei sale de mare putere n’are nimic surprinzător: s’a mai auzit din partea fostului ministru di San Giuliano asemenea hotărâri ferme şi ne-am aşteptat ca dela început urmaşul lui să continue această politică energică. O majoritate în camera italiană e asigurată cabinetului Salandra în favoarea acestei politici. Aliaţii italiei ştiu că Italia nu se poate lăsa eliminată din hotărârile europene, pe câmpul de răsboiu. Conform comunicatelor oficiale telegrafice, pe cari le-am primit ori şi azi dimineaţă de la biroul de presă al primministrului, situaţia pe câmpul de luptă se prezintă astfel: In sudul Monarhiei. Frontul principal în Sârbia se întinde până în spre vest şi sudvest de la Arangelovac. Aici se dau lupte foarte îndârjite şi pline de perderi din ambele părţi. Sârbii primesc mereu noui şi noui întărituri. Trupele sârbeşti persistă cu încăpăţinare în atacurile lor vehemente, cari se îndreaptă mai ales înspre vest. Sârbii refugiaţi din teritoriile cucerite încep a se reîntoarce la vetrele lor. In Belgrad însă n au rămas decât vre-o 15.000 de locuitori. Ceilalţi s’au refugiat. In nordul monarhiei. In Garpaţi s’au dat numai lupte parţiale. Ruşii, cari pătrunseseră în Beschizi au fost respinşi, deasemenea în comitatele Zemplén şi Sáros duşmanul a fost respins până la hotar. Funcţionarii statului, cari se refugiaseră din Eperjes şi Bărtfa au fost comandaţi la oficiile lor. In Polonia rusească luptele dedecurg favorabil pentru aliaţi. Trupele noastre şi cele germane au atacat pe Ruşii, cari înaintaseră în Galiţia de vest. Au fost făcuţi prizoneri 2400 de Ruşi capturându-se şi ceva muniţie. Pe frontul anglo-francoruso-german. Germanii au evacuat localitatea Vermelles, care se află spre nord dela Bethune. Evacuarea s’a făcut din punct de vedere strategic deoarece susţinerea ei ar fi costat jertfe zadarnice de sânge. Edificiile din numita localitate au fost aruncate în aier cu prilejul evacuării. Trupele germane s’au retras intr’o poziţie bineîntărită din apropierea localității Vermelles. Francezii n’au fost în stare să-i urmărească. Spre vest și sud-vest dela Altkirch Francezii au încercat un atac în contra Germanilor dar fără succes. Au avut perderi mari. De