Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1915 (Anul 78, nr. 1-23)
1915-01-15 / nr. 10
Nr. 10 Anul LXXVIIl. II ABONAMENTUL Po an an . . . 24 Ooi. Po o Itsm. io un IS „ P* trai inni. . . 6 „ Pariin? România pletr*inAt3t*: ('* RB &* . . . 40 i*i, Po a i«Ba. í£«4 avsi .'50 „ SSLSFOH 9, 220. ZIAR POLITIC NAȚIONAL. REDACTIA S» ADMINISTRAȚI* Str. Prundului ‘K 15 , . II SKHfilMTBBLa se prictiesc la «iisaialists,str!&. Hi'âta! dnpii ;«r!l ji ia»reiai&. H4wta»ori3ois n® sa iunapoMis®. Patriotismul in timp de linişte. Bucureşti 26 Ian. n. 1915. In n-rul de azi al ziarului oficial »Viitorul« a apărut din peana distinsului nostru bărbat politic Vintilă I. Bratianu următorul articol, care conţine preţioase îndrumări pentru opinia publică română. Roadele unui patriotism în timp de linişte pregăteşte ţara pentru ziua de nevoie. Iată de ce prima condiţie a unui patriotism adevărat este să fie continuu şi în toate direcţiile. Menirea patriotismului nu este ca el să se oprească la o manifestaţie simplă de simţământ, ci ca să slujească nevoile ţarei. Graţie lui Statul sau neamul trebue să găsească la vreme de linişte propăşire, la vreme de primejdie un scut puternic de apărare. Scopul lui practic este deci sporirea energiei naţionale, materială şi morală. In această sporire a energiei naţionale se întrupează roadele cele mai temeinice ale unui patriotism luminat. Energia unui stat şi a unui neam se sporeşte pe cale politică, culturală şi economică. Atunci când un neam, care a fost subjugat a avut norocul ca o parte din el să trăiască prin el însuşi, de sporirea energiei acestui stat şi a poporului lui depinde sporirea energiei neamului întreg. Dar întărirea unui stat nu se poate face decât prin întărirea întregului său popor de sus până jos şi în toate direcţiile de activitate. Statul modern nu se mai întăreşte numai prin întărirea unei clase, a armatei, sau sporirea bogăţiilor moarte ale lui, ci în primul rând prin punerea în valoare la maximum a energiei vii, a masei întregi a poporului. Patriotul luminat, în timp de linişte, va lucra desigur pentru asigurarea unor finanţe bune ale statului, pentru înzestrarea armatei, dar iubirea lui de ţară îl va împinge să lucreze în deosebi la ridicarea materială şi culturală a poporului, la desvoltarea conştiinţei lui naţionale şi cetăţeneşti, la o creştere cât mai puternică a activităţii ţărei, bazată în primul rând pe muncă şi destoinicia fiilor ei. Va fi cel mai temeinic mijloc de a-şi manifesta iubirea lui de ţară. De aceia patriotul luminat va lucra în continuu pentru a se zidi şcoli, a se înfiinţa obştii, a asigura condiţii normale de trai celor a căror masă totală formează patria vie; el va lucra la desvoltarea unei industrii în realitate naţională; încrezător în însuşirile lor va lupta pentru ca prin participarea celor mulţi la viaţa statului să creeze solidaritatea naţională atât de necesară apărărei ţărei şi neamului. Dar patriotismul ca să fie trainic trebue să fie infiltrat în sufletul omului din copilărie chiar. In această privinţă, pe lângă influenţa părinţilor, patriotismul profesorului este acela ce poate înălţa sufletul generaţiilor viitoare. Profesorul, patriot luminat, mai mult decât prin orice manifestaţie sgomotoasă, va sluji mai mult patriei sale îndeplinindu-şi continuu şi cu sfinţenie datoria sa, spre a fi pilda de conştiinţă a datoriei, iar prin pilda sacrificiului pentru interesul general, va plămădi sufletul elevilor pentru zilele grele şi mari ce vor veni. Ca şi profesorul fiecare patriot poate găsi în sfera activităţii sale prilej de a-şi manifesta iubirea de ţară. Administratorul în întrebuinţarea banului public şi în conştiinţa datoriei, omul politic servind continuu şi propagând marele nevoi ale Statului şi ale neamului, ziaristul punându-şi peana numai în folosul r.burfilor naţionale, omul privat prin întreaga lui viaţă să dea o muncă folositoare, iar rodul acestei munci să nu se ducă în vânt şi în cheltueli de lux peste hotare. Zguduirea de azi a topit conştiinţa tulburată în care am lucrat adesea ori, în contra intereselor chiar ale acestei ţări. Azi patriotismul nostru să ne oprească să slujim capitalurilor streine, şcolile streine, luxul strein. Acum putem vedea cât de necesar este ca patriotismul nostru să ne aducă să trăim în toate felurile prin noi înşine. Din înflăcărarea pe care acest patriotism o găseşte azi în mijlocul emoţiilor ce ne-o dau evenimentele grave prin care trecem, să rămâie un învăţământ trainic pentru viitor. Patriotismul adevărat şi sănătos este continuu şi nu trebue să dispară în timp de linişte; atunci el se oţeleşte şi ne pregăteşte pentru zilele de nevoe. Jules Payot. Supărarea, frica, sfiiala şi lenea. Supărarea. Supărarea este o boală a voinţei. Urmările ei pot fi periculoase pentru trup şi pentru spirit. Oamenii n’au poftă de mâncare, mintea lor slăbeşte pe zi ce merge, aşa că, pe încetul cad Intr’o tâmpită. In sfârşit nu mai au interes de nimic şi îşi pierd orice tărie de voinţă. Supărarea strică nu numai persoanelor supărate, dar şi celor dimprejurul lor. Dacă, de pildă, ia o întrunire sărbătorească, întâlneşti o faţă tristă, bucuria e mal potolită; dacă, în familie, este supărat careva, fără voie dispoziţia aceasta trece şi asupra celorlalţi. Multe femei se supără, ori se năcăjesc foarte uşor. Dacă o astfel de femeie îşi alăptează copilul, se poate Întâmpla, ca băiatul să tânjească şi să sufere foarte mult in desvoltarea lui. Copii aceştia scad adesea câte o jumătate de chilă în câteva zile. De dispoziţiile acestea triste, omul se poate vindeca totdeauna. Totul atârnă de la tăria voinţei. Care e leacul pentru aceasta ? Mai întâi: linişte, hrană bună, aier liber proaspăt. înainte de toate însă, leacul este de natură morală. Mai întâiu, să ocolim societatea oamenilor, cari ni-ar putea pricinui supărare; să ocolim şi singurătatea, ca să nu ne putem gândi la supărarea noastră. Să căutăm prietenia oamenilor veseli ; să cetim scrieri umoristice. Ţânta noastră de căpetenie să fie: să uităm năcazul, care ne pricinueşte supărare. Cel mai bun mijloc pentru aceasta, peste munca, adecă ocupaţiunea. Dacă în societatea noastră se află o persoană lovită de o nenorocire grea, datoria noastră cea dintâi este, să nu vorbim de loc despre acea întâmplare, cu atât mai puţin, să ne tânguim împreună cu el. Trebue să stăruim, ca acea persoană să se ocupe cu ceva, când stăm de vorbă cu el, să vorbim de ceea ce interesează, numai ca să-i dăm prilej, să se gândească la altceva. Dacă nu ajută toate acestea, să-l luăm ceva mai aspru, să-i aducem ca exemplu, oameni, cari au avut nenorociri şi mai mari, şi le-au suferit cu bărbăţie. Dorinţa aceluia, pe care îl deplângem. Dacă am pierdut o fiinţă I scumpă şi dragă nouă, să avem totdeauna In vedere, cum l-ar durea pe acesta, când ne-ar vedea pe noi plângând. Nu prin aceea cinstim şi iubim pe morţii noştri, că îi deplângem, ci dacă facem aceea, ce au făcut ei în viaţă, dacă lucrăm cum au făcut ei, mai departe, cu stăruinţă şi curaj, ca să ajungem aceea, ce tânjeau să ajungă ei, şi ceea ce îi făcea mândri şi fericiţi. Frica. Frica este semn de slăbiciune. Intr’un om fricos, nu poţi avea încredere. Omul totdeauna să-şi închipuiască lucrurile mai puţin primejdioase: că de o mie de ori este mai bine a te apăra cu curaj, decât a fugi cu laşitate ; imaginarea plăcerilor în caz de reuşită, şi a neplăcerilor în caz de naisbândă; înainte de toate, copiii să nu se teamă noaptea de spirite (duhurii, de năluci, şi de altfel de fantoame, cu cari îi îngrozeşte cineva. Toate lucrurile acestea nu există. Sfiiala. Ce urât este de, când un copil nu îndrăsneşte să vorbească, când se sfiieşte să se joace cu tovarăşii lui. Cei alalţi ii batjocoresc, ei se supără şi-şi perde voia. Omul mare, dacă-i fricos, este un slăbănog în societate. Nu cutează să umble printre oameni şi să aibă de lucru cu ei. Prin aceasta nu-şi cunoaşte cineva nici însuşirile lui cele bune; nu şi câştigă atragerea celor din jurul său. Ia sfârşit, se simte neînţeles de alţii, devine trist, traeşte sfiicios şi retras, şi prin asta se condamnă ei pe el. Răul acesta însă se poate vindeca uşor. Numai niţică tărie de voinţă să aibă cineva. Omul să-şi propună cu hotărâre a-şi înăbuşi orice sfiială, să privească ca ochii oamenilor şi să ie vorbească aşa, cum s‘mte, după cum l’a făcut D-zeu, în lucrările lui să fie liber şi sincer. De altă parte, noi încă trebue să stăruim în a ajuta celui sfiicios de la natură, ca să-şi înăbuşe însuşirea asta: nu trebue să râdem de un astfel de oro, ci trebue să-l îmbărbătăm şi câteodată, să-i arătăm, cum să se apuce de cutare lucru. Lenea. Pe lângă răutate, trândăvia este cusurul cel mai mare al unui om. Leneşii precum şi vagabonzii, oamenii fără casă şi masă, cum şi alte cete destrăbălate, cari fug de lucru, sunt în stare să facă orice faptă rea. Lenea deasemenea este o boală a voinţei. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineţă ara primit, de la biroul de presă a! prim ministrului următoarele comunicate oficiale telegrafice: Situaţia In nordul monarhiei. Budapesta 26 Ian. Din marele cartier general al nostru se comunică oficial cu data de azi . Situaţia generală nu s’a schimbat. Lupta de artilerie de pe ambii ţărmi ai Vistulei a decurs ori ziua întreagă mai violent, ca şi în ceste două zile din urmă. Artileria noastră grea a operat cu succes la vestul Tarncivului. Am aruncat în aer o coloană de muniţii de-ale duşmanului. La Zglobice, spre sud vest dela Tarnow am pus pe fugă mai multe compănii duşmane. In regiunea Nidei a ţinut focul de artilerie întreagă noaptea până dimineaţa ’n zori, când a continuat cu mai mare violenţă. In Carpăţi au fost şi eri lupte. In văile râurilor Ung,Latorcsa şi Nagyág duşmanul a trebuit să şi părăsească câteva poziţii însemnate încercând în zadar să şi le menţină prin contra-atacuri violente. Aceste contra-atacuri l’au costat pe duşman grele jertfe. In Bucovina n’au fost lupte. Pe câmpul de operaţii dela sud e linişte. Genpr»!lţ’ dostr’« Hafer, locţiitorul şefului de stat major. Pe frontul anglo-francoruso-german. I Berlin 26 Ian. Buletinul marelui cartier general german e pentru azi următorul : Pe câmpul de operaţii de la vest. După obiceiul său francez, duşmanul a început a bate cu tunurile loc. Middelkerke şi staţiunea balneară Westende. Focul duşman a omorât eventual rănit mai mulţi cetăţeni din aceste două oraşe, între cari şi pe primarul din Middelkerke. Perderile noastre au fost ori foarte puţine. Trupele noastre au atacat ori poziţiile engleze situate pe ambii ţărmi ai canalului Labasse. Pe când din ofensiva trupelor noastre în nordul canalului şi între canal şi Gewenthy n’a putut rezulta cucerirea tranşeelor duşmane, din cauza focului violent englezesc din flanc, trupele din Baden au operat cu deplin succes în sudul canalului. Aici am ocupat poziţiile engleze pe o lăţime de 1100 de metri, am cucerit două puncte de rază, am făcut prizioneri 3 ofiţeri şi 20 de soldaţi şi am capturat un tun şi 3 mitraliere. Englezii au încercat înzadar să-şi reocupe poziţiile, pe cari noi imediat le-am întrebuinţat corespunzător scopurilor, căci i-am respins cauzându ne mari perderi. Perderile noastre sunt relativ mici. Trupele noastre au operat cu succes pe înălţimile de lângă Cretonne, spre sudest de la Laon. In Voghezi am respins fiecare atac de-al Francezilor. Am făcut mai mult de 50 de prizioneri. Pe câmpul de operaţii dela oşti Spre nordost dela Gumbinnen cavaleria rusească a atacat fără succes poziţiile noastre. Pe celelalte fronturi din Prusia ostică au fost lupte violente de artilerie. Lupte mai trici s’au dat spre nordost dela Woclawec, cari lupte s’au terminat cu succesul vostru. In Polonia, spre vest dela Vistula şi spre est dela Piliţa n’a obvenit nimic de semnalat. O nouă ofensivă naşă? Din Viena se anunţă: Se comunică din Londra următoarea telegramă a corespondentului ziarului »Daily Telegraph« din Varşovia: Intr’un termin de o lună va începe o nouă ofensivă rusească, dar care nu va fi o luptă de tranşee; planul prevede într’un rpod larg cooperarea diverselor arme dând mai ales un rol mare cavaleriei. Planul marelui duce Nicolae e de a ţine duşmanul pe loc pe frontul actual in scop de a avea disponibile cât mai multe trupe posibile, spre a da o ofensivă în regiunile alese. Noul plan de campanie prevede nişte operaţiuni cari vor ţine cel puţin şase luni, dar timpul nu joacă nici un rol. Audienţe. Maj. Sa Monarhul a primit în audienţă Luni dimineaţa de la orele ’/»S—z/fi pe arhiducele moştenitor Carol Franz Ferdinand, care s-a reîntors din cartierul general al armatei germane. Tot în decursul zilei de Luni au fost primiţi în audienţă ministrul de războiu Krobatin şi minstrul apărării George înainte de a se întoarce la Viena arhiducele moştenitor a avut în gara din Frankfurt a. M. o convorbire de o oară cu ministrul de exerne b Dr. Burlan, care, după această Întrevedere, a plecat in cartierul general al armatei germane. f Dr. Atanasiu M. Marienescu. Sibiiu, 25 Ianuarie n. In prezenţa unui public număros şi ales s’a făcut Sâmbătă după ameazi înmormântarea rămăşiţelor pământeşti aia mult regretatului Dr. Atanasiu M. Marienescu, fost jude regesc de tablă şi membru ordinar al »Academiei Române« din Bucureşti. Stările excepţionale în cari ne aflăm vor purta de sigur vina, că „Academia Română« n’a putut fi reprezentată la înmormântare prin trimis special al ei,a cum e obiceiul, şi că nici char fiica decedatului, doamna Delia, măritată după domnul medic Dr. Lazar Popoviciu din Viena n’a putut fi de faţă la înmormântare, fiind pe unele locuri întreruptă circulaţia cu trenul între Budapesta-Sibiiu, înmormântarea a fost simplă întocmai cum simplă şi nepretenţioasă a fost şi viaţa modestului dat vrednicului membru al unei generaţii mari, care nu mai este simplă şi totuşi impunătoare, tocmai în urma modestelor cadru în cari a fost aranjată. Două coroane pe sicriu, două steaguri negre, la Asociaţiune şi la casa meseriaşilor, — acestea au fost toate semnele esterioare ale perderei pe care au îndurat-o Românii din statul ungar prin moartea lui Dr. Al. Marienescu. Din casa mortului sicriul cu remăşiţele pământeşti ale decedatului academician a fost ridicat Sâmbătă la orele 11 dimineaţa, după celebrarea unui scurt serviciu divin, prin protopresbiterul Dr. Ioan Stroia, şi în sunetul clopotelor dela catedrală a fost adus în biserică şi aşezat pe un catafetic, in mijlocul catedralei. La orele 2 s’a început apoi prohodul. L’a oficiat P. C. Sa, protosincelul Dr. Eusebiu R. ’io.?,« director seminarial, .. asistat .1« aothnui protopresbi, Dr. loan Stroia și de l^tsrconul ceremonial Dr. Oct. Costifa. Răspunsurile le-a dat corul seminarist, condus de domnul profesor T. Popovici, întreaga inteligenţă ronână fiind biiu, domni şi doamne, s’a pregfla în catedrală pentru a da mirelui nostru defunct onorurile din urmă. A fost de faţa şi Excelenţa Sa, Inaltpreasfinţitul Domn Arhiepicop şi Mitropolit loan Meţianu, însoţit de P. C. Sa, Arhimandritul Dr. Ilarion Puşcariu, vicariu arhiepiscopesc. O vorbire pătrunzătoare a rostit de pe amvon P. C. Sa, protosincelul Dr. Eusebiu R. Roşea, arătând în ea cine a fost decedatul Atanasiu M. Marienescu şi scoţându-i la iveală însuşirile frumoase pe care le-a avut şi activitatea pe care a desvoltat-o ca judecător şi ca scriitor român. Corul a intonat apoi »In veci pomenirea lui«, sicriul a fost scos din catedrală, aşezat pe carul mortuar şi dus în cimiteriul central al oraşului, unde a fost aşezat în sânul pământului. Aici se odihneşte de acum înainte un om muncitor, drept şi corect, al cărui nume stimat şi iubit de toţi, era în lumea aceasta, Atanasiu M. Marienescu! Cea mai lăţită formă de lene este greaţa de a te gândi la urmări. Cei mai puţini oameni nu ţin de trebuinţă să-şi precugete un lucru înainte, nu se gândesc cum se Înceapă şi cum se săvârşească ceva. Un elev, care nu şi-a preparat de mai înainte lecţia, la clipa din următ se pripeşte, îşi iese din fire, şi cârpoceşte o lucrare rea. Tocmai aşa se întâmplă în viaţă. Cine nu şi-a făcut obceiu să-şi compună mai întâi un plan, de ceea ce vrea să facă şi să se gândească bine asupra lui, rămâne totdeauna un cârpaciu. Să ne uităm de pilda la un econom de câmp. Dacă și a arat câmpurile primăvara, numaidecât a trebuit să se gândească la recoltă, trebue să se îngrijească de lucrători, trebue să se cugete, unde să-și pună bucatele. Dacă li e lene să se îngrijească de toate acestea, i-se prăpădeşte recolta pe câmp şi nu ajunge niciodată la creangă verde. Câte femei nu sunt, cari numai de tene nu se îngrijesc mai dinainte de cele trebuincioase. Mâncarea o aşează la foc numai în clipa din urmă şi când vine bărbatul acasă, carnea e friptă numai pe dinafară, din lâuntru este crudă. Lenea aceasta de gândire face din astfel de oameni o simplă mașină. Cum