Gazeta Transilvaniei, octombrie 1919 (Anul 82, nr. 203-227)

1919-10-14 / nr. 214

. Disciplină militară şi responsabilitate ministerială Războiul mondial se apro­pie de sfârşit. Unul câte unul statele Europei apusene reduc contingentele militare, demo­bilizează ostaşii bătrâni. Se în­torc acasă sute de mii de braţe. Se statorniceşte pacea lăuntrică, sporesc forţele pro­ductive şi mizeria scade zi cu zi. In chip firesc ar urma să vedem şi la noi producându­­se aceleaşi schimbări. E ade­vărat că România a fost ne­cesitată să scoată spada pen­tru ca să se răfuiască definitiv cu vechiul duşman deghizat în haină bolşevică, dar nu putem trece cu vederea impresia ce-o face în streinătate regimul no­stru actual. Statul nosru se presintă prin escelenţă milita­rist. Ori acest regim stârneşte în Apus­ularitate, în această perioadă de trecere de la sta­rea de răsboi la o stare de consolidare internă, de pace generală. Streinătatea ne va face un aspru rechizitoriu de conştiinţă şi se va întreba mirată pentru ce un regim anahronist în Ro­mânia care s’a declarat soli­dară în principiile de refor­mare democratică cu aliaţii şi într’o vreme când hotarele ei nu mai sunt ameninţate de imperialismul slav şi ungu­resc? Nu ne poate fi indiferentă opinia străinătăţii despre noi. Dar mai sunt şi alte consi­deraţii, de ordin intern, cari nu pot justifica regimul gene­ralilor, oricât de provizorie caracter ar avea. Mai ales două consideraţii superioare se impun să fe cumpărate cu toată seriozi­tatea. Intâiu trebuie­­să ne întrebăm dacă este bine sau­­nu, să vedem prea angajată Coroana în luptele politice. Apoi dacă poate exista com­patibilitate între disciplina mi­litară şi responsabilitatea mi­nisteriala, înainte de toate ţinem să declarăm că principiul mo­narhic este un principiu de viaţă al statului român. Po­porul nostru este aderent sin­cer al ideii monarhiste. Noi vedem în Coroană simbolul puterii şi garanţa înfloririi sta­tului. Coroana reprezintă tre­cutul şi viitorul poporului, prestigiul intern şi extern al ţării. Ei bine, ea nu poate fi amestecată în luptele de stra­dă ale partidelor, ci pluteşte deasupra. Când Regde a pri­mit sfatul de a chema la cârma ţârii un guvern de ge­nerali, a fâcut-o într’un mo­ment când criza părea că nu se mai termină. Noi ca ade­renţi credincioşi şi din con­vingere ai principiului mo­narhic, avem tăria opiniei s’o spunem că sfatul ce s’a dat Regelui n’a fost bun, căci Co­roana este prea desvălită. Noi vorbim principial. Sun­tem contra regimului actual, dar această atitudine nu tre­buie privită ca ostilă, perso­nal, distinșilor generali cari constituiesc guvernul. Dimpo­trivă, asigurăm de admiraţia noastră pentru strălucitele lor talente militare dovedite­ în decursul răsboiului. Fiecare general este un militar distins dacă nu un erou naţional. Şeful cabinetului este eroul de la Mărăşti, Flămânda, Târgul Oc­nei. Toţi membrii guvernului, în uniformă militară, au la activ multe fapte glorioase. Dar îndrăsnim să spunem că uniforma nu este compa­tibilă cu responsabilitatea mi­nisterială. Pentru o lege, pentru un act ministerial nu poate fi tras la răspundere Regele, ci mi­nistrul, care contrasemnează. Ori, în armată şeful suprem este Regele, şi astfel genera­lul trebuie să asculte, să se supună necondiţionat ordi­nelor Regelui. Responsabilita­tea se răsfrânge asupra Re­gelui însuş. Constituţia ţării nu poate fi respectată atunci când Regele girează personal actel de guvernare. Iată de ce "Spunem cu mâhnire că prin regimul generalilor Coroana este prea desvălită şi coborîtă în luptele de stradă. In timpul când ne apropiem cu paşi repezi de pace, când avem atâta de lucru pentru a ne consolida îa intern rezol­­vând foarte multele probleme de viaţă pentru statul nou şi mărit, nu un guvern de gene­rali trebuia chemat l­a condu­cerea trebilor obşteşti, ci un guvern naţional, în care să stea alături tot ce are ţara mai bun, bărbaţii distinşi din toate grupările politice şi din toate provinciile. Pentru ca prin col­borarea lor să putem avea acel maximum de bine dorit de toţi. Ar fi crescut încrederea în oameni, s’ar fi întărit ţara în­­lăuntru şi am fi fost cruţaţi de judecata aspră a streină­­tăţii de a ne considera stat militarist. România vrea să fie un stat progresist şi democrat şi să şi însuşiască toate principiile mo­derne de refacere socială. In toate ramificaţiile vieţii pu­blice se'afirmă nouile tendinţe'; de ce am fi desavuaţi prin câr­muirea generalilor? Anul al 80-lai Up. 214. 3ani 23 Hsiwals»iai HlaptT, 14 Octomvrâe 1019 - aJV întemeiată la 1838 de George Bariţiu. Redacţia şi fiaminîafrarîa Braşov, Str. Brandului Nr. 15. Telefon 226. Apare seara­ în fiecare zi de lia,cria Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fî fost în stare să susţină singuri statul. (Istoria Transilvaniei). fl. Bariţiu Rbonimentul: Pentru etranărctis îndoit Lei 00 « 80 . » e închizi Poezia este sufletul, vine dela Dumnezeu. De vei fi avut o lacrimă adevărată, vei fi înţeles ce gol e sufletul fără credinţă. * Uită-te în sufletul tău, şi vei vedea atunci tot cerul. * Oamenii adevăraţi, sânt ste­jarii pădurilor, ei înfruntă furtunile, de aceia trăesc mai mult; ceilalţi sânt buruenele; ei sânt mereu la adăpostul altora, de aceia nu îndură nimic, ei mor degrabă. * Ştiinţa ne apropie de Dum­nezeu, poezia ne uneşte cu Dânsul. * Nu toţi câţi se sune pe m­unţi, se suie; cei mai mulţi coboară. Const. Asipiinei Ea v La question sociale est une question d’estomac N o v i c o v Războiul a împărţit Europa în două tabere. De o parte învingă­torii, de alta învinşii. In ambele părţi, — deasupra ruinelor de tot felul, — rânjeşte cu satisfacţiune mizeria. In ambele părţi, produc­­ţiunea a stagnat, iar cheltuelile au fost covârşitoare. In ambele părţi, contribuabilul flămând îşi prelun­geşte cu o ghiorţăitură de maţe sinistră agonia unei morţi prin inaniţie. Dintre aceste două tabere, a în­vingătorilor a avut naivitatea să spere în zile mai bune. Fantasma chirometrilor pătraţi a înfierbântat o clipă minţile şi a dat rânjetului maca­bru al morţii o nuanţă accep­tabilă. Tabăra învinşilor a pierdut de mult orice speranţă. Marea majo­ritate a flămânz­ior n’a vrut să sucombe în massă sud privirile protectoare ale capitaliştilor vino­vaţi de crima războiului, şi s’a ho­­tărit să reziste, punând în aplicare „utop­a”, care le alintase visurile­­în timpuri de belşug. Sub presiu­nea stomacului, flămânzii s’au ri­dicat, şi murmurul masse! prole­tare a îngh­eţat răsuflarea burghe­ziei, surprinsă în flagrant delict de digestie. S’au numărat cei flămânzi între ei şi au vă­zut că sunt numeroşi ca nisipul mărei; au aruncat o pri­vire spre cei sătuli şi ghiftuiţi şi au văzut că aceştia nu reprezintă decât o infimă minoritate; şi atunci s’au hotărit să-i suprime în inte­resul majorităţii. Aci începe dicta­tura proletariatului. Fericitele timpuri ale lui Col’i­gula, Neron şi Robespierre sunt departe. De rândul acesta, tirania unui singur om a fost înlocuită de tirania mulţim­ei. Războiul a întărîtat minţile. Vi­sătorul dinainte a devenit ’ feroce. Carnivorul a mirosit sânge­re şi a început să sfâşie. O sălbătăcie ’de­lirantă s’a aşternut peste mii de ani de civilizaţ­e stearpă. Tot ce a clădit până acum geniul omenesc, se surpă, şi printre dărâmăturile fum­egânde ale vechei Europe adie suflul prim­enirei sociale. Ţările învinse au dat tonul; ţă­rile victorioase încep la rândul lor să se agite. S’a crezut la început 'că se bucură de imunitate. însuş Poincaré a declarat că morb­o bol­şevic nu are virulenţă decât pen­tru învinşi. In urmă însă, când s’a văzut că maximalismul prindea rădăcini puternice, când insomniile capitaliştilor începuseră să pue guvernele burgheze pe gânduri, — crezându-se că răul vine din afa­ră, — s’a propus drept măsură de precauţiune un cordon sanitar an­­ti bolşevic. Propunerea, făcută în camera franceză de ministrul de externe, domnul Pichon, a avut răsunet în întreaga burghezime. Capitalismul, ca­e începuse să-şi numere zdele, a recăpătat spe­ranţa.... A trecut de atunci m­ult tim­p. Armatele burgheze şi-au făcut dato- I ria. Români au intrat in Pesta şi au izgonit pe bol­şevici din Unga­ria. Maximalismul nu mai poate constitui un pericol extern. Totuş, ideia bolşevică n’a murit şi prinde din ce în ce mai mult rădăcini in pătura muncitoare. Da­că remediul preconizat de di Piriion nu se bucură de o naivitate deplină, în orice caz s’a atacat insuficient. De fapt, pericolul bolşevic nu vine din afară ci dinăuntru. El porneşte dela stomacul indivizilor, pentru a ie întuneca în urmă raţi­unea. Ca şi bacilul Ko­ch, morbul bolşevic se găseşte în stare latentă la aproape mai toţi muritorii. Ca şi bacilul tuberculozei, el nu ger­minează decât dacă găseşte tere­nul favorabil: mizeria. Acest lucru trebuiau să-i înţeleagă cei cinci pontifi de la conferinţa pacei. Ei nu l-au înţeles, pentru câ n'au fost la înălţimea vremurilor actuale. înainte de a împărţi scoarţa pământului, consu­iul suprem tre­buia să asigure omenirea bunul trai. Aceasta nu se putea înfăptui decât prin dezarmarea şi prin des­fiinţarea graniţelor economice. Ce s’a făcut din toate acestea ? Ce foloseşte că au vrut să scadă oşti­rea în ţîrile învinse şi în aşa zisele ţări cu „interese limitate,­ dacă n’au luat aceiaş măsură şi pentru statele mastodopte? Când a elaborat Wilson proec­­tU ,ligei naţiunilor8, ne-am bucu­rat cu toţii şi cu drept cuvânt. Armatele combatante se înlocuiau cu simple gărzi civice, pentru paza siguranţei dinăuntru în fiecare stat. O singură armată de „poliţie inter­naţională” ar fi deservit interesele ligei. Fiecare stat asociat era dator să d­ea un snumit număr de oameni. Armatele propriu zise, aceşti mon­ştrii, cari înghit miliarde, stoarsa din sudoarea bieţilor contribuabili, trebuiau să înceteze de a mai fi. Odată cu ele, s’ar fi putut desfiinţa şi tarifele vamale, cari în nici un caz nu întreceau bugetul oştirei. Statul n’ar fi pierdut nimic, iar contribuabilul ar fi fost scutit da a plăti o dare neghioabă fabri­cantului favorizat de sistemul pro­­t­­ecţionist în vigoare. Concurenţa s’ar fi produs intre industriile dife­ritelor state şi traiul s’ar fi ofln’t dela sine. Ce s'a petrecut însă la con­ferinţa. Propunerile pacifiste ale lui Wilson au găsit o rezistenţă dârjă la delegaţii francezi. In ace­laş timp, de peste ocean, Wilson era ameninţat de capitalismul a­­merican cu excomunicarea. Arbit­rul păcei, văzându-se încolţit, n’a mai stăruit. Din contră, atunci când Leon Burgeois,— văzând ameninţată „Liga naţiunilor”, —a propus un amendament fericit, un fel de compromis care preconiza controlul reciproc al armamentelor şi al planurilor mili­are de apă şi uscat, Wilson însuş s’a o­icis. Cel care fusese socotit eroul timpu­ri­­lor nouă, s’a dovedit a fi o păpuşă trasă da sforile miliardarilor ame­ricani. Cruntă deziluzie pentru u­­mandate! Cât de departe sunt acei cari visează încă la aşa zisele „State unite ale E­uropei 8! Bunul trai e departe de a fi înfăptuit pe pă­mânt şi bolşevismul continuă a fi încă un pencol. Războiul a epuizat resursele pă­mântului a şi făcut să încolţească lenea. Datoria guvernanţilor este să îndrepte răul cât mai este limp. Germaia se reface pentru că lu­crează unsprezece ore pe zi în u­­zini. Orice bun român ar trebui să priceapă acest lucru şi că se pună pe muncă nesilit de nimeni, pentru înflorirea lui şi a patriei sale. Suntem pe pragul prăpasiei. Bolşevismul, care nu e decât co­pilul foametei, nu va putea fi în­frânt decât prin mâncare Să mun­cim pentru a stoarce din pământ propria noastră sevă de viaţă ! Iir capitalism­­, dacă nu şi-a cu­noscut interesul la conferinţa păcii, să priceapă cel puţin acum, că a sosit timpul să facă concesii grab­nice şi neprecupeţite clasei înfo­metate. Altfel aceasta îi va lca lo­cul Şi vai de domnia flămânzilor ! Noi, nu o dor­m. Vică Sisfanescu Problema viitorului Apărarea intereselor muncitori mei — Lupta contra mizeriei în toate ţările — înnodaţii în Spania M­erid — Inund­ăr­ile din Spa­nia sunt în s­cădere. Oraşul Carta­­gina este eliberat de apă, la Mi­­gerire comunicaţia se face întoc­­mai ca la Malaga şi alte orare mari, cu bărcile Societăţile de salvare lucrează necontenit la scortere. Ploile su­­nc­­at de trei zile temperatura s’a urcat în mod simţitor. Lansiaj a vals lacal pa Wiloa Londra. — „Daili Telegraf” a­­nunţă că Lansing va ţine locul lui Wilson la prima şedinţă a ligei naţiunilor, la sfârşitul lui Novem­bre la Washington. Se ştie că politica de naţiona­lizare a industriei în ţara noastră a făcut mult sânge rău, în stre­­inâtate, în America şi Anglia mai ales, ba ne a creat dh­ar duş­mănii La Conferinţa păcii ne-am întâlnit cu un spirit ostil din partea finanţei atotputernice şi acaparatoare. Am aflat că o misiune engleză a sosit în Sibiu şi am căutat să iscodesc intenţiile ei. Misiunea se prezintase d-lui Maniu şi celorlalţi şefi de resorturi, în primul rând d-lui M­ani Popovici, şeful resor­tului de industrie. S’au început chiar pourparleri zilnice, la cari au luat parte d-nii: Maniu, M. Po­povici, Bontescu, Blăjanu ş. a. Pentru­ ca să mă conving per­sonal de plar­urile misiunei, am făcut o vizită misiune­ instalată în Casa Hohenlohe de lângă biserica săsească din piaţa Sibiului. Am fost primit afabil şi şeful misiunei d-nul Curzens Ilandy a binevoit a-mi da informaţiile cerute. — Binevoit! a-mi da câteva relaţii dea p­e scopul călătoriei dv. în Ardeal, pen­tru GAZETA TRANSILVANIEI ca pu­blicul românesc si aibă o tentarea ne­cesară. — Vă stau la dispoziţie cu multa plăcere, pentru­ ca pu­blicul românesc să nu creadă că noi am avea planul de a acapara industria d-voastră. Nu. Noi vrem să cooperăm la desvoltarea industriei ro­mânești. Noi ne oferim servi­ciile și ajutăm întreprinderile statului. Dacă statul român, ca proprietar, destinează un anume capital pentru stabi­limente industriale, noi sun­tem gata să dăm capitalul rulant şi asistenţa tehnică. Am căuta să cointeresăm ţăranii şi muncitorii d-voastră. In de­finitiv capitalul ce vi-l dăm noi, este un capital intelec­tual. . Cunoaşteţi bine ţara rom­ânească di bagă ţin­a subsolului ei? — Da, în misiunea noastră sunt doi domni experţi, cari cunosc bine imensele bogăţii ale României, materiile prime cari ar putea fi foarte bine utilizate în schimbul articole­lor industriale din Anglia. Eu am fost in România înainte de războiu şi am cunoscuţi. Cele mai mari foloase le-aţi putea avea de la noi în indus­tria minieră, care la noi este foarte desvoltată. Experţii noştri primesc oferte din multe ţări, dovadă că sunt acasă într’aie industriei. Aveţi speranţă că paarpartearila dv. vor avea un rezultat ? După consfătuirile de până aci credem că suntem de acord, în general, rămâne să ne­ Înţelegem asupra detal­­iurilor. Pusei şi alte întrebări despre impresiile ce Ie are misiunea Ic roi, şi despre opinia Englezilor despre România. D-l Curzens Ilarrdy mi-a povestit despre ne­cesitatea unei apropieri între Ro- . mânia şi Anglia. D-sa a spus, că dacă succede să încheie un acord cu statul român, în chip firesc România capătă o însemnătate mai mare îa Occident şi vor fi­­ mai preţuite multele bogăţii ale solului ei. In ce priveşte situaţie externă, d-sa crede că o amelio­rare este iminent­ă, pentru că marii­ aliaţi se vor convinge de drepta­tea cauzei noastre. D-nul Curzens Harrdy mi-a vor­bit rar, flegmatic, într’o franţu­­zească corectă­ despărţire şi-a exprimat dorinţa sâ-i trimit Ga­zeta Transilvaniei, ca cel mai vechiu ziar românesc. Rep. Problema industriei Misiune engleză economică în Ardeal Ce ne-a declarat d-nul Curzenz Har­dy — — Englezii ne oferă „capital intelectual". — Amelio­rarea situației externe a României. — Din sbuciumările Ungariei Veşti din Ungaria La Budapesta s’a for­mat un parlid legalist cu scopul de-a schimba forma de gr.vcmă­nănt a Ungariei și a proceda­t la alegerea unui rege. — La Budapesta a avut loc o con-fătuire între Csemoch și Ha­­vesi Samu, cu privire la suprima­rea antisemitismului. După 3 ore de discuții, Csernoch a promis că va face tot posibilul în acest scop. — S’a format la Budapesta par­tidul muncitorilor din ţară, care a­­firmă că e deosebit de cel social­­democrat, fără să renunţe la pro­gramul economic partidului social­­democrat. Acest partid pretinde că şefii social-democraţi cari au trădat co­munismul, trebuie să se retragă Programul cuprinde 24 de puncte între cari cităm: dreptul de vot pentru toţi cei trecuţi de vârsta de 20 ani; legislaţia să nu se ba­zeze pe si­temul unei camere, ci tot poporul să fie investit cu drep­turi de iniţiativă şi de propuneri în chestiuni fund­amentale (război şi pace,forma de guvernământ, etc;­ în locul armatei permanente cere miliţii biserica trebue să se despartă de steri — Ziarul Peşti Elet dă ştirea următoare: un notabil evreu din Budapesta anume Székely Ferencz, ar fi oferit lui Friedrich prile­jul unui împrumut de un miliard de coroane în schimbul unui porto­foliu la actualul guvern maghiar. Social-democraţii aflând aceasta, au convocat imediat o adunare de protestare, în care au cerut ca nici un evreu să au între în gu­vern. Hotărârea consiliului suprem Lyon. In întrunirea de Sâmbătă d­­ineaţa, s’a adoptat un raport al Consiliului Suprem din Versailles pentru formarea 1. Unei comisiuni int­enaţionale cu sediul la Berlla care va exercita controla asupra prisonierilor ruşi în Dermania. 2 Organizarea unei comisiuni de control interaliat în A­ustria pentru supravegherea executării măsurilor militare prescrise în tratatul din St. Germain. 3.S’a adoptat în prin­cipiu cererea amiralului Coltchak și generalului Denikin cari ’cer să li se predea meterialul de răz­boi capturat de germani în timpul războiului. Comisiunea de control interaliată în Germania va fi în­sărcinată cu aplic­area acestei mă­suri. 4. S’a trimis spre examinare unui comitet o propoziţiune prezin­­tată în numele legaţianei italiene, cu inserţiunea în tratatul de pace cu Ungaria a unui articol prin care Ungaria renunţă in favoarea Italiei la drepturile şi titlurile sale asu­pra teritoriilor din vechia monarh­e Austro-Ungară, teriitorii atribuite Italiei prin tratatul da la St Ger­main, Paris. — Con­sili­u suprem a a­­probat Vineri trimiterea la Buda­pesta a unei comisii interaliate, cere să cuprindă şi un delegat român pentru a stabili inventarul­­ mărfurilor şi bonurilor rechiziţi­onate de armata română de ocu­paţie. Presa franceză și Bulgarii. Ziarele franceze Figaro și L’Molt­­melibre înfierează purtarea bulga­rilor în timpul ră­belulul mondialii mai ales în România.

Next