Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)

1921-04-08 / nr. 77

întemeiaţi. 1838 de George Bariţva Redacţia Administraţia «nsnAr*»» RO banii Pa tot dispreţ*! pepîrn popor aristocraţii ţi oligarhii nici 24 de ore n’a r fi fost în stârv s5 ansţiaă singuri *tat*L (Istoria Transilvaniei), BARTJTU «mnot, Sftmt' '* 9 Aprilie if Braşov, Piaţa LIfeurt&țîî SS Bucur­s* ti, Teatrul Regia*, Maria Braşov» Piaţa Libertfiţiî SB Bucursşti, Teatrul­ Regina Maria APARE SEARA IN FIECARE ZI DE LUCRU ABONAMENTUL Ti­aflflaaa­a»«« Nai Ua eu*' Le! 80 Lai 60 Lei ISO Pentru «treîaâtste abonamentul îndoit TELEFON, BRAŞOV, «28. Lupta pentru drepturile ţărănimei Guvernul se împotriveşte reformei agrare favorabile ţăranilor. Opoziţia şi grupul averescan Potârcă vor răsturna guvernul. Generalul Averescu ameninţă majorităţile. După toate it­e­gătită­rile şi afacerile necurate ce-a fâptuit de un an încoace, guvernul se demască şi în privinţa drep­turilor ţărănimei. Generalul Averescu, care a venit la guvern, sprijinit de ţărănime şi care i-a promis acesteia drepturi largi şi pământ, ca să aibă cu ce trăi , generalul Averescu vine cu ministrul său Qaroflid şi spoliază pe ţărani prin fixarea unui preţ mare pentru pământul expropriat şi nedăid nici cu acest preţ destul pământ. Guvernul generalului Averescu s’a unit cu ciocoii şi prin orice mijloc avea să-i îmbo­­gâţiască, secătuind de bani ţărănimea, aşa ca să nu se mai poată mişca din ghiarele băncilor şi cămătarilor. laici cine este pentru ţărani guvernul Averescu, acela care împroprietărind pe câţi­va ţărani făcea serbâtori cu chel­­tueli mari ca Averescu să se bucure de spinările în­covoiate şi în aplauzele slugilor cari îl înconjura. Acum văd ţăranii pe cine au serbătorit şi l’au trimis la conducerea ţării. Nici vorbă de drepturile ţărănimei, ci nu­mai de apărarea pământurilor boereşti şi pricopsirea ciocoi­lor. Să judece acum ţărănimea şi să vadă unde este scă­parea ei, unde sunt apărătorii ei — iar nu cum i se spunea la alegeri, când şi averescanii şi liberalii promiteau pământ of­in, iar acum se unesc ca să îmbogâţiască pe cei trei mii de proprietari ciocoi în dauna a 14 milioane de ţărani!... Iată telegramele pe cari le-am primit astăzi dimineaţa din Bucu­reşti, privitor la lupta ce se dă Intre guvern şi liberali de-oparte şi opoziţia Def­onelă de altă parte, pentru dreptarii­ ţărănimei. Trebuie să spunem că în sânul major făţei arsteaoane s’a format un grup extremist sub conducerea d­­al Potârcă, care cere mai multe avantagii pentru ţărani, apropiin­­du-se proiectul de lege Miha- Sachs. Opoziia naţională înţelege să sprijin­escă acest grup şi priveşte ca simptliid formarea lui, având un ';Cop intr/«de!văr nobil; lupta pen­tru #juio­atrea ţărănime! împotriva nedreptelor cereri ale ciocoilor. Lupta se da cu îndârjire şi, dacă opinia publică va şti să o apriji­­nească, guvernul Averescu va că­dea. Iu nici na cez, acest guvern nu va putes trees reforma agrară aşa cum piSm­eşte. Iati telegramei*, Bucureşti, 8 April 1. — Con­siliul de miniştri, după discu­­ţiun­e de două ore, aseară, a hotărît asupra reformei agrare să se solidarizeze cu d-l Garo­flid, neadmiţănd cererea gru­­pului IPotărco şi a Opoziţiei, Guvernul ţine cu ori­ce preţ să expropr­eze m­ai alt­ouă milioana hectare, fiind că după statis­tica comitetului agrar (prezen­tată de Garoflid) este îndestu­lată ţărănimea. De asemenea nu admite exproprierea pe proprietar ,adică cum cere le­gea Mihalache să se lase unui proprietar numai o moşie şi numai maximum de proprie­­tate fixat iar nu pe proprie­tate, cum vrea guvernul, adică să-i lase proprietarului cu zece moşii maximum de pământ la fiecare moşie). Guvernul Averescu ţine cu ori­ ce preţ să lase proprietarilor la fie­care moşie destul pământ. Asupra preţului pământului, consiliul de miniştri a hotărît că primeşte să stea de vorbă dar înţelege să nu admită de­­cât preţul fixat de Senat adică de patruzeci de ori arenda de la 1910. Guvernul a hotărît să nu cedeze pe chestia egrală, tră­­găndu-şi consecinţele dacă majorităţile averescane s’ar împotrivi. Pe astăzi sunt convocate aceste majorităţi. Generalul Averescu le va expune punctul de vedere al guvernului, anun­ţând în acelaş timp că se va ratraga, dacă nu se acceptă proiectul Garoflid. Fa­ţă de­­jot a­stă atitudine duşmă­­noasă pentru ţărănime din partea guvernului, opoziţia naională va dua o « luptă hotăritoare pentru ro-­turna­­na ciocoilor şi a oamenilor lor din fruntea ţării. De asemenea, grupul Potârcă din partdul poporului s’a exprimat cate­goric că va rezista neînduplecat, pre­fer am­ demisia guvernului de cât ne­dreptăţir­ea ţăranilor în favoarea a trei mii de latifundiari. *• * # Grupul extremist Potârcă este ho­tărît să lupte îndârji, împreună cu opoziţia, pentru dreptatea ţăranului. * Ca să se vadă­­că nici libe­ralii nu sunt streini de unel­tirile ciocoilor din fruntea ţării, este destul să spunem că, deşi­­în ziarele lor fac gălăgie, la fapte se codesc. Aşa fac şi în comisia agrară a Camerei. După o primă şedinţă, co­­misiunea agrară a continuat discuţiunea reformei. D. Garo­flid nevoind să primească a­­mendamentul propus de Po­târcă și votat de comisiune, a cerut amânarea desbaterilor reformei agrare până se va consulta guvernul. D-l M­halache a protestat vehement împotriva acestui procedeu spunând că comisia odată sesizată cu studiul pro­iectului este suverană asupra hotărîrilor ce va lua. Argumentelor d-lui Miha­­lache nu li s’a putut răspunde. Atunci liberalii alipindu-se d lui Garoflid au aj­utat să se sus­­pendeze lucrările. Ciocoii din cele două partide și-au dat mânai... * Aci deocamdată stă lupta. Ce va urma? Noi credem că dacă a mai rămas un dram de cinste în sufletele ardelenilor din ma­joritate nu vor lăsa părăsit grupul generos al d-lui Po­târcă. Opoziţia naţională îl va spijini şi va duce împreună lupta pentru cucerirea drep­turilor ţărănimei cuprinse în proiectul de lege Mi­halache. Dacă solidaritatea ce se ma­nifestă între parlamentarii ar­deleni şi în grupul Potârcă se va menţine, guvernul nu va putea bece legea, agravă Ga­roflid şi va trebui să plece. Nedreptatea şi abuzul de până acum vor fi răsbunate tocmai în momentul în care se încearcă cea mai mare ne­dreptate împotriva ţărănimei care prin muncă, sânge şi jertfe uriaşe mi-a făurit Ro­­mânia­ Mare. Parlamentarismul gentil­ e"Faţă de «pacăturile unei majorităţi desorientate, care nu ştie ulei ce vrea, d­eice este legal, nici ce este demnitate parlamentară şi politică, opoziţia a crezut în cuviinţă să se retrag?. Căci excluderea şafului unui partid din parlamentul ţării pe motiv cl acesta a făcut o con­­statare dreaptă asupra prestigiului şi cinstei anul ga­sic, care se în-, curcă zi de d­­in afaceri nedemne şi compromiţătoare — recenta afa­cere a Soc. Tişiţa este cea mai proaspătă dovadă ,— excluderea fostului ministru al ţărănimii Ion Mihaia­.ho, dimpreună cu doi de­putaţi ardeleni şi doi basarabeni este un act arbitrar, ilegal şi pă­timaş. In afară de aceasta el a fost un produs ref­fex şi inconştient. Prin el majoritatea şi iaaderii săi, cu­frunte cu literatei preşedinte, credeau că vor salva guvernul aşa de greu compromis ?! că sa vor mai putea menţine iâdş-grâpiş la putere. Iotr’na a­ cea de înlerbin­­ţeslă au făcut oamenii ce le-au trăsnit pria cap. Diî odată acope­rită cine stea unul ministru, aşa casa au creant el mai bine că se poate acoperi, adecă prin înjurături şi gesturi sălbatice, onorabilii bărbaţi politici avertscani şi-au venit oare- cum In fire, fair’s!­aprin­t de luciditate, preşedi­ît-1?, sensibilul preşedinte ai Cameră, a declarat in mom­ satul când sa depunea pe biuroul Camerei proiectat is lego pentru reforma agrară, ci ar fi un gust frumos şi delicat din partea majorităţii ca pedcap*» dată celor cinci membrii din federaţie si fie ridicată pentru ca să se dea astfel opoziţiei posibilitatea de a lua parte la reforma agrară. Sâ fim gentili şi civiliaiţ­ ! Deli­cateţa este cal mai frumos titlu, chiar stanei când te numeşti dî­­m­ocr­iî, deşi în fond eşti un În­verşunat oligarh reacţionar. Dar nu.Msa cea mare a partidului po­­porului nu poate îngădui astfel de grsturi. Ea-i vindicativă şi bătăios de practici. Propunerea preşedin­telui pocăit n’a prins. E prea târziu, îi amintea cineva d-lui Du­.Sta, li­ceal refren de cântec vechia ... Ts-si trezit prea târziu cu g­nti­­leţa §1 delicateţa d-le preşedinte ! ilegalităţile nu se repară à l'a­­mixubls. Pariamsm­arift.jaai, pe ea­­i'4-i practică guvernat actual e o ru-,iae. N’s fost z! lăsat* de D zeu tu care majoritatea şi conducătorii ei să nu facă câte o prostia şi sâ nu comită o ilegalitate. Ultimul recurs la gentileţă şi delicateţa naei majorităţi astraie pentru a spăla en act inconştient de abaz» ests o nouă f»ză în decăderea parlaaaect-srîg'îinis? român. De, dar fac oamenii ce pol ! C«-sr putea face altceva ua perlameat conf­e»­ţionat cu bolvuri de tezaur, ca fon­dării? secrete şi ca istovirea vistie­­riei Statu Iui ! Un biet militar devenit primar ministr şi anei ţări bogate, ce ar fi patul Isca altceva de­cât să com­promită această ţară, atât econo­miceşt, cât şi politiceşte! Martali­­tatea militariste şi spucitarile dic­tatoriale a nenorocit Germania. Tot ele o ir­o­na amenința şi pe aci, dacă an vom deschide ochii să vedem cine ne coada,o fi cum se conduc?. ♦ kmlm lui Carol­­ de Habsburg Z ural ,P.c­olo* dia Triest de armatoarele amâaante aaaprs avetr­ierei In­ Carol de Habsburg. Fo­ ital i npârat a traversat Au­stria in automob 1 şl sub nume fals ; numd cei mai credincioşi erau îiştiinţaţi. La Sieinam«3gffr, gară de frontieră a U gări;!, ex- Impiratul a fost primit da presi­­daatul coas­­lului de miniștri, con­tele Tolecki, cu care a avut o dra­matică conversație. Conştiinţa cetăţenească Viaţa politică s’a terburat peste trăsură în ultimul timp. Exclu­derea celor cinci deputaţi ai opo­ziţiei cu cari n’a solid­arizat apoi întreaga opoziţie naţională, a pro­vocat o legitimă Tracţiune a opi­niei politice, care, dela vota­ ani­versar încoace, înţelege să urmă­rească pas cu pa» disltteriie par­lamentare ai astfel că stea în cu­­rent ca problem de care aţâţă şi frământă parlamentul şi la acels­­­aă urraărres'â aMtad sea şi acti­vitatea fiecărei grupări politice. M­oloscele pria care guvernul a căutat să evite discuţia p­asapes honurilor d? tezitiv d­ate de d i Vg^tolann unui part cular în pro­­fltu! său propriu, « provocat Ici opinia publică acel sentirent de d-s!probsre şi, ca să fm mai drepţi, — cine a fost la întrunirea de Domines* trecută dia Capitals o ştie, — » provocat ua puternic sentimect de reprob re. Marea mulţime care a participat la întrunirea de protestare a opo­ziţi­i anţionale împotriva arbitra­­rurui şi a ilegalităţilor guvernului, împotriva eludări celor mai ex­pres­ principii constituţionale şi la fdlul public. Înseamnă, pen­tru cei cari Înţeleg spiritul vremii, Că, da­r vechile rsaiduri de guver­nare n’au dispărut, ele nu pot în nici un caz să mai reapară. Opi­nia publică, mulţimea electorală *’a trezit. Ea se lnteres?*ză de triburile publice. Ier atunci ciad ele sunt cocdise prod, ea înţe­lege să protesteze sas şi t*re, îa contra celor cari guvernează şi Ia contra mij­lîcelor ca cari guver­nează. Aceata e un aema nou şi Imnucurător pentru democraţia ro­­rcânească, care ÎDîâmpică în dru­mu i ei, o nesfârşită scrie de pie­­deci şi ilegilUăţi, din partea acelor cari erau deprinşi să guverneze am cum le porunciau lui preseie lor particulare. Făcând apel la opinia publică, la lumea muncitoare şi cinstită de la oraşe şi de la sat, Opoziţia naţio­nală dovedeşte prin aceasta că vrea să fie mereu şi neintrerupt contactat cu largile masse electo­rale, pe care le reprezintă, expu­­cându ie sensul luptei parlamen­tare care o dau şi esfârşdi-le in­dicaţii pentru ceea ce gândesc să facă. In a est chip votul universal nu mai este o s­mpla ficţiune pe care organele administrative să-l potă falsifica dup­ă plac, ci devine o realitate adevărată. Chemată si fie pusă la curent cu problemile care se discută la parlament, opi­nia pub­lica es­te astfel preg­ăti «ă înţeleagă rostul luptelor pol­­t.­e şi Ca Se conviogă care dia grapftrile politice reprezintă mai bine ten­­dinţele sociale adevârste şi vtala. Şi astfel con­ştiinţ­a cetăţenească se va desvolta şi se va limpezi şi ca acesats democraţia se va întări aşa de mult încât nu va mai îndrăgai nimeni st’o îemeie ca mituri dema­gogice şi cu iluzii deşarte. Iar gu­vernele care vor veni nu vor mai avea deaigar «oratul, ca guvernul de asl, sâ socotească averea ob­ştească drept cel sual ban izvor de îmbogăţire a part­zanilor săi politici şi legile să le considere ca inexistente pe pra a-ul erei­ o si­tuaţie cât mai comodă. Controlul opiniei publice, pe lângă cel al parlamentului, începe să devie efectiv. Şi un guvern, ca­os da îndreptare şi de grăbire spre raporturi normale atabile, trebue să ţie seamă de acest lucru. Altfel esta total sapa din viaţa po­litică şi poate să-şi facă cruce de mormânt. Aceata-i adevărul, ma­rele adevăr salutar, care se des­prinde de la marea adunare pe­ Coardo­va,sapă Lssadar sâ oprească pe Carol de Habsburg să se ducă la Bud­apesta. Postul împărat era la Stolcamangsr­oss­­puie colosalului Lahar şi a­ epis­copului din acea localitate. Fostul Împărat a plecat la Bu­dapesta şi a fos­t acolo în prima zi de Paşd cu două ore îna­itea contelui Terecki. Ia Elveţia aventura lui Carol de Hsbaburg da loc la facerea unei an­cete, la urma căreia se va ho­tărî dacă fostul împărat va mai putea rămâne îa această ţară, oafară de Dumineca trecută din C*pitilă. Sim­ptome dî acestea care dovedesc dişteptare­a conştiinţai cetîţea^şti în opiu­a noastră pu­blică mai manifestat de la votul universal încoace. E (ietian* sâ amintim erzai d-lui Tăilâoanu de anul treeut, care evidenţizza cu prisosinţă ştie susţinute de noi, fii'd ă d sa şi-a trântit singur, piatra prin felul cum şi-a înţeles atribuţdie de minstra, peste pro­­pria-i mormânt politic, care ar fi putut sâ nu fie aşa de prematur, — ca si se vadă că avem drep­tate. D. Tâslăoanu e mort nu na­ra­­ pol­iceşte, cî şi moralmente. Contactul pe care opoziţia na­­ţionallă înţelege să l ţis cu opinia publică e ua fapt palpabil că în «dk­vdr Intrăm îa c­a mult aştep­tată a realităţii democratice. Orice piedici reacţionare nu vor opri mi­rcatea, căci sufletul este câștigat definitiv pentru curentul cel nou. De nocrstig­e pe drumul Victoriei. Politica Un grup de peste cincizeci de fc ataşi tarişti au demisionat in Dlo~, foindcâ d-l Take Ioocacu a negi jit partidul şi a râma» d-ia c« o Individualitate politică Isolatâ. « Parlamentarii arădeni din toate partidele s’au întrunit iarăşsi dis­cute miji­olcele pen’ru înlesnirea nevoilor regionale şi reforma agrară în Ardeal. A participat şi ministrul C. Goga. S’a exprim­at nevoia unui mi­nister sau depgd pentru chestiu­nile economice vitale ale Ardealului. Mâine, Sâmbăta, parlamentarii ardeleni se vor întruni iarăşi pen­tru continuarea discuţia nei.­­D­in consiliul de ministri de erl s’a discutat retragerea ministrului Sergh­e Niţu, inlocuindu-l prin pro­fesorul ieşan de origină basara­beană, d-l Petre Dregomirescu. f Gheorghe Dogarm Am perdut din nou pe unul din venerabilii şi idealiştii luminători ai aat-lor noas­re. O boală acrită, cart­­aa prea Iartă pe cei înaintaţi în vârstă, l a culcat la p*t pe **pta3g*aaral preot al coraanei Marcoş (jud. Treiscautse^ Gheorghe Dogariu ş! fără multe suferinţe mneanjajat de copii săi iubitori, şi-a dat obstescol ofb­sit spre durerea familiei şi spre regretul celor ce l-au cunoscut. Părintele Degadu a fost omul şcoliei şi al bisericei, omul poipe­­rului. De dragul înaintării institu­ţiilor noastre şcolare-biseri­ceşti, el a lasat adeseori in­eresele fami­liare pe planul al doilea, aserat ca poporul nău iubit, pentru care muncea zi şi noapte, s’o ducă mai bine, săîa sinioza în cultură şi cre­dinţă şi să-şi întărească încrederea îa vi­orii neamu'ci. Având fericirea să vadă înfăp­tuită unirea neamului românesc, derţi pu­pând­ea fizic, s­-a îndoit pshh­ie, ca să devină cât mai fo­lositor poporului. Am avut prilej s­-i văd 1a recentele alegeri par­lamentare. La adunarea poporală ţinută în comuna Marco?, la care se prezentase candidatul naţionalist Dr. Z. Niţescu, părintele Dogari» a prezidit vorbind poporului, care-l ascultă cu sfinţenia, cu atâta dra­goste şi convingere, încât la ale­gerea da deputat toţi Marcoşenii în frunte cu veneratul părinte erau prezentat mintiri la urnă, votând pe candidatul asţional. Model ca preot, naţionalist înfo­cat, bărbat altruist, pârlhieie Do­gar­ia lasă in urma sa numai lu­mină şi recunoştinţă, înmormântarea a avut loc Marţi la Braşov, unde a Încetat din viaţi. Prohodul l-au oficiat preoţii Sistsa, Msx­ mdtaa, Prişcu, Mereţ, Grecean, Nan, Curcubătu şi Furni d in frunte cu protopopul Dr. V. Saftu, care în cuvinte emoţionante a caracte­rizat faptele şi activitatea regreta­tului dispărut. O lume aleasă din Braşov, ca şi o delegaţie a paro­­hieai­or săi din Marcoş l-au dat ultunul onor pământele. Odihnească in pace şi în veci amintirea lui. Problemeie sociate. Rusia comunistă, face concesiuni Îndată ce la Rusia a’a instalat guvernul comunist, ştiat lucru este că în mod foarte brusc, Rusia din Stat capitalist-burghez, s’a trasfor­­mat în Stat comunist. Prin revo­luţie foarte sângeroasă a fost cu­cerită puterea politică de oStrs proletariat­ă şi patronată dictatura proletară. S’a început apoi socia­lizarea industriei, desfiinţarea So­cietăţii private şi a parlamentului, care a fost înlocuit cu Sfaturi. Comuniştii văzându-se stăpâni pe destinele poporului rus, inten­ţionau ca, cu ajutorul armatei co­muniste şi cu ajutorul proletara­­tului din alte State — şi în spe­cial cu ajutorul germanilor sau francezilor — să întroneze revo­luţia şi în alte Sate. — Dar ar­mata comunistă foarte mică, avea de luptat cu diferite popoare care începuseră să-i atace, cât şi cu cei nemulţumiţi din Interiorul ţării. Iar din partea proletariatului mon­dial nu s’a produs nici o mişcare, şi nici nu li s’a dat nici un ajutor. Astfel că ei au trebuit să renunţe la acest plan imaginar mărginin­­du-se numai de-a apăra Rusia co­munistă, şi a trimite propagandişti în d­ferite State, îa lua de orice altă acţiune in atreinătate. Deja după o scurtă guvernare, Rusia comunistă a ajuns la o foarte mare criză economică, atât din cauza blocadei, cât şi din îm­puţinarea mijloacelor de producţie. Deci ea a fost nevoită a căuta mo­dalitatea pentru a încheia atât pace cu Statele in război cât şi a relua legăturile comerciale cu Statele mari industriale. Pentru a ajunge la pace şi la reluarea legăturilor comerciale, Rusia a trebuit să facă mari concesii. A trebuit să renunţe la propaganda în străinătate, să cedeze teritorii, să recunoască îm­prumuturile externe făcute de gu­vernele precedente şi sâ dea în exploatare multe bogăţii. Deci guvernul comunist care în politica externă avea un progrem stabilit: întronarea comunismului şi în alte­­tate, extioderea propa­gandei comuniste în toată lumea, neplâtirea datoriilor externe, ne­­confesionarea bogăţiilor în exploa­tare capitaliştilor streini, a trebuit să modifice şi încă foarte mult programul politicei externe. După cum programul politicei­ externe guvernul comunist şl »’« modificat radical, tot atât de ra­dical a modificat programul politi­cei interne. Ba, mai mult, a trebuit să renunţe la o teorie pe care o pusesa în practică, şi care actual­mente frământă întreaga omenire. Desfiinţându-se proprietatea in­­dividul­lâ în Rusia — unde ţăranii sânt aproape 70*/e — a dat naş­tere la mari nemulţumiri şi în spe­cial, în susul ţărănimii. Aceste ne­­mulţumri de câte ori se manifes­tau, erau înăbuşite de forţa ar­mată. Acum când aceste nemulţu­miri sunt generale, când ţărănimea prin diferite mijloace sabotează producţia agricolă, când proprieta­tea colectivă la ţărani a dat rezul­tate rele, guvernul comunist s’a văzut nevoit si introducă din nou proprietatea individuală, artfel dân­­du-i-se posibilitatea țăr&almei de-a fi iar stăpfisă pe produsul ei. A­­csaată revenire dela proprietatea colectivă la proprietatea individuală are însemnătate istorici. Reese foarte clar, că un SUI, locuit în majoritate de ţărănime, clasă ego­istă, ignorantă Şi individualistă, a imposibil ca în împrejurările de astăzi să o transformi în mod brusc îate’o massa de osmeal sspre a lu­cra colectiv In fond­ul colectivităţii. După sesastă concesie făcută da comunişti ţărănimei din Racla — unde actualmente se fac cele mai mari experienţe sociale — se va mai face şi alte concesii. Va tre­bui ai cadese din intransigenţă şi din radicalismul teoriilor noul co­muniste, aplicate, revenind la o gur­eeroare socialistă acomodată îm­prejurărilor şi conform fazei de desvoltare a societăţii actuale. Şi acum o singură întrebare co­muniştilor de la noi : Nu e mai ban reţionam satul şi prudenţa dala în­ceput ? Vas-

Next