Gazeta Transilvaniei, 1922 (Anul 85, nr. 1-279)

1922-05-16 / nr. 104

ANuL *1 LXXXV-1*» s­f 104 NffMsBUL 1 Leu 01IA9» v iuarţi io mut is££ tpri * W'm JF Redacţia si Administraţia: PIAŢA UBERTĂŢEÎ BRAŞOV Telefon 226 Abonam­ent anual le 1 200, Pentru streinătate 500 lei Anurţiurî, reclame, după tarii. Fondată i» 1838 .*e George Bariţiu Apare în îie­care zi de lucru ! Presaglibf 6s unirea". Bas Tocmai recunoaștemi. . iMmnmmaMEagmif [încântată că­­noscută. ff'y­ '• de^prea­­multe 3 îs­au 1848 ! Sunt 74 de ani, de când io­bagii români, sfărmând cătuşele robiei, s’au declarat naţiune su­verană, proclamându-şi dreptul de a hotărî singuri de soartea lor. Astăzi, când în Europa, ca şi la 1848, popoarele caută noui forme sociale şi politice, când massele, mânate de misterioase forţe, se îndreaptă spre alte ori­zonturi, avem clara perspectivă a istoriei, pentru a putea judeca evenimentele de la 1848. Adunarea celor 40.000 oameni pe Câmpia Libertăţii şi procla­marea cunoscutelor principii de­mocratice, rămâne cel mai im­portant act din istoria noastra naţională. Este primul caz, când poporul românesc, prin disciplinate miş­cări de masse, spre uimirea tutu­ror streinilor, se afirmă ca o na­ţiune conştientă. Linia de conduită a politicei noastre atunci s’a fixat. Insă, adu­narea dela Alba-Iulia, cu 70 de ani în urmă, este numai reali­zarea principiului de autodeter­minare, enunţat pentru întâia oară de către Simion Bărnuţiu. Figurile măreţilor tribuni, cari au îndeplinit cu sfinţenie manda­tul istoriei, rămân pentru totdea­una sublime în ochii urmaşilor. Avântul faptei şi generozitatea sacrificiului constituie acea au­reolă, pe care nici o vreme n’o mai poate distruge. Fie ca portretul nobilului, ge­nerosului şi nefericitului Avram Iancu, care întrupează sforţările celei mai eroice perioade din is­toria noastră, să rămână idealul fiecărui tînăr, mai ales astăzi. Ură neputincioasă „Din lucrurile pe ceri le-am putut ve­dea la faţa locului cred că da, şi nu­mai dintr’o cercetare de aproape şi o comparaţie bine chibzuită între diferi-» tele măsuri din vechea noastră organi­zare şi între măsurile bune ce putem găsi în ţinuturile desrobite trebuie să fii­ cvăi aia ţii temeinica organizar­e şi unificare administrativă a ţărei". Cu alte cuvinte, unificarea instituţiuni­­lor să se facă, luându-se ca model or­ganizaţia cea mai perfectă, Indiferent în care provincie s’ar găsi. . Citatul de mai sus, dacă ar fi puţin mai clar şi mai concis, toată lumea ar crede că este luat din declaraţiile vre­unui om politic din Ardeal. Singură maniera de­ a încărca fraza cu vorbe de prisos, ne face să recunoaş­tem numai­decât stilul patronilor de la «Viitorul". Oricum, d-l Vintilă Brătianu, — căci d-sa vorbeşte — şi-a însuşit, în ches­tiunea unificării, punctul de vedere al Partidului naţional. Mai departe, d-sa desaprobă ,unele măsuri de unificare nechibzuite*, cari au avut darul să provoace „sentimente de descurajare* în sufletul funcţionarilor ardeleni. Dacă d-l Vintilă Brâtianu ar spune tot ce-a văzut şi constatat în Ar­deal, cu ocazia unei scurte inspecţii, ar recu­noaşte dimpreună cu d-l Banu, că pro­vincia cu superioare forme de civiliza­ţie, a fost administrată ca o plasă din Cadrilater, că împotriva cinstiţilor func­ţionari s-a introdus un tratament vexa­toriu şi că, în Ardeal, există o profundă nemulţămire din pricina felului cum au înţeles atât averescanii cât şi liberalii opera de unificare. Acest adevăr întreg şi crud nu este mărturisit, dar el răsare dintre sire. D-l Vintilă Brătianu, în calitate de ministru, pentru a caracteriza o stare de lucruri, n’a căutat în dicţionarul său de sigur termenii cei mai aspri, ci pe aceia cari pot atenua conţinutul declaraţiilor. Cât ne priveşte, nu putem lăsa fără comentarii aceste mărturisiri, căci ele anunţă complectul faliment al unei poli­tici, pe care am combătut-o din toate puterile. S'a dus o campanie furibundă împo­triva noastră, pe tema separatismului şi regionalismului, deşi n’avem altă vină decât că am formulat încă în 1919 prin­cipiile unificăreî, pe care le descoper­ă abia astăzi „competinţele" marelui partid. Am fost numiţi trădători şi internaţio­nalişti, pentru că am ilustrat cu exem­ple şi am analizat, în mod obiectiv ,măsurile nechibzuite de unificare". Astăzi chiar, guvernul, în loc să facă «mea culpa", nu numai că se preface a nu şti că principiile, nouă pentru dânsul,sunt vechi pentru alţii, dar, prin oficioasele sale, continuă aceeaş campa­nie de insulte murdare şi de calomnii la adresa Partidului naţional. In cel mai proaspăt număr al­­Viitorului", se spune că la Alba-lulia se va vorbi nemţeşte şi ungureşte şi că acolo vor participa agenţii lui Horthy şi spionii de la Viena. In acelaş timp, când prin declaraţiile miniştrilor se preconizează o nouă po­litică faţă de Ardeal, în practică se continuă în mod sistematic scoaterea din slujbe a tuturor funcţionarilor cari nu vreau să fie uneltele politicianismului. Cum se explică această duplicitate la procedeuri, acest acut conflict între vorbă şi fapte? Conducătorii partidului liberal se află într’o complicată stare sufletească Pe de o parte rezultatele dezastruoase ale «unificării», îi constrâng să renunţe la o politică ce Ie era prea dragă, pe de altă parte, recunoscând justeţa punctu­lui nostru de vedere, ei simt că se duce întreg substratul acţiune­­ior politice şi că îşi pierd once raţiune de a mai rămâne la guvern. Dacă ei înşişi admit că locul formelor orientale trebuie să-l ia insttuţiunile occidentale, atunci, evident, această operă trebuia s’o realizeze oamenii cei mai chemaţi. Şi ştie oricine, în care parte se pot ei găsi. Dacă toată campania, dusă împotriva noastră, s’a dovedit mincinoasă, de aci înainte cu ce vor mai intriga la Palat? Liberalii îşi presimt sfârşitul. O so­cietate se duce, şi aita, mai adaptabilă condiţiilor de viaţă, vine să-i ia locul. Cei cari, în urma insucceselor de fiecare zi, trebuie să se prăbuşească, aruncă veninul urei neputincioase în cei cari se ridică. Este, de altfel, singurul rău ce-l mai pot face. Complect al sinodului electoral protopopesc — Calde manifestaţii pentru părintele Prissu. — Duminecă a avut Ioc, în toate paro­­chiile protopopiatului Braşov, alegerea membrilor mireni în sinodul protopo­­pesc. Se ştie că, după statutul Bisericei ortodoxe, acest sinod are să aleagă pe viitorul protopop al Braşovului. Liberalii, cari au pus candidatura d-lui Nicolae Stinghe (popa Pistol urmaş al lui Popazu şi Vasile Saftul! Dumnezeule, unde am ajuns!) au dat un caracter politic acestor alegeri. La biserica din Cetate, care dă un singur membru, mai mulţi alegători au cerut votare secretă, cu atât mai vârtos că d-l Sulică, în calitate de prefect al judeţului şi candidat liberal în sinodul protopopesc, prin prezenţa d-sale, stân­jenea voinţa liberă a alegătorilor. Ma­­melucii liberali, între cari s-a distins d-l Algiu prin sofistărie fanariotă, d­nii Maxim şi Peteu prin atitudine de gălă­gioşi agenţi electorali, au convins pe preşedintele sinodului parochial (părin­tele Mereţ se lasă uşor convins de anumite argumente!) ca să nu admită votarea secretă. Oamenii cu bun simţ au părăsit şe­dinţa, hotărîţi să ceară anularea ale­­gerei. La biserica sf. Nicolaie, când s-a ci­tit lista prezintată de d-l Nicolae Baboie şi în care figurau d-nii dr. Mihai Po­­povici, Ştefan Median şi Dumitru Dr­­ghidan, manifestaţia alegătorilor a fost aşa de puternică, încât cei vre­o patru aderenţi de-ai lui popa Pistol, au amu­ţit. După trei întrebări de-ale preşedin­telui, nimeni n-a cutezat să propună alt nume. Astfel lista s-a ales cu acla­maţie. Parochienii, întruniţi în număr ne­obişnuit de mare, au făcut o caldă ma­nifestaţie părintelui Prişcu, viitorul pro­topop al Braşovului. Popa Pistol, zăpăcit de această in­directă huiduială, ca să nu constituie o notă discordantă, manifesta şi el pentru părintele Prişcu. La biserica de pe Tocile, s-a ales vrednicul parochion Gheorghe Bădiţoiu, cu unanimitate de voturi.­­ Liberalii se pot felicita de succes! Politica in Biserica Acţiunea politică, în alegerea de protopop de la Braşov I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae Bălan a acordat, cu prilejul sfinţirei bisericei din Sf. Gheorghe, un interview cores­pondentului ziarului „Adevărul". In acest interview I. P. S. Sa îşi exprimă mira­rea, că de la solemnitate a lipsit comite­tul parohial — toţi membrii ai Partidului naţional, nefiind învitaji de către auto­rităţile Statului să participe la­ sfinţirea bisericei. — Regret foarte mult — a spus I. P. S. Sa — că politica se amestecă în biserică, năzuința mea va fi să o scoa­tem de atei. Admirăm şi lăudam năzuinţa I. P. S. Sale Mitropolitului Bălan. Am inzistat totdeauna şi am fost pentru scoaterea politicei din bisericii. Dar în acelaşi timp, când la Sf. Gheor­ghe Mitropolitul Ardealului dă expresie asterfel de frumtoase năzuinţi, în proto­popiatul vecin, la Braşov, se petrec lu­cruri, cari contrazic năzuinţele I. P. S. Sale. Intre candidaţii la protopopiatul aces­tui tract este unul, care — sprijinit toc­mai de factori politici, ba se spune că şi de unele înalte feţe bisericeşti de la Sibiu — se sbate din greu să ajungă protopop. Şi de când trage această nă­dejde, îmbracă chiar şi reverenda preo­­ţiască pe care până acum, nu ştim, n-a avut-o ori s-a jenat s-o poarte. De alt­fel, dacă n-a îmbrăcat până acum uni­forma preoţească — bine a făcut, căci nu cădea această haină cu localurile prin cari Sfinţia Sa şi-a câştigat meri­tele pentru protopopiat. Campania elec­torală, făcuse din acest agent guverna­mental un oaspe al localurilor, cari nu corespund chemărei preoţeşti. Şi lucru curios ! Această campanie, şi numai a este meritul, în virtutea căruia Sfinfia Sa crede că e sigur de postul de conducător al unui tract bisericesc. Să nu se uite apoi că e vorba de un tract de frunte: Braşovul! * Năzuinţa ! P. S. Sale Mitropolitului Bălan este scoaterea politicei din bi­serică. Ne facem deci o datorie şi dorim ca să ajutăm pe I. P. S. în împlinirea in­tenţiilor sale, când amintim cazul de mai sus. Intervenţia în acest caz ar fi o dovadă a frumoaselor năzuinţi expri­mate de mitropolitul Ardealului. Aşteptăm deci, în speranţa că I. P. S. Sa mitropolitul Bălan va face şi la Braşov după cum a declarat că face la Sf. Gheorghe. Adecă — repetăm cu­vintele i. p. s. Sale — se va convinge la faţa locala­ despre hărnicia şi capa­citatea preoţilor şi pe cei mai bani ii va onora cu brăn roşii şi-i va sprijini să fie puşi la fruntea oficiilor protopopeşti. Atât, numai atât, dorim şi noi cei de la Braşov. Plecarea din Braşov a d-lui prefect de poliţie Pop. Sâm­bătă după amiază la orele 5 juni, d-l Pop prefectul oraşului nostru a părăsit Braşovul, plecând spre Bucureşti, unde-şi va depune demisia din serviciul poliţiei. D-l Pop a fost condus la gară de funcţionarii superiori ai poliţei de Stat Braşov. Despărţirea a fost foarte sim­ţită. Acest om al dreptăţii, care venit din vechiul regat în Ardeal, a luptat pentru câştigarea drepturilor funcţiona­rilor chiar cu riscul situaţiei sale, este foarte iubit de funcţionarii de la noi cari-l cunosc de puţin timp. Lafayette.­­ La olimpiadele din Londra, Carpentier a învins la un match de box pe englezul Tex Lewis. Dominaţiunea ungurească până la stabilirea dinastiei angevine nu pătrun­sese în Maramureş, încât era până în veacul XIV ţară autonomă, cârmuită după normele obiceiului românesc. In­­fluinţa slavonă, întărită prin înfiinţarea imperiului bulgaro român al Asanizilor, se arătă şi in Maramureş nu numai în multele numiri paleoslave în porecle ci prin instituţii bisericeşti fundamental re­organizate. Papii încep a se plânge contra pseudoepiscopilor valahi. Ino­­cenţiu al 111. în anul 1205 constată că în «terra fillorum­ Beleknese episcopatus orientalis consistit". Satul cu drept de checeziat Ferești (Feierești) unde prin­cipalele familii se scriu și azi Feier se numea în veacul XIV Belafalva, iar po­sesorii Alb de Feierfalva Bela de Bela­falva. Keneziatul Chirva-mică se numea Belavâr. Deci acest episcopat numai în Maramureș putea fi. Voevozii Baliţa şi Drag Meşter, pentru a combate influenţa slavonă prin cultura grecească, reorga­nizează biserica cu ajutoriul patriarhului Antoniu din Constantinopol, care ia 1391 în 23 August prin stavropghia dată înfiinţează sub ascultarea sa exar­­hatul român din Peri cu drept de chi­­riarhie asupra feudelor din Bereg, Ugo­­cea, Saturnare, Salagi şi Solnoc-Dobâca, înfiinţarea episcopiei româneşti la gra­niţele­ slavismului cotropitor ocroti ele­mentul român de slavizare. Lupta şi rivalitatea cu episcopia Munkăcsului ru­­tean apropie episcopia Maramureşului de Ardeal şi Moldova. Egumenul-vlădică Silvestru rezida la mănăstirea Moiseului care era supusă ca ,metoh“ Putnel. La 1651 episcopul Mihai Molodeţ se întitula de archiepiscop al Maramure­şului, iar episcopul Iosif Stoica de ad­ministrator al metropolis Ardealului ,ad­ministrator Metropiolii Belgradskoi Semi­­grada*. Episcopii Sava şi Dositeu ordi­nau preoţi din Ardeal şi Moldova. Ruşii cruciaţi, aderenţii lui Răkoczy dărimă Pe­ri!, sechestrează [moşia mânăstirei şi e­­piscopii se refugiază la mănăstirile din stânga Tisei la Giuleşti şi Moisei. Epis­copul Serafim Petroveanul îşi face mâ­­­­năst­iea sa la Bâstri în Petrova, iar ul­timul episcop ,pomenit la 1739 Găvrilă îşi ţinea rezidenţa în mănăstirea Bârsa­nei. Cu episcopia Maramureşului apune şi i ierarhia românească ajungând pe 120 ani biserica în robia slavilor din Ungvár. Fatalitatea geografică zădărniceşte nă­zuinţa episcopului Patachi de-a supune ascultărei sale pe românii uniţi cu Roma sub Influenţa episcopiei ruseşti din Ung­vár. In acest restimp se slavizează ro­mânii din Bereg, Ugocea şi cca 60% a românilor din Maramureş. Dacă nepriceperea celor ce mângăiau pe saşii că vor lega concordatul cu Roma, nu ne-ar fi creat frontiera despărţitoare de fraţi reinfiinţându-se străvechia epis­copie a Maramureşului, în câteva decenii i-am fi recâştigat pentru românism şi am fi scos influenţa slavă din cel mai clasic patrimoniu roman. Astăzi numai prin credinţa şi cultura bisericească pu­tem mângâia fraţii de peste Tisa. Epis­copia Maramureşului acest scop l-ar ser­vi la graniţele românismului şi ne ar recompensa în câtva perderile suferite. A cere reînfiinţarea acestei episcopii cu sediul în Sighetul­ Marmaţiei este dato­­rinţă naţională, un prinos faţă de trecut şi o pavăză în lupta viitorului. Aceste motive au îndemnat meetingul maramu­reşenilor din 21 April a. c. să ceară reînfiinţarea* străveche! episcopii. dr. F. Scrisori fisîa hotar Episcopia Maramureșului Moil© nemulţumiri ale funcţionarilor de poliţie Demisia d-lui Pop, noul prefect al poliţiei Braşov. Funcţionarii de poliţie din Ardeal aşteptau în ultimul timp o îmbunătă­ţire a situaţiei lor de salarizare şi o re­organizare şi refacere a poliţiilor din Ardeal. O nouă nemulţumire însă se mai adaugă la celelalte de până acum. Printr’un ordin superior s’a interzis funcţionarilor să mai încaseze taxele pe spectacole cari li­ se dedea pentru serviciul de pază şi de ordine pe care 1 făceau prin sălile de spectacole. Suma provenită din încasarea taxelor de spectacole deşi foarte uşor su­portată de antreprenorii sălilor consti­tuia pentru funcţionarii de poliţie un sprijin de seamă.’ Leafa simplă a unui funcţionar de poliţie este cu totul in­suficientă existenţii zilnice lui şi fa­miliei lui. Taxele de spectacole se adăugau pe lângă leafă cu 60 —70% din aceasta mai mult. Un funcţionar de poliţie putea să încaseze lunar pentru serviciul făcut în zilele de spectacole până la lOOO lei şi chiar mai mult uneori. Din acest punct de­­vedere era un avantagiu pentru funcţionar. Dar şi antreprenorii aveau un serviciu real din partea po­liţiei. In localul de spectacole liniştea era asigurată şi atâţi răufăcători erau împiedecaţi să păgubească publicul. Puşi in faţa noii măsuri, funcţionarii de poliţie nu vor mai face serviciul de pază şi ordine prin sălile de spec­tacole. Funcţionarii sunt foarte agitaţi şi printre ei este un curent de demisie. Suntem informaţi că funcţionarii de poliţie vor face încă un memoriu mi­nistrului de interne, care dacă şi de data aceasta nu va fi privit serios, funcţionarii vor demisiona în massă. Foarte mulţi dintre ei şi-au şi căutat servicii pe la diferitele întreprinderi particulare cari având în vedere stu­diile superioare ale [[funcţionarilor de poliţie din Ardeal, le-au oferit posturi bune. Funcţionarii în mare număr sunt hotărâţi ca în cazul când nu li­ se vor satisface nici acum cererile, să demi­sioneze la sfârşitul acestei luni. • In urma memoriului pe care funcţio­­narii de la poliţia de stat din Braşov l-au înaintat ministrului de interne, d. Pop prefectul poliţiei Braşov a fost chemat la Bucureşti de către ministrul de Interne pentru a discuta cererile funcţionarilor de poliţie. D-l Pop a susţinut cu toată tăria cererile drepte ale funcţionarilor, aducând exemple de modul cum şi în alte state sunt trataţi funcţionarii de poliţie. D-sa a amintit d-lui ministru că drepturile funcţionariilor au fost apro­bate de M.­­­. Regele şi că deci nu pot fi şterse de d. ministru de interne. D-1 Pop a arătat apoi că prin actuala situaţie creiată funcţionarilor, poliţia din Ardeal perde mult din autoritatea pe care o are. Această indiferenţă arătată de autorităţile superioare, va face ca mai târziu poliţia din Ardeal să-şi piardă mult din prestigiu. D-1 ministru de interne nu a voit să ţină seamă de expunerea d-lui Pop şi a respins memoriul. înainte de respingerea memoriului a cerut d-lui Pop să-şi revoace iscălitura din memoriu. D l Pop însă a refuzat aceasta şi a încunoştiinţat pe d. ministru că deoarece îi este imposibil traiul în condiţiunile actuale, îşi dă demisia din postul de funcţionar de poliţie. Sâmbătă de dimineaţă d. Pop s-a înapoiat din Bucureşti aducând funcţio­narilor ştirea respingerii memoriului. Le-a făcut cunoscut deasemeni că-şi dă demisia şi că nu va mai fi prefect al poliţiei Braşov. Ambele ştiri au fost primite cu durere de către funcţionari. Ei au admirat mult gestul d-lui Pop care de la venirea d-sale în Braşov a fost foarte apreciat de funcţionarii acestei poliţii. Prin demisia sa, manifestare a in­­dignaţiei de care este cuprins un om al dreptăţii, d. Pop a arătat întregului Ardeal că nu a venit în Ardeal spre a fi o unealtă, şi să se solidarizeze la strigătul de dreptate al poporului de aici. In urma acestei demisii vor mai urma şi altele. înainte însă de a se decide la acest act, funcţionarii vor mai cere printr’un nou memoriu încă odată drep­tate. Funcţionarii sunt în mare agitaţie şi nu ştiu ce să mai creadă văzând actuala stare. Lafayette. — Statul austriac a anun­ţat prin banca Austro-Ungară la 7 Maiu a. c. că circulaţia fiduciară a scă­zut cu un miliard opt sute milioane de la 30 Aprilie a. c.

Next