Gazeta Transilvaniei, 1926 (Anul 89, nr. 1-136)

1926-01-15 / nr. 5

Anul al LXXXIX-Iea n-l 5 Redacţia şi Administraţia PIAŢA libertatei braşov Telefon 226 Abonament arma! 360 le! Pentru streinătate 800 lei Anunţur!, recrime, daţii tarii $ p»* NUMĂRUL 2 Lei «WfiSBBi BirooT Vineri 15 Ianuarie 1926-•■fc *»»$V,* iVeorge Sariţm Apare de iras an pe s&p&Am&nâ V&» « \s, î-Prin fin .țătene, și pentru lo$ tine, la libertate, le*, itate și cinste. România este îndeajuns de cunoscută în streinătate ? O bună propagandă este necesară. Cum ar trebui făcută, România este, incontestabil, mai mult cunoscută decât înainte de războiu, dar aceasta se datorește, nu faptului că ne-am mişcat spre a o face cunoscută, ci, împrejurare că mulți trencezi au luptat în România şi au făcut parte din armata de Orient. Astăzi nu mai auzim spunându-se, ca înaintea războiului, că Bucureştii sânt în Bulgaria ori în Austria, sau chiar in Turcia. Auzim, totuşi, aprecieri superficiale, cum de exemplu temerea neîntemeiată că în România moravurile sânt deosebite de cele din Franţa, că populaţia n’ar fi având acelaşi caracter plin de umanitate al Occidentalilor de rassa latină şi că legiuirile noastre ar fi insuficiente pentru a asigura drepturile şi interesele celor ce ar voi să lucreze cu România. In privinţa leglatiei, avem o fericită iniţiativa particulară a Societétei de Legislaţie comparată, care tinde să facă cunoscute legile noastre, prin conferinte la Paris, publicate apoi in Buletinul oficial al Societetei. Astfel acuma în urmă am avut o foarte interesantă conferinţă a colegului meu Josef Cohen din Bucureşti, asupra legislaţiei miniere din România. Conferenţiarul a fost felicitat de cătră ministrul de justiţie, dl René Renault, care asista la conferinţă şi lua note. Rămâne România sub celelalte ale ei aspecte : România funerară, România negustorească, frumuseţile naturale ale bogatului ei sol, imensele comori cari sunt ascunse în pământul binecuvântat al ţarei noastre, într’un cuvânt toate aceste nenumărate fete atrăgătoare ale României. Cum se face propaganda în această privinţă ? Cam nimic nu vedem, în ultima vreme. In afară de suplimentul lui „Le Temps* asupra României economice, şi care era prea mult imbibat de cifre oficiale, ce, prin ariditatea lor, pot convinge pe statisticiani dar nu spun mare lucru imensei majorităţi a populaţiei, care, fără să poată citi cifrele, înţelege poate mai bine, din punct de vedere practic şi cu bun simţ imediat, toate cestiunile cam azi pot aduce, printr’o reluare a legăturilor economice, belşugul de dinainte de războiu. Ne trebue deci o propagandă pe calea publicitate, o propagandă pe calea cinematografică, o propagandă prin organizarea unui tren expoziţie de mostre, sau a unei expoziţii permanente de produse româneşti. Şi în afară de toate acestea, trebue mai ales să se vorbească des, foarte des, cât mai des, de România, in ziarele din streinătate. Aceiaşi cestiune, aceleaşi probleme să fie reluate de mai multe ori, până când opina publică din ţara unde se face propagandă începe să se intereseze şi cruţă să studieze cu băgare de seamă România. Când Minsterul de industrie din Româna va primi zilnic cereri de broşuri în care să se arate ce bogaţii are România, ce debuşeuri prezintă pentru comerţul strein, atunci roadele propagandei vor deveni reale şi se va vedea că cei cari sânt inscrenaţi cu propaganda, lucrează cu folos. Trebuiesc, bineînţeles, sacrificii, dacă sacrificii se pot numi sumele cheltuite pentru reclama justificată a produselor unei tări. După cum în budgetul unui comerciant indemânatec, cheltuelile de reclamă fac parte integrantă din cheltuielile de lansare, tot astfel și în budgetul unei târî capitolul propagandei nu trebuie considerat drept un capitol de pierderi, destinat mulțumirea unor partizani. Banul cheltuit pentru propagandă este aproape singurul pe care un Stat i l întrebuinţează cu folos şi cu adevărat simţ negustoresc. Astăzi România este mai mult cunoscută ca în trecut. Aşi dori, însă, să văd că ajunge să fie şi mai bine cunoscută, bogăţiile ei mai mult preţuite, încrederea în cinstea locuitorilor ei şi în viitorul nostru economic mai mare ca acum, când, din nefericire, pe acest tărâm sântem cam slabi. Paris, 10 Ianuarie 1926, Niky. batorii! cătatelor, ! Până la 1 Februarie a. c. înscrieţi-vă în listele electorale comunale şi judeţene, cu drept de contestaţie până la 10 Februarie, in baza art. 158, din legea pentru unificarea administrativă, urmând ca la această dată să se încheie fisbd.* permanente. O perla a aaliopatlaului leral Se numeşte Dragoş. E deputat de Baia-mare şi „dictator, adecă şef al organizaţiei liberale din judeţul Sătmar. In ziua de 8 Ianuarie d-sa a descălicat în capitala judeţului, în Satu-Mare, pentru ca să demonstreze cetăţenilor capitalei de judeţ că geniala sa ideie şi dorinţă este: strămutarea Capitalei de judeţ din Satu- Mare la Baia-Măre, adecă în oraşul d-aale. Natura", că din partea sătmărenilor a fost primit aşa cum merita,,descălecătorul" sa văzut silit să înalece din nou şi să plece de unde venise. Indignarea sătmărenilor în cazul de faţă era motivată şi îndreptăţitănu numai de intenţia şi scopul vizitei d-lui Dragoş ci şi de felul cum s’a manifestat cu acest prilej prea cunoscutul domn preşedinte al organizaţiei liberale. Căci — după cum arată ziarul „Satu-Mare" — cu prilejul sosirei d-lui Dragoş în Satu-Mare, au fost convocaţi intelectualii, români şi minoritari, ai oraşului la consfătuirea proectată de „descălecător*. Acesta apoi, aderă Dragoş-deputat a început să glăsuiască celor de faţă. Să nu credeţi însă că în româneşte! Nu, Doamne fereşte, nu! A început-o şi a mânat-o în limba, în care-i place şi’şi ştie exprima mai bine sentimentele, adecă , pe ungureşte, —fapt care a indignat adânc asistenţa românească. La urmă şi de formă, pentru că protestele Românilor se manifestau tot mai puternic, stâlpul şi şeful organizaţiei liberale din Satu- Mare, a făcut o concesiune şi s’a încumetat să spună : „Acum domnilor, am să vă spun nn câteva cuvinte şi româneşte*.... Şi-a început apoi „cele câteva cuvinte româneşti", pe cari le-a introdus cu următoarea esplicaţie, care desvălue pe deplin sufletul, sentimentele şi întreg felul de a simţi al leadarului liberal. Ascultaţi vorbele reprezentantului liberal din judeţul Satu-Mare: „Domnilor, când s-a votat legea unificării administrative, care se referă şi la judeţul nostru, la Camera din Budapesta*.... E destul atât — fie chiar şi un lapsus — pentru ca oricine să înţeleagă şi să vadă sentimentele cari încălzesc inima celui ales de liberali ca şef al organizaţiei lor şi a deputatului, pentru care guvernul dlui Brătianu a comis la alegeri fărădelegile în schimbul cărora l-au vârât în rândul majorităţilor parlamentului liberal. Cu astfel de bărbaţi, de sigur, îi va răuşi d-lui Brătianu să ridice „citadele inexpugnabile pentru apărarea românismului la frontieră". Efectele genuiii. Inspectorii generali ai ministerului de agri* cultură aia raportat ca gerai care s’a abătut mai poate (.toată țara, dăunează malt vie de vie, pomii roditori ssminăturile Bî&coperite. De «cest ger suferă nul malt centrele Moldovei și Basarabiei sade a’a nis* mai de Io.*. Eri şi astăzi Voluntarii în lumina adevărului. Virtuţile nobile moştenite dela strebuni s’au lŸï&smis simţitor şi asupra tinerei noastre generaţiuni. Educaţia date din frageda copilărie, de-a infiltra ?»ineret, frică de Duminzeu, cinste, respect şi iubire până la fanatism a naţiei, se datoreşte părinţilor şi în gred mai mare dascălilor. Aceştia făceau din meseria lor un adevărat apostaiat, cu toate prigonirile permanente ale vrăjmaşilor seculari. Prigonirea se accentua în special contra templelor naţionale-culturale educative: şcoala şi biserica, singurele focare cari împrăştiau lumina sfântă a drep ţâţei şi ceri menţineau ereditaţă şi nădejde necitită în viitorul de aur al neamului. — Tineretul nostru înzestrat cu aceste tradiţii sănătoase şi cu un buget intelectul apreciabil, a cautet să le sădească şi in sufletele sătenilor, ţinând in permanenţă trează conştiinţa nationelă, pentru momentul când hârnbiî Arhanghelului va vesti ora reinvierei acţionate. Suflete de-o puritate morală exemplară, adevărate caractere integre, cu conştiinţa vie şi împăcaţi, cu învăla», ci pentru înfrâişarea unei vreji cinstite în cadrul unîtăței naţionale, se face re statornicie in credinţa şi hotd fără preget cu armele cinstei şi dreptatei, până la jertfa de sine. Petrimţind prăbuşirea imperiului Habsburgic iaca dela izbucnirea războiului meniisî, feciorii satelor ca mile au părăsit vetrele şi înfruntând rapartee, prin munţi cu zăpadă, ger şi baroiseie vrăjmaşe eu ajuns pe pământul visat. In timpul neutralităţei au înfruntat zile amare, dar eu ştiut răbda şi lupta statornic, prin fapta şi cuvânt, la trezirea naţionali a sufletelor amorţite şi mbficaiie cu miasma otrăvicioase prin deşănţată propagandă teu'oaă, lurdaji până la unui, benevol, în ermata regatului s’au iadeplinit ca vad şi îadaaat datoria pe câmpul da osuare. Alţii, organizaţi in corpuri de voluntari (D.irnus., cu toate dificultâţiie mlâmp’nate de la Soviete, cât şi din partea cârvaubei de afenei, neîncrezătdare şi pătimaşe, au venit să lupte pentru unirea pa vecie a ţărilor române, având lozinca : „nu sunt aşa de înalţi Carpaţii pre cum ne sunt inimele*. Pe frontul moldovean, acesta suflete au ţinut morţiş piept vrăjmaşului, iar în interior au contribuit îa largă măsură la stârpirea neghinei sovietice, care menţionau să adoarmă conştiinţa naţională, şi să otrăvească grâul producător de roade curate şi sănătoase, reprezentat prin vlăstarele disciplinate de soldaţi ţărani. La dorinţii frfiţiior Saaardbeni, îndurând teroaiţe şi torturi în r’ spâtroântâtoare de către ciolovecii ruşi, sovieto-corn ursişti, cu sârfi în grabă, curâjind Basarabia de hienele prădătoare şi agenţii corupători făţarnici, Imediat eu întronat un început de viaţa sănătoasă ,morală moldovenească, prin propoveduirea cuvântului de pace, liberate şi frăţietate română, preparând terenul prielnic pentru memorabilul act naţional din 27 Martie 1918. Ierefectualtatea ardeleană refugiată prin satele pitoreşti aie Moldovenilor- Basarabeni au fost cele mai prielnice elemente de ordine şi încredere. Preoţii refugiaţi :1. bisericile arhipline luminau norodul asupra evenimentelor importante istorice ce se desfăşoară, prin pilde religioase insuflau duhul blădeţei, iubirea fratelui de acceis, sânge, pe când dascălii tălmăceau pe înţelesul lor. Istoria trecutului şi viitorul de aur al românismului, ^inetruau tineretul în buchile Mine şi areateau producţiuaî culturale educativa în şcolile unde o sută de eni nu s’a mai putut auzi dulcea limbă maternă. In timpul acesta la Kiev (1~ craiae) se pecetluia unirea tineretului univers ter moldovenesc, cu ofițeri-voluntari ardeleni.