Gazeta Transilvaniei, 1933 (Anul 96, nr. 1-99)
1933-06-11 / nr. 45
ffuMAROL 2 Lei Anul al XCYI-lea Nr. 45 Praşov Duminecă 11 Iunie 1933 -c. p .* v. © oJ ISDAGtlâ SI IBMIHISTaâTII ■BAŞOV, STRADA LUNGA Nr. 5. (Cinematograful ,,Astra“) TELEFON 228 Aboaamani anual 860 lei P«ntra «tesinătai© 800 1©! Anunţări reclama, după tarii Fondată la 1838 de ieorge lariţiu Apare de trei ori ne săptămână rO ,/ÿ-Opinia gasca urmărește cu viu interes călătoria a ^ % % ^aris, —scrie „Viitorul"..- J Nici nu ma ^ nime de atâta grijă ! nownrow TBgBBBBgBgBjpggBBi II ulii Intre statele agrare şi indus- triale din Europa, deosebirile economice sunt atât de mari, încât la un moment dat s’a putut vorbi despre existenţa a două Europe: una industrială şi alta agrară. Statele industriale au o superioritate faţă de cele agrare prin aceea că munca industrială e mult mai rentabilă decât cea agrară. Dacă vom compara ceeace produce munca unui muncitor de fabrică de postav, instrumente medicale,—sau nu importă care altă specialitate, — vom găsi că depunând aceeaș muncă cu a unui plugar, produsul muncii lui este cel puţin de 3—4 ori mai mare, de unde rezultă că şi puterea lui de consumaţiune este mai mare. Nu mai vorbim despre aceea că o ţară industrială este mult mai pregătită pentru a-şi transforma industria de pace, în industrie de războiu, la nevoie. Tocmai pentru aceea pentru fiecare stat agrar industrializarea constitue o tendinţă firească pentru o situaţie mai slabă spre bună, care tendinţă e o necesitate, după anumite teorii. In acelaş timp, pentru a ajunge la un anumit echilibru economic, statele industriale au făcut şi fac tot ce pot, pentru a-şi întări agricultura. Şi atunci tendințele acestea contrare, au dus la acelaş rezultat: taxe vamale, pentru protejarea agriculturii proprii, în statele industriale şi pentru protejarea industriei începătoare, în statele agrare. Aci se afla cele două Europe, iar faptele de mai sus au adus pentru statele industriale şomaj, iar pentru cele agrare sărăcie, ceea ce în urma urmelor este acelaş lucru. Şi atunci este natural, ca statele agrare din sudul şi orientul Europei, lovite de aceeaşi năpasta, să încerce a găsi o soluţie comună, aceasta cu atât mai mult, cu cât aflându-ne în faţa conferinţei economice de la Londra pentru a ajunge la un oarecare rezultat, aceste state trebue să fie de acord. După discuţiuni, în care au căzut lesne de acord, conferinţa statelor agrare, a însărcinat pe preşedintele său, d-l ministru Madgearu, să prezinte la Londra revendicările acestor state. Punctele mai principale ale acestor revendicări sunt următoarele: 1. Stabilizarea tuturor monedelor, fără de care nu există stabilitate economică. Acest deziderat privește îndeosebi America și Anglia, cari în ultimul timp au luat măsurile ştiute privitor la monedele lor naţionale. 2. Datoriile de războiu inter- guvernamentale să fie anulate, iar pentru celelalte datorii externe plata să se poată face în mărfuri şi servicii,prin tratative directe de la creditori la debitori, după o procedură specială. 3. Să se desfiinţeze măsurile luate de către ţările industriale importatoare de produse agricole , taxe vamale exagerate pentru protejarea agriculturii proprii contingentare sau chiar prohibirea importului de produse agricole. 4. Ţările agricole au cerut a-poi să se recunoască pentru ele numai şi în mod temporal aplificarea principiului tratamentului preferenţial. Este ştiut că în convenţiunile comerciale dintre state, acestea obişnuesc să se asigure că statul cu care contractează, nu va face mâine concesiuni mai mari unui alt stat. De ex. România face convențiune comercială cu Anglia, prin care se decide aplicarea unui anumit regim vamal pentru produsele industriale engleze, importate la noi și pentru produsele agricole ale noastre, importate de către Anglia Pentru ca aceste convențiuni să nu fie mâine o sarcină nici pentru noi, nici pentru Anglia, se înscrie în tratatul comercial şi clauzula, care prevede principiul naţiunii celei mai favorizate : nici unul din cele două state nu va face concesiuni mai mari altui stat, iar dacă le-ar face, s-ar aplica şi între ele. Acest principiu este deja vechiu în dreptul internaţional şi formează o dogmă, de la care nu se face abatere. Ei bine, ţările agrare, în interesul refacerei Europei, cer ţărilor industriale europene, ca pentru ele şi în mod vremelnic, să se deroge de la acest principiu şi să se aplice un tratament preferenţial. Măsura aceasta ar fi îndreptată în special în contra celorlalte state exportatoare de produse agricole, care nu fac parte din bloc: Statele Unite, Canada, Argentinia, Rusia şi Australia. Acestea sunt, pe scurt, revendicările statelor agrare, ale căror purtător de cuvânt la conferinţa de la Londra va fi d-l ministru Madgearu. Pentru cazul când această conferinţă nu va da soluţiunea necesară acestor deziderate şi va fi neputincioasă sa rezolve măcar în parte criza, statele agrare vor încerca să-şi organizeze singure rezistenţa şi prima măsură va fi suspendarea plăţii datoriilor externe. Aceasta s-a accentuat în conferinţa de la Bucureşti şi nu ne îndoim că va fi o puternica presiune pentru conferinţa de la Londra, iar dacă aceasta va eşua , singura salvare pentru economia noastră. O. F. P. la sss Sire, Daţi-mi voe, ce în numele meu şi al guvernului se aduc expresia sentimentului de cea mai deplină mulţumire, că ne este dat astăzi săputem sărbători a treia aniversare a evenimentului, atât de providenţial pentru ţara noastră, al urcării pe Tron a Majestăţii Voastre. Regenţa, ajutată de noi toţi, a depus tot devotamentul şi efortul posibil spre a cârmui navastatului, — în acele grele împrejurări — cât mai bine. Dar, cu toate că ochii ne erau aţintiţi spre cârmă, gândul şi nădejdea noastră erau mereu peste hotare la Majestatea Voastră. Am răzbit doar să putem spune: „Fluctuat, nec mergitor". De aceea, de la Regenţă şi până la cel mai simplu cetăţean simţeam fiecare că ne lipseşte capul adevărat în marea familie a statului. Această lipsă, care însemna cu atât mai mult cu cât timpurile deveneau din ce în ce mai grele, nu ne-o putea îndeplini decât fericitul eveniment din ziua istorică de acum trei ani, când voinţa lui Dumnezeu şi dragostea Majestăţii Voastre faţă de neam şi ţară, s-a readus în mijlocul nostru. Aţi revenit, Sire, ca din ceasul acela şi până astăzi să stabiliţi un exemplu pentru zel de muncă, perseverenţă, devotament şi încredere în viitor. Această pilde, dată din locul cel mai înalt, a trezit ecou în sufletele tuturor, devenind un nou îndemn pentru ţara întreagă. In aceşti trei ani, Majestate, aţi ştiut să daţi o nouă organizaţie falnicei noastre armate; progresul cultural a luat un nou avânt şi cu toate timpurile grele, încrederea în interior şi prestigiul în spre afară, sunt asigurate de o voinţă fermă. Iar cât priveşte opera de guvernare, deşi din situaţia oficială ce ocup nu sunt chemat să insist prea mult, totuşi trebue să observ că apreciaţi însemnătatea păstrării continuităţii ca un factor indispensabil realizărilor mari. De aceea, Majestate, pot fi sigur, că în acest moment vorbesc nu numai în numele guvernului, ci sunt expresia sentimentului obştesc al ţării întregi, când rog pe Atotputernicul să Vă dăruiască mulţi ani fericiţi, păstrându-Vă aceeaşi vigoare trupească acelaş zel de muncă devotament şi străduinţă, care sunt chezăşia prosperării acestei ţări şi asigurarea viitorului neamului nostru. Cu aceleaşi sentimente, din adâncul sufletului nostru urăm Marelui Voevod Mihai să se desvolte, atât trupeşte cât şi sufleteşte, tot aşa de frumos şi de acum înainte, pentru ca, într'un viitor pe care-l dorim cât mai îndepărtat, să poată mai departe desăvârşi opera de Domnie a glorioşilor Săi înaintteşi. Trăiască Mejestatea Sa Regele Carol al IIea, Trăiască Marele Voevod Mihai, Trăiască întreaga Augustă Dinastie! Răspunsul M. S. Regelui Domnule Preşedinte al Consiliului, Mulţumesc pentru cuvintele ce Mi aţi adresat în numele guvernului şi care venite de la Preşedintele Consiliului le socotesc ca reprezentând glasul ţării. Gândindu-Mă la tot ce s’a petrecut acum trei ani, pot azi să-Mi dau seama că nu am greşit, făcând gestul de a răspunde chemării Ţării, gest la care Mă îndemna toată puterea sufletului Meu. Fac din nou legământul că tot gândul şi toată munca Mea vor fi închinate în folosul ţării, pentru care voi da tot ceea ce îmi vor îngădui puterile mele. „ La ora 1 d. a. a avut loc la Palat un dejun la care au luat parte Suveranul, Regina Elisabeta, Marele Voevod Mihai, membrii guvernului şi mai mulţi ofiţeri superiori. La sfârşitul mesei de prim-ministru a ridicat paharul în sănătatea M. Sale Regelui, care a răspuns cu următoarele cuvinte: Ridic paharul meu în sănătatea celor cari lipsesc astăzi de la această masă și în special în sănătatea fratelui Meu Nicolae. Sporturi—defilări. După amiazi la ora 4 a avut loc pe stadionul O. N. E. F. o mare serbare sportivă, care s’a încheiat cu o defilare în faţa tribunei regale. Seara zeci de mii de cetăţeni în frunte cu organizaţiile sportive şi muzicale, cu muzicile militare, cu voluntarii ardeleni şi cei din vechiul regat, cu cercetaşii etc. etc., au defilat în faţa Palatului regal, pe al cărui balcon eşise Suveranul şi Marele Voevod. In tot timpul defilării palatul era feeric iluminat de mai multe reflectoare. Aniversarea Restauraţiei Bucureşti, 8 Iunie 1933. Aniversarea a treia a suirii pe tron a M-Sale Regelui Carol II, a dat prilej întregei ţări să sărbătorească cu toată căldura inimei pe iubitul Suveran. începând din cel mai umil cătun până în Capitala țării poporul românesc a manifestat pentru Rege şi Dinastie prin serbări şcolare, servicii divine şi concursuri sportive. In Capitala României întregite aceste serbări s’au desfăşurat cu un deosebit fast. După Te-Deum-ul oficiat de I. P. S. Patriarhul la Biserica Domnita Balaşa, la care au participat membrii guvernului, autoritatile militare şi civile, membrii guvernului s’au prezentat la amiazi la palatul regal, unde preşedintele consiliului de miniștri d-l Al. Vaida-Voevod a rostit următoarea cuvântare: Cuvântarea d-lul Al. Vaida-Voevod încheierea pactului celor patru puteri mari* Miercuri a fost semnat la Roma pactul celor patru mari puteri de către d-1 Mussolini în numele Italiei şi de către ambasadorii Franţei, Angliei şi Germaniei. Agenţia „Havas" publică un rezumat al pactului în patru. Pactul este compus dintr’un preambul şi 6 articole. Preambulul declară că scopul principal al pactului este de a face mai eficace metodele de procedură stabilite de pactul Societăţii Naţiunilor, fără ca hotărârile celor patru puteri să poată vătăma drepturile vreunui alt stat, de care ele n’ar putea să dispună fără asentimentul acestuia. Articolul 1 prevede că Anglia, Franţa, Italia şi Germania s-au înţeles pentru a practica o politică efectivă de colaborare. Art. 2 stipulează că se vor face schimburi de vederi mai cu seamă în vederea aplicării dispoziţiilor pactului Societăţii Naţiunilor şi în special a prevederilor art. 10 relative la menţinerea actualului statut teritorial ale art. 16 relative la sancţiuni în caz de conflict şi ale art. 19 relative la revizuirea tratatelor. Art. 3 prevede ca, în cazul unui eşec al conferinţei dezarmării, cele patru puteri se vor înţelege pentru a găsi soluţiuni la problemele rămase încă insolubile. Art. 4 precizează că marile puteri pot de asemenea să examineze împreună chestiunile economice care prezintă pentru ele un interes comun în Europa. Art. 5 fixează durata pactului la 10 ani, şi prevede prelungirea lui automată pe o perioadă egală, dacă nu se produce un preaviz în anul al optulea. Art. 6 stabileşte că orice contestaţie cu privire la înţelesul pactului va fi tranşată de textul francez. Eri orele 5 cu Orient Expresul a plecat la Londraunul dintre delegaţii noştri, d-1 Virgil Madgearu, împreună cu experţii: d-nii dr. Ernest Ene, Victor Rădulescu şi V. Marian şi o parte din secretariat (d-1 prof. Hilard). Ceilalţi delegaţi urmează să plece zilele acestea. Din delegaţie mai fac parte d-nii N. Titulescu, şeful misiunii noastre şi I. Mihalache, iar ca delegaţi supleanţi dnii V. V. Tîlea, Savel Radulescu şi probabil dnii Ghelimegheanu şi Gheorghe Crişan