Gazeta Transilvaniei, 1933 (Anul 96, nr. 1-99)

1933-06-11 / nr. 45

ffuMAROL 2 Lei Anul al XCYI-lea Nr. 45 Praşov Duminecă 11 Iunie 1933 -c. p .* v­. © oJ ISDAGtlâ SI IBMIHISTaâTII ■BAŞOV, STRADA LUNGA Nr. 5. (Cinematograful ,,Astra“) TELEFON 228 Aboaamani anual 860 lei P«ntra «tesinătai© 800 1©! Anunţări reclama, după tarii Fondată la 1838 de ieorge lariţiu­ Apare de trei ori ne săptămână rO ,/ÿ-Opinia gasca urmărește cu viu inte­res călătoria a ^ % % ^aris, —scrie „Viitorul"..- J Nici nu ma ^ nime de atâta grijă ! nownrow T­­BgBBBBgBgBjpggBBi II ulii Intre statele agrare şi indus-­­ triale din Europa, deosebirile­­ economice sunt atât de mari, încât la un moment dat s’a putut vorbi despre existenţa a două Europe: una industrială şi alta agrară. Statele industriale au o supe­rioritate faţă de cele agrare prin aceea că munca industrială e mult mai rentabilă decât cea agrară. Dacă vom compara ceea­­ce produce munca unui munci­tor de fabrică de postav, instru­mente medicale,—sau nu importă care altă specialitate, — vom găsi că depunând aceeaș muncă cu a unui plugar, produsul muncii lui este cel puţin de 3—4 ori mai mare, de unde rezultă că şi pu­terea lui de consumaţiune este mai mare. Nu mai vorbim despre aceea că o ţară industrială este mult mai pregătită pentru a-şi trans­forma industria de pace, în in­dustrie de războiu, la nevoie. Tocmai pentru aceea pentru fiecare stat agrar industriali­zarea constitue o tendinţă fi­rească pentru o situaţie mai slab­ă spre bună, care tendinţă e o nece­sitate, după anumite teorii. In acelaş timp, pentru a ajunge la un anumit echilibru economic, statele industriale au făcut şi fac tot ce pot, pentru a-şi întări a­­gricultura. Şi atunci tendințele acestea contrare, au dus la acelaş re­zultat: taxe vamale, pentru pro­tejarea agriculturii proprii, în statele industriale şi pentru pro­tejarea industriei începătoare, în statele agrare. Aci se afla cele două Europe, iar faptele de mai sus au adus pentru statele industriale şomaj, iar pentru cele agrare sărăcie, ceea­ ce în urma urmelor este a­­celaş lucru. Şi atunci este natural, ca sta­tele agrare din sudul şi orien­tul Europei, lovite de­ aceeaşi năpasta, să încerce a găsi o soluţie comună, aceasta cu a­­tât mai mult, cu cât aflându-ne în faţa conferinţei economice de la Londra pentru a ajunge la un oarecare rezultat, aceste state trebue să fie de acord. După discuţiuni, în care au că­zut lesne de acord, conferinţa statelor agrare, a însărcinat pe preşedintele său, d-l ministru Madgearu, să prezinte la Londra revendicările acestor state. Punctele mai principale ale acestor revendicări sunt urmă­toarele: 1. Stabilizarea tuturor mone­delor, fără de care nu există stabilitate economică. Acest de­ziderat privește în­deosebi A­­merica și Anglia, cari în ultimul timp au luat măsurile ştiute pri­vitor la monedele lor naţionale.­­ 2. Datoriile de războiu inter-­­ guvernamentale să fie anulate, iar pentru celelalte datorii ex­terne plata să se poată face în mărfuri şi servicii,­­prin tratative directe de la creditori la debi­tori, după o procedură specială. 3. Să se desfiinţeze măsurile luate de către ţările industriale importatoare de produse agri­cole , taxe vamale exagerate pentru protejarea agriculturii pro­prii contingentare sau chiar pro­hibirea importului de produse­­ agricole.­­ 4. Ţările agricole au cerut a-­­­poi să se recunoască pentru ele­­ numai şi în mod temporal aplif­i­carea principiului tratamentului preferenţial. Este ştiut că în convenţiunile comerciale dintre state, acestea obişnuesc să se asigure că sta­tul cu care contractează, nu va face mâine concesiuni mai mari unui alt stat. De ex. România face convențiune comercială cu Anglia, prin care se decide apli­carea unui anumit regim vamal pentru produsele industriale en­gleze, importate la noi și pen­tru produsele agricole ale noa­stre, importate de către Anglia Pentru ca aceste convențiuni să nu fie mâine o sarcină nici pentru noi, nici pentru Anglia, se înscrie în tratatul comercial şi clauzula, care prevede prin­cipiul naţiunii celei mai favori­zate : nici unul din cele două state nu va face concesiuni mai mari altui stat, iar dacă le-ar face, s-ar aplica şi între ele. Acest principiu este deja vechiu în dreptul internaţional şi for­mează o dogmă, de la care nu se face abatere. Ei bine, ţările agrare, în inte­resul refacerei Europei, cer ţărilor industriale europene, ca pentru ele şi în mod vremelnic, să se deroge de la acest prin­cipiu şi să se aplice un trata­ment preferenţial. Măsura acea­sta ar fi îndreptată în special în contra celorlalte state expor­tatoare de produse agricole, care nu fac parte din bloc: Statele Unite, Canada, Argentinia, Rusia şi Australia. Acestea sunt, pe scurt, reven­dicările statelor agrare, ale căror purtător de cuvânt la conferinţa de la Londra va fi d-l ministru Madgearu. Pentru cazul când această conferinţă nu va da so­­luţiunea necesară acestor dezi­derate şi va fi neputincioasă sa rezolve măcar în parte criza, statele agrare vor încerca să-şi organizeze singure rezistenţa şi prima măsură va fi suspendarea plăţii datoriilor externe. Aceasta s-a accentuat în con­ferinţa de la Bucureşti şi nu ne îndoim că va fi o puternica pre­siune pentru conferinţa de la Lon­dra, iar dacă aceasta va eşua , singura salvare pentru economia noastră. O. F. P. la sss Sire, Daţi-mi voe, ce în numele meu şi al guvernului se aduc expresia sentimentului de cea mai deplină mulţumire, că ne este dat astăzi să­­putem sărbă­­tori a treia aniversare a eveni­mentului, atât de providenţial pentru ţara noastră, al urcării pe Tron a Majestăţii Voastre. Regenţa, ajutată de noi toţi, a depus tot devotamentul şi e­­fortul posibil spre a cârmui nava­­statului, — în acele grele împre­jurări — cât mai bine. Dar, cu toate că ochii ne erau aţintiţi spre cârmă, gândul şi nădejdea noastră erau mereu peste ho­tare la Majestatea Voastră. Am răzbit doar să putem spune: „Fluctuat, nec mergitor". De aceea, de la Regenţă şi până la cel mai simplu cetăţean simţeam fiecare că ne lipseşte capul adevărat în marea familie a statului. Această lipsă, care însemna cu atât mai mult cu cât timpu­rile deveneau din ce în ce mai grele, nu ne-o putea îndeplini decât fericitul eveniment din ziua istorică de acum trei ani, când voinţa lui Dumnezeu şi dragostea Majestăţii Voastre faţă de neam şi ţară, s-a readus în mijlocul nostru. Aţi revenit, Sire, ca din ceasul acela şi până astăzi să stabiliţi un exemplu pentru zel de muncă, perseverenţă, devotament şi în­credere în viitor. Această pilde, dată din locul cel mai înalt, a trezit ecou în sufletele tuturor, devenind un nou îndemn pentru ţara întreagă. In aceşti trei ani, Majestate, aţi ştiut să daţi o nouă organi­zaţie falnicei noastre armate; progresul cultural a luat un nou avânt şi cu toate timpurile grele, încrederea în interior şi presti­giul în spre afară, sunt asigu­rate de o voinţă fermă. Iar cât­­ priveşte opera de guvernare,­­ deşi din situaţia oficială ce o­­cup nu sunt chemat să insist prea mult, totuşi trebue să ob­serv că apreciaţi însemnătatea păstrării continuităţii ca un fac­tor indispensabil realizărilor mari. De aceea, Majestate, pot fi sigur, că în acest moment vor­besc nu numai în numele gu­vernului, ci sunt expresia senti­mentului obştesc al ţării întregi, când rog pe Atotputernicul să Vă dăruiască mulţi ani fericiţi, păstrându-Vă aceeaşi vigoare trupească acelaş zel de muncă devotament şi străduinţă, care sunt chezăşia prosperării aces­tei ţări şi asigurarea viitorului neamului nostru. Cu aceleaşi sentimente, din adâncul sufletului nostru urăm Marelui Voevod Mihai să se desvolte, atât trupeşte cât şi su­fleteşte, tot aşa de frumos şi de acum înainte, pentru ca, în­­tr'un viitor pe care-l dorim cât mai îndepărtat, să poată mai departe desăvârşi opera de Domnie a glorioşilor Săi înaint­­­teşi. Trăiască Mejestatea Sa Re­gele Carol al IIea, Trăiască Marele Voevod Mihai, Trăiască întreaga Augustă Dinastie! Răspunsul M. S. Regelui Domnule Preşedinte al Consiliului, Mulţumesc pentru cuvin­tele ce Mi aţi adresat în numele guvernului şi care venite de la Preşedintele Consiliului le socotesc ca reprezentând glasul ţării. Gândindu-Mă la tot ce s’a petrecut acum trei ani, pot azi să-Mi dau seama că nu am greşit, făcând gestul de a răspunde chemării Ţării, gest la care Mă în­demna toată puterea sufle­tului Meu. Fac din nou legământul că tot gândul şi toată munca Mea vor fi închinate în fo­losul ţării, pentru care voi da tot ceea­ ce î­mi vor în­gădui puterile mele. „ La ora 1 d. a. a avut loc la Palat un dejun la care au luat parte Suveranul, Regina Elisa­­beta, Marele Voevod Mihai, membrii guvernului şi mai mulţi ofiţeri superiori. La sfârşitul mesei d­e prim-ministru a ridicat paharul în sănătatea M. Sale Regelui, care a răspuns cu ur­mătoarele cuvinte: Ridic paharul meu în sănă­tatea celor cari lipsesc astăzi de la această masă și în special în sănătatea fratelui Meu Ni­­colae. Sporturi—defilări. După amiazi la ora 4 a avut loc pe stadionul O. N. E. F. o mare serbare sportivă, care s’a încheiat cu o defilare în faţa tribunei regale. Seara zeci de mii de cetăţeni în frunte cu organizaţiile spor­tive şi muzicale, cu muzicile mi­litare, cu voluntarii ardeleni şi cei din vechiul regat, cu cerce­­taşii etc. etc., au defilat în faţa Palatului regal, pe al cărui bal­con eşise Suveranul şi Marele Voevod. In tot timpul defilării palatul era feeric iluminat de mai multe reflectoare. Aniversarea Restauraţiei Bucureşti, 8 Iunie 1933. Aniversarea a treia a suirii pe tron a M-Sale Regelui Carol II, a dat prilej întregei ţări să sărbătorească cu toată căldura ini­­mei pe iubitul Suveran. începând din cel mai umil cătun până în Capitala țării poporul românesc a manifestat pentru Rege şi Di­nastie prin serbări şcolare, servicii divine şi concursuri sportive. In Capitala României întregite aceste serbări s’au desfăşurat cu un deosebit fast. După Te-Deum-ul oficiat de I. P. S. Patriarhul la Biserica Domnita Balaşa, la care au participat membrii guver­nului, autoritatile militare şi civile, membrii guvernului s’au pre­zentat la amiazi la palatul regal, unde preşedintele consiliului de miniștri d-l Al. Vaida-Voevod a rostit următoarea cuvântare: Cuvântarea d-lul Al. Vaida-Voevod încheierea pactului celor patru puteri mari­­* Miercuri a fost semnat la Roma pactul celor patru mari puteri de către d-1 Mussolini în numele Italiei şi de către am­basadorii Franţei, Angliei şi Germaniei. Agenţia „Havas" publică un rezumat al pactului în patru. Pactul este compus dintr’un preambul şi 6 articole. Preambulul declară că scopul principal al pactului este de a face mai eficace metodele de procedură stabilite de pactul Societăţii Naţiunilor, fără ca ho­tărârile celor patru puteri să poată vătăma drepturile vreunui alt stat, de care ele n’ar putea să dispună fără asentimentul a­­cestuia. Articolul 1 prevede că An­glia, Franţa, Italia şi Germania s-au înţeles pentru a practica o politică efectivă de colaborare. Art. 2 stipulează că se vor face schimburi de vederi mai cu seamă în vederea aplicării dispoziţiilor pactului Societăţii Naţiunilor şi în special a preve­derilor art. 10 relative la men­ţinerea actualului statut teritorial ale art. 16 relative la sancţiuni în caz de conflict şi ale art. 19 relative la revizuirea tratatelor. Art. 3 prevede ca, în cazul unui eşec al conferinţei dezar­mării, cele patru puteri se vor înţelege pentru a găsi soluţiuni la problemele rămase încă in­solubile. Art. 4 precizează că marile puteri pot de asemenea să exa­mineze împreună chestiunile e­­conomice care prezintă pentru ele un interes comun în Europa. Art. 5 fixează durata pactului la 10 ani, şi prevede prelungirea lui automată pe o perioadă e­­gală, dacă nu se produce un preaviz în anul al optulea. Art. 6 stabileşte că orice contestaţie cu privire la înţele­sul pactului va fi tranşată de textul francez. Eri orele 5 cu Orient Expre­sul a plecat la Londra­­unul din­tre delegaţii noştri, d-1 Virgil Madgearu, împreună cu experţii: d-nii dr. Ernest Ene, Victor Ră­­dulescu şi V. Marian şi o parte din secretariat (d-1 prof. Hilard). Ceilalţi delegaţi urmează să plece zilele acestea. Din dele­gaţie mai fac parte d-nii N. Ti­­tulescu, şeful misiunii noastre şi I. Mihalache, iar ca delegaţi su­pleanţi d­nii V. V. Tîlea, Savel Radulescu şi probabil d­nii Gheli­megheanu şi Gheorghe Crişan

Next