Gazeta Transilvaniei, 1936 (Anul 99, nr. 1-101)

1936-06-11 / nr. 45

Anul a! XC!X4e& Nr. 45 ■gŞDhCţik Și ADMINISTRAŢIA­­13AS9V. SSSADA LUNGA Nr. 5. Telefon 226 a^esament vsual 200 lei. Ptfaiin streinătate 500 lei. Pmitu autoritâţi 500 lei fcswnfurt, reclame, după, tarii FONDATĂ LA1838 DE_GHEORGHE BÂRIJID Apare de trei ori pe săptămână Oasele frânte, cernea sub­i­etă şi sângele răniţilor şi mor­ţilor nenorocirii de la Cotroceni strigă în cor sinistru: Puneţi la locul lor pe crim n alţi ceri nu se sfiesc să tran­sforme festivităţi regale în cin­t­re de jale şi durere / Suveranul despre străjerie,­­ Credinţa şi Manea pentru Patrie şi Rege Pe platoul Cotrocenilor s’a­­ întreaga fard. Cu acest prilej desfăşurat Duminecă marea , Maj. Sa Regele a rostit urmă­­sărbătoare a tineretului, la care toarea cuvântare : au luat parte 25.000 străjeri din Cuvântarea M. S. Regelui Sărbătorim, pentru a doua oară, ziua tineretului, prin această desfăşurare străje­­rească. Salut cu o deosebită bu­curie aceasta tinerime che­mată la o viată nouă, mai sănătoase, mai demnă, mai rodnică pentru­ Patrie. S’a spus adesea că, multe păcate au tinerii noştri, că n’au ideal şi că lupta pentru viaţa mate­rială, atât de grea în zi­lele de azi, a deformat su­fletul şi mentalitatea lor. O fi poate în parte ade­vărat, dar de ce să plân­gem asupra unor păcate trecute ? Dacă ziua de eri a fost oarecum umbrită, să împo­dobim şi să luminăm calea generaţiilor de mâine.­ Tot viitorul unei ţări se reazimă pe copiii de as­tăzi, deci sufletului lor, creş­terii lor, trebue să îndrep­tăm toate gândurile şi toate sforţările noastre. Lozinca noastră trebue să fie salvarea zilei de mâine, prin o integrală edu­­caţiune a tineretului. Această mişcare a stră­jeriei a luat acum în al doilea an de activitate, un avânt atâta de frumos, în­cât ne dă cele mai fru­moase nădejdi de viitor. Acelora, cari se îndoesc încă de frumuseţea şi uti­litatea noastră, le recomand să se ducă la şcoli şi în satele străjereşti şi să vadă ce real progres s’a dobân­dit în scurt timp. E adevărat că, ne-am înhămat la o operă uriaşă, la o operă care cere timp spre a-şi da roadele inte­grale.Dar toţi­ acei, cari au por­nit la drum, au pornit cu atâta dragoste, cu atâta a­­vânt, încât nu se poate să nu ieşim pe deplin vic­torioşi. Românul are atâtea ca­lităţi, atâtea virtuţi şi a­­tâtea posibilităţi, cari, în ne­număratele împrejurări au dormit şi cari numai prin avântul de neînvins a ti­­nerimei trebuesc aduse la lumină şi puse definitiv în slujba patriei. Străjeria nu este şcoala de carte, ea este şcoala vieţii pentru un neam în­treg. Străjerul înainte de toate trebue crescut să fie un bun cetăţean, un desăvârşit patriot, iubitor de neam şi de Rege, mândru că este Român. Străjerul trebue să des­­volte esenţa virtuţilor Ro­mânismului, şi să le pue prin voinţa şi credinţa sa în slujba României. Aceste generaţii, pe cari le creştem cu drag şi grijă, trebuesc să fie mâine a­­devăraţii slujbaşi şi ostaşi ai patriei. Trebuesc să aibe con­ştiinţa că orice cetăţean demn de acest nume, —­i începând cu Regele, —­­ este toată viaţa lui un sluj­baş şi un ostaş al ţării. Fiecare cetăţean este o rotiţă din mecanismul Sta­tului, şi pentru ca întregul organism să fie pe deplin de folos, trebue ca fiecare, la locul unde­­ a aşezat soarta, să-şi facă pe de­plin datoria, mânat de un singur gând şi călăuzit de un singur suflet, acela al neamului său. Nici­odată — privind a­­cest falnic tineret plin de avânt — nu ni­ se pare mai vie, vechea noastră zicătoare: „apa trece pie­trele rămân“. Voi, străjerii, sunteţi pie­trele, voi sunteţi temelia ne­pieritoare pei, care voim să clădim o Românie mai bună, o Românie de neclintit în hotarele ei fireşti. Acest tineret crescut în acelaş ideal — căruia îi făurim un suflet unic, plin de avânt, de încredere în slujba unui naţionalism constructiv, fără de prihană — mâine, când va fi vârst­nic, ne va da­­un popor care va fi în orice împre­jurare la înălţimea sacri­ficiilor cerute de un patrio­tism desăvârşit. Străjeri ! Cuvântul Meu de Rege şi de Mare Străjer, în această zi ca­re, atât de a voastră cât şi a Mea, se îndreaptă către voi, cu drag şi cu mândrie. In voi, copiii Mei dragi de astăzi, cetatenii şi ostaşii Mei iubiţi de mâine, în voi îmi pun nădejdea zilelor de mâine. După falanga cea mare a în­tregitorilor de neam, veţi veni jalanga cea neînvinsă a conso­lidării definitive a­­României moderne. Luaţi şi voi, cum trebue să luam toţi, ce e bun de la pă­rinţii şi strămoşii noştri, luaţi din năzuinţele de veacuri ale neamului nostru, acea tărie care ni-e fata, — şi strânşi u­­niţi într o singură voinţă, într’un singur avânt, să plămădim Ro­mânia cea nouă a Românis­mului biruitor. Virtuţile atâtor generaţii, cari au rămas necont­e pe aceste meleaguri, să se însuţească în voi, cetăţenii de mâine. Şi rostind aceste cuvinte stră­­jerilor, nu pot să nu Mă gân­desc cu recunoştinţă la acei dintre colaboratorii Mei de orice clipă, cari sunt chemaţi să plă­mădească şi să pregătească a­­ceste sufl­­e. Comandanţilor, cărora li s’au încredinţat viitorul României, lor le aduc astăzi salutul Meu de dragoste. Ştiu până la ce punct sunt conştienţi de datoria lor şi cu câtă gr­jă îşi îndeplinesc greaua dar frumoasa lor misiune. Fapt îmbucurător, că am pu­tut să Mă sprijin pe învâţato­­rime, şi că în ei am putut găsi şi dragostea şi avântul necesar mişcării noastre. Acestor comandanţi le aduc aci mulţumirea Mea cea mai desăvârşită. Sărbătoarea de azi a luat o şi mai mare ..strălucire, prin faptul că la ea iau par­te stră­luciţii Şefi ai tarilor aliate, că­rora în numele tineretului Ro­mânesc le aduc cea mai caldă salutare. Este pentru voi un fapt, care trebue să vă bucure inima că, în zilele când se serbează în­tărirea străjeriei, Preşedintele Beneş şi Principele Regent al Iugoslaviei, împreună cu Regele României, lucrează la consoli­darea prieteniei şi la întărirea alianţelor noastre. Să fiţi mândri de acest fapt şi să ştiţi, prin munca şi cre­dinţa voastră, să vă arătaţi vred­nici de această cinste.­ Tineretul românesc străjerit priveşte cu drag la camarazii Micii Înţelegeri şi trimite tine­retului iugoslav şi cehoslovac calda lui urare de sănătate, începând astăzi un nou an de activitate, prin felul cum veţi lucra şi veţi şti cu vrednicie să urmaji lozinca voastra,„credinţa şi munca pentru Patrie şi Rege", să întăriţi fiecare, prin felul vos­tru de a fi, România voastră şi a noastră a tuturora. Sănătate ! Discursurile rostite la dejunul de la Palatul Regal Cuvântarea Suveranului. Scumpii Mei Aliaţi, Cu o adevărată, adâncă şi cugetată bucurie salut astăzi, aici la Bucureşti, pe Şefii de Stat ai Micei înţelegeri şi din adâncul inimei Mele Vă urez, bun venit. Şi acest salut, pe care Vi l adresez, nu e unul pur proto­colar, ci este acela al unui al treilea din această unitate in­disolubilă, care e mica înţele­gere, e salutul României. Este un eveniment fericit că, in aceste zile când atâtea pro­bleme internaţionale sunt pe cale să se producă, noi şef­i de Stat ai Alianţei noastre, am putut găsi timpul să ne întru­nim spre a discuta marile ches­tiuni la ordinea zilei şi să ne con­sfătuim in aceste clipe deo­sebit de grele. Acest fapt, care efirmă unita­tea şi indisolubilitatea Micei în­ţelegeri, va demonstra că sun­tem o unitate internaţională care, în strânsă colaborare cu înţelegerea Balcanică, face o politică de menţinere a Păcii şi de salvgardare a propriilor sale interese. Cel dintâi dintre intere­sele sale este respectul fruntariilor actuale, pentru totdeauna intangibile şi al tratatelor de pace. Această afirmare solemnă şi hotă­râtă va fi proclamată din nou, cu forţă şi voinţă, de către reuniunea noastră. Baza politicei Micei înţele­geri este respectul angajamen­telor internaţionale. Forţa Micei înţelegeri sălăş­­lueşte în unitatea ei indestruc­tibilă. In scopul nostru de menţinere a păcii şi de salvgardarea pro­priilor noastre interese trebue să rămânem credincioşi Socie­tăţii Naţiunilor şi dacă expe­rienţa dovedeşte că unele mo­dificări vor trebui aduse pactu­lui, noi nu vom accepta nici o atingere a principiului egalităţii statelor, nici vre-o propunere care ar tinde să slăbească pac­tul. Pactul nu poate fi decât întărit, pentru ca Societate Na­ţiunilor să-şi poată îndeplini in întregime ro­ţi. Apărându-şi interesele, Mica Intelegere, neavând decât o do­­rință, aceea a menţinerii păcii, va executa scrupulos obligaţiile sale isvorâte din tratatele ei de alianţă, şi va practica o politică de amiciţie, cu toate statele, fără deosebire. Mica Intelegere nu cunoaşte duşmani şi singurii, pe cari ea poate să-i aibă, ar fi duşmanii Păcii. Ne-am întrunit aici, la Bucu­reşti, între altele, spre a rea­firma aceste puncte, cere fac însăşi raţiunea de a fi a Micei înţelegeri şi tocmai aceste afir­maţii de Injelegere mutuală, îmi încântă inima şi fac ca să Vă salut cu toată bucuria, în nu­mele Meu şi acela al României. Am putut cu toţii să consta­tăm că importanţa operei să­vârşite de Mica Intelegere, este datorită regularităţii şi frecvenţei contractelor între reprezentanţii celor trei ţări. Ştiu că dorinţa tuturor este de a întări şi mai mult aceste rezultate şi aceste contacte; deci, Eu cred că momentul a sosit să facem un pas înainte şi să ne întrunim. Noi, Şefii de Stat, asistaţi de Miniştrii Noştri, in mod regulat, odată pe an. Scumpii Mei Aliaţi, Până acum a vorbit politica; sfârşind, lăsaţi inima Mea să Vi se adreseze şi să Vă spună: RScumpii Mei prietini'1, — căci alianţele nu pot fi decât întă­rite prin prietenie — câtă ade­vărată fericire simt de a Vă ve­dea astăzi reuniţi în jurul Meu. Avem datoria, prin aceste sentimente, care ne leagă per­sonal, să venim să întărim şi mai mult puterea organismului nostru politic şi prin sentimen­tele care unesc pe Şefi, să fa­cem unirea strânsă a popoare­lor noastre. In aceste sentimente de sin­ceră şi cordială prietenie, ridic paharul Meu în sănătatea Exce­­lei Sale Preşedintele Beneş şi A. S. R. Principele Regent Paul, precum şi pentru prosperitatea Cehoslovaciei şi Iugoslaviei. Răspunsul Alteţei Sale Regale Prinţul Regent Paul. Răspunzând Suveranului nostru, A. Sa Regală Prinţul Regent Paul a spus între altele In înţeleptele cuvinte aie Ma­­jestajii Voastre văd limpede de­finit scopul înalt, pe care îl ur­mărea Augustul meu văr, marele nostru Rege Alexandru I, stop pe care Iugoslavia cu poporul său pacific, cu tânărul ei Rege în frunte, îl urmăreşte şi azi, sincer şi fară slăbiciune. In deplin acord cu ideile formulate în cuvintele, pe care le-a rostit Majestatea Voastră, consider că cele trei state ale Micii înţelegeri, cu complementul activ al înţelegerii Balcanice, vor trebui să urmeze, şi în vii­tor, politica lor actuală şi să continue să dea lumii, simultan şi paralel probe, atât ale forţei lor cât şi ale voinţii lor de pace. De­­6 ani, de când există Mica Inteegtie, ea e dat pro­bele cele mai strălucite şi cele mai remarcabile ale unei ali­anţe întemeiate exclusiv pe dra­gostea de pace. Niciodată, în

Next