Glasul Bucovinei, iunie 1921 (Anul 4, nr. 716-735)

1921-06-11 / nr. 723

Pag. 2 Despre noua lege a birurilor In s­fat­ul deputaților din București au ajuns în sfârșit la rând două din legiuirile cele mai vajnice E în dezbatere acum legea agrară pentru vechiu regat și noauă lege a birurilor pe cari vor trebui si le plateasca de acuma înainte toți cetățenii Românie Mari. De buna sama cetitorii noștri se vor întrebi când vine la dezbatere și votare legea agrară a Bucovinei căci țăranii noștri ar vrea să-și vadă odată deplii asigurat dreptul lor. Apoi în privința legii agrare a Bucovinei dán cu socoteală că domnii cari conduc astâzi treburile țărișoarei noastre nu prea au grija ei, și cum zilele parlamentului (sfatului deputaților) averescan sun numărate, mare lucru sâ fie dacă boerii lui laici Averescu vor sfârși-o cu legea pământurilor din vechiul Regat și cu legea birurilor. Cum ai venit așa se vor duce, doar cu pungile mai pline încolo nu credem câ-i va părea rău norodului după stăpânirea averescanâ, că de­ un an și jumătate nu ne-a adus decât scumpete, zavistie și nemulțumit de tot felul. Dar fiindcă stăpânirea averescană a dus în sfatu deputaților și o alcătuire (proiect) pentru viitoarea lege a birurilor, vom arăta pe scurt cetitorilor noștr ce fel de biruri vroesc să înființeze stăpânii de astat ai țârii. Deocamdată e vorba numai de ași numitele biruri directe, adecă de birurile pe care fiecare cetățean le plătește de-a dreptul la percep­­tori­, nu și de cele indirecte cum sunt de pildă acele pe cari omul le plătește fără chiar să știe în prețul cărnii, a pânei, a sării și altele... E vorba deci sâ avem de acuma ca biruri directe . 1). Bir pe venitul pământurilor necladite (a ogoarelor, fânațelor, livezilor ș. a.) ; 2). Bir asupra pământurilor pe cari sunt ridicate clădiri ; 3). Bit asupra întreprinderilor agricole cum sunt morile de apă, ferestrele mai mici, stânile și altele ; 4). Bit asupra întreprinderilor negustorești și industriale ( prăvălii sau dugheni, fabrici și altele) ; 5). Bit asupra acelora cari fără să fie negustori câștigă din meseria lor (de pildă doftorii sau medicii, notarii, avocații;) ; 6). Bir asupra lefurilor și pensiilor sluj­bașilor; 7). Bir asupra averii mișcătoare precum sunt bani, cărți de depuneri pe la bănci și altele , și în sfârșit 8). Bir progresiv (care crește treptat cu averea­ asupra întregului venit. Firește că într’o gospodărie obștească, cum e și gospodăria întregii țări românești, e neapărat de tre­buință ca din banul dat de fiecare cetățean sâ se adune la un loc sumele mari trebuitoare pentru cheltuelile obștești, cum sunt cheltuelile pentru școli, biserici, spitale, armată, lefurile slujbașilor, trenuri, poșta și altele. Și ca și într’o gospodărie dintr’un sat sau târg oarecare așa și în gospodăria țârii întregi e de lipsă mai întâi să se știe cât se poate de amănunțit cât de mari și cari vor fi cheltuelile tre­buitoare pentru bunul mers al țârii. Numai după ce se știe acest lucru și după ce e hotărât că suma outage va trebui cheltuita pentru cutare interes ob­ștesc, numai atunci poți sâ vii și sa ceri fiecărui cetățean partea lui de plată. Iată însă că domnii cari cârmuesc astâzi țara vroesc să facă tocmai întors. Bugetul țârii, adecă socotelile veniturilor și ale cheltuelilor Regatului întreg nu sunt încă hotărâte de sfatul deputaților și senatorilor. Nu se știe încă ce cheltuială se poate face și care va fi suma întreagă a cheltuelilor. Tot așa nu se știe hotărât ce venituri va putea avea țara întreagă și ce sumă va trebui sa fie acoperită din biruri. Așa fiind cum se poate sâ vii în sfatul de­putaților cu o lege care nu poate fi hotărâtă decât numai după ce se va fi lămurit lucrul în chipul arătat ? Această întrebare a și fost pusă în sfatul deputaților stăpânilor de astâzi ai țării, și deși gân­dul cu care a fost alcătuită noua lege a birurilor poate a fost bun, se pare că nici această ispravă nu vor izbuti s’o facă averescanii. Dr. Aurel Morariu. -*a­ GLASUL BUCOVINEI In amintirea lui V. Alecsandri In anumite răstimpuri se nasc la diferite po­poare oameni mari, cari prin munca și însușirile lor reușesc să-și creeze un nume în istoria neamului. Ș noi Românii am avut norocul ca în scurgerea vea­curilor sa avem oameni vestiți, cari au adus mare folos și cinste neamului nostru. Am avut mari "bărbați de stat, cari s’au în­grijit cu multă plicere de trebile obștești, am avu istorici vestiți, cari au cercetat cu de amânunta obârșia neamului nostru și am avut și poeți, adeci­­ cântăreți, cari au cântat frumusețile țârii noastre ș­i însușirile fără de seamăn ale poporului nostru. P<­e acești bărbați cari în viață ne au făcut atât de­­ mult bine, nu-i putem uita nici odată. Cinstindu- i pe ei, ne cinstim pe noi. Anul acesta s’a întâmplat că prăznuirile de acest soiu, se țin lanț. Cău­ăzi am sărbătorit amin­tirea lui Tudor Vladimirescu, acelui care în anu­l 1821 a ridicat steagul libertății în Țara Românească înainte de câteva zile s’a prâznuit în întreaga țară cu toată cinstea amintirea marelui bărbat de stat Ion C. Brâtianu, care viața lui întreagă a luptat pentru unirea principatelor, iar acu țara sărbăto­rește pe marele poet Vasile Alexandri, dela a cărui naștere s’au împlinit 100 de ani. Cine a îmbiat cât de puțin la școală a auzit numai­decât de numele acestui poet, care în mii de cântece a cântat frumusețile țârii și pe deșteptul și viteazul popor românesc. V. Alecsandri s’a născut în anul 1819 dintr’o veche familie boereascâ. Părinții lui l-au trimis la școalele înalte din Paris. Tânărul Alecsandri a în­vățat acolo mult, nu ca c­ilalți feciori de boeri, cari cheltuiau în zădar banii; înzestrat din natură cu mare talent, el s­’a apucat să facă poezii, scoțând și o revistă în care le tipâria. Pentru această îndeletnicire el nu avea destul răgaz, căci trebuia sâ se intereseze și de politică. Pe atunci regatul vechiu nu exista. Erau numai două provincii Moldova și Muntenia. O ceată boeri tineri cari învățaseră pe la școalele din Paris, credeau că a sosit timpul pentru împreunarea acestor pro­vincii într'o singură țară și sub un singur domni­tor. Din aceștia făcea parte și Alecsandri. El a fost trimis în toate țările apusului, ca să arete, care-i starea Românilor și sâ dovedească drep­tatea cererilor rilm­ânești. Ori­unde a fost trimis Alecsandri­el și a făcut datoria pe deplin, reușind cu ajutorul celorlalți bărbați de stat să unească principatele și să aducă în țară pe fostul rege Carol. După ce și a văzut o parte din planuri îm­plinite el s-a retras la minunata sa moșie din Mir­­cești, lângă râul Siretiului. Acolo înconjurat numai de oamenii curții și de sătenii satelor din împre­jurime el a scris cele mai frumoase și mai alese poezii. Intâmplându-se războiul din 1877 de la Plevna Alecsandri a proslăvit în minunata poezie „Peneș Curcanul« vitejia fără pereche a soldatului român, care prin sângele vărsat și a câștigat libertatea țârii. El a scris și nenumărate bucăți de teatru, în care și a bătut joc de multele apucături boerești. Cât de mare poet a fost Alecsandri o dove­dește și întâmplarea. In anul 1879 a fost o între­cere între poeții latini, adecă cei francezi, italieni, belgieni, spanioli, portughezi și români. Din partea României a luat parte și V. Alecsandri, a cărui poezie »Grinta latină« a plăcut așa de mult, încât poetul a primit premiul o cupă de aur. In anul 1890 Vasile Alecsandri, pe care o țară întreagă îl prețuia și-l cinstia a închis ochii pentru vecie la moșia sa din Mircești. Numele său va rămâne vecinic, cât va dăinui și neamul românesc. P. A­­ cestea toate s’au petrecut la noi în sat — a luat muzica dela tineretul nemțesc, care tocmai atunci avea petrecere, a dus’o tocmai înaintea crâșmei din mijlocul drumului, și-a pus’o de-a cântat. Și-ar fi bine ca și d-nii averescani sâ știe că numai la auzul mu­­zicei s­au adunat într’un număr atât de mare, iar nu întru intimpinarea d-lui ministru. Dl Dori sosind, l-au apucat femeile care de care au năcazul lor. Cei din automobilele dinapoi strigau cât puteau să plece. In sfârșit, ca sa scape dl ministru de oameni, le-a juruit că de Joi, 5 Mai, în două, cel mult trei săptămâni, va umbla cu trei secretari­ gene­­rali din sat în sat și-și va însemna toate plângerile sătenilor. De atunci sunt 5 săptămâni și tot nu se aude nimic de ei. Așa a umblat d. Dori și înainte de râzboiu cu ciga­ miga și așa umbla și astăzi. Pârul și l-a schim­bat, dar năravul ba. Nu era mai bine dacă d-lui scria pe tabla partidului d-sale : necinste, minciună și nele­­galitate în loc de cinste, muncă și legalitate ? Cu sănătate și voie bună . Un gospodar din Paltinoasa. Lefurile d-lui senator Cosmiuc Senior­ (reza tarant D. senator Cosmiuc, cel cu capul mic și gura mare, încasează de pe spinarea poporului trei lefuri grase, iar în schimb nu face nici una din slujbele pentru care e plătit. D-lui ca senator ia peste 5000 lei pe lună iar la ședințele senatului nu se arată cu lunile, mai pri­mește leafa de învățător și cea de gerent în Gura- Humorului, dar nici de gerenție nu se ține, căci e vecinie pe drumuri gonind după afaceri și „organi­zând partidul poporului“, pentru care slujba pri­mește o altă leafă de câteva mii de lei pe lună de la conducerea partidului din București. Pentru desfășurarea afacerilor are în slujba sa pe d-nii Gribovschi, Larionescu, Paicu etc. cari ca și dânsul papă lefurile dela stat fără să-și vadă de slujbă. Gribovschi în serviciul aprovizionării n’a fă­cut macar o trăsătură de condeiu, Pascu nu intră în cancelarie cu săptămânile, iar Larionescu ascundea astă iarnă lemnele în podul școalei, ca sâ închidă școala din cauza lipsei de lemne și să-și facă astfel timp pentru afaceri. Iată pentru ce s’a sbătut Cos­­mine ca sâ ajungă senator. Dori la Paltinoasa. Era în Joia Paștilor, pe când avea să sosească vestitul Domi. Un șir de călăreți, mai mu­ți șvabi din Gurahumorului, au ieșit întru întimpinarea d-lui „ministru“, și fiecare din ei avea câte o panglică pe piept. Mai mare mirarea m­-a fost când am văzut că, în loc de trei colori, vre­o câțiva din ei purtau cu­lorile ungurești. Nu m’am putut răbda până ce nu i-am întrebat dacă nu cumva vine și vre­un general dela Budapesta cu ei și le-am zis ca să le deie jos de pe piept , dar în zădar. Cu mult timp înainte de sosirea noului „ministru“, m’a minunat și mai mult când din fereastra unei case nemțești am auzit cân­­tându-se la gramofon „Gott erhalte“ adecă „Doamne sfinte întărește pe-al nostru împărat“ ... Pentru noi Românii era zi de lucru și oamenilor nu le-a prea ars sâ-i întimpine pe dl Dor­ care ve­nea să se petreacă în G.­Humorului pe punga gos­podarilor, ci­­ și-a căutat fiecare de treaba sa. D. Wil­helm Lot însă, un neamț din Paltinoasa,­­ căci a­ No. 723 Desgroparea fecioarei dela Jiu Mai scrisesem în această gazetă că războiul pentru întregirea Neamului nostru a fost socotit așa de sfânt in România­ veche, încât prin Oltenia au apucat armele și femeile și copiii de școală, când au văzut că năvălesc dușmanii în țară. Una din acele femei, învățătoarea Ecaterina Teodoroiu n’a lepădat arma din mână, ci intrând într’un regiment dela Gorj, a luptat cot la cot cu soldații în luptele din Carpați de pe apa Jiului împotriva Germanilor,­­ Austriacilor și Ungurilor și în toate luptele ce le-a purtat regimen­tul ei în timpul retragerii de sute de k­ilometri din iarna anului 1916—17. După retragere, frontul românesc se așezase pe apa Siretului în Moldova. Ecaterina Teodoroiu a lup­tat vitejește mai departe și în vara anului 1917, când Germanii, Austriacii și Ungurii au dat cele mai pu­ternice lovituri armatei noastre pentru a cuprinde și Moldova. Pentru faptele ei ostășești a primit în semn de onoare gradul de sublocotenent. Intr’o luptă a­­priga a fost rănită. Vindecându-se, s’a întors iarăși pe front. In luptele de lângă muntele Muncelu a că­zut vitejește cu arma în mână. Acolo a și fost în­mormântată. Populațiunea din județul Gorj socotind-o de sfântă, a făcut o cerere ministerului de războiu ca sa-i îngăduie sâ ducă osemintele eroinei în satul ei de naștere și să le îngroape în cimitirul unde-și gă­sesc odihna de veci și alți viteji căzuți pentru apă­rarea țarei și pentru întregirea neamului. Cererea a­­ceasta li s’a îngăduit Gorjenilor. Astfel osemintele Ecaterinei Teodoroiu au fost desgropate din locul lor de odihnă de lângă Muncelu și Marița trecută au fost pornite spre Oltenia. In drum trenul cu vagonul mortuar s’a oprit la Bucu­rești. O companie de soldați i-au dat eroinei onoru­rile militare. La gară s’au înfățișat și toți elevii școa­­lelor pentru a-și arăta recunoștința față de această sfânta fecioară și a o petrece la locul de vecinica odihna. In București i-au mai ieșit înainte și căpitanii Pâtrașcoiu și Noiirescu, amândoi din Oltenia, cu do­uă tunuri prinse de dânșii de la Germani, împodobite cu flori și cu verdeață. O lume nesfârșită le urma în sunetul muzicei militare spre gară. La gară s’au ți­nut cuvântări în cari s’au arătat faptele de vitejie ale fecioarei. După ce s’au pus pe sicriu numeroase coroane de flori, trenul a plecat apoi spre Oltenia. Deasupra mormântului ei celei proaspăt se va ridica un frumos monument spre amintire tuturor ur­mașilor din veac în veac, iar alăturea de monument cele doua tunuri prinse dela dușman vor­ arăta tre­cătorilor în ce fel această fecioarâ a înțeles să-și facă datoria pentru neamul ei. Numele Ecatarinei Teodoroiu a trecut până a­­cuma în povești. Pretutindeni i se zice : Sfânta fe­cioară dela Jiu. 0. Serbarea zilei de 10 Maiu în țara In toate părțile Bucovinei s’a serbat ziua de 10 Maiu cu mare pompa. Noi am primit mai multe scrisori despre aceste serbări, dar nu le-am putut publica pe toate din lipsa de loc. Astfel în Vatra Dornei s’a dat o frumoasă serată cu dans în salonul băilor, adunându-se la intrare suma de 2.300 de lei pentru scopuri de binefacere. Societatea „Tinerimea“ din Vatra Dornei de sub conducerea d-lui Valerian Dugan a dat serbării de 10 Mai o înfățișare românească. La Vijnița s’a făcut asemenea o serbare foarte frumoasă, luând parte și mai multe mii de țărani din toate părțile județului. In Vijnița s’a serbat 10 Mai întâi asdata. D. profesor de liceu Roic a ținut o cuvântare foarte frumoasă. Seara a avut loc o retragere cu torțe (cu făclii), iar după aceasta a urmat o frumoasă petrecere cu dans.

Next