Glasul Bucovinei, iunie 1921 (Anul 4, nr. 716-735)

1921-06-11 / nr. 723

* Anul IV PV 7 ^ V a » tă» ZI UI*« mm­mm­­ M, 3K­­m «»-1«% m «raft tea ® 1«, pate» p­urta Ma» p* «n *» m­­m­a*® *8 ia^ MM« mmM te a® S8MW, j* V-*» * pe N­umăr pentru tirani " " ț "*>? Cernăuți Sâmbătă și Iunie 1921 Organul partidului democrat al i Yzarnik ffc». O» REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚI*« O* te Nr. 723 MN&WItM­ fl RECJLAMAI fi «a Clevetitorii noștri Cu toată vrășmășia care ne despărțește de potrivnicii noștri politici noi trebuie să îl recu­noaștem o însușietate care neauă îi lipsește : este măiestria de a ști să te învârți în lume așa. Încât să te alegi totdeauna eu folos. Ei sunt ca și mâța, care măcar cum ai arunca-o, cade totdeauna pe picioare. Călărind de mai bine de un an de zile pe spinarea țării și ținând în mână frâile trebilor obștești, ei gonesc orbii spre prăpastia la care se vor prăbuși odată cal și călăreț, dacă nimeni nu va opri calul și nu va pune călărețului ne­bun piedică de poticneală. Dând mereu din mâni și din picioare și vâslind totdeauna după vânt, ei sunt in veșnică mișcare și gheșefturile merg struns la umbra steagului pe care au scris : muncă, cinste și legalitate- întocmai ca­­ șarlatanul care îți vinde ca vas de argint cea mai proastă tinichea spoită la alb. Dar ceea ce te răsvrătește mai adânc este că nici nu fac măcar din gură, văzându-și de gheșefturile lor. Nu­­ ei se bat în piept trâmbițându-și cinstea și omenia în lumea largă și fac spume li gură, țipând, și beșici la de­gete, scriind că «grișîștii» au gospodărit ca în târgul lui Cremene, că au furat și jefuit ca la codrul Herței, că au săcătuit țara și și-au îm­­plut pungile și că trebuie să se Înfunde pușcăriile. Ei fac întocmai ca hoțul urmărit care strigă : prindeți-1 ! La fiecare strânsură a lor pun la cale numai gheșefturi pentru sine și uneltiri în contra noastră, asurzind apoi lumea cu strigătele lor, pentru a putea pescui liniștiți în apa în care au tulburat-o. Acesta este meșteșugul lor de mai mult de­ un an de zile și toate încordările de al da de gol rămân zădarnice, căci ei sunt la pu­tere și , cum e Turcul, e și pistolul. Făcând o mână de jos până sus de tot și un lanț de-aici până la București, unde e cheia și socata, ei s'au legat cu toți cei străini de neamul și de sufletul nostru și cu toate se­căturile dela noi, căci nu-i pădure fără uscături aici lau de grâu fără neghină. Iar poporul nostru o duce din rău ln mai rău și țara hălăduiește ca un sat fără câni. De­ un an și mai bine de zile noi dăm mereu în vileag­istrava ce se face cu banul obștesc, înșelăciunile șarlatanilor, pungășiile speculanților, gheșefturile dela aprovizionare, dela fondul bi­sericesc, dela reforma agrară, dela cooperativele orășenești și dela vestita federală «Moldova de Sus», aducem scrisori și isvoade, numim martori și dăm tot fel­ul de dovezi, toate rămân însă­ în zădar. Stăpânirea de astăzi taie din gazeta noastră ceea ce nu vrea să ajungă la cunoștința cetitorilor, ne amenință cu ocna, ne păgubește în menea noastră de luminători ai satelor, iar cercetările care cerem să se facă în contra celor ce sărăcesc țara, sau nu se fac deseriu sau se fac numai de mântuială și fără nici un folos. Pe de altă parte însă ni se aruncă în față că suntem răi și rânzoși și că delalnam lumea cinstită. Firește că e lesne să-l faci pe cineva defăimător, dacă nu vrei să vezi și să pui preț pe dovezile lui și dacă ai puterea, fără să ai și dreptul, de a-1 pune călușul la gură și de a-1 înăbuși glasul răsvrătirii sale sufletești Din nenorocire lumea dela sate nu prea înțelege lucrurile acestea și de aceea sătenii noștri zic de multe ori, că domnii ar face mai bine să se împace. Domnii insă sunt tot numai oameni, dintre cari unii sunt buni și cu tragere de iuimă pentru popor, alții ca tragere de Inimă numai pentru sine. Și precum se strică fructele cele bune când le amesteci cu altele rele, tot așa e și cu oamenii, căci asftf­i cumul­țamii. Impăcându-se domnii de a valma, mă tem că s’ar nărăvi și cei buni, poporul rămânând să plătea­scă toată cheltuială. Noi, feciorii de țărani, cum o spunem cu fală și cum ni zic contrarii noștri în batjocură, cunoscând din copilărie nevoie și de-aceiă care sunt aceleași la toți sătenii noștri, am început lupta în contra asupritorilor poporului nostru, fie ei străini de neam și lege, fie de acelaș sânge cu noi, dar ciocoi din naștere sau ciocoițl prin creștere. In lupta aceasta nu ne sprijinim decât pe dreptul nostru și pe ajutorul poporului de jos, din mijlocul căruia ne-am ridicat. Dar lupta e grea când ajutorul e slab și când Turcul te bate și tot Turcul te judecă. Lupta aceasta e cu atât mai grea, cu cât noi o ducem pe față. Iar contrarii noștri o duc pe ascuns. Arma lor cea mai puternică este clevetirea, precum eram !n războiul trecut gazele asfixiante (taăbușitoare) ale Nemților. De­ un an întreg își sparg gura clevetindu*ne pe toate căile, iar de la am pârât pentru clevetire, proce­sele zac neterminate. Lăudându-se că ne vor vâri la pușcărie pentru tâlhării, noi l-am poftit s-o facă. Un an întreg un judecător a cântat să adune dovezi în contra noastră, dar n a găsit decât scrisori false, iscălite de un mare pungaș averescan, care se ascunde sub numele fals de­­ Ilia Bostan ; noi îl cunoaștem și ne vom răfui cu el. Slluind zicala că unde nu-i fac, de-acolo nu lasă nici fum, vrăjmașii noștri, cari sunt totodată și vrăjmașii țării și al neamului, se o­­pintesc de un an de zile să împrăștie în jurul nostru fumul calomniei, doar vor buimăci lumea să creadă că noi ardem în focul păcatelor­­ noastre. Lumea însă trăiește astăzi cu ochii deschiși, privind cu desgust la cei ce sunt : cle­vetitorii noștri, Iorgu G. Toma -------------------s--------------------­Situația Politică Ziarul „Dacia“ scrie câ situația politică cere o deslegare grabnică Lumea din Ardeal este împotriva frământărilor politice și dorește un guvern compus din bărbați cinstiți, sinceri și iubitori de țară. Dacă înjghebarea unui astfel de guvern n'ar reuși se nevoe sa se facă noui alegeri sub un guvern de funcționari ori de militari. O hotărâre trebue să se ieie în scurt timp.­ ­ Ajutați văduvele și orfanii Ziua înălțării Domnului a fost aleasă pentru prăznuirea eroilor căzuți pe câmpul de onoare. Pe urma acestor viteji au rămas sute de mii de vă­duve și orfanii cari în mare parte trăiau în cea mai neagră sărăcie. Datoria noastră, a tuturora este să dăm mână de ajutor acestor nenor­ociți, căci în felul acesta cinstim cel mai potrivit și mai cu folos amintirea eroilor. Ziarul »Glasul Buco­vinei« propune ca fiecare cetățean fără deosebire de neam și lege, și fără deosebire de meserie și dele venitul său pe o zi pentru vădure și orfani. Dorim ca la apelul nostru să răspundă și sătenii deopotrivă cu cărturarii. Fiecare să jert­fească pentru acest scop cât li dă mâna. Și cel mai mic dar e binevenit. Banii strânși prin sate se vor trimite de adresa ziarului „Glasul Buco­­vinei”, car­e-l va depune la Banca Românească din Cernăuți. Când sumele vor fi, mai mari, se va alcătui un comitet, care va administra și împărți banii. Oricine are nevoi f de liste de subscripție pentru aast scop să le ceară de la ziarul «Glasul Bucovinei». Numele donatorilor se va publica în ziar. Pe lista deschisă de Glasul Bucovinei au semnat până acum : Institutul de arte grafice «Glasul Bucovinei» 500 lei, d. prof. univ. Dr. R. Gândea, 130 lei, Dr. A. Morariu, I. Vido­­vici, avocați, Const. Morariu, conf. consist. d na Elena Morariu, Dr. V. Șesan, prof. uni. câte 100 lei, Dr. V. Gr­ecu, prof. univ. și M. JUuț, director de liceu câte y o lei, d-nii Filar­et Doboș și Dr. C. Z­opa, pro­fesori, câte 60 lei, d-na E. Marmelîuc, profe­soară, Dr. D. Marmelîuc, prof. univ. D. Dan, cons. consistorial, A. Burac, notar stagiar, A. Dorofteiu, administratorul «Glasului Bucovinei», I. Domintî, F. Gârsteanu, ziariști, și I. Avram, prof. câte 50 lei, Dr. C. Berariu, prof. univ. 20 lei. -----------------------------------------------­Averescanii bat pe țarani Nu destul ca averescanii se țin numai de ghe­șeftari de un an, și, mai bine, nu destul cu­rând moșiile pe cari partidul democrat al Unirii hotărîse să se exproprieze, nu destul câ țin numai cu străinii și nu-i îngăduie nici unui gospodar să le deschidă ușa, acuma se apucă sâ-i bată pe țărani. Nu demult un gospodar fruntaș din Ropcea cu numele Sofron Romaș trecea pe drum cu căruța. Dăduse D-zeu de avea omul și un mânzișor la iapă. Și cum mergea încetișor, numai ce vede omul că vine un neamț cu trăsura. Era prefectul G­oian din Strojineț, care nu știe nici o boabă românește. Mân­­zul se sperie și nu se poate opri dinaintea trăsurii prefectului. Iapa se sperie și ea, și după mânz !... Trăsura țăranului alerga acum mai tare decât cea a prefectului austriac și anină puțin cu­­ osia. Pre­fectul se oprește, se coboară­ jos și începe a-l bate pe bietul om de i-a rupt hainele. La urmă-i zice : »Nu, amu să știi, eu prefecta de Strojineț“. De față au mai fost vreo câțiva oameni pe cari îi cunoaștem Dar n’a fost destul cu bătaia. D. prefect i-a mai dat pe bietul om șin judecată pentru 700 de lei despăgubire. Iată cine-s averesc anii ! ............... 11 ■ —1 isp7sc " " ~r

Next