Glasul Bucovinei, iulie 1921 (Anul 4, nr. 739-762)
1921-07-24 / nr. 756
ABOIXAMBETUL : Pe un an 120 lei, pe us an 60 lei, pe trei luni 30 lei, pentru ţărani zilnic: pe un an 60 lei, pe */* an 30 lei, pe trei luni 15 lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 30 lei, pe un an 15 lei, pe trei luni 750 lei. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Cernăuţi, Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manuscrisele nu se înapoiază ANCNŢCRI .«1I RECIvAMB» se calculează după tarif şi se primesc la administraţie . Strada Domnească No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50°/6- Reforma agrară in lumina adevărului istoric Era pe vremea stăpânirii la Bucovina a domnului Iaacu Flondor. Pe ziua de 30 Ianuarie (13 Februarie) 1919 fusese convocat aşa numitul »consiliu naţional« pentru a „alege“ o comisiune agrară şi una electorală. Bătrânul cleric, care prezida, reuşi să suprime cu brutalitate orice discuţie la acea adunare, căci lista oamenilor ce trebuiau »aleşi« fusese stabilită anterior de boerul Fiondor şi deci, fără nici o lămurire, fără nici o desbatere, ea trebuia votată în întregime. Astfel fură »aleşi« în aceste comisione domoli: Dori Popovici, D. Bacevschi, George Şandru, Dr. Ip. Tarnavschi, Dr. N. Vasilevschi, Dr. Octavian Voronca, Dioaitrie Ţurcan, Tomoiagă Laureat, Dr. Euseb Popovici, Dionisie Hejafi, Olinic ’Diaasifirie,- Dr. C* Hominea etc..* etc... Evident această convocare' ft »consiliului naţional“, care după congresul de unire necondiţionată a Bucovinei cu Regatulromânesc din 15 - 28 Noembrie 1918, încetase de a mai fiinţa, fusese, ca şi pretinsa „alegere“ a comisi anilor amintite, o simplă farsă. „Aleşii“ domnului I. Fiondor au ţinut să confirme în totul caracterul de farsă a! „alegerii“ lor. De fapt domnii numiţi s’au desinteresat cu desăvârşire de problemele pentru resolvirea cărora li se dăduse acel quasi-mandat. Ia chestiunea agrară domnul I. Fiondor nici nui dorea amestecul nimărui, rezervându-și in modi absolut deslegarea problemei după concepţiile specifice ale dosare. Dar cum ziarul „Glasul Bucovinei“ mereu revenia asupra necesităţii de a se da cât de curând o echitabilă soluţie problemei agrare din Bucovina, domnul I. Fiondor se simţe determinat să convoace pentru zilele de 3, 4 şi 5 Martie 1919 anume comisînol de anchetă pentru „discutarea“ din nou a problemei agrare din Bucovina. ■„Aleşii“ din adunarea „consiliului naţional“ Intrunii la 30 Ianuarie (13 Februarie) 1919 nu lucraseră absolut nimic. Pentru a salva aparenţa domnul I. Fiondor atunci în grabă pe hârtie cunoscutele sale »principii generale pentru reforma agrară, cari încă în dimineaţa zilei de Luni 3 Martie 1919 erau în lucru la tipografie, însuşi secretarul de pe atunci dela agricultură nu ştia aproape nimic despre acele „principii“ ale domnului I. Fiondor şi nici d-sa în calitate de şef al tresortului agriculturei n a putut lua cunoştinţă de ele decât abia în ultimul moment, înconjurat de unîntreg stat major de secretari de stat, subsecretari, secretari particulari, reprezentanţi minoritari etc... etc... d-nul I. Fiondor apare în şedinţa de Luni 3 Martie 1919 şi în aplausele unanime ale averescanilor de astăzi catadicseşte a decreta că altă opinie, altă concepţie decât cea exprimată în »principiile“ d-sale nu e admisă nici chiar să fie expusă. Atunci ne- am luat osteneala să aprofunndăm »principiile« şefului — acum „tradat“ — al avere scantsmului din Bucovina, înţelegând că şi această adunare nu este decât o nouă farsă. • Şi iată ce principii privitoare la reforma agrară enunţă domnul I. Flondor: Reforma agrară în Bucovina nu trebuia să se facă decât numai pentru sporirea proprietăţii rurale ţărăneşti, nu şi pentru întemeierea de noi gospodării. Zeci de mii de ţărani, cari până la noua reformă nu avuseră pământ, trebuiau să rămână şi pe mai departe proletari agricoli, ca să fie la dispoziţia moşierilor cărora, cu toată fipsa enormă de pământ, domnul I. Fiondor le rezerva un maxim de 500 (cinci sute) ha ce putea să rămână în proprietatea lor. Evident reforma agrară trebuia să pornească dela principiul satisfacerii cât mai. .largi a .berarii eie pimânt a acelora cari îi muncesc efectiv.* Aşa fiind era necesar a se crea o dispoziţiune categorică privitoare la proprietarii cari ani de»arânduî nu-şi lucraseră moşiile în regie proprie, ci Ie arendaseră. D. I. Fiondor, părintele sufletesc al averescanismuluî din Bucovina, fixează în «principiile» sale că se vor expropria între altele acele moşii particulare cari au fost arendate neîntrerupt în ultimii 6 ani, deci socotind dela 1919 înapoi ara ajunge cu calculul la anul 1913. Cum aproape cinci din aceşti şase ani sunt ani de războiu şi fireşte transacţiuni atât de importante, ca de pildă arendarea unei moşii, nu puteau fi încheiate în timp de războiu privitoare la terenuri aparţinătoare unui teritoriu care a fost chiar câmp de luptă, cum chiar valabilitatea şi efectele juridice normale ale unor contracte de arendare încheiate anterior războiului puteau eventual fi puse în discuţie pentru atâtea motive inerente excepţionalelor vremuri de războiu, nesinceritatea faţă de interesele ţărăneşti a acestei dispoziţiuni de expropriere este evidentă. Dar ,favorizarea pe toată linia a intereselor marii proprietăţi şi reacţionarismul cel mai pronunţat e caracteristica generală a «principiilor» din I. Fiondor. Pe lângă curtea fiecărui proprietar expropriat d. I. Fiondor decreta scutirea de expropriere a unei părţi de moşie trebuitoare pentru menţinerea administraţiei moşiei rămase. Proprietăţile stăpânite In indiviziune (devălmăşie) d-sa Ie socotia ca fiind împărţite. Pământul ce se dădea ţăranilor trebuia constituit în aşa numite «moşii ţărăneşti», iedi vizibile, inalienabile şî negierabile, tăindu-i-se astfel ţăranului nostru orice posibilitate de a se mişca şi de a se desvolta economiceşte. D. I. Fiondor cerea cu stăruinţă desfiinţarea tolocitor săteşti (izlazurilor ) pentru ca dând ţăranilor un pământ, pe care el ii stipoaiau deja să facă economii de pământ în folosul proprietăţii mari. A trebuit să vină d. Nistor care, ajutat de oameni de bine şi sinceri în convingerea lor că ţărănimea noastră trebuie ajutată, a pornit pe singura cale dreaptă în rezolvarea problemei agrare, cea a înfăptuirii fără preocupări egoiste şi fără rezervaţiuni a unei opere de absolută echitate socială. Partidul democrat al Unirii a pus bazele reformei agrare din Bucovina, dându după o stăruitoare mancă serioasă forma cunoscutului decret lege No. 3871» din 6 I IX 1910 M. O. No. X13. Tot ceea ce s’a făcut In Bucovina în chestiunea agrară, toate arendările de pământuri, toate exproprierile de moșii, toată oprirea speculei cu pământuri, toate măsurile absolut echitabile şl favorizatoare intereselor ţărăneşti s’au luat Ic virtutea decretuluMege agrar pentru Bucovina, care este opera partidului democrat al Unirii. Averescanîl reacţionari, puşl să Încarce lucrurile, să tergiverseze şi stânjenească In de favorul ţăranilor aplicarea acestui decret lege, cunosc destul de bine valoarea sa democratică şi de înaltă echitate socială. Atitudinea incalificabilă In parlament a unuia din cei mai cinici miniştri averescanî, brutalitatea şi oribila ferecare nemaivăzută a birourilor parlamentare şi a majorităţilor cumpărate cu banii lui Veith, darmai ales amendamentele reacţionare aduse de averescani decretului-lege agrar făurit de noi, i-a determinat pe reprezentanţii noştri. In parlament să ne participe la discutarea şi votarea legii agrare schimonosite după calapodul averescan. Farsorii din adunările dela 30 Ianuarie (13 II) 1919, 3, 4 şi 5 Martie 1919, adepţii reacţionarismului eternizat In „principiile generale pentru reforma agrară“ elaborate de, magistrul lor Iancu Fiondor, să nu se agite pe chestiunea înfăptuirii reformei agrare In Bucovina ! Forţaţi de ideile şi cadrele stabilite in decretul-rege făurit de noi, puşi la faţa unei situaţiuni deja create el nu s-au mai putut reîntoarce cu totul la reacţionarismul „principiilor“ lor. L-au readus doar la anume chestiuni de amănunt pentru a fi pe placul patronilor lor. Acesta este adevărul ! Dr. Aurel Morariu Cazuri regretabile , zilele treeute soţa ansi preot care e şt învăţâtoare, a fost pedepsită de tribunalul din Suceava centra calorile adesă a roi colege din învăţământ. E*te foarte regretabil acest caz cu atât mai mait ci părintele F. cooperator i» B., îi loc si potolească spiritele a lucrat chiar în direcţie opusă. Ca şi in alte jocuri averescanii md îşi aduce roadele sale. Cooperateral ca nevasta atât de războinică, oare sa fi aliat, de cercetăriie dela Consistor şi de pedeapsa mutării, care ameninţa şi care nu a fost execetată carnal dia csaza intervenţiilor averescane ? Nu e de dorit că, chiar îni vremurile acestea intelectualii noştri de la sate să se dea la spectacol faţă de popor îş v fac să meargă ca pildă bacă înainte. Sau părintele F. se pregăteşte să ajungă şi d sa numaidecât consilier consistorial, inspector diecezan sau catehet la şcoala normală? .■