Glasul Bucovinei, iulie 1921 (Anul 4, nr. 739-762)

1921-07-24 / nr. 756

ABOIXAMBETUL : Pe un an 120 lei, pe us an 60 lei, pe trei luni 30 lei, pentru ţărani zilnic: pe un an 60 lei, pe */* an 30 lei, pe trei luni 15 lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 30 lei, pe un an 15 lei, pe trei luni 750 lei. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Cernăuţi, Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manuscrisele nu se înapoiază ANCNŢCRI .«1I RECIvAMB» se calculează după tarif şi se primesc la administraţie . Strada Domnească No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului se urcă taxa cu 50°/6- Reforma agrară in lumina adevărului istoric Era pe vremea stăpânirii la Bucovina a domnului Iaacu Flondor. Pe ziua de 30 Ianua­rie (13 Februarie) 1919 fusese convocat aşa numitul »consiliu naţiona­l« pentru a „alege“ o comisiune agrară şi una electorală. Bătrânul cle­ric, care prezida, reuşi să suprime cu brutali­tate orice discuţie la acea adunare, căci lista oamenilor ce trebuiau »aleşi«­ fusese stabilită anterior de boerul Fiondor şi deci, fără nici o lămurire, fără nici o desbatere, ea trebuia vo­­tată în întregime. Astfel fură »aleşi« în aceste comisione domoli: Dori Popovici, D. Bacevschi, George Şandru, Dr. Ip. Tarnavschi, Dr. N. Vasilevschi, Dr. Octavian Voronca, Dioaitrie Ţurcan, To­­moiagă Laureat, Dr. Euseb Popovici, Dionisie Hejafi, Olinic ’Diaasifirie,- Dr. C* Hominea etc..* etc... Evident această convocare' ft »consiliului naţional“, care după congresul de unire necon­diţionată a Bucovinei cu Regatul­­românesc din 15 - 28 Noembrie 1918,­ încetase de a mai fiinţa, fusese, ca şi pretinsa­­ „alegere“ a com­i­­si anilor amintite, o simplă farsă. „Aleşii“ domnului I. Fiondor au ţinut să confirme în totul caracterul de farsă a! „ale­gerii“ lor. De fapt domnii numiţi s’au desinte­­­resat cu desăvârşire de problemele pentru re­­solvirea cărora li se dăduse acel quasi-mandat. Ia chestiunea agrară domnul I. Fiondor nici nui dorea amestecul nimărui, rezervându-și in modi absolut deslegarea problemei după concepţiile­ specifice ale dosare. Dar cum ziarul „Glasul Bucovinei“ mereu revenia asupra necesităţii de a se da cât de curând o echitabilă soluţie pro­blemei agrare din Bucovina, domnul I. Fiondor se simţe determinat să convoace pentru zilele de 3, 4 şi 5 Martie 1919 anume comisînol de anchetă pentru „discutarea“ din nou a problemei agrare din Bucovina. ■„Aleşii“ din adunarea „consiliului naţional“ Intrunii la 30 Ianuarie (13 Februarie) 1919 nu lucraseră absolut nimic. Pentru a salva aparenţa domnul I. Fiondor atunci în grabă pe hârtie cunoscutele sale »principii generale pentru re­forma agrară­, cari încă în dimineaţa zilei de Luni 3 Martie 1919 erau în lucru la tipografie, însuşi secretarul de pe atunci dela agricultură nu ştia aproape nimic despre acele „­principii“ ale domnului I. Fiondor şi nici d-sa în calitate de şef al tresortului agriculturei n­ a putut lua cunoştinţă de ele decât abia în ultimul mo­ment, înconjurat de un­­întreg stat major de secretari de stat, subsecretari, secretari particulari, reprezentanţi minoritari etc... etc... d-nul I. Fiondor apare în şedinţa de Luni 3 Martie 1919 şi în aplausele unanime ale averescanilor de astăzi catadicseşte a decreta că altă opinie, altă concepţie decât cea exprimată în »princi­piile“ d-sale nu e admisă nici chiar să fie ex­pusă. Atunci ne- am luat osteneala să aprofun­n­dăm »principiile« şefului — acum „tradat“ — al avere scant­s­mului din Bucovina, înţelegând că şi această adunare nu este decât o nouă farsă. • Şi iată ce principii privitoare la reforma agrară enunţă domnul I. Flondor: Reforma agrară în Bucovina nu trebuia să se facă decât numai pentru sporirea proprietăţii rurale ţărăneşti, nu şi pentru întemeierea de noi gospodării. Zeci de mii de ţărani, cari până la noua reformă nu avuseră pământ, trebuiau să rămână şi pe mai departe proletari agricoli, ca să fie la dispo­ziţia moşierilor cărora, cu toată fipsa enormă de pământ, domnul I. Fiondor le rezerva un maxim de 500 (cinci sute) ha ce putea să ră­mână în proprietatea lor. Evident reforma agra­ră trebuia să pornească dela principiul satis­facerii cât mai. .largi a .­berarii eie pimânt a a­celora cari îi muncesc efectiv.* Aşa fiind era necesar a se crea o dispoziţiune categorică privitoare la proprietarii cari ani de»arânduî nu-şi lucraseră moşiile în regie proprie, ci Ie arendaseră. D. I. Fiondor, părintele sufletesc al ave­­rescanismuluî din Bucovina, fixează în «princi­piile» sale că se vor expropria între altele acele moşii particulare cari au fost arendate ne­întrerupt în ultimii 6 ani, deci socotind dela 1919 înapoi ara ajunge cu calculul la a­nul 1913. Cum aproape cinci din aceşti şase ani sunt ani de războiu şi fireşte transacţiuni atât de importante, ca de pildă arendarea unei moşii, nu puteau fi încheiate în timp de războiu privitoare la tere­nuri aparţinătoare unui teritoriu care a fost chiar câmp de luptă, cum chiar valabilitatea şi efectele juridice normale ale unor contracte de arendare încheiate anterior războiului puteau eventual fi puse în discuţie pentru atâtea mo­tive inerente excepţionalelor vremuri de războiu, nesinceritatea faţă de interesele ţărăneşti a a­­cestei dispoziţiuni de expropriere este evidentă. Dar ,favorizarea pe toată linia a intereselor marii proprietăţi şi reacţionarismul cel mai pro­nunţat e caracteristica generală a «principiilor» d­­in I. Fiondor. Pe lângă curtea fiecărui pro­prietar expropriat d. I. Fiondor decreta scutirea de expropriere a unei părţi de moşie trebuitoare pentru menţinerea administraţiei moşiei rămase. Proprietăţile stăpânite In indiviziune (devălmă­şie) d-sa Ie socotia ca fiind împărţite. Pământul ce se dădea ţăranilor trebuia constituit în aşa numite «moşii ţărăneşti», ie­di vizibile, inaliena­bile şî negi­erabile, tăindu-i-se astfel ţăranului nostru orice posibilitate de a se mişca şi de a se desvolta economiceşte. D. I. Fiondor cerea cu stăruinţă desfiinţarea tolocitor săteşti (izlazu­rilor ) pentru ca dând ţăranilor un pământ, pe care el ii stipoaiau deja să facă economii de pământ în folosul proprietăţii mari. A trebuit să vină d. Nistor care, ajutat de oameni de bine şi sinceri în convingerea lor că ţărănimea noastră trebuie ajutată, a pornit pe singura cale dreaptă în rezolvarea proble­mei agrare, cea a înfăptuirii fără preocupări egoiste şi fără rezervaţiuni a unei opere de ab­solută echitate socială. Partidul democrat al Unirii a pus bazele reformei agrare din Buco­vina, dându­­ după o stăruitoare mancă serioasă forma cunoscutului decret lege No. 3871» din 6 I IX 1910 M. O. No. X13. Tot ceea ce s’a făcut In Bucovina în chestiunea agrară, toate arendările de pământuri, toate exproprieril­e de moșii, toată oprirea speculei cu pământuri, toate măsurile absolut echitabile şl favori­zatoare intereselor ţărăneşti s’au luat Ic virtutea decretuluMege agrar pentru Bucovina, care este opera partidului democrat al Unirii. Averescanîl reacţionari, puşl să Încarce lucrurile, să tergiverseze şi stânjenească In de favorul ţă­ranilor aplicarea acestui decret lege, cunosc des­­tul de bine valoarea sa democratică şi de înaltă echitate socială. Atitudinea incalificabilă In parlament a u­­nuia din cei mai cinici miniştri averescanî, bru­talitatea şi oribila ferecare nemaivăzută a bi­rourilor parlamentare şi a majorităţilor cumpă­rate cu banii lui Veith, dar­­mai ales amenda­mentele reacţionare aduse de averescani de­­cretului-lege agrar făurit de noi, i-a determinat pe reprezentanţii noştri. In parlament să ne participe la discutarea şi­­ votarea legii agrare schimonosite după calapodul averescan. Farsorii din adunările dela 30 Ianuarie (13­­ II) 1919, 3, 4 şi 5 Martie 1919, adepţii reacţionarismu­lui eternizat In „principiile­ generale pentru re­forma agrară“ elaborate de, magistrul lor Iancu Fiondor, să nu se agite pe chestiunea înfăptui­rii reformei agrare In Bucovina ! Forţaţi de ideile şi cadrele stabilite in decretul-rege făurit de noi, puşi la faţa unei situaţiuni deja create el nu s-au mai putut reîntoarce cu totul la re­acţionarismul „principiilor“ lor. L-au readus doar la anume chestiuni de amănunt pentru a fi pe placul patronilor lor. Acesta este adevărul ! Dr. Aurel Morariu Cazuri regretabile , zilele treeute soţ­a ansi preot care e şt învă­­ţâtoare, a fost pedepsită de tribunalul din Suceava centra calorile adesă a roi colege din învăţământ. E*te foarte regretabil acest caz cu atât mai mait ci pă­rintele F. cooperator i» B., îi loc si potolească spi­ritele a lucrat chiar în direcţie opusă. Ca şi in alte jo­curi averescanii md îşi aduce roadele sale. Cooperate­ral ca nevasta atât de războinică, oare sa fi aliat, de cercetăriie dela Consistor şi de pedeapsa mutării, care­­ ameninţa şi care nu a fost execetată carnal dia csaza intervenţiilor averescane ? Nu e de dorit că, chiar îni vremurile acestea intelectualii noştri de la sate să se dea la spectacol faţă de popor îş v fac să meargă ca pildă bacă înainte. Sau părintele F. se pregăteşte să ajungă şi d sa numai­decât consilier consistorial, ins­pector diecezan sau catehet la şcoala normală? .■

Next