Glasul Bucovinei, decembrie 1922 (Anul 5, nr. 1139-1158)

1922-12-08 / nr. 1144

41Y­­U- • -V Organul partidului democrat al uniră. APARE ZILNIC TELEFON No. 6Î Pontator: SEXTIL PUȘCmm ÜSONfinENTUL : « im «a» » tei, ște »/a an 80 lei, pe trei hsai 49 Iei, pentru as« adMc, pe m­an 80 lei, pe % ara 40 lei, pe trei («rai­m ». Istew&w «umărul de Duminică , pe ara an 32 iei, pe livete, («H lui»­ 8 Id. M*t*» străinitete pe tara sa Redacția și Administrația Cernăuți, No. 33, Strada domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Matmerirace» see se înapoiază. fINUNȚURI ȘI RECLIlA^ MK oMsd după tarif ți s* prințese 8a «fanl* Strada domnească No. 33 Tuntou taraerasee ht Ijk­eriomî zsaruira­­se rarei tesa ca 5S6/*. Evenimentele din Grecia In Grecia s’au petrecut în zilele din urmă lucruri cari te mâhnesc adânc în acest secol pretins al umanității și care arată cum me­toda de morală bolșevistă poate tulbura și spiritul unui popor, pe care lumea se deprin­sese să-L privească, dacă nu de sem­n ca pe vechii Elini, totuși de echilibrat și sănătos sufletește. Miniștri odinioară și nu de mult acla­mați de mulțime și priviți ca mântuitori ai patriei mărite sunt osândit la moarte și exe­cutați pe foc pentru dezastrul ce i-a îndurat armata greaca în Asia mică, încercărilor am­basadorior străini de a potoli zelul nebunesc al comitetului revoluționar­­ i s’au răspuns cu amenințări și tribunalul militar, construit ad hoc, s’a mulțumit cu o judecare sumară. Militari politici și politicizați s’au răzbunat pe adversarii lor politici într-un mod necivilizat care se practică acum doar cu predilecție în Moscova roșie. Același popor grec asistă la uciderea foștilor miniștri și a comandantului suprem cu o suspectă liniște, acelaș popor, care nu de mult primia cu elan, în ciuda Europei pe Regele Constantin și pe miniștrii săi a căror ucidere a îngăduit-o Au fost trădători de patrie ? Dar oare trebuia să trăiască un om optzeci de ani ca să vezi abia în clipa din urmă că umbla să-și vândă țara? Oare Ounaris, aclamat a­tâta vreme în timpul neutralității Greciei, pentru filogermanismul său și împotrivirea ,a un războiu care a adus mărirea patriei, și aclamat în vremea din urmă ca un mare binefăcător în locul lui Venizelos tracizat prin opinia publică, ce-i cerșește astăzi grația, oare Gunaris să se fi făcut așa din semn trădător, fiindcă politica lui a dat greș? Ș oare au Grecii, mai ales Grecii militari, în­dreptățirea morală de a fulgera cu moartea în oamenii cari nu se sunt pe plac, când Grecia singură s’a distins,în 1915 prin urâtul exemplu al trecerii — în deplină neutralitate! — a unei întregi divizii în tabăra bulgaro­­germană ? Grecia a amânat mai mult intrarea în războiu ; va fi avut poate motivele ei. Atunci îl aclama strașnic pe basileu lui Constantin. Când apoi în urma biruinței Aliaților, la care era cât pe aci se întârzie, și-a văzut țara atât de mărită, nația greacă s-a învoit la gonirea lui ci a unui netrebnic, slăvind pe Venizelos și desfac­ându-se de prietenia îndelungată, pe jumătate mărturisită a Germaniei, ca în foarte scurtă vreme să o readucă pe Regele Cons­tantin cu toată concepția sa politică și cu tot prietenii săi politici Entuziasm, sincer sau ba, dar foarte sgomotos, sfidare la adresa Alia­ților, apoi războ­i cu Turcii și alunecarea pe nesimțite, în urma poftelor mari și a insu­ficienței forțelor, în dependența politică a An­gliei, care văzând dezastrul din Asia Maâ și crima de ori și-a retras, indignată, protecto­ratul său nefericit. Iată trecutul politic al Greciei în anii din urmă. Un orgoliu nemăsurat, o nestabilitate, caracteristică de altfel numai pentru popoa­rele nemature în politică, care i-a dus pe Greci dintr’un extrem într’altul, pofte uriașe de a cuceri Constantinopolea, și înfrângeri grabnice și neașteptate cu proporții asemănă­toare. Oare trebuia să moară generalul H­i­dianestis, fiindcă întregi unități în becisnicia­ lor părăsiseră în mod laș frontul ? Grecia în ambiția ei bolnăvicioasă s’a făcut unealta An­gliei, cum în timpul neutralității era cea a Germaniei și era fata­ ca interesele acestor mari puteri cari în vreme de criză­­ să fie chiar dăunătoare arcului lor aliat. Grecia nu s’a inspirat în căutarea idealului ei politic de alian­țele firești, cari trebuiau să rămâne alianțe bune și sincere, dar alianțe, ci in mobilitatea ei atât de păgubitoare s’a încăpățânat să fir când cu unii, când cu alții, provocând chiar o desbinare între marii aliați. Această politică de capricii nu putea avea rezultate Dunei. Astăzi,­în timpul conferinței de la Lausanne, Grecia e lipsită de prieteni, și prin procedee inadmisibile îndepărtează și prieteniile ce n-au mai rămas. Lipsa de realism în politică, lipsa de mă­sură, nesinceritatea în alianțe au fost răi sfet­nici pentru Grecia Nenorocirea ei de ar servi măar de învățătură pentru alț­i cari vor să facă experiențe similare prin nu știu ce fel de «referende». R. Gândea -«~~~~~ ...... • • 0 <# «---------------«---­„Desperarea“ profesorilor evrei Sub acest titlu aduce »Ostjüdische Zeitung» în No. 91 știrea că doi profesori evrei de la n­.euî No. 3 ar fi fost aruncați de guvern pe drumuri pentru a face ioc unui profesor român, care nu putuse obține locul devenit vacant la școala reală sup­­ort, în Cer­năuți, unde a fost numit un suplinitor german. Legătura tendențioasa între unele fapte întâm­plate și altele inventate ne dovedește încă odată de câtă rea credință este capabilă această gazeta pe care din motive de urbanitate n’o putem califi­ca după me­rit. Nu ne poate face cinste a încinge cu dânsa o d­s­cuțim­e pe această tema. Pentru a caracteriza însă spiritul de care este ea animată și pentru a da prilej cetitorilor noștri să cunoască mental­iatea unei părți a minoritarilor cari, după 4 ani, încă tot nu s’au putut împăca cu realitatea creată prin actul Unirii, ne vedem siliți a face unele observații. Vremurile nu sunt așa de depărtate, și n’ar trebui uitate de câtre inspiratorii notiței de sus, când fiecare suplinitor evreu, pentru a ajunge titular, s’ar fi mulțumit cu cel mai depărtat și cel mai înfundat orășel din fosta Austrie, căreia i se păstrează de unii atâta pioasă recunoștință. Astăzi însă striga fiecare că i se face o nemai­­auzita nedreptate, dacă nu este numit titular la locul ce și l-a ales. Autoritățile școlare, după multe sfor­țări, au reușit să-i plaseze pe toți profesorii supra­­numerari, exoperând pentru suplinitorii mai vechi re­­tribuțiuni de titulari. Cu posturile aceste nu puteau fi găsite în învă­țământul secundar din această țărișoară, e lucru foate firesc. Dar până acum nu știam că a-i oferi cuiva un post de titular la Orșova, Caracal, Craiova. Con­stanța înseamnă a-l arunca pe stradă. Aflam aceasta abia din articolașul amintit. Atitudinea p­ofesorilor evrei transferați în vechiul­­ Regat și Transilvania dovedește cât de neîntemeiate sunt aceste plângeri. Ei au înțeles chemarea lor de das­căli astfel, ca să nu se prezinte la posturi — sunt și onorabile excepții — și să solicite concedii sub diferite motive inventate pentru a-și vedea apoi de afaceri dubioase ce, în concepția lor, le socotesc com­patibile cu profesia de educatori ai tinerimii școlare. Constatăm că nici un profesor evreu de la liceul No. 3 n’a fost amorat pentru a face joc u­­i profe­sor român, că n’a solicitat nici un candidat român postul de suplinitor, devenit vacant prin demisie la școala reală sup­­ort, și că nimeni nu poate avea pretențiunea a fi num­i la o școală secundară româ­nească, dacă nu știe la­ perfecție limba română în care se face instrucțiunea. Acești profesori evrei, în loc de a agita spiritele conaționalilor prin infor­mațiuni tendențioase și lipsite de orice temeiu, ar face mai bine să deprindă cât se poate de repede limba română, știind ca o menținere la un liceu român nu va fi posibilă fără cunoștințe temeinice în limba română care la liceul No. 3 este și va fi limba de instrucțiune. Încolo ar trebui să simtă obligațiunea morală a comunica publicului interesat cu câtă căldură au fost primiți profesorii evrei transferați la posturile noui și l­a aceștia nu găsesc decât cuvinte de laudă pentru situația care li sa creat acolo. 1 <88 - « I " ............ Sfârșitul stagiunii companiei lirice Leonard Miercuri seara, 6 Decembrie crt., a avut loc în Teatrul Național ultima reprezentație a companiei lirice Leonard. Un public imens a venit să și ia rămas bun de la Leonard și artiștii săi. După actul al doilea ap­irul pe sce­nă d­omnul Const­aeranu care vorbește în numele societății teatra­l și a armatei, auto­rizat fiind de domnul general Arcescu. In cuvinte pline de dragoste d. Berariu expr­mă audă și recunoștință d-lui Leonard și compa­niei sale, arătând dorința ferbinte a publicul­­ui cernăuțean ca să vină âr­de curând în­­dărăpt pentru o stagiune mai mare Apoi vorbește d fioidul în numele societăți muzi­cale »Armonia« După aceea d. Șt Punde­acu adresează în nu­mele studențimii d-lui Leonard și artiștilor câteva cuv­ite bine simțite, rugân­­du-l ca la anul să vină din nou, dară pe timp mai îndelungit. Domnul Leonard, vădit emoționat de ma­nifestațiile de dragoste ce i se fac, mulțu­mește vorbitorilor și întregului public, care îi aclama Îndeosebi aduce mulțumirile cele mai călduroase d lul ministru Nistor și d-lui general M rces­u, cari s-au pus toate stăru­ințele pentru ajungerea la un Teatru N­țional n Cernăuți. D-Sa sfârșeș­e manifestându-și dorința unei revederi cât de curând. Cuvin­tele d-sale au fost acoperite de ropo­e de aplause, pe când de sus cădea pe scenă o ploaie de fiori. După reprezentație studențimea l-a aș­­­­teptat pe d. Leonard afară și l-a dus pe sus până la trăsură în urale și cântece naționale. Apoi toată studențimea s’a îndreptat spre otelul Frank, unde d. Leonard lua m­isa, lă­­ându i la fereastă o frumoasă serenadă Apoi d. Leonard s-a îndreptat spre gară, în uralele puternice ale studențimii, ple âid chiar în seara aceea, dimpreună cu întreaga sa com­panie la București.

Next