Glasul Bucovinei, decembrie 1922 (Anul 5, nr. 1139-1158)
1922-12-08 / nr. 1144
41YU- • -V Organul partidului democrat al uniră. APARE ZILNIC TELEFON No. 6Î Pontator: SEXTIL PUȘCmm ÜSONfinENTUL : « im «a» » tei, ște »/a an 80 lei, pe trei hsai 49 Iei, pentru as« adMc, pe man 80 lei, pe % ara 40 lei, pe trei («raim ». Istew&w «umărul de Duminică , pe ara an 32 iei, pe livete, («H lui» 8 Id. M*t*» străinitete pe tara sa Redacția și Administrația Cernăuți, No. 33, Strada domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Matmerirace» see se înapoiază. fINUNȚURI ȘI RECLIlA^ MK oMsd după tarif ți s* prințese 8a «fanl* Strada domnească No. 33 Tuntou taraerasee ht Ijkeriomî zsaruirase rarei tesa ca 5S6/*. Evenimentele din Grecia In Grecia s’au petrecut în zilele din urmă lucruri cari te mâhnesc adânc în acest secol pretins al umanității și care arată cum metoda de morală bolșevistă poate tulbura și spiritul unui popor, pe care lumea se deprinsese să-L privească, dacă nu de semn ca pe vechii Elini, totuși de echilibrat și sănătos sufletește. Miniștri odinioară și nu de mult aclamați de mulțime și priviți ca mântuitori ai patriei mărite sunt osândit la moarte și executați pe foc pentru dezastrul ce i-a îndurat armata greaca în Asia mică, încercărilor ambasadorior străini de a potoli zelul nebunesc al comitetului revoluționar i s’au răspuns cu amenințări și tribunalul militar, construit ad hoc, s’a mulțumit cu o judecare sumară. Militari politici și politicizați s’au răzbunat pe adversarii lor politici într-un mod necivilizat care se practică acum doar cu predilecție în Moscova roșie. Același popor grec asistă la uciderea foștilor miniștri și a comandantului suprem cu o suspectă liniște, acelaș popor, care nu de mult primia cu elan, în ciuda Europei pe Regele Constantin și pe miniștrii săi a căror ucidere a îngăduit-o Au fost trădători de patrie ? Dar oare trebuia să trăiască un om optzeci de ani ca să vezi abia în clipa din urmă că umbla să-și vândă țara? Oare Ounaris, aclamat atâta vreme în timpul neutralității Greciei, pentru filogermanismul său și împotrivirea ,a un războiu care a adus mărirea patriei, și aclamat în vremea din urmă ca un mare binefăcător în locul lui Venizelos tracizat prin opinia publică, ce-i cerșește astăzi grația, oare Gunaris să se fi făcut așa din semn trădător, fiindcă politica lui a dat greș? Ș oare au Grecii, mai ales Grecii militari, îndreptățirea morală de a fulgera cu moartea în oamenii cari nu se sunt pe plac, când Grecia singură s’a distins,în 1915 prin urâtul exemplu al trecerii — în deplină neutralitate! — a unei întregi divizii în tabăra bulgarogermană ? Grecia a amânat mai mult intrarea în războiu ; va fi avut poate motivele ei. Atunci îl aclama strașnic pe basileu lui Constantin. Când apoi în urma biruinței Aliaților, la care era cât pe aci se întârzie, și-a văzut țara atât de mărită, nația greacă s-a învoit la gonirea lui ci a unui netrebnic, slăvind pe Venizelos și desfacându-se de prietenia îndelungată, pe jumătate mărturisită a Germaniei, ca în foarte scurtă vreme să o readucă pe Regele Constantin cu toată concepția sa politică și cu tot prietenii săi politici Entuziasm, sincer sau ba, dar foarte sgomotos, sfidare la adresa Aliaților, apoi război cu Turcii și alunecarea pe nesimțite, în urma poftelor mari și a insuficienței forțelor, în dependența politică a Angliei, care văzând dezastrul din Asia Maâ și crima de ori și-a retras, indignată, protectoratul său nefericit. Iată trecutul politic al Greciei în anii din urmă. Un orgoliu nemăsurat, o nestabilitate, caracteristică de altfel numai pentru popoarele nemature în politică, care i-a dus pe Greci dintr’un extrem într’altul, pofte uriașe de a cuceri Constantinopolea, și înfrângeri grabnice și neașteptate cu proporții asemănătoare. Oare trebuia să moară generalul Hidianestis, fiindcă întregi unități în becisnicia lor părăsiseră în mod laș frontul ? Grecia în ambiția ei bolnăvicioasă s’a făcut unealta Angliei, cum în timpul neutralității era cea a Germaniei și era fata ca interesele acestor mari puteri cari în vreme de criză să fie chiar dăunătoare arcului lor aliat. Grecia nu s’a inspirat în căutarea idealului ei politic de alianțele firești, cari trebuiau să rămâne alianțe bune și sincere, dar alianțe, ci in mobilitatea ei atât de păgubitoare s’a încăpățânat să fir când cu unii, când cu alții, provocând chiar o desbinare între marii aliați. Această politică de capricii nu putea avea rezultate Dunei. Astăzi,în timpul conferinței de la Lausanne, Grecia e lipsită de prieteni, și prin procedee inadmisibile îndepărtează și prieteniile ce n-au mai rămas. Lipsa de realism în politică, lipsa de măsură, nesinceritatea în alianțe au fost răi sfetnici pentru Grecia Nenorocirea ei de ar servi măar de învățătură pentru alți cari vor să facă experiențe similare prin nu știu ce fel de «referende». R. Gândea -«~~~~~ ...... • • 0 <# «---------------«---„Desperarea“ profesorilor evrei Sub acest titlu aduce »Ostjüdische Zeitung» în No. 91 știrea că doi profesori evrei de la n.euî No. 3 ar fi fost aruncați de guvern pe drumuri pentru a face ioc unui profesor român, care nu putuse obține locul devenit vacant la școala reală suport, în Cernăuți, unde a fost numit un suplinitor german. Legătura tendențioasa între unele fapte întâmplate și altele inventate ne dovedește încă odată de câtă rea credință este capabilă această gazeta pe care din motive de urbanitate n’o putem califica după merit. Nu ne poate face cinste a încinge cu dânsa o dscuțime pe această tema. Pentru a caracteriza însă spiritul de care este ea animată și pentru a da prilej cetitorilor noștri să cunoască mentaliatea unei părți a minoritarilor cari, după 4 ani, încă tot nu s’au putut împăca cu realitatea creată prin actul Unirii, ne vedem siliți a face unele observații. Vremurile nu sunt așa de depărtate, și n’ar trebui uitate de câtre inspiratorii notiței de sus, când fiecare suplinitor evreu, pentru a ajunge titular, s’ar fi mulțumit cu cel mai depărtat și cel mai înfundat orășel din fosta Austrie, căreia i se păstrează de unii atâta pioasă recunoștință. Astăzi însă striga fiecare că i se face o nemaiauzita nedreptate, dacă nu este numit titular la locul ce și l-a ales. Autoritățile școlare, după multe sforțări, au reușit să-i plaseze pe toți profesorii supranumerari, exoperând pentru suplinitorii mai vechi retribuțiuni de titulari. Cu posturile aceste nu puteau fi găsite în învățământul secundar din această țărișoară, e lucru foate firesc. Dar până acum nu știam că a-i oferi cuiva un post de titular la Orșova, Caracal, Craiova. Constanța înseamnă a-l arunca pe stradă. Aflam aceasta abia din articolașul amintit. Atitudinea pofesorilor evrei transferați în vechiul Regat și Transilvania dovedește cât de neîntemeiate sunt aceste plângeri. Ei au înțeles chemarea lor de dascăli astfel, ca să nu se prezinte la posturi — sunt și onorabile excepții — și să solicite concedii sub diferite motive inventate pentru a-și vedea apoi de afaceri dubioase ce, în concepția lor, le socotesc compatibile cu profesia de educatori ai tinerimii școlare. Constatăm că nici un profesor evreu de la liceul No. 3 n’a fost amorat pentru a face joc ui profesor român, că n’a solicitat nici un candidat român postul de suplinitor, devenit vacant prin demisie la școala reală suport, și că nimeni nu poate avea pretențiunea a fi numi la o școală secundară românească, dacă nu știe la perfecție limba română în care se face instrucțiunea. Acești profesori evrei, în loc de a agita spiritele conaționalilor prin informațiuni tendențioase și lipsite de orice temeiu, ar face mai bine să deprindă cât se poate de repede limba română, știind ca o menținere la un liceu român nu va fi posibilă fără cunoștințe temeinice în limba română care la liceul No. 3 este și va fi limba de instrucțiune. Încolo ar trebui să simtă obligațiunea morală a comunica publicului interesat cu câtă căldură au fost primiți profesorii evrei transferați la posturile noui și la aceștia nu găsesc decât cuvinte de laudă pentru situația care li sa creat acolo. 1 <88 - « I " ............ Sfârșitul stagiunii companiei lirice Leonard Miercuri seara, 6 Decembrie crt., a avut loc în Teatrul Național ultima reprezentație a companiei lirice Leonard. Un public imens a venit să și ia rămas bun de la Leonard și artiștii săi. După actul al doilea apirul pe scenă domnul Constaeranu care vorbește în numele societății teatral și a armatei, autorizat fiind de domnul general Arcescu. In cuvinte pline de dragoste d. Berariu exprmă audă și recunoștință d-lui Leonard și companiei sale, arătând dorința ferbinte a publicului cernăuțean ca să vină ârde curând îndărăpt pentru o stagiune mai mare Apoi vorbește d fioidul în numele societăți muzicale »Armonia« După aceea d. Șt Pundeacu adresează în numele studențimii d-lui Leonard și artiștilor câteva cuvite bine simțite, rugându-l ca la anul să vină din nou, dară pe timp mai îndelungit. Domnul Leonard, vădit emoționat de manifestațiile de dragoste ce i se fac, mulțumește vorbitorilor și întregului public, care îi aclama Îndeosebi aduce mulțumirile cele mai călduroase d lul ministru Nistor și d-lui general M rcesu, cari s-au pus toate stăruințele pentru ajungerea la un Teatru Nțional n Cernăuți. D-Sa sfârșeșe manifestându-și dorința unei revederi cât de curând. Cuvintele d-sale au fost acoperite de ropoe de aplause, pe când de sus cădea pe scenă o ploaie de fiori. După reprezentație studențimea l-a așteptat pe d. Leonard afară și l-a dus pe sus până la trăsură în urale și cântece naționale. Apoi toată studențimea s’a îndreptat spre otelul Frank, unde d. Leonard lua misa, lăându i la fereastă o frumoasă serenadă Apoi d. Leonard s-a îndreptat spre gară, în uralele puternice ale studențimii, ple âid chiar în seara aceea, dimpreună cu întreaga sa companie la București.