Glasul Bucovinei, martie 1923 (Anul 6, nr. 1203-1229)

1923-03-23 / nr. 1222

ZIARUL: Telefon lf-rci» 61 Anul VI. ■—■■■ ■ I. II — ■!—.Ill I! ocia^06® \\terawra ' Onor­cu\wra £xemp'ar Martie flSONfl fV^N T­U L • pe us an 60 lei, pe V2 an 80 lei, fig trei luni ,.40 lei, pentru țărani zilnic, pe un an 80 lei, pe 1/9'­ai»'40"lei, pe trei luni 20 iei. Numai numărul de Duminică: pe un an 32 lei, pe­­la an 16 lei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an 400 lei, pe­­fa an 200 lei Numărul 1 Leu Cernăuţi, Vineri 23 Martie 1923 Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, No. 33, Strada frompeasca No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu se înapoiază. TIPOGRAFIA: Telefon 286 Nr. 1222 ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la admi­nistraţie . Strada domnească No. 33 Pentru inserare in interiorul ziarului se urcă taxa cu 90%. DISCURSUL D-lui Deputat Dr. AUREL MORARIU —------- Rostit în ședința Camerei din 10 Martie 1923. — Dl. Preşedintei Orleanu: Intrăm în ordinea de zi. Dl- Aurel Morariu are cuvântul. Dl- Aurel Moraru: Domnule Preşedintele, Domnilor Deputaţi, Iau cuvântul în discuţia generală a Constituţiei pentru a constata că... (opoziţia vociferează, bate cu picioarele şi pupitrele, Se naşte tumult). Domnilor Deputaţi, momentele în care actualele Corpuri legiuitoare au ajuns să discute Constituţia vii­toare a Statului Român întregit sunt solemne, ele sunt covârşitoare prin importanţa lor. Solemne şi covârşitoare .Sunt aceste clipe pentru viaţa de Stat a poporului român, fiindcă după vremuri de atâta restrişte şi după realizarea prin atâtea jertfe a unităţii naţionale, astăzi suntem chemaţi să dăm­ şi haină juridică noului nostru aşezământ obştesc. Şi e timpul suprem. Domnilor, să facem acest lucru, întrucât ne găsim în al cincelea an de la Unire şi toate celelalte State din jurul nostru, în­tregite sau reconstituite de pe urma marelui răsboiu, şi-au îndeplinit de mult această îndatorire faţă de ţările lor, aşa Polonia, Ceho-Slovacia, Iugoslavia etc. Dar, Domnilor, ni s-a contestat dreptul de a legi­fera în materie de constituţie şi, intrând în discutarea motivelor ce se invocau împotriva acestui drept al actualelor adunări naţionale Constituante, vom constata din primul moment că astăzi şi această campanie încheie pe de o parte prin revenirea unora, iar pe de altă parte prin falimentul complect al acelora cari, negăsind alte mijloace de combatere şi alte argumente în sprinjinul teoriilor D-lor, iau atitudinile de înv­er­­şunare şi intoleranţă pe cari cu desgust le vedem manifestându-se aci. (Aplauze pe băncile majorităţii ; opoziţia huiduieşte, vociferează, se aud fluerături). Domnilor Deputaţi, hotârîrile congreselor de unire din Chişinău (la 27 Martie şi 27 Noembrie 1918) din Cernăuţi (la 15/28 Noembrie 1918), şi din Alba lulia (la 18 Noembrie, 1 Decembrie 1918), sancţionate prin decretele legi promulgate ulterior şi apoi ratificate de primul Corp legiuitor al României întregite, sunt până in prezent singurele baze de existenţă de drept a uni­tăţii noastre de Stat. Din capul locului s’a spus şi s’a avut în vedere că provizoratul juridic ce se creia prin actele citate trebuia să fie consfinţit şi aşezat pe baze definitive şi de unitară organizaţiune prin o nouă con­stituţie ce urma să ţină seama de nouile împrejurări şi necesităţi. De drept noi nu avem până în momentul de faţă o Constituţie unitară şi cu valabilitate nediscutabilă pentru întreg cuprinsul Statului nostru. Oricât de straniu ar părea lucrul, adevărul este că de drept legea fun­damentală a vechiului regat românesc nu este în, plină vigoare în provinciile noui. In Bucovina de pildă s’au dat nu de mult decizii judecătoreşti, cari plecau dela constatarea că Constituţia vechiului regat nu este în vigoare în această provincie; s’a aplicat la noi în tot timpul dela unire încoace şi se aplică şi astăzi, fireşte cu oarecari atenuări, legea de presă austriacă (din anul 1862), alcătuită într’un spirit poli­ţ­ienesc, absolut contrar spiritului liberal al Constituţiei omâneşti , voi reveni asupra acestei legi la capitolul despre presă. Asemenea mai e în vigoare în Bucovina egea societăţilor şi o lege a Întrunirilor din Noembrie 867, legi cari fac parte din cadrul de legiuiri consti­­uţionale ale fostului Sta­t austro-ungar şi cari nu se potrivesc deloc cu spiritul­ dispoziţiunilor respective din instituţia română. In Ardeal e în vigoare legea de resa ungurească, chiar şi la Ministerul de Interne din bucureşti se aplică şi astăzi o lege ungară privitoare la cetăţenie şi în special în părţile ei cari privesc moda­lităţile de pierdere a calităţii de cetăţean şi aceste legi nu corespund deloc dispoziţiunilor Constituţiei româneşti. Evident, Domnilor, o lege nu se poate înfiinţa via facti şi nu încape îndoială că haosul în care ne găsim încă din lipsa unei legiuiri fundamentale uni­tare se datoreşte şi faptului că până în prezent nici o dispoziţiune legală precisă, categorică, nu a stabilit că întreaga Constituţie a vechiului Regat are valabilitate şi pentru provinciile desrobite. Dar dacă am admite că principiile constituţionale ale vechiului Regat sunt în plină vigoare şi în provinciile desrobite, cum am putea justifica juridiceşte că, pe când în vechiul­ Regat alege­rile parlamentare se fac pe baza principiului reprezen­tării proporţionale, în Bucovina şi Ardeal aceste alegeri se fac având la bază principiul majoritar? Iată dar, Domnilor Deputaţi, evidenţiată absoluta necesitate de a se da Statului român mărit cât mai urgent o nouă şi unitară lege constituţională. (Aplauze). Domnilor Deputaţi, tuturor adunărilor parlamentare cari s’au ales și întrunit dela unire încoace li s’a recu­noscut calitatea de adunări constituante. Decretele Regale de convocare a alegătorilor pentru alegerile generale din primăvara anului 1922 au precizat că acele alegeri se făceau pentru adunări generale constituante şi, evident, Majestatea Sa Regele, având calitatea de repre­zentant al voinţei şi suveranităţii naţionale, avea­ toată autoritatea şi îndreptăţirea acestei iniţiative. Nu suntem Camere de revizuire în sensul art. 128 din vechea Con­stituţie, ci suntem adunări naţionale constituante, inve­stite cu depline puteri şi cu toată autoritatea pe care ne-a acordat-o şi încrederea ţării, adunări chemate să dea Ţării o Constituţie nouă. (Aplauze prelungite). Sunt foarte judicioase lămuririle pe care în această materie dl. Dissescu le dă în expunerea de motive la proectul de Constituţie de care ne ocupăm­. «Noi, cei din vechiul Regat — zice dl. Dissescu — am primit declaraţiunile de unire şi mână în mână ne-am legat a face o Constituţie pe bazele declaraţiunilor de la Alba Iulia, Cernăuţi şi Chişinău. E posibil acum să uităm acele declaraţiuni, acele fapte istorice şi să zicem noi, cei din vechiul Regat: avem art. 128 cu procedura lui strâmtă şi exclusivă?? E posibil să zicem: vroim şi să vroiţi revizuirea Cosntituţiei celei vechi, a noastre, dar nu o nouă Constituţie? Iar apoi dl. Dissescu continuă: avem un alt Stat, format la 1918, cu evoluţia sa isto­rică politică, sufletească­­ . . s’a creiat o nouă stare de lucruri, novus ordo rerum surgitur, şi deci trebue să ne supunem şi să urmăm faptelor împlinite. Starea de drept de astăzi nu se poate separa de starea faptelor, de realităţile în fiinţă . . . »­­Cât de juste, cât de logice şi întemeiate sunt aceste opiniuni ne putem da seama dacă avem în vedere că­ nerecunoscând actualelor Camere calitatea de adu­nări naţionale constituante, le luăm reprezentanţilor Ardealului, Basarabiei şi Bucovinei orice bază de drept, orice îndreptățire legală de a face parte din corpurile legiuitoare ale României, căci desigur formele prevăzute la art. 128 din Constituţia veche nu au în vedere o activitate de legiferare constituțională cum trebue să fie aceia pe care o reclamă timpul de faţă, neadmiţând mai ales colaborarea reprezentanţilor unor teritorii cari, potrivit art. 1 din vechea Constituţie, forma­ nici nu aparţin Statului Român. Iată dar, domnilor Deputaţi, dovedită imposibilitatea şi absurditatea afirmaţiunilor teoreticianilor interesaţi cam­ pentru motive de forme pretins legale, ne contesta calitatea de adunări constituante. Şi cum urgenta şi absoluta necesitate de a se da României Mari o Con­stituţie unitară e în afară de orice discuţie, iar nu suntem hotărîţi să o deliberăm în mod cât mai amă­nunţit şi să o asigurăm prin votul nostru — ori câte ameninţări ne-ar veni din anume părţi — neapărat ne dăm seama de importanţa operei ce avem de înfăptuit şi de solemnitatea momentelor prin cari trecem. (Aplauze, opoziţia izbucneşte în vociferări violente; se naşte tumult). Dar, Domnilor, desbaterea şi votarea Constituţiei României întregite de către aceste adunări naţionale constituante şi sub conducerea acestui Guvern constitue şi o mare satisfacţie morală pentru partidul naţional liberal. Nu voi insista decât asupra unei declaraţiuni pe care, în legătură cu Încoronarea de la Alba lulia, a făcut-o dl. Profesor Iorga în această incintă- a sa a zis că Primul Ministru Ion I. C. Brătianu, acela care neşo­­vâitor a privit în faţă toate primejdiile, toate durerile şi toate ameninţările ce se abătuseră asupra ţării în timpul răsboiului, acela care cu neclintită credinţă a străjuit la înfăptuirea idealului românesc, a avut toată autoritatea să prezideze încoronarea Suveranilor Româ­niei Mari. Astăzi opera încoronărei se desăvârşeşte prin legiuirea fundamentală ce vroim să dăm ţarii, o legiuire românească, dreaptă, tolerantă, dar ferită de aberațiunile demagogiei, şi aceasta este o mare şi bine meritată satisfacție pentru Partidul Național Liberal şi pentru conducătorii săi. (Aplauze prelungite.) Domnilor Deputați,, proectul de Constituție, așa cum ni se , prezintă ca ultima redacţie a Comisiunei mixte compuse din delegaţii Secţiunilor Camerei şi Senatului, este o lucrare legislativă care aduce multe lucruri noui şi inovaţii utile, necesare timpurilor de astăzi, dar în acelaş timp el menţine forma,, aranja­mentul de materii şi pe alocarea şi textul vechii legiuiri constituţionale. Astăzi, Domnilor, după aplicarea prin timp de mai bine de jumătate de secol a Constituţiei de la 1866, cu modificările ei ulterioare este bine să i se păstreze şi viitorului nostru pact fundamental cadrul şi formele adoptate la constituirea vechiului Regat Ro­mânesc, aceasta şi ca o manifestare de pietate şi respect pentru trecutul lor. Dar, Domnilor Deputaţi, România Mare este reali­zarea unui ideal al nostru, al tuturora, dorit, visat prin atâtea secole, el reuşeşte să ia fiinţă, coborându-se din sferele înalte ale idealităţii în lumea realităţilor. Atâtea jertfe au adus Românii din toate timpurile în slujba acestei idei; cu atâtea suferinţe a fost cucerit dreptul nostru la unitate naţională. Şi astăzi. Domnilor, când suntem chemaţi sâ dăm acestei Românii a noastre o nouă Constituţie, cred că o scurtă şi sobră declaraţiune ar trebui sâ-i premeargă legii fundamentale a Statului constituit, păstrat, desvoltat şi în urmă mărit aproape peste întreg teritoriul nostru etnic prin stăruinţă, muncă şi vrednicie românească. (Aplauze mult prelungite.) Iată, Domnilor, că în privinţa aceasta citez exemplul pe care ni-l dau Polonii. Intr’un fel de preambul, de enuniiaţiune solemnă­­premergătoare textului propriu zis a! Constituţiei, poporul polonez declară textual: «In numele lui Dumnezeu cel A tot puternic! Noi naţiunea polonă, recunoscătoare prevedinţei de a ne fi mântuit de o sclavie care a durat un secol şi jumătate, amintindu-ne cu gratitudine de eroismul şi stăruinţa de cari generaţiile au dat dovadă în luptele lor pline de sacrificii, risipind fără şovăire cele mai bune puteri ale lor pentru cauza independenţei, potrivit cu tradiţia glorioasă a Constituţiei de la 3 Mai­­, avân­d ca ţintă prosperitatea patriei, unificată şi independentă şi dorind a a­rma existenţa sa, siguranţa sa tot aşa­­, ordinea socială a principiilor eterne de drept şi libertate

Next