Glasul Bucovinei, aprilie 1926 (Anul 9, nr. 2075-2095)
1926-04-01 / nr. 2075
Pag. 2 Mil ! Biţii is Mir! Bucureşti, 30 (Rador) Primul consiliu de miniştri, care a avut loc ert, a durat dela ora 5—8. Dl general Aoerescu a luat jurământul subsecretarilor de stat Bucşan, Berlescu, Manoilscu şi Ionescu. S’a fixat ca alegerile pentru Parlament să aibă loc la 25 Maiu. Consiliile comunale rămân. S’a fixat numărul secretarilor generali şi prefecţilor, fără să se fi luat hotărîri definitive. S’a hotârlt să se redacteze un manifest câtră ţară, arătând programul noului guvern. Manifestul va apare de Paşti. S’a hotârit ca după fiecare consiliu să se dea un comunicat presei. Joi la ora 5 are loc un nou consiliu de miniștri. --------------------*86-------------------- Declaraţiile d-lui Goldiş Da nul Goldiş a făcut ziarului „Viitorul“ următoarele declaratori: Eu împreună cu amicii mei Lupaş şi Lapedatu am primit propunerea de intrare în cabinetul Averescu, având convingerea să servim astfel ţara. Regretăm că partidul naţional nici de data aceasta n’a izbutit să vină în întregime la putere. Dar vina nu e nicidecum a noastră, ci a d-lui Maniu, care, fiind rău sfătuit, a înlăturat această posibitate chiar de la Unire. Personal, adaogă d-l Goldiș, am dat d-lui Maniu concurs să vină la putere, primind chiar să figurez pe lista înaintată M. S. Regelui de partidul naţional, dar dnul Maniu, întovărăşit de oameni imposibili, a întârziat pe calea care i-a fost fatală. (Radar). ............ ............. O.Soge şi presa D. ministru Goga a primit pe reprezentanţii presei la ministerul de interne şi le-a cerut o colaborare în spiritul ordinei. A afirmat că înţelege că presa poate fi o binefacere dar şi o putere distructivă. Subliniază că îşi va face datoria potrivit răspunderii ce are, dacă presa în mod conştient va avea o atitudine de distrugere a ordinei şi de disolute a statului. Eşind de la consiliul de miniştri, d. Goga a cerut presei să contribue la potolirea spiritelor declarând că dacă sorţii ar fi căzut pe d. Maniu să formeze guvernul, partidul poporului ar fi urmat calea alegerilor şi nu s'ar fi dedat la agitaţiuni inutile şi sterile. --------------------case-------------------- .GLASUL BUCOVINEI“ No. 2075 Declaraţiile d-lui Mitilineu D. Mitilineu, ministru de externe, a declarat ziarului „Universul“, între altele, că actualul guvern va continua politica externă a guvernului naţional-liberal, nu face nici o schimbare în corpul diplomatic şi va avea atitudinea cea mai favorabilă faţă de Mica Antantă. Vorbind despre Basarabia, d. ministru a spus că Basarabia este şi trebue sa rămână românească. Profesorul Dr. Thoma Ionescu In momentul punerii sub presă a numărului de faţă a „Glasului Bucovinei“ primim dureroasa veste a pierderii marelui Savant român, a doctorului Thoma Ionescu, profesor de chirurgie şi decan al facultăţii de medicină din Bucureşti, membru asociat al Academiei franceze de medicină din Paris şi membru de onoare al Academiei române din Bucureşti. Thoma Ionescu este unul dintre cei mai srăluciţi reprezentanţi ai pleiadei de întemeietori ai medicinei româneşti pe baze moderne şi care a condus-o în cursul îndelungatei şi fecundei sale cariere la strălucirea ce o egalează centrele mari medicale ale civilizaţiilor din apus. El a creiat o şcoală compusă din chirurgi foarte apreciaţi in ţară şi străinătate, încât graţie lui chirurgia română a intrat într’o fază de progres rar. Lucrările sale de patologie şi de chirurgie făcuta în domeniul simpaticului cervical, abdominal şi sacral, au aruncat o lumină vie asupra funcţiunilor multiple ale marelui simpatic, pe care fiziologia nău le putuse rezolva înainte de el. Ştiinţa medicală mondiala apreciază ca drept importantele contribuţiuni aduse de savantul român profesor Dr. Thoma Ionescu îndeosebi în această privinţă fie singur, fie în colaborare cu elevii săi şi nu este pentru noi puţin măgulitor, când ni se arată azi în toată literatura medicală străină din lumea întreagă că explorările fiziologice cât şi numeroase operaţiuni importante asupra marelui simpatic cad ex. în guşa exoftalmică, angina de piept, crizele tabetece, epilepsie etc. sunt descoperiri mari ale tinerei şcoale româneşti. Cât de mult este apreciat Thoma Ionescu în străinătate se poate vedea şi din faptul că lucrări de ale sale d. ex. cele pentru tratamentul anginei de piept ce nu datează decât un timp scurt s’au răspândit cu repeziciune şi au fost primite, putem zice cu entuziasm, pe autori mari străini germani, francezi, italieni, englezi şi americani. Interesantele discuţiuni ştiinţifice ce s’au deslănţuit cu pasiune in această privinţă între două grupe de savanţi ai facultăţii de medicină din Bucureşti arată în parte şi nivelul superior la care a putut ajunge atât de iute tânăra cultură medicală română, care înţelege să fie chiar dătătoare de ton pe acest teren explorat cu multă ingeniozitate de regretatul savant Thoma Ionescu şi ceilalţi oameni de ştiinţă ai şcolei române. O altă descoperire mare a savantului nostru a fost rachianestezia tombală cu stovaină şi strichnină, recunoscută şi acceptată de o lume întreagă. Nu putem vorbi în acest loc atât de, limitat de numeroasele sale procedee de technică operatorie. Ele ar putea cuprinde un op mare. Numeroşii săi colegi şi elevi au avut grijă, să le adune şi publice într’un volum ce conţine viaţa şi operile marelui învăţat. Acest op compus din iniţiativa tuturor admiratorilor săi a fost remis lui Thoma Ionescu cu ocaziunea sărbătorirei sale la 21 Faur 1926, când a fost împlinit 30 de ani de activitate profesorală la facultatea de medicină din Bucureşti. Dată fiind activitatea importantă a prof. Thoma Ionescu atât pe terenul ştiinţific cât şi pe cel al practicei chirurgicale, credem că nu numai medicii şi toată intelectualitatea ţării se va asocia la durerea noastră ce exprimăm cu prilejul morţii sale, ci şi reprezintanţii ştiinţei medicale din străinătate, unde a fost ajuns a fi atât de cunoscutşi bine apreciat. Cu Thoma Ionescu se stinge unul dintre cei mai mari şi mai buni dascăli ai facultăţii de medicină din Bucureşti. Prin activitatea sa de profesor devotat şi priceput a contribuit la făurirea medicului român modern care ştie să fie apostolul datoriei, al ştiinţei şi românismului. El a contribuit la crearea acelei pleiade de medici cari duc faima medicinei române în toate colţurile României Mari de astăzi El a contribuit la crearea acelei falangi de medici savanţi, ale căror lucrări sunt a zi puternice cari trec peste mări şi ţări şi luminează ştiinţa medicală mondială. Născut în Ploeşti dintr-o familie de negustori români şi-a făcut studiile de medicină în Paris cu succes strălucit, unde a fost ajuns intern al spitalelor şi apoi începuse cariera academică ca prosector. Tânărul Thoma Ionescu trezise prin talentul său mare şi cunoştinţele sale vaste admiraţie la maiştrii săi învăţaţi din Paris, din care cauză i se şi făcu propunerea să rămână definitiv în Franţa. Dragostea sa mare pentru ţară cât şi încrederea în misiunea ce avea de îndeplinit în România sa iubită îl înduplecă să urmeze chemării ca profesor la facultatea de medicină din Bucureşti. Dimpotrivă cu alţi bărbaţi mari de ştiinţă Thoma Ionescu înfiinţa aici la 11 Faur 1898 societatea de chirurgie, al cărei promotor şi suflet a fost până în momentul, când şi-a dat ultima suflare. Aici a strâns el in jurul său toate energiile răsleţe din acea epocă, totul ce însemna studiu şi progres în chirurgie şi întemeie o şcoală minunată pentru toţi devotaţii artei. Această societate a fost în acelaș timp un instrument excelent de progres în chirurgia română. Buletinul cu comunicările făcute în sânul ei a găsit o bună primire în literatura medicală străină. Cei ce jărăsteasc bibliografia străina au un sentiment de mândrie, constatând că lucrările prezentate societăţii sunt citate peste tot. Alături de colegii şi prietenii săi Thoma Ionescu a luptat în spital şişcoală, în parlament şi societăţi pentru progresul, lumina şi fericirea elevilor săi, a ţării şi poporului românesc cât şi a lumii întregi. Ţara i-a fost recunoscătoare dăruindu-i cu toate onorurile ce a putut. Azi părăseşte Thoma Ionescu pentru vederesst pământ iub , lăsând in urmă regretele cele mai adânci în inimele elevilor, a prietenilor şi colaboratorii săi, a ţării şi poporului românesc. Medic primar dr. I. Piticariu docent la facultatea de medicină din Bucureşti ------------------pos--------------------- Rezultate negative Faimoasele pertractări ale d-lui I. Maniu n’au putut Înregistra până astăzi decât rezultate negative. Patru ani de zile dl Iuliu Maniu a pertractat cu ţărăniştii, cu averescanii, cu Iorga pentru şefie , a făcut fuziuni şi Ie-a desfăcut pentru a putea pertracta din nou. A primit cu bucurie să fie în fruntea partidului, contopit din patru fragmente regionaliste, democrate, tachiste şi foste averescane, doi şefi, ca să poată trata între olată. Până şi în preajma venirii la putere pertracta cu ţărăniştii numai da dragul acestei ciudate boli politice, căci în buzunar avea o listă compusă numai din partizani. In fine culmea pertradismului o ajunse, când începu a pertracta cu proprii săi partizani, domnii Goldiş şi Lupaş pentru a-i convinge să ramâie în partid. Dar nici aici n’a reuşit. Cu toate că şi pe Goldiş şi pe Lupaş îi avea pa lista sa ministerială, aceştia s’au pomenit miniştri in lista generalului! Cu d. Iorga a pertractat unitatea şefiei. Rezultatul acelaşi: dl Iorga a rămas singur şef proclamat al partidului, iar dl Maniu — designat viitor, foarte viitor ministru-preşedinte. Noroc că sunt noui perspective de pertractări cu ţărăniştii pentru un nou acord de opoziţie, că te pomeneşti că di Maniu, ajuns aevea ministru-preşedinte, în joc sî guverneze ar fi pertractat cu proprii săi colegi din minister. --------------—-----.**------------------- . Noua orientare a tachiştilor Marţi seară tachiştii din partidul naţional au avut o consfătuire separată, în care au examinat situaţia creata partidului prin orientarea da până acum şi mai ales prin trecerea unui grup de fruntaşi ardeleni la alt partid. Reprezentanţii din provincii au cerut o nouă orientare tachiștilor. CITIȚI „CLASUL BUCOVINEI Activitatea socială a Femeii aiurea şi la noi Conferinţă ţinută de dna CATERINA D. MARINELIUC la Congresul Asociaţiei Fem. Creştine Domniţă, înalt Prea Sfinţite, Doamnelor şi Domnilor, Prezenţa foarte tinerelor congresiste in mijlocul nostru ne probează ca una dintre preocupaţile mai de seamă ale secolului acestuia este şi pregătirea unui număr cât mai mare de luptătoare pe terenul social. începând cu secolul al XIX-lea omenirea a simţit o înviorare a forţelor sale morale, o sporire de valori. Femeia, evadată din cercul strâmt al preocupărilor egoistice sau restrâns altruistice, şi-a creiat un plan nou de activitate, inspirat de o nouă morală. Luminată prin cultura acumulată atâtea secole din urmă, femeia timpurilor moderne, dându-şi seama de rostul individului in viaţă şi înţelegând mai bine înţelepciunea cuvintelor Mântuitorului „Iubeşte pe apropie, t£u“ a simţit trezindu-i-se în suflet porniri mai generoase. Rousseau trezise conştiinţa mamelor, arătăndu-le că prima şi cea mai mare datorie a lor este educarea copiilor, pentru a da omenirii oameni în adevărata accepţie a cuvântului. Mame Roland murind pe eşafod pentru ideile sale generoase, arătase femeii că a doua mare datorie a ei e să lupte, cu preţul vieţii sale chiar, pentru ca binele şi dreptatea să fie cât mai răspândite în omenire. Marea Revoluţie înscrise cu litere de sânge în Constituţia franceză drepturile omului. Cuvinte magice ce-şi vor lua sborul fălfăietor peste ţări, mări şi oceane. Cele mai distinse femei ale lumii civilizate se aşezară la muncă. Un câmp mare de activitate se deschide înaintea lor. Femeia americană fu cea dintâi care se puse în serviciul marilor opere sociale.in America femeile primiseră o educaţie virilă. Traiul greu şi obstacolele ce le întâmpinaseră în pământul nou dăduse posibilitate femeilor să lucreze în toate direcţiile, alături de bărbaţi. Amestecul tuturor neamurilor şi sfărâmarea tuturor privilegiilor de casta ajutase ca aici omul să fie considerat după valoarea individuală, după aspiraţiile de interes umanitar. Coeducaţia avusese influenţă asupra firii lor întregi, dându-Ie apucături îndrăzneţe şi spirit practic, cam adăugite marilor calităţi ale sexului: bunătate şi abnegaţie, realiză tipul femeii de care timpurile noastre au mai multă nevoie. Femeia americană fu cea dintâi care de bunăvoie se puse în serviciul marilor opere sociale şi acesta e cel mai mare titlu de glorie al ei. In programul lor de activitate era înscris lupta pentru perfecţionarea calităţilor fiinţei umane şi prevenirea relelor morale: viciile şi mizeria. Din iniţiativă proprie, cu mut avânt şi cu multă dărnicie, înfiinţară societăţi, instituţii filantropice de tot felul. Activitatea lor împânzi cuprinsul Americii întregi neuitând nici chiar pe sărmanii Negri, pentru eliberarea din sclavie a cărora se înfiinţase o societate antisclavagistă, care în 1836 le obţinu libertatea, iar la sfârşitul secolului Negrii fură primiţi la vot alături cu toţi cetăţenii albi ai continentului, bineînţeles fără cetăţenele cari Ie obţinuse libratea, fapt care îndreptăţi formarea a 2 asociaţii pentru sufragiu, pe care-l reclamară cu insistenţă. Curând, căpătase dreptul la votul municipal şi după aceea dreptul de eligibilitate şi efectiv în câteva state ale Americei intre cari şi în Washington. (Va urma). --------------------1999---------------------