Glasul Bucovinei, octombrie 1927 (Anul 10, nr. 2494-2517)

1927-10-14 / nr. 2505

Cernăuţi Vineri 14 Octombrie 1927 — " r pentru ţărani Anul X, No. 2505 K­­­r as0c\aV‘«nea On°r- ^vteratura tura S* x potyan porto Ube*z ***** uKQflN NAŢIONAL ROM Â N­ESC —— APARE ZILNIC­Ă Tleografia: Telefon Nr. 28§ \Exemple 4 Ziarul­­ Telefon Nr. 6! 23 M­artie Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada lancu Plondor Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manaerflux» 9% se Înapoiază. ANUNŢURI Şl RECLAME m CAlculeazi după tarif şi m primesc la a***» alstrafk: Strada lancu Wonder No. 33 taeaneM In tateftoral sUrnM m orei tan m I forai «Sa iMdecati fa carnftafk ABONAMENTUL: pe wa *a *!» H p» »/i m 300 lei, pe trei luni IM Iei, pentru S raai rtîak: pe un an 300 lei, pe V, an 160 lei, pe trei luni lei. Nu«ei »vasului de Duminică: pe un an 120 lei, pe ‘fc am 71 lei, pe trei luni 35 lei. Pentru Cernăuţi ziarul trim!* eca&S pete curier, lei 65 lunar. Pentru străinătate pe un an 1200 lei, pe­­/, an 700 lei. IP@â$Ha­st» fac la sediul ziarului. Un mare rege Intr’o gazetă franceză a apărut zilele a­­ceste un foarte frumos articol al contelui de Sa­int-Aulaire, ambasador al Franţei, despre Regele Ferdinand al României, în care acesta arată marea figură a celui dispărut. Reproducem din acest frumos articol o parte mai Insem­nată unde vorbeşte despre personalitatea ma­relui rege. Istoria va spune că regele Ferdinand I al României a fost un rege mare, un rege foarte mare. Ei a fost mare prin luciditatea unei inteligente admirabil adaptată funcţiune! sale, dar mai ales printr’o tărie de caracter şi o nobiete de suflet care au stat deasupra în vâltoarea evenimentelor celor mai tragice Şi aceste evenimente sunt de aşa natură că după România, nici o altă ţară decât Franţa, nu are o mai mare datorie să aducă me­moriei sale un cult de recunoştinţă şi de ve­­neraţiune. Nici un suveran nu ne-a dat do­vezi mai mari de prietenie, de încredere şi de credinţă ca dânsul. Nu voi aduce regelui Ferdinand laude pentru calităţile şi virtuţile profesionale cari, chiar în timpuri obicinuite ar fi făcut din ei un suveran excepţional. Extrema lui modes­tie, ascundea, câteodată, pentru ochii obser­vatorilor superficiali, ceea ce era superior în spiritul său, acea doză de seriozitate care, fără Îndoială, era un reflex al înaltei lui con­ştiinţe, dar chiar acea intuiţie şi acea pătrun­dere, acea Întindere şi acea preciziune, acea soliditate nelipsită de expansiune care ii ve­neau din obârşiile sale latine şi franceze. Din punct de vedere fizic şi moral, se­măna mamei sale, Dona Antonia de Portu­galia, renumită prin frumuseţea sa. Ca inte­lect semăna strămoşilor săi Murat şi Beau­hamnais care-i transmiseseră afară de însuşi­rile noastre, o vie admiraţiune pentru Napo­leon, pe care familia sa din Sigmaringen îi reproşa că o pune deasupra aceleia pentru Frederic cel Mare. Cine ştie dacă credinţa lui în victoria Franţei nu venea din acest conflict patetic dintre Însuşirile lui moştenite, din acest duel pe moarte dintre Guelfi şi Qibelini, al cărui câmp închis era sufletul lui, duel din care Guelfii eşeau totdeauna victorioşi? Am spus că chiar In vremuri normale Ferdinand I n’ar fi fost un suveran obicinuit De pildă, el îşi redacta singur discursurile şi telegramele către şefii de state, totdeauna cu tact, demnitate, măsură, şi cu acest senti­ment de nuanţe în care se vedea supleţea spiritului său, şi, de asemenea, când era ne­­voe, cu acea emoţiune directă şi sinceră, atât de deosebită de insuportabila emfază care, tot mai mult, este muza discursurilor oficiale. Despre câţi şefi de state şi chiar miniştri s’ar putea spune la fel ? Cu aceeaşi măestrie ei deslega crizele ministeriale, românii fiind prea mult fraţii noştri pentru a nu avea şi ei asemenea crize Cu o echitate clar­văzătoare şi cu un senti­ment infail­­il al interesului public, el înde­plinea atunci aceste prerogative regale cari au atâta importanţă în România, unde principiile şi usagiile constituţionale fac din Suveran ar­bitrul partidelor şi regulatorul ritmului par­lamentar. Şi calităţile aceste care ar ajunge să facă un excelent rege nu sunt decât tehn­ca me­seriei. Ferdinand I se înălţa deasemenea pe culmile artei cu atât mai multă uşurinţă cu cât, căutându şi totdeauna drumul in direcţia datoriei, conştiinţa sa îi lumina şi-i prelungea inteligenţa. Dacă marea politică este arta de a aplica bunul simţ şi simţul doatonei la chestiunile mari, acelea care interesează guvernarea po­poarelor, Ferdinand I era un mare om politic. Băncile populare din România Folosul mare pe care îl aduc băncile po­pulare ţărănimei noastre e îndeajuns de bine cunoscut. Pentru a îmbunătăţi starea econo­mică a ţărănimii stăpânirea de azi îşi dă cea mai mare silinţă pentru ca să mărească nu­mărul băncilor populare, răspândindu-Ie In toată ţara. Astfel s’a început o mare acţiune pen­tru înfiinţarea a cât mai multe bănci popu­lare mai ales In Ardeal. Dacă aruncăm o privire asupra desvol­­tării pe care au luat-o băncile populare în Ro­mânia, vedem că aceste aşezăminte atât de folositoare sunt în continuă propăşire. Numărul băncilor populare Numărul băncilor populare a sporit, în timpul anului 1926, de la 4207 la 4413 Spo­rul numărului tovarăşilor a fost de vre­o 30 000 (de la 886.844 la 915 388). Dacă se ţine seamă că în nouile ţinuturi de peste munţi sunt bănci populare ungureşti şi săseşti ne­contopite în centralele de la Bucureşti şi că întemeierea de bănci populare româneşti a­colo este de curând începută ,■ putem so­coti numărul celor înscrişi în cooperative de credit adică în bănci populare, ca destul de însemnat. E păcat că nu avem date asupra întregei mişcări. Putem socoti însă că avem în întreaga ţară cam un milion şi o sută de mii de cooperatori înscrişi în cooperativele de credit şi economie. O creştere destul de frumoasă o găsim la capitalul vărsat, care a crescut dela 745 milioane 356 mii 714 la 971,746 812 lei. Ar veni cam 1.062 lei de tovarăşi. Mai slab se arată depunerile de bani spre fructificare: 754,119 324 în 31 Decembrie 1926, faţă de 591.289.976 lei câte erau la sfârşitul anului 1925 Fondurile de rezervă şi prevederi erau de 123,867.495 lei. Totalul treburilor pe anul 1926 s’a urcat la 7 miliarde şi jumătate, iar totalul bilan­ţului la 3 ,608.670 424 lei. Câştigul curat s’a ridicat la 126.001.021 lei. Infamii socialiste Ziarul „Vorwärts“ din 13 octombrie a. c. publică o notiţă despre lipsa de sume mari la secţia impozitelor de la Primăria din Cer­năuţi. Dintâiu, despre suma indusă de ziarul socialist nu se ştie nim­c, ci ea este luată din fanazia reporterilor dornici de senzaţie. Al doilea, nu la serviciul de impozite s’au găsit nereguli. Funcţionarii vinovaţi au fost suspendaţi din serviciu şi daţi pe mâna co­misiei disciplinare. Când această comisie îşi va depune raportul, d. Cândea va aplica şi celelalte sancţiuni legale. Infamia „Vorwä ts4-­­ului ” Iaşi-internaţional începe însă când pu­blică informaţia că neregulele ar data din ad­ministraţia liberală din 1925. Or, după cum rezultă din cercetări, neregulile de care unii funcţionări s’au făcut vinovaţi, s’au Întâmplat cam de pe vremea lui Sbiera, protejatul ne­mărturisit al socialiştilor, iar sancţiunile le dă un primar liberal.. Dar omenie la „socialiştii” noştri? Ar fi o contradicţie în adjectio. Adunarea gazetarilor latini Am adus la timpul său ştirea despre marea adunare a gazetarilor din toate ţările latine, adică de aceiaşi obârşie ca şi Românii. Latinii sunt popoarele cari se aseamănă în limbă, nu năravuri cu vechii locuitori ai Italiei de astăzi, adecă cu romanii sau latinii cari au stăpânit odată acele meleaguri. Peste o sută de gazetari din Franţa, Italia, Por­tugalia, Spania, apoi d­e ţările latine din America de Sud, au luat parte la marea adunare din Bucureşti. Adunarea a fost deschisă de d­nul ministru Ste­­lian Popescu, directorul ziarului „Universul“, care cu unanimitate de voturi a fost ales preşedinte de onoare al congresului. Cel dintâi a luat cuvântul dl. prim­­ministru Ioan I. C. Brătianu, care a ţinut o cuvântare foarte frumoasă, in care a arătat legăturile de sânge ce există intre popoarele latna d­e întreaga lume, precum şi însemnătatea încheierii unei trainice prie­tenii intre aceste ţări. Cuvântarea d-lui prim-ministru Brătianu a fost ascultată cu mare bi­e­re de seamă şi răsplătită cu aplauze foarte călduroase. Apoi a luat cuvântul d. Wol­ffa, un mare şi cu­noscut gazetar francez, care a ţinut o cuvântare foarte frum­oasa, arătând ca ţara României va juca intr’un viitor foarte apropiat un rol insemnat in Europa, fiind­că peste vreo 50 ani va fi un popor de 40 milioane locu­tori. Şi mulţumita insuşirilor bune ce le are româ­nul, poporul nostru sa va ridica pe o treaptă foarte înaltă printre celelalte popoare. In timpul de faţă Ro­mânia e strajă neclintită a latinităţii aici in îndepăr­tatul Răsărit. A mai vorbit de ministru Stelian Popescu, pre­cum şi mulţi alţi gazetari din feluritele ţări latine, au vorbit despre legăturile de sânge şi prietenie cărei i s’a pus bază aici. S’a hotărât apoi ca gazetele din toate ţâriie latine să nu mai publice ştiri alse şi rău­voitoare despre una din ţările latine, ca să fie tot­deauna înţelegere şi ajutor cinstit între gazetarii latini. • •­ Câte vieţi omeneşti a costat războiul l lă care e rezultatul socotelilor făcute In această privinţă de fostul ministru italian, Nitti, războiul a costat 9 milioane 91 mii şi 832 de oameni. Morţii aceştia au udat pământul, tot după socotelile lui Nitti cu 50 de milioane de litri de sânge. Cinci mii de va­goane de sânge s’au vărsat în lupta aceasta intre dreptate și putere. Un mare râu s’ar fi putut forma din sângele acesta vărsat.

Next