Glasul Bucovinei, noiembrie 1927 (Anul 10, nr. 2518-2541)
1927-11-26 / nr. 2538
Cernăuţi, Sâmbătă 26 Noembrie 1927 Numir CentrU tirani Anul X, No. 2538 ^ «r Asociaţiunea ° »ura şi literatura ,«ru cultus a ,arului Roman poporului Sibiu 1 Exemplar 23 Martie porto Liber eom. lege. ORGAN NAŢIONAL ROMANESC Ziarul: Telefon Nr. 61 =■ APARE ZILNIC = Tipografia: Telefon Nr. 286 1904 Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada lancu Plondor Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu se înapoiază. ANUNŢURI ŞI RECLAME se calculează după tarif şi se primesc la administraţie. Strada lancu Plondor No. 33 Pentru inserare in Interiorul ziarului se urcă tava cu 50%. Forul de judecată in Cernăuți. flRONfmENTUL: Pe un an 500 lei, pe ua an 300 Iei, pe trei luni 150 lei, pentru Brani silnic: pe un an 300 lei, pe 1/2 an 160 lei, pe trei luni lei Numai numărul de Duminică: pe un an 120 lei, pe an 70 lei, pe trei luni 35 lei. Pentru Cernăuţi ziarul trimis prin curier, lei 65 lunar. Pentru străinătate pe un an 1200 lei, pe un an 700 lei. A murit Ion I. C. Brătianu Duminică încă a fost faţă, sănătos şi voios, la sfinţirea palatului societăţii „Crucea Roşă“ şi, joi în zorii zilei, Dumnezeu îl chema la sine pe acela care a fost Ion I. C. Brătianu. Aşa îi cheamă Dumnezeu la el pe oamenii cei buni cari îi sânt dragi, repede, pe neaşteptate şi fără multă durere. Şi drag trebuie să-i fi fost lui Dumnezeu Ion I. C. Brătianu, căci a fost un om mare şi bun, un om care, cât a trăit, a cuprins în dragostea lui nesfârşită un neam întreg. Şi a muncit şi s’a străduit să mărească ţara sa şi să fericească poporul din care făcea parte. Deaceea ca un trăsnet din senin a străbătut ţara întreagă, dela un capăt la altul, vestea că Ion I. C. Brătianu a închis ochii pentru totdeauna. Neamul românesc întreg s’a cernit de durere amară la această veste, căci cu moartea lui Ion I. C. Brătianu s’a prăbuşit la pământ unul din cei mai falnici şi mai puternici stâlpi pe cari s-a ridicat şi se sprijinia România cea mare de azi. Iubirea cea mare pentru neam şi ţară şi priceperea atât de iscusită cu care a ştiut să-şi întărească ţara şi să-şi conducă neamul românesc la cinste şi la bine, Ion I. C. Brătianu a deprins-o de mic copil încă în casa părintească. Părintele său s’a chemat Ion a lui Constantin Brătianu care a fost sfetnicul cel dintâiu al regelui Carol. Părintele său a fost acela care l-a sfătuit pe regele Carol să înceapă războiul dela Plevna cu Turcii de acuma cincizeci de ani. Prin acest război, Osman Paşa fiind biruit de România Plevna, Românii au izbutit să scuture jugul turcesc. După ce s’a încheiat pacea cu Turci Ion a lui Constantin Brătianu a ţinut guvernul României prinsprezece ani de zile, punând România mică de ieri pe temelii atât de tari şi sănătoase, încât a putut să ajungă la România mare şi frumoasă de azi. In casa părintească Ion I. C. Brătianu a văzut cum se conduce o ţară la tărie şi un popor la mărire. Pildele văzute în casa părintească l-au călăuzit apoi viaţa sa întreagă. Ajuns, ca şi părintele său şef al partidului naţional-liberal, a ştiut să deie României guvernele cele mai bune şi mai destoinice. Destoinicia şi priceperea lui politică, ca şi dragostea lui cea mare de neam şi ţară, s’a arătat mai ales în zilele grele, când lumea întreagă s’a încins în războiul cel mare în care la urma urmei şi România trebuia să intre neapărat. Toată lumea se întreba atuncia ce va face Ion I. C. Brătianu. Şi Ion I. C. Brătianu îşi frământa mintea să găsească drumul mai bun pentru ţara şi neamul şi l-a găsit. Ca şi marele său părinte care l-a sfătuit pe regele Carol să scoată sabia în contra Turcilor, spre a scăpa de jugul lor, tot aşa şi el l-a sfătuit pe marele rege Ferdinand I să tragă spada împotriva Nemţilor, ca să dezrobească o jumătate din neamul românesc care gemea sub asuprire nemţească, ungurească şi rusească. Cât a stat România în războiu, el a stat în fruntea ţării conducându-o prin clipele cele mai grele la izbândă deplină, mereu cu încredere nestrămutată în steaua cea bună a neamului româ- I iese. De numele lui Ion I. C. Brătianu se va lega pentru totdeauna înfăptuirea României mari de azi. Căci el a stat în fruntea guvernului, cât a ţinut războiul cel greu de dezrobire şi el a fost în fruntea guvernului, când s’a câştigat biruinţa deplină; el a fost în fruntea guvernului, când s’a încoronat cel dintâiu rege al tuturor Românilor şi când s’a dat ţării legea de temelie, adecă Constituţiunea. Şi nimeni nu era mai chemat ca el să puie, până la capăt, pe temelii tari şi sănătoase România cea mare de azi, precum părintele său a pus pe temelii tari şi sănătoase România mică de ieri. Lumea întreagă aştepta cu încredere lucrul acesta de la el, înainte de vreme însă Dumnezeu l-a chemat din viaţa aceasta trecă-