Glasul Bucovinei, ianuarie 1935 (Anul 18, nr. 4468-4488)

1935-01-01 / nr. 4468

f vi­u­n Cernăuți, Miercuri 1 Ianu&T­ £G$3(. /#**■ «a­9­4 Ziarul: Telefon Nr. 61 Anul XVIII. No 4468 • Blhfifoteiöi oÄSTRAi - v Î «3 3 1, * , f *■”**■■ T • Numărul 2 lei ORGAN NATIONAL ROMÂNESC APARE ZILNIC Tipografia: Taftiba Mr. ABONAMENTUL . ---------------, r- * ' i twri luni 190 tei, pântec 90 lei. Numai numărul de Dumici' ije un an 500 lei, pe i/, an 300 lei, pe i ţărani zilnic, pe un an 300 tei, pe V, an 10 lei, pe trei ............. Bică: 90 lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 120 tei, pe I/2 an 70 lei, pe trei hml 35 lei. Pentru Cernăuţi ziarul triate acasă prin curier, tei 65 lunar. Pentru străinătate pe ui 1200 lei, pe Vi an 700 lei. Plăţile se fee la sediul ziarului. mwMwmmmmwmm Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada Iancu Condor Nr. 33 «tunai Mticote tedUft*. Manacnteate «a M­inatMdasi, ANUNŢURI Si nafWB M catenicui dup* tarif fl aa prfeaaaa tt «A# ntetraţia, Strada Urnea Mpădar Na Si Pwtni inserat« in interiorul atentet a» ad! I— aa lW|||| Porol do ludocolft tai Canritofk Tuturor abonaţilor, prietenilor şi cititorilor noştri, le dorim AN NOU cu bine!­rmn războaie, — ele s’au abătut însă peste continente situate departe de b­oi. Spre a le ţine însă departe de patrimoniul nostru, ne trebuie înainte de toate calm şi bunăvoinţă. Orce ne-ar aduce 1935, numai această lăture a înţelepciunii omeneşti ne va salva. Noi însă, îndreptându-ne spre D-zeu gân­durile şi întru mărirea Lui faptele noastre, urăm tuturor cetitorilor noştri ca anul nou să le aducă împlinirea tuturor dorinţelor în cadrul păcii şi al iubirii de oamenii. __________ _______La mulți ani! 1 Ianuarie 1935 Obiceiul nostru omenesc şi dorul no­stru de mai bine se întâlnesc iar în pragul zilei închinate din strămoşi bilanţurilor mari şi marilor nădejdi. Anul vechiu ştim cum a fost, — ce ne pregăteşte noul an­ici Mru­­testfalia ne poate trăta. Romanii îl sărbătoreau în această zi pe Ianus, zeul cu două feţe, problematicul patron peste începuturi şi intrări.­­ Templul lui se închidea păcii, fiindcă nu pacea era starea de totdeaur­a la hota­rele imperiului roman ci lupta dârză pen­tru înfrângerea vicleniei şi lăcomiei inamice. Şi noi sărbătorim un început şi ne aflăm în faţa unei intrări. Niciodată încă lumea nu a fost mai însetoşată ca acuma după adevărata pace. Anul 1935, temutul şi totuşi mult aşteptatul ,i s’a desemnat în conştiinţă cu contururi sinistre, — va învinge dorul de mai bine? Şi totuşi nu avem dreptul să-l primim cu inimă îndoită. Anul trecut ştim cum a a fost. S-au stârnit vârteje şi urgii pe cari totuşi le-am putut domina cu energie şi cu raţiune. Nici în 1935 nu ne vor, lipsi aceste regeşti calităţi de stăpânire a relelor. Drep­tatea şi puterea conduse de luminate minţi sunt de partea noastră. Nicicând nu i-am asuprit pe alţii şi niciodată nu vom râvni avutul altuia. Ceea ce vrem şi pentru ce vom trăi, — căci trebue să trăim,— sunt numai drepturile noastre la viaţă şi cre­dinţa noastră într-o lume mai bună, reali­zabilă în cuprinsul frontierelor cu care ne-a înconjurat destinul. Avem la cârma ţării un guvern tare şi conştient de cele ce-i revin. El îşi va face, suntem convinşi, pe deplin datoria, aşa pre­cum şi-a făcut-o, cu toate, desperărilor a­­celora cari iubesc haosul jadh­ic, şi ruina cetăţenilor. In anul trecut,­ primiţi in dru­mul realizărilor definitive tiv economia mo­rală, politică şi financiară a ■ riei noa­stre, am învins toate gre . ’ Gie de cari s’ar fi zdrobit forţele şovăitoare ale al­tora. In 1935, munca va fi dusa înainte cu dublată persistenţă. Numai astfel vom asigura ceeace este binele suprem al no­stru şi al tuturora, pacea necesară până şi ierbii care’n războaie ar cunoaşte, de acum înainte, barbaria gazelor şi a focului. Zeul Ianus al Romanilor, nu şi-a închis încă templul, căci în lume mai fumegă Sâmbătă, 29. Decembrie crt. s’a oficiat în Biserica Catedralei din Cernăuţi de, către I. P. C. Sa părintele consilier G. Şandru, asistat de un sobor de preoţi, parastasul de un an de la moartea lui I. G. Duca,­ Au asista d-l D. Mar­­meliuc, primari! Municipiului, J .T. Vântu, prefectul judeţului, d-l prim-procuror G. Pariu in numele justiţiei, apoi d-nii Dr. M. Hacmăn, se­nator, Dr. Aurel Morariu, deputat Dr. Al. Ieşan, deputat Dr. V. Marcu deputat, G. Rotică, se­nator, reprezentanţii tuturor celorlalte autorităţi şi un mare public. Părintele Olvian Sorocean­ a ţi­nut de pe amvon o scurtă, dar frumoasă cuvân­tare. După parastas întreaga asistenţă s’a îndreptat spre clubul Partidului Naţional-Liberal din Strada Flondor, unde s’a ţinut şedinţa de doliu , care a fost deschisă de către d-l Dr. Max Hacman cu următoarele cuvinte : Doamnelor şi Domnilor, Un an, un singur an, ne desparte de acea zi fatală în care mâna unui criminal dement la răpus pe Ion G. Duca. Şi pare că s-a întâmplat ieri, alaltăieri, aşa ne sângerează îrîdi inimele de cum­plită durere, aşa ne este sufletul, plin de nespusă tristeţă. Căci Ion G. Duca nu ne-a fost numai un căpitan mândru care conducea oastea sa de­votată din izbândă în izbândă,, el n’a fost numai fiul cel mai bun al patriei sale pe care o iubia şi o diviniza cu toată puterea unei dragoste fără în*­ceput şi fără capăt, el a fost o parte, partea cea mai aleasă din trupul nostru, sânge din sângele nostru. Respectând o tradiţie, aş trebui să pro* slăvesc memoria lui şi să analizez toate calităţile în cari ptonia l-a înzestrat, spre fericirea ţării, cu atâta belşug. Şi totuşi evit s’o fac pentrucă îmi dau prea bine seama că ar fi o încercare zădar­­nică şi ori cât de bine aş alege eu cuvintele, n’aş fi în stare să vă zic cine a fost el. In faţa um* brei sale măreţe, toate superlativele de laudă şi de preamărire îşi pierd semnificaţia lor şi devin nu* mai vorbe, vorbe goale şi deşerte. Ş’apoi cum să vorbeşti de Ion G. Duca când o emoţie profundă îţi încleştează inima tremurândă şUţi înădusă gla­­sul vibrant ? Stând sub stăpânirea unor senti* timente zguduitoare, nu poţi decât să-fi pleci, cu smerenie, genunchii înaintea marelui dispărut dând curs liber şiroaelor de lacrămi cari se re* varsă fără sfârşit din ochii tăi împăiengeniţi. Doamnelor şi Domnilor, Prezenţa D*Voastre la această modestă ser*­bare, ne dovedeşte că şi sufletul D*Voastre este zguduit de acelaş sentiment de dragoste şi de ne*­ţărmurită recunoştinţă, care ne leagă pe toţi de scumpul şi în veci neuitatul nostru conducător de altădată. Daţi-mi voie ca să interpelez această prezenţă în aşa fel că împreună cu noi şi D*voa* stre a*ţi venit pentru a Vă închina înaintea chi* pului împodobit cu zăbranicul dragostei noastre. Să înoim deci cu toţi în arrste cjinn liio^hp solemnitate juruinţa, că aciţs­­tiitp irr veci .u ae‘ va şterge în inimele noastre cernite. Să mai facem iarăşi încercare ca să dăm­ expresie sentimentelor cari au răscolit în sufletele noastre cea mai umană durere, deschizând memoriei lui I. G. Duca o clipă de pioasă şi profundă reculegere. (Asistenţa în picioare rămâne în reculegere). Conferinţa festivă­­e ţinută, apoi de d-l prof. univ. Dr. D. Marmeliuc, care în­­cuvinte mişcă­toare şi într’o avântată limbă literară reînvie faţa publicului marea figură a lui Ion G. F înainte de un an — spune d*sa — * adunat în această sală, pentru a ne uni în ţâţa morţii năprasnice a neuitatului şi pe atunci prim-ministru Ion G. D­ tele asasin din gara Sinaia’ îndoliase atu mai sufletul poporului nostru românesc f­lorilor partidului nostru, ci aruncase jale­­­prinsul Europei, unde I. G. Duca ave prieteni și admiratori. In perspectiva anului, care a expira, moartea lui, putem mai bine contura personality și opera lui, ne dăm însă tot atât de bine - set de imensa pierdere ce­ a suferit neamul român pe urma dispariţiei sale premature. Personalitatea lui I. G. Duca, un joc lumini, din cadrul cărora se desprind şi se desprinde pentru generaţiile viitoare atâtea călăuzitoare. Crescut la şcoala unei concepţii rale, căreia îi aparţinea generaţia trecută în cu Ionel şi Vintilă Brătianu, I. G. Duca în întreaga sa viaţă de o onestitate pilda Cultura sa, câştigată în Ţară şi în­ Franţa prem­ată cu un mare talent de orator şi cu­­ calităţi de conferenţiar, l-a recomandat, chi, prima sa apariţie pe arena publică, ca pr. excelent parlamentar şi un chibzuit bărbat de „ Oriunde a fost aşezat să lucreze, a creat a organizat. La cooperaţie, pe care a condus­­­şi a organizat-o temeinic, la Ministerul de in­strucţie, în fruntea căruia a stat un an imedt înainte de isbucnirea războiului mondial; ca intim şi discret colaborator al lui Ion I. C. Brătianu în timpul războiului; ca ministru de domenii în anul 1919, când i s’a dat marea satisfacţie, de a fi autorul decretului*lege de împroprietărire a ţără­­nimii, ca ministru de externe, când s’a impus ca mare orator şi excelent bărbat de stat la şedinţele Societăţii Naţiunilor din Geneva şi la Conferinţa dela Lausanne , ca ministru de interne mai târziu* Parastasul şi şedinţa de doliu pentru I. G. Duca la Cernăuţi

Next