Glasul Bucovinei, octombrie 1940 (Anul 23, nr. 5982-5985)

1940-10-07 / nr. 5982

Lîîr.i 7 Octerb­is T"10 Numarul de 6 pagiiAl 2 Iei ORGAN NATIONAL ROMANESC Ziarul: Telefon Nr. 2.10.43. ÎNFIINTAT IN OCTOMBRIE 1918 Tipografia: Telefon Nr. 2.10.43 înscris in registrul publicațiilor periodice al Tribunalului Cernăuți, S. III, sub Nr. 15/38 din 26 I­ai 1988. — Proprietar: Institutul de Arte grafice şi Editură „Glasul Bucovinei“ S.A.R. Cernăuţi Director responsabil: Dr. AUREL MORARIU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti III, Str. Argentina No. 39. Costul Abonamentului: 300 lei pe an; 200 lei pentru o jumătate de an; 100 lei pentru trei luni. Ct 3 şi BUM stinl­irea mână Cu dragoste pentru gospodăria obştească din pă­mântul Bucovinei, stăpânirea românească a creiat, adăugat şi îndreptat de la 1918 încoace atâtea lucrări de edilitate, de folos practic material şi de interes moral. Vom insista de data aceasta asupra unora din ele, căci amintirea lor aci nu face numai, dovada gri­­jei cu adevărat părinteşti pe care Ţara noastră a do­vedit-o Bucovinei desrobite, ci evocarea locurilor şi regiunilor bucovinene invadate, ce s’au învrednicit de binefacerile bunei gospodării româneşti, ne face să trăim câteva clipe înconjuraţi de parfumul scum­pelor suveniruri legate de aceste plaiuri. In judeţul Cernăuţi, în partea dintre Prut şi Nis­tru, harnica oblăduire românească a deschis noi căi de comunicaţie. Astfel şoseaua judeţeană Crişceatec- Răpujineţ, şosea care pe lângă că împlinea o simţi­toare lipsă, deschidea minunata privelişte de pe ma­lul românesc, foarte ridicat, al Nistrului, asupra Za­­lescziky-ului polonez. Apoi marea şosea naţională Cernăuţi—Cosmeni—Zastavna—Crişceatec şi şo­seaua Cernăuţi—Lujeni—Orăşeni, ambele pietruite şi macadanizate pe de-a’ntregul. Lângă Cernăuţi a fost construită noua şosea dela Ilotecea, vastă operă inginerească, făcând legătura spre Boian şi Noua­ Su­­liţă, iar dela Boian şoseaua spre colonia Arboreni, fă­când legătura cu aceşti colonişti români. In judeţul Storojineţ s’au construit numai între anii 1933—1938 şosele judeţene noi de 51 km lungi­me şi s’au reparat 425 km şosele, toate aceste lucrări comportând o cheltuială de peste 12.850.000 lei. In toate comunele judeţelor Cernăuţi şi Storojineţ au fost instalate telefoane. Comunele au fost înzes­trate cu noi localuri de primării, şcoli, biserici, dis­pensare şi case naţionale, astfel: în judeţul Cernăuţi, comunele Vintileanca, Boian, Slobozia, Rarancea, Revna, Lucaviţa, Voloca, Cotul Vânătorilor, Cotul Ostriţei, Tăuteni, Selişte, Crişceatec, Arboreni şi al­tele, iar în judeţul Storojineţ comunele Lucavăţ, Că­­lineşti, Văşcăuţi, Vijnicioara, Berh­omet pe Sirete, Prisăcăreni, Bobeşti, Igeşti, Cireş, Iordăneşti, Corceş­ti, Ciudeiu, Crasna, Banila, Davideni, Pătrăuţi de Sus, Broscăuţi, oraşul Storojineţ şi altele. O operă harnică şi inspirată de adevărată iubire pentru pământul românesc al Bucovinei a fost săvâr­şită în numai câţiva ani, întâmpinând toate greută­ţile vremurilor de mari prefaceri prin cari am tre­cut şi adesea înfruntând piedicile, pe cari noi înşine ni le ridicam în cale, stăpânirea românească a izbu­tit să dea în scurt timp Bucovinei desrobite o înfă­ţişare de bună, de ordonată gospodărie obştească. Acesta este adevărul pe care nici o contestaţiune nu-l poate desfiinţa. Astăzi Bucovina noastră, oropsită şi martirizată, este în paragină. Atâta inimă, atâta trudă româneas­că se iroseşte, iar ce mai dăinuieşte din opera stră­daniilor româneşti în părţile de miazănoapte ale Bu­covinei, slujeşte alte interese, atâta de străine, atât de stranii!... îExpozărieA cârtii germane Marţi 1 Octomvrie a. c. la orele 12 a. m. a fost deschisă în mod festiv, în salele fundaţiei Dalles din Capitală, expoziţia reprezentativă a cărţii germane. Expoziţia este patronată de d-1 prof. Traian Brăi­­leanu, ministrul educaţiei naţionale, al cultelor şi ar­telor. In numeroasa asistenţă am remarcat pe d-nii: Prof. Tr. Brăileanu, ministrul german Dr. W. Fabricius, prof. Dr. Gamillscheg, conducătorul institutului ger­man din București, prof. şi membru al Academiei Române Ion I. Nistor, profesor I. Sân-Giorgiu, prof. Em. Antonescu, prof. Rădulescu-Motru, prof. Tzigara Samurcaş, Dr. Gr. An­tipa, prof. P. Panaitescu, prof. Dr. M. Hacman, prof. D. Pompei, prof. Cr. Isopescu, scriitorii Liviu Rebreanu, I. Teodoreanu şi un nu­meros public din elita intelectuală a Bucureştilor. Cuvântul de deschidere a expoziţiei l-a rostit, mai întâi în limba germană şi apoi şi în cea românească d-1 prof. Dr. Gamillscheg, insistând asupra raportu­rilor culturale germano-române şi terminând cu elo­giul cărţii româneşti. A vorbit apoi pe aceeaşi temă, d-1 ministru Tr. Brăileanu, relevând îndeosebi sim­patia de care s’a bucurat în Germania mişcarea le­gionară, iar d-1 Fabricius a avut cuvinte elogioase pentru România de astăzi, în care această manifes­tare culturală se încadrează atât de armonios. In prima sală, locul de frunte îl ocupă literatura germană despre România; aci remarcăm, în tradu­cere germană, cartea lui Corneliu Zelea Codreanu „Pentru legionari“, încadrată de alte lucrări asupra Gărzii de Fier şi a evoluţiei politicei din România, apoi numeroase traduceri din Eminescu şi Carmen Sylva, publicaţii germane despre limba română şi despre obiceiurile româneşti. In secţia cărţilor de filosofie se impune atenţiei traducerea „Critica raţiunii pure“ a lui Kant, de prof. Tr. Brăileanu; tot aci sunt şi secţiile cu scrieri pedagogice, artă, muzică şi istoria literaturii. Tot în această sală, o serie de gravuri şi de tipărituri ilus­trează evoluţia tiparului german, împlinindu-se chiar anul acesta 500 ani de la descoperirea tipar­ului de că­tre John Gutenberg. In mijlocul sălii de onoare se află bustul Führeru­­lui, încadrat de literatura naţional-socialistă, grupul cărţilor de politică mondială, apoi literatura frumoa­să, in urmă cărţi de drept, medicină, tehnică, econo­mie şi agricultură. Expoziţia cărţii germane este o manifestare de cul­tură remarcabilă şi merită a fi cercetată de toţi ade­văraţii cărturari. Apel către toți Românii bucovineni Repetăm apelul pe care l-am mai adresat tuturor fraţilor bucovineni, stabiliţi definitiv şi refugiaţi în Ţară. Nu pregetaţi, fraţilor, a vă înscrie membri în asociaţia noastră „Cercul Bucovinenilor“ din Capi­tala Ţării. Astăzi, în grelele împrejurări prin cari trecem, solidarizarea noastră a tuturora şi unirea tu­turor fiilor Bucovinei sunt imperative mai presus de orice preocupări de natură particulară. Nu uitaţi, fraţi Bucovineni, că imnul „PE-AL NOSTRU STEAG ITSCRIS UNIRE“, este opera Bucovineanului Ciprian Porumbescu. In unire e putere! ! ­I ­ Printe Păgâni De când mi-au cotropit păgânii ţinţirimul de pe Grai, cărările durerii, pe margini de prăpăstii, de săptămâni întregi, în coate şi'n genunchi, obosit le sui... De picioare şi de mâni legat, bătut, îl amân­ă şi însetat, în lumea asta cu atâţia câni sătui, un miez de păne, şi un strop de apă, pentru mine, nicăirea nu-i... Degeaba-mi ard pe rug, în suflet, picurii nădejdii, amintirea, jalea şi dorul ochilor căprui... Copii ai nenorocului şi-ai nimănui, -r­­sub cnut, pe drumul răstignirii, într'un amurg, cu sânge-oiu săruta pământul nu ştiu cui, căci m'a ajuns blestemul crunt din ţintirimul de martin, lăsat in voia hoţilor — pe Grui! EM. CRAINICII Schineni, 23.IX.940. Anul XXII, Nr. 5982 Cernăuţii oraş cultural Cât de veche-i cultura Cernăuţilor nimeni nu va pu­tea spune. Poate că se pierde în întunerecul preistoriei, căci n­ avem decât să ne gândim la staţiunea preistorică a Şipeniţului de p peste apa Prutului şi să tragem conclu­zia că regiunea Cernăuţilor a fost şi mai potrivită pen­tru astfel de aşezări omeneşti. Tot aşa ştim că prin Cer­năuţi au trecut străvechi drumuri comerciale. Mica ce­­tăţuie a Teţinului are şi ea istoria ei. Dar intenţia noas­tră este să scriem câteva rânduri despre vremuri nouă. O tipografie au avut Cernăuţii curând după ocupaţia austriacă, pe la 1780, aceasta a tipărit întâi cărţi româ­neşti, de legi şi de şcoală. Aici publică la 1820 Teodor Racoce cea dintâi revistă literară românească (Cresto­­maticul Românesc). A fost o întreprindere curajoasă şi de serioase proporţii, căci a apărut în 10 coaie de tipar (160 pagini). Anul acesta ar fi fost un prilej de pome­nire a celor 120 ani cari s’au scurs de atunci. De aici am trecut prin «Bucovina» fraţilor Hurmuzachi dela 1848, prin «Foaia Soţietăţii pentru cultură» (1865—1869), Au­rora Română (1882—1884) şi prin multe ale publicaţii până la «Junimea Literară» (1904—1940). Publicaţiile aceste au fost un rod al culturii şcolare bucovinene înainte de toate şi al tradiţiei culturale mol­doveneşti. Primul liceu al Bucovinei s-a deschis în 1303 la Cernăuţi. De la 1848 înainte, pentru intrarea în Insti­tutul teologic din Cernăuţi, se cerea acum absolvirea li­ceului complet; a fost deci un fel de academie sau facul­tate universitară, în care s-a predat româneşte. Fiii de boieri şi alţi tineri urmau la universitatea din Viena, ca de ex. cunoscutul baron Eudoxiu Hurmuzachi, I. C. Sbie­­ra, poetul Vasile Bumbac, etc. Universitatea cernăuţeană s-a înfiinţat în 1875 la stăruinţa Românului bucovinean Constantin Tomaşciuc, care ajunsese preşedinte al par­tidului liberal în marele imperiu austriac, fiind apoi şi primul rector al Universităţii germane din Cernăuţi. La 1920 această universitate a devenit românească sub aus­piciile regelui Ferdinand I şi a desvoltat o activitate foarte bogată, dispunând şi de o bibliotecă cu peste ju­mătate de milion de volume. Cernăuţii erau plini de şcoli de tot felul: erau un cen­tru de lumină în Răsăritul Europei. Savanţi în toate domeniile, scriitori, poeţi, compozitori, pictori­, arhitecţi, jurnalişti, artişti dramatici, etc. au creat aci o înflorire a culturii vrednică de admirat. Cetăţeni blazaţi nu prea găseai .Intelectualul cernăuţean avea ambiţia să se cul­tive cât de mult şi în toate direcţiile. Vorbea două-trei limbi curent şi mai învăţa altele, cetea lectură aleasă, frecventa teatrul, opera, concertele, expoziţiile de pic­tură, căci de toate aveai la Cernăuţi. Casa lipsita de o bi­bliotecă cât de mică nu aflai, iar unii aveau colecţii bogate şi preţioase. Aspiraţiile sufleteşti erau nobile; dreptatea, omenia, libertatea de gândire, respectul ade­vărului erau caracteristicile principale ale Cernăuţeanu­­lui cult. Intelectualul acesta şi-a pierdut acum vatra şi terenul de activitate, dar suntem siguri că în orice împrejurări s ar afla şi oriunde se va înfăţişă, nu-şi va desminţi ca­racterul. N. TCACIUC-ALBU 0 foarte tăm­as la initîafivă Este cea a d-lui Ion Dragomir care, într’un articol „Să piară înjurătura“, publicat zilele acestea în zia­rul „Universul“, ia atitutine hotărîtă împotriva urî­­tului obicei sălbatec de a înjura. D-sa constată că înjurătura au impământenit-o la noi anume străini ce s’au oploşit în Ţară şi cere ca în noul stat legionar, prima îndatorire a oricărui bun Român este să-şi pună frâu gurii. Să nu mai înjurăm, mai cu osebire de cele sfinte. Şi să chemăm la ordine pe toţi cei cari vor uita şi vor mai pica în ţigănescul păcat. Luptă severă împotriva înjurăturii s’a mai dus şi în alte ţări. Sute de mii de ofiţe, lipite peste tot lo­cul, aminteau cetăţenilor poruncitor că este oprit a înjura. Mai târziu s’a trecut la pedepse împotriva nă­răvaşilor. Nu este o ruşine să recunoaştem un rău şi să cău­tăm îndreptarea lui.

Next