Inainte, aprilie 1971 (Anul 28, nr. 8107-8132)
1971-04-08 / nr. 8113
INAINTB noi, un climat general. Măsurile inițiate de partid, în anii din urmă, au creat un cadru larg, economic, politic, legislativ, deosebit de prielnic pentru afirmarea și dezvoltarea acestui climat. Mă gindesc, cînd spun aceasta, la noile structuri economice, cum sunt centralele industriale și, în general, la întregul complex de măsuri adoptat în ultima vreme pentru perfecționarea conducerii organizării industriei, a sisteimului de aprovizionare desfacere, a celui de credișitare și finanțare, îmbunătățirea sistemului de cointeresare materială și multe altele. Mă gindesc, în același timp, la măsurile privind lărgirea și adîncirea continuă a democrației noastre economice, prin înființarea consiliilor de administrație și a comitetelor de direcție (eu însumi fac parte, la noi, din acest comitet), prin ridicarea adunărilor generale ale salariaților la rang de importantă instituție socială, cu drepturi și competențe dintre cele mai mari. Toate acestea fac tot mai puternic, mai înalt, mai pregnant, rolul muncitorimii în conducerea societății, și, ca reflex direct, stimularea aportului ei, stimularea dorinței fie a munci mai bine, de a milita pentru nou, pentru perfecționarea cotidiană — la scara întregii noastre economii și a fiecărui loc de muncă în parte. continue a economiei, a societății noastre socialiste in anește azi munca și lupta întregului nostru popor pentru de partid — ridicarea călitătivă a activității în toate doiveală oameni și fapte care atestă, elocvent și pregnant, și responsabilitate pe care l-a pus în mișcare acest impor în fruntea acestor oameni se află — peste tot — comuîn sensul superior al cuvîntului — niște „veșnic nemulțut, aspiră întotdeauna mai sus, mai departe decit orizontul se mulțumesc niciodată cu realizările obținute, iar amulțumire — grație căreia sînt depășite stadiile atinse, se promovează noul, se accelerează mersul nostru spre și nobilă trăsătură a portretului lor moral-politic, o devistă primăvară aniversară !— în care comuniștii și întregul întimpine cu noi fapte de muncă și de creație gloriosul cu cîțiva din acești promotori ai noului, am consemnat opunsuri, reliefînd tot atîtea fațete ale acelei fecunde „nemnității și pasiunii prin care comuniștii, traducînd în viamereu, la locurile lor de muncă, în toate domeniile de a cticucerirea de cote noi. WAV.V.V.VALWAW.W.W.V.VAV.V.V Wf W W W W W WWWWWtf W W W W W W W W W WWWWt WWWWWWWW» trăsături fundamentale ale activității comunistului ■ wwwwywwwwwww iwww wwww Procesul perfecționării samblului, proces care defin înfăptuirea înaltului țel trasat meniile , scoate cotidian la sporul de pasiune, hărnicie tant obiectiv politic și social, niștii. Acești oameni sînt — uniți“, vor totdeauna mai mul zilei sau faptei imediate, nu ceastă perpetuă și fertilă ne se realizează mereu mai mult, viitor — constituie o înaltă mție. Însăși de comunist. Stînd de vorbă, în acea nostru popor se pregătește să semicentenar al partidului — serie de opinii, gînduri, răsmulțumiri creatoare“, ale ferță idealul partidului, luptă, vitate, pentru escaladarea și Perfecționarea — un proces continuu, stimulat de măsurile partidului — "A nu te mulțumi cu rezultatele obținute — nedeclara tov. Mihai, Gheorghe de zece ani secretar de organizație de partid la Atelierele de zonă C.F.R. — este, Craiova — de fapt, factorul prim, legea elementară a oricărui progres, indiferent de spațiu și timp. Cu atît mai mult funcționează — și trebuie să funcționeze ! — o astfel de lege aici, la noi, într-o epocă in care ne-am propus să realizăm, intr-un răstimp de ani și sezoane, ceea ce oamenii de pe alte meridiane au dobîndit prin decenii, printr-o evoluție lentă, prin acumulări „stratificate“ și de cantitative durată. Noi, comuniștii din industrie, trăim din plin acest adevăr. Avem de-a face aici, la C.F.R., cu cele mai noi și mai moderne mașini — locomotivele Diesel-electrice. Cu numai 10—1n ani în urmă, aceste locomotive erau o noutate, un element de surpriză în peisajul feroviar ; tovarășii noștri de la „Electroputere“ cheltuiau, atunci, pentru construcția unei asemenea mașini, nu mai puțin de 145 000 ore de lucru. Azi, locomotivele Diesel-electrice se realizează intr-un timp de peste zece ori mai scurt, le întîlnești pe toate magistralele de oțel ale țării, și acea „nemulțumire creatoare“ de care vorbeau, „nemulțumirea“ care i-a făcut pe tovarășii noștri de la „Electroputere“ să accelereze ritmul vitezelor de execuție, amplifică și antrenează, ca într-o reacție în lanț, aportul și munca noastră, ale celor din transporturi. Nici noi, sectorul cei care deservim și îngrijim aceste locomotive (care nu numai că sunt mai multe, dar sînt superioare calitativ, cu importante perfecționări ceea ce privește viteza, printerea motorului, siguranța circulației etc.), nu mai putem munci ca acum zece-unsprezece ani. Sarcinile sunt tot mai mari, findcă însuși drumul nostru spre viitor este tot mai amplu și în raport direct proporțional cu aceste sarcini, și exigențele pe care ni le impunem sunt tot mai mari. Iar acest proces este în plină desfășurare... Perfecționarea în muncă, acest înalt comandament de partid, prin care se exprimă și se finalizează „nemulțumirea creatoare“ a comunistului, a fiecărui om muncitor, intransigența lor în urmărirea felului de ridicare la cote tot mai înalte a activității în toate domeniile, e un proces continuu, care nu se încheie niciodată. Vă spun aceasta și în calitate de secretar de partid. Asistați, vă rog, o dată la adunările noastre generale, și veți vedea câtă pasiune investesc comuniștii noștri în promovarea noului, cite inițiative și propuneri de preț se nasc acolo, la temperatura fierbinte a înaltei răspunderi față de soarta producției, a viitorului nostru. — După cite știm, dv. înșivă, ca autor a numeroase inovații, sînteți unul dintre aceștia... — Climatul novator, al căutărilor pentru punerea în valoare a tuturor resurselor de muncă și de creație, al prospectărilor de resurse noi, în scopul accelerării ritmurilor, al perfecționării optime a producției, este astăzi, un cadru fertil și propulsator al noului, măsurile stabilite de partid pentru perfecționarea conducerii și organizării economiei, a întregii noastre vieți sociale — prin lărgirea democrației economice și instaurarea unui climat care stimulează afirmarea plenară a spiritului novator — prind rădăcini și își demonstrează eficiența doar în aplicării condițiile reale, nu numai în litera, ci și în spiritul lor, și ale urmăririi continue, severe și exigente, a modului în care aceste măsuri sunt respectate, îndeplinite, transformate în faptă vie. Despre aceste aspecte ale problemei ne-a vorbit, pe larg, un alt interlocutor, tov. Dorin Vasilescu, inginer șef al C.A.P. Boureni, comuna Afumați. — Unii își închipuie — ne-a declarat el — că, din moment ce noile forme de conducere și organizare au fost, cum s-ar zice, „date“, problemele sunt ca și soluționate. Dar perfecționarea nu se poate realiza printr-o simplă decizie, în cuvântarea rostită de tovarășul Nicolae Ceaușescu la Plenara din decembrie 1970 a C.C. al P.C.R., ni se atrage atenția tocmai asupra necesității „schimbării rădicale“ (deci a unei schimbări de structură, de conținut!), a stilului și metodelor de muncă, în pas cu noile exigențe ale economiei, ale societății noastre socialiste în plină dezvoltare. Și acest lucru nu se poate face bătînd din palme. Nu putem decreta, într-o ședință de comitet de conducere sau de partid : „Gata, de mîine toată lumea se perfecționează !“ — și cu asta să ne culcăm liniștiți pe o ureche. Introducerea unui nou stil de muncă, a unor noi metode și procedee, a unei practici de conducere corespunzătoare actualei etape, printr-un contact strîns și eficient cu viața, cu datele și exigențele ei concrete și vii, e un proces care implică o confruntare, o luptă continuă cu inerția, cu obișnuințele și practicile comode sau retrograde. Vedeți dv., în clipa de față nu există, nici în unitatea în care lucrez, nici în altele, oameni care să conteste necesitatea perfecționării, a aplicării unor metode de muncă și de conducere noi, mai evoluate, de o mai înaltă eficiență. Insă, cînd se trece la treabă, unii dintre noi, chiar fără să-și dea seama, se reîntorc la vechile practici — cele care le-au oferit, cîndva, niște succese, dar care acum sînt depășite, rămase în urma efortului general care caracterizează actuala noastră etapă. — Cum se manifestă, in activitatea cooperativei dv., astfel de fenomene ? Și ce întreprindeți pentru promovarea în fapt, dincolo de măsurile administrative, noilor practici și metode de lucru ? — Unitatea noastră este deținătoarea cîtorva recorduri i 4 000 kg porumb boabe la hectar, 30 000 tone sfeclă de zahăr și altele. Suficient, pentru unii, să proclame că toate merg bine, că, în ceea ce ne privește, ne-am făcut cu vici și îndesat datoria. Recentele măsuri adoptate de partid, noul sistem de organizare, conducere și planificare a agriculturii, prin care se asigură fundamentarea de perspectivă a activității acestei ramuri, au ca sens director obținerea unei eficiențe maxime, a valorificării generale și complete a marilor rezerve de care dispune încă agricultura noastră. Și acest lucru nu se poate realiza doar prin niște recorduri oricît ar fi ele de necesare, atît pe planul producției cit și pe cel al mobilizării conștiințelor ; acest imperativ presupune efortul eficienței în toate sectoarele și compartimentele muncii noastre, adoptarea soluțiilor tehnice și economicofinanciare capabile să ridice nivelul întregii noastre activități. Personal, ca economist (am absolvit recent cursurile post-universitare, obținînd diploma de inginer economist), împreună cu celelalte cadre de bază ale cooperativei, cu comuniștii, mă străduiesc să imprim în munca noastră, a tuturor, această optică, acest mod de a rezolva toate, absolut toate problemele de producție prin prizma eficienței lor economice. Evident, așa cum spuneam, acest lucru nu este ușor, trebuie smulse din rădăcini unele inerții, trebuie dezvoltat sentimentul berii colective față de răspunsoarta producției, trebuie să-i mai scoatem pe câte unii dintre hîrțoage și să-i facem sensibili la nou, la cerințele vieții... Altfel spus, să dinamizăm și să transformăm acea „nemulțumire“ generatoare de noi valori într-un statut permanent al muncii, subsumat unui unic și mare țel , eficiența, ca legitimare și scop a acestui efort de autodepășire. La ora de față, sîntem în plină activitate de cercetare și studiere a celor mai bune soluții pentru exploatarea eficientă a sistemului de irigații care include întreaga suprafață a cooperativei noastre. Nădăjduim să raportăm în curînd : investițiile cheltuite pentru edificarea acestui sistem au fost recuperate și — prin sporurile de recoltă obținute — depășite ! — Ceea ce hrănește și infuzează cu ruji energii această „nemulțumire”, această aspirație spre mai mult, acest perpetuu efort de depășire a stadiilor atinse, este, pentru un comunist, conștiința înfăptuirii unei mari și nobile opere, pe care partidul — prin toate măsurile adoptate — o pune în activității centrul sale. Această operă implică, pentru fiecare din noi, un permanent examen critic al activității noastre, al procedeelor și metodele pe care le al modului în care izbutim — sau nu — să scurtăm distanța dintre proiect și faptă, dintre obiectivul care ne stă în față și trecerea lui în realitatea fierbinte a vieții. Cel ce ne spune aceste cuvinte este un tînăr arhitect, Viorel Voia, de la Dolj, autor al mai multor proiecte, numind tot atîtea edificii și ansambluri arhitectonice din Craiova acestor ani. — Și care este, după dv., problema nr. 1 a acestui „perpetuu examen critic" ? — Cu un cuvînt : operativitatea aplicării in practică a soluțiilor noi, verificate teoretic și practic. Ne mișcăm încă, uneori, în această privință, după părerea mea, mult prea lent... Prea lent în a ne lua Îndrăzneala să examinăm cu ochi critic, lucid, neumbrit de nici un văl al rutinei, activitatea pe care o promovăm, prea lent în a adopta soluțiile care să-i dea vigoare și forță nouă, și, mai ales, prea lent în a aplica neîntîrziat aceste soluții. Nu vreau să generalizez. Vreau numai să atrag atenția asupra unor fapte în aparență minore, cum ar fi, de pildă (ca să mă refer la domeniul în care lucrez), mult discutata problemă a unei relații strînse, intime, inclusă de la Început proceselor de producție, intre proiectanți, arhitecți, constructori, artiști plastici etc., deci între toți factorii care pun umărul la ridicarea unui nou edificiu. Uneori, această relație e încă o relație „festivistă“, nu una de lucru. Se vorbește, să zicem, despre „colaborarea fructuoasă și creatoare“ Intre arhitect și artistul plastic, se fac pe tema asta ședințe, „mese rotunde“ la care se agită idei și principii bune, se schițează soluții interesante, pline de bogate promisiuni... Pentru ca, o dată dezbaterea terminată, fiecare să-și ia pălăria și să-și vadă de ale lui. Cînd, să zicem, un edificiu public sau un ansamblu de locuințe prezintă carențe de ordin estetic, se face iar o ședință sau o masă rotundă, mașina soluțiilor bune intră iar în mișcare, și iar, vai !, nu o dată, aceste soluții rămîn doar pe hîrtie. Nu voi spune deloc o noutate dacă voi aminti că marea competiție în care ne-am angajat — o competiție cu lumea și timpul, o competiție cu viitorul însuși — impune, ca pe o condiție sinequa-non, obligativitatea transpunerii neîntârziate în practică a marilor idei și obiective pe care ni le-am propus. Altfel, rămînem în urma timpului, iar timpul, după cum se știe, nu face daruri ; ele trebuie cucerite, și cucerirea lor e o chestiune de luptă, de mobilitate în acțiune, de corespondență deplină intre „a vrea" și ,,a face", de creație vie, efervescentă, eficientă, pentru impunerea, promovarea și aplicarea noului, gătește să obțină titlul de doctor . In științe agricole. — Cu alte cuvinte, progresul perfecționării încee de la perfecționarea ji omului Însuși... — Nu sunt un teoretician. Cei ca ce pot să vă spun, din proxipra mea experiență, este că ar fi cest proces de perfecționare a fi propriei personalități reprezintă și nu numai o îndatorire a omului și față de el însuși (și, ca partid 5 pant la o activitate socială, față de colectivitatea în sinul căreia jjj își desfășoară această activitate), jjj ci reprezintă, la ora de față, jj o necesitate obiectivă, afirmată jjj pregnant prin tot ce se Intim- fi plă în jurul nostru, prin evoluția economiei, a tehnicii, a II societății noastre în genere, si prin raportul In care ne situăm g față de lumea și secolul nos- njjtru, prin aspirațiile noastre de la viitor. Trebuie să „consumăm“, astfel, mai multă inteligență pe if unitatea de timp, deci să știm si mai multe, ca să putem facem mai mult. înseși mașinile, instalațiile, utilajele cu care susferăm sînt un „memento“ cotidian al acestei necesități, al Ijj acestei sarcini. Recentele hotărîrîri ale partidului nostru privind iji perfecționarea pregătirii profesionale a salariaților din unicitățile socialiste de stat — configurînd un veritabil sistem național de perfecționare a preătirii și calificării tuturor ›‹ membrilor societății noastre — vr răspunde tocmai acestei cerințje obiective, impusă de faza §§ înaintată a construcției sociali*ate în patria noastră, de actualjlele cuceriri ale revoluției știiințifico-tehnice în plină desfășurare. In unitatea noastră jj ne-am străduit, In ultimul timp, |j ca un preambul la această utriașă acțiune pe plan național, jj să ducem cu un pas înainte cu cunoștințele oamenilor, și, implificit, a capacității lor de a va filorifica, prin teoretizarea și ge-mjneralizarea rezultatului concretii al muncii, potențialul economicsi al întreprinderii, avuția sa. Am fi organizat loturi experimentale și în perimetrul cărora se desfățișoară o activitate de cercetare jj ale cărei efecte — chiar dacă, jj deocamdată, incipiente, aflate g într-o primă fază de afirmare Ig — deschid orizonturi și perispective ce se anunță deosebit de bogate.m — Așadar, lucrul esențițial... — ...Așadar, lucrul esențial g este nivelul cunoașterii însăși și apariția Și consolidarea noii ji noastre civilizații — societatea jj socialistă multilateral dezvoltajtă — este nu numai rodul unei jr. mărețe declanșări de socială, afirmată efectiv energie jjj pe j toate planurile creației materiale, dar este, în ansamblul ei, și e un act cultural, de o valoare fă jită precedent. Măsurile inițiate și de partid pentru lărgirea ori jizontului cultural-științific al tuturor oamenilor muncii, în pas , cu cele mai noi cuceriri ale stiininței și tehnicii, se includ acestei ji înalte concepții, potrivit căreia și omul societății socialiste trebuie și să fie omul unei culturi știing țifice superioare, cu ajutorul căreia să-și afirme stăpînirea și asupra istoriei, să-și construiască că prezentul și viitorul. ...Am notat, în aceste siînduri, gîndurile cîtora va interlocutori — cîțiva jjj dintre nenumărații comunioniști, oameni ai muncii jJ din județul Dolj, animați jjj de pasiunea noului, de 5. dorința ridicării activități ții pe care o desfășoară jjj la înălțimea marilor sar jj, cini pe care ni le pune fi în față partidul. Cîteva jg gînduri, culese intr-o primăvară jubiliară în care §g întregul nostru popor — fj întimpinînd gloriosul se jjj micentenar al partidului fj — face din această înaltă jj sărbătoare o sărbătoare ji a muncii și a efervescente, pusă creației jj sub g semnul marilor înnoiri, jjj al perfecționării multilaterale a economiei, al întregii noastre vieți soficiale. Ij I. ILARION 1 „Ofensiva noului“ nu se realizează printr-o simplă decizie „Cheia“ înaintării: un permanent examen critic al activității cotidiene aplicăm, o condiție a dinamismului creator, o investiție de maximă rentabilitate : „consumul de inteligență“ — Care este, după părerea dv., factorul prim și fundamental în procesul perfecționării, al dezvoltării noului, al stimulării acelei „nemulțumiri creatoare” care trebuie să-l definească, în gradul cel mai înalt, pe omul zilelor noastre ? — Răspunsul — cred — nu poate fi decit unul singur. Acest factor reprezintă omul.în Omul însuși. Interlocutorul nostru, tov. Aurel Tudor, directorul I.A.S. — Robănești, este conducătorul — prin înseși realizările sale — unei unități de producție care, de acea „fecundă nemulțumire” și cîțiva ani, lucrează numai cu .. ....... . . . . exigența fata de sine a comubenencii, și, in plus, el însuși * un om care se perfecționează, nistului. Tov. Aurel Tudor este învață exemplificînd „pe viu“ înscris la doctorantura, se preta n 555