Adevărul Harghitei, ianuarie-martie 1991 (Anul 3, nr. 279-326)
1991-01-15 / nr. 283
Anul III, Nr. 283 JURNAL INDEIVEN HUNT AL JUDEŢULUI HARGHITA Marţi, 15 ianuarie 1991 La I.M. Balan: Apel la COilŞtiiţă,. în condiţiile economice actuale, metalul cuprifer de Bălan este tot mai mult solicitat de industria românească. Pentru că este de calitate bună, pentru că livrarea lui se face ritmic, nepunînd probleme beneficiarilor. Pentru aceasta, colectivul întreprinderii Miniere Bălan este ob- 1,ligat să muncească mai bine, mai mult, să dea "patriei minereu extras şi prelucrat în cantităţi tot mai mari. Şi, de ce nu ar fi:e-o ? OrtaciiSirianului au făcut-o şi pînă acum, iar în noile condiţii date trebuie să-şi mobilizeze toate eforturile pentru ca prin muncă plină de dăruire să scoată la suprafaţă tot mai mult minereu cuprifer, să asigure industria noastră cu metal mai mult, mai bun, în condiţii de eficienţă economică sporită. Şi, pentru că aminteam de „noile condiţii date“, este necesar să ne şi explicăm, şi amănunta în acest sens am primit de la domnul inginer Kiszely Iosif, director adjunct al I. M. Bălan: „întreprinderea noastră se prezintă în acest moment cu probleme deosebite, iar confruntarea cu ele nu este deloc uşoară, în condiţiile în care producţia este tot mai mult solicitată, minerii noştri beneficiază, în paralel, de săptămîna redusă de lucru (nu se mai lucrează sîmbătă), de zi redusă de lucru (de la 8 ore pe zi la numai 6 ore), lucru ce a făcut ca în anul 1990, spre exemplu, producţia de minereu extras să scadă cu circa 25 — 30 la sută, iar cea de metal cu aproximativ 30 la sută. Vreme în care, salariile medii lunare au crescut (inclusiv cu diferite sporuri) cu circa 40 la sută. Cred că acest exemplu este concludent pentru a da fiecăruia dintre ortacii noştri de gîndit, şi că fiecare dintre noi trebuie să răspundă prezent la orice solicitare ,legată de creşterea producţiei de minereu... “ Da. Tocmai din acest motiv am şi dat drept titlu acestui articol „Apel la conştiinţă“ ! Pentru că la cişliguri mai mari şi producţia ar trebui să fie mai mare. De la interlocutorul nostru am mai aflat că, în conformitate cu urs recent Ordin al Ministerului Resurselor şi Industriei, dat fiind — ne cerem scuze pentru repetare — cerinţa tot mai mare de minereu cuprifer. întreprinderii Minieredin Bălan i se solicită a se trece la săptămîna obişnuită de lucru. Adică, să se lucreze şi sîmbăta. Trecerea la imunei şi în ziua de sîmbătă prezintă un mare avantaj : s-ar crea noi locuri de muncă, lucru deloc de neglijat în condiţiile în care, în prezent, circa 150 de oameni sînt trimişi in concedii cu plata a numai 50 la sută din salariul tarifar lunar! Şi, la fel de important şi de reţinut pentru lucrătorii din Bălan este şi faptul că nu puţine mine din ţară (chiar şi de minereuri nemetalifere) au fost închise pentru că fie ineficiente fie că „marfa“ lor, ca să ne exprimăm aşa, nu are căutare pa piaţă. Şi, atunci, situaţia nou creată nu trebuie să dea de gîndit minerilor din Bălan, pentru că nu este exclus ca parte din forţa de muncă disponibil bază ,din minele închise să ia drumul Bălanului, şi pentru a avea loc de munca să accepta să muncească şi sîmbăta ? Desigur, nu este uşor să întreprinzi, în acest sens, o măsură ori alta. Aceasta pentru că Parlamentul României nu a reuşit încă să rezolve nişte legi de strictă necesitate, urgente cea a şomajului, cea a sindicatelor sau cea a concilierilor, a rezolvării litigiilor de muncă. Dar trebuie înțeles că ordinul ministerului de resort trebuie pus in aplicare cit mai repede cu putinţă. Pentru că, chiar dacă ne repetăm, un lucru trebuie din nou spus: săptămîna de lucru s-a redus, aşijderea şi ziua de lucru, în timp ce salariile au crescut. Noi ce facem pentru economia naţională ? Anton BORŞ La ordinea zilei, şedinţele Prefecturii Ultimele două şedinţe ale Prefecturii judeţului Harghita au avut ca date de desfăşurare zilele de 4.01.1991 şi respectiv 11.01.1991. Problemele abordate sunt şi vor rămâne şi în continuare de strictă actualitate. Iată două dintre ele: aprovizionarea populaţiei pe luna în curs şi propuneri şi posibilităţi de privatizare a unor activităţi economice din cadrul unităţilor ce sânt pe moment în subordinea Prefecturii. în privinţa aprovizionării, cunoaştem cu toţii care este în fapt situaţia. Am fost asiguraţi că nu vor fi probleme la necesarul de carne de bovină, lapte de consum, produse de panificaţie. După cum se poate constata, in ultimele zile au intrat deja în unităţile alimentare cantităţi de ulei şi zahăr. Neajunsuri vor fi în continuare la unt şi brinzeturi. Motivul : lipsa laptelui. După atîta timp în care ne-am descurcat şi fără aceste produse, ar fi fost incredibil să apară aşa dintr-o dată. Privatizarea, această enigmă ce ne dă atîtea dureri de cap cu toate că sîntem doar cumpărători, încă provoacă mari nedumeriri celor ce sînt direct implicaţi în acest proces, în conformitate cu programul Guvernului, pînă în 1993 vor fi privatizate mai toate activităţile din sistemul nostru economic. Astfel pînă în 15 ianuarie a.c unităţile din subordinea Prefecturii (I.J.P.P.S., I.A.C.M.J.H., Atelierul judeţean de Proiectare, Centrul de Librării judeţean, Unităţile comerciale, D.J.D.P. şi I.J.G.C.L.) trebuie să stabilească concret posibilităţile reale de privatizare a activităţilor lor, fie prin concesionări fie prin închirieri. Dar, primul pas va fi transformarea acestor întreprinderi în societăţi comerciale cu personalitate juridică. Şi, pentru ca treaba să meargă bine, pînă la 15 februarie a.c. întregul personal din sistemul administrativ va fi supus examinării, pentru evaluarea Competenţei profesionale, în urma testărilor, posturile rămase libere vor fi scoase la consurs. Prin această acţiune (care, fie vorba între noi, trebuia făcută de mult) se speră că vor fi eliminate greutăţile întimpinate în ce priveşte interpretarea şi aplicarea corectă a legislaţiei în vigoare. Camelia NICULA IN NUMĂRUL DE AZI AL ZIARULUI NOSTRU : • De la I.C.S. A.A.P., laVIPROMAL S.A. • In atenţia cetăţenilor • Sport „Armata a fost, este şi va fi scutul de apărare al poporului român“■ Da ... Afirmaţia aparţine di- lt. col. Crăciun Leucea, comandantul unităţii militare de vînători din judeţul nostru. Ni-l amintim din zilele Revoluţiei din Decembrie 1989, cînd, alături de ceilalţi comandanţi, de ostaşi, s-a aflat la datorie, în locurile cele mai fierbinţi din municipiul Miercurea-Ciuc. Sigur pe sine, ferm în comenzile ce le dădea, dumnealui s-a implicat în acele zile în toate situaţiile critice ivite instantaneu. Alamei, în una din nopţi, se semnalaseră nişte indivizi care dădeau tîrcoale unei surse de aprovizionare cu apă potabilă a municipiului Miercurea-Ciuc. Povestea cu... teroriştii care sunt pe... drum i-a pus de multe ori în alertă pe ostaşii unităţii. De fiecare dată au fost prezenţi, indiferent de oră sau de pericolul ce-i impunea misiunea, acolo, unde era nevoie. „Armata e cu noi“ nu mai era o expresie, ci o realitate îmi vin în minte cîteva momente din noaptea Revelionului 1989 îndată după ora 12, mai mulţi cetăţeni din Miercurea-Ciuc, cu fel de fel de pacheţele în mînă, îi căutau pe ostaşii unităţii (aflaţi la datorie la diferite obiective pentru a le da daruri de noul an. — Spuneţi-mi dl. H. col. Crăciun Leucea, la calitatea dv. de comandant, care-i starea de spirit * a ostaşilor, comparativ cu zilele fierbinţi ale anului trecut ? — După aprecierea mea, este foarte bună. Cu un plus în calitatea şi cantitatea instrucţiei şi a pregătirii. Armata a fost, este şi va fi scutul de apărare al poporului român, a noilor Instituţii democraţiei alese de popor la 20 mai 1990. Noi nu facem politică, nu avem nici un fel de slăbiciune pentru vreo formaţiune politică. Ci datoria noastră este de a respecta întocmai voinţa poporului român. — Am pr.ţeles domnule comandant că, în noile condiţii, toată atenţia este indreptată spre pregătirea şi instruirea ostaşilor. Ce nu puteţi spune în acest sens ? — Spre deosebire de anii trecuţi, ostaşii noştri beneficiază de condiţii incomparabil mai bune de pregătire şi instruire. Ei nu se mai află pe şantiere sau la strînsul recoltelor, ci pe câmpurile de Instrucţie, pentru per(Cont. în pag. a 2-a) Consemnare de Gheorghe CHIPER 4 pagini — 2 lei Un voievod al cerului Nu vom putea zăvori niciodată viforul în odaie, nu vom putea niciodată întoarce cu mâinile tuturor ploaia in sus, nu vom putea strămuta niciodată izvorul de prundul său, nu-l vom puea alunga astfel niciodată pe Mihai Eminescu din matca sa de geniu — sufletul poporului român. Fiindcă el este împămîntenit şi însufleţit în însăşi ideea de romănitate. Aşa am gîndit intr-o vară, de-acum pierdută in univers, dar existentă încă în memoria mea, cînd, vizitind Ipoteştii, am păşit sfios în bisericuţa din ograda copilăriei sale sfinte, de lingă mormântul părinţilor săi. Sfiosul şi lucifericul său chip păzea parcă în pereţii bisericuţei, intr-un nimb misterios al îndurării şi îndurerării întreaga suferinţă a neamului nostru, clipele de aducere aminte a tuturor jertfelor, pe care el însuşi le-a ispăşit prin propriul său sacrificiu. Eminescu şi-a sacrificat viaţa pentru poezie în folosul poporului român într-o asceză la fel de înălţătoare ca şi aceea a oricărui mare mucenic. Scrisul e durere, suferinţă şi ispăşire deodată a tuturor. Din această pricină, 15 ianuarie nu este numai sărbătoarea naşterii celui mai mare poet român, ci şi ziua împăcată a unui nemuritor martir. Să nu ne temem, să-i prăznuim fireasca înţelegere a minunii prin Verb pe care ne-a vestit-o şi ne-a adus-o, smulgând din imperiul nemăsurat al ■ genunii flacăra cea dătătoare de viaţă şi încredere in viaţă ca şi Iisus. La trecerea marelui liric în nefiinţă, Haşdeu (un alt geniu) scria : „... Iisus a spălat picioarele săracilor. Aşa poet a fost Eminescu“, întrezărim în această superbă afimaţie clipa de sfinţenie care face din suferinţa individuală salvarea şi bucuria celor mulţi. Nu se mai poate tăgădui: cel ce-a ştiut să ispăşească prin propria lui durere toată durerea neamului are drept la apoteoză. Noi creştinii ortodocşi nu avem de ce ne teme. După Ioan Gură de Aur, după toţi mucenicii intru Cristos, ne-a mai venit încă un trup sufletesc trecut prin flacăra durerii la dumnezeire, un voevod al cerului. Mai avem un sfînt — Mihai Eminescu ! Simion BOGDANESCU