Adevărul Harghitei, ianuarie-martie 1991 (Anul 3, nr. 279-326)

1991-01-15 / nr. 283

Anul III, Nr. 283 JURNAL IND­EIV­EN HUNT AL JUDEŢULUI HARGHITA Marţi, 15 ianuarie 1991 La I.M. Balan: Apel la COilŞtii­­ţă,. în condiţiile economi­ce actuale, metalul cu­prifer de Bălan este tot mai mult solicitat de industria româneas­că. Pentru că este de calitate bună, pentru că livrarea lui se face ritmic, nepunînd prob­leme beneficiarilor. Pentru aceasta, colec­tivul­­ întrepr­inderii Miniere Bălan este ob- 1,­ligat să muncească mai bine, mai mult, să dea "patriei minereu extras şi prelucrat în cantităţi tot mai mari. Şi, de ce­­ nu ar fi:e-o ? Ortacii­­Sirianului au făcut-o şi pînă acum, iar în no­ile condiţii date trebuie să-şi mobilizeze toate eforturile pentru ca prin muncă plină de dăruire­ să scoată la suprafaţă tot mai mult minereu cuprifer, să asigure industria noas­tră cu metal mai mult, mai bun, în condiţii de eficienţă economică sporită. Şi, pentru că aminteam de „noile condiţii da­te“, este ne­cesar să ne şi expli­căm, şi amănunta în acest sens am primit de la domnul inginer Kiszely Iosif, director adjunct al I. M. Bălan: „întreprinderea noas­tră se prezintă în acest moment cu probleme deosebite, iar confrun­tarea cu ele nu este deloc uşoară, în condi­ţiile în care producţia este tot mai mult solici­tată, minerii noştri be­neficiază, în paralel, de săptămîna redusă de lucru (nu se mai luc­rează sîmbătă), de zi redusă de lucru (de la 8 ore pe zi la n­umai 6 ore), lucru ce a făcut ca în anul 1990, spre exemplu, producţia de minereu extras să sca­dă cu circa 25 — 30 la sută, iar cea de metal cu aproximativ 30 la sută. Vreme în care, sa­lariile medii lunare au crescut (inclusiv cu di­ferite sporuri) cu circa 40 la sută. Cred că acest exemplu este conclu­dent pentru a da fiecă­ruia dintre ortacii noş­tri de gîndit, şi că fie­care dintre noi trebuie să răspundă prezent la orice solicitare ,legată de creşterea producţiei de minereu... “ Da. Tocmai din acest motiv am şi dat drept titlu acestui articol „Apel la conştiinţă“ ! Pentru că la cişliguri mai mari şi producţia ar trebui să fie mai ma­re. De la interlocuto­rul nostru am mai af­lat că, în conformitate cu urs recent Ordin al Ministerului Resurse­lor şi Industriei, dat fiind — ne cerem scu­ze pentru repetare — cerinţa tot mai mare de minereu cuprifer. în­treprinderii Miniere­­din Bălan i se solicită a se trece la săptămîna obişnuită de lucru. A­­dică, să se­­ lucreze şi sîmbăta. Trecerea la imunei şi în ziua de sîm­bătă prezintă un mare avantaj : s-ar crea noi locuri de muncă, lucru deloc de neglijat în condiţiile în care, în prezent, circa 150 de oameni sînt trimişi in concedii cu plata a nu­mai 50 la sută din sa­lariul tarifar lunar! Şi, la fel de important şi de reţinut pentru lucrătorii din Bălan es­te şi faptul că nu pu­ţine mine din ţară (chi­ar şi de minereuri ne­­metalifere) au fost în­chise pentru că fie ineficiente fie că „mar­fa“ lor, ca să ne expri­măm aşa, nu are cău­tare pa piaţă. Şi, a­­tunci, situaţia nou cre­ată nu trebuie să dea de gîndit minerilor din Bălan, pentru că nu este exclus ca parte din forţa de muncă dispo­nibil bază ,din minele închise să ia drumul Bălanului, şi pentru a avea loc de mun­ca să accepta să muncească şi sîmbăta ? Desigur, nu este u­­şor să întreprinzi, în acest sens, o măsură ori alta. Aceasta pentru că Parlamentul Româ­niei nu a reuşit încă să rezolve nişte legi de strictă necesitate, ur­gente cea a şomajului, cea a sindicatelor sau cea a concilierilor, a re­zolvării litigiilor de muncă. Dar trebuie în­țeles că ordinul minis­terului de resort tre­buie pus in aplicare cit mai repede cu pu­tinţă. Pentru că, chiar dacă ne repetăm, un lucru trebuie din­­ nou spus: să­ptămîna de lucru s-a redus, aşijde­­rea şi ziua de lucru, în timp ce salariile au crescut. Noi ce facem pentru economia naţio­nală ? Anton BORŞ La ordinea zilei, şedinţele Prefecturii Ultimele două şedin­ţe ale Prefecturii jude­ţului Harghita au avut ca date de desfăşurare zilele de 4.01.1991 şi respectiv 11.01.1991. Problemele abordate sunt şi vor rămâne şi în continuare de stric­tă actualitate. Iată două dintre ele: aproviziona­rea populaţiei pe luna în curs şi propuneri şi posibilităţi de privati­zare a unor activităţi economice din cadrul unităţilor ce sânt pe moment în subordinea Prefecturii. în privinţa aprovizio­nării, cunoaştem cu to­ţii care este în fapt si­tuaţia. Am fost asigu­raţi că nu vor fi pro­bleme la necesarul de carne de bovină, lapte de consum, produse de panificaţie. După cum se poate constata, in ultimele zile au intrat deja în unităţile ali­mentare cantităţi de u­lei şi zahăr. Neajunsuri vor fi în continuare la unt şi brinzeturi. Mo­tivul : lipsa laptelui. După atîta timp în ca­re ne-am descurcat şi fără aceste produse, ar fi fost incredibil să apară aşa dintr-o dată. Privatizarea, aceas­tă enigmă ce ne dă atîtea dureri de cap cu toate că sîntem doar cumpărători, încă pro­voacă mari nedumeriri celor ce sînt direct im­plicaţi în acest proces, în conformitate cu pro­gramul Guvernului, pî­nă în 1993 vor fi priva­tizate mai toate activi­tăţile din sistemul nos­tru economic. Astfel pînă în 15 ianuarie a.c unităţile din subordinea Prefecturii (I.J.P.P.S., I.A.C.M.J.H., Atelierul judeţean de Proiectare, Centrul de Librării ju­deţean, Unităţile co­merciale, D.J.D.P. şi I.J.G.C.L.) trebuie să stabilească concret po­sibilităţile reale de pri­vatizare a activităţilor lor, fie prin concesio­nări fie prin închirieri. Dar, primul pas va fi transformarea acestor întreprinderi în socie­tăţi comerciale cu per­sonalitate juridică. Şi, pentru ca treaba să meargă bine, pînă la 15 februarie a.c. în­tregul personal din sis­temul administrativ va fi supus examinării, pentru evaluarea Com­petenţei profesionale, în urma testărilor, pos­turile rămase libere vor fi scoase la consurs. Prin această acţiune (care, fie vorba între noi, trebuia făcută de mult) se speră că vor fi eliminate greutăţile înt­impinate în ce pri­veşte interpretarea şi aplicarea corectă a le­gislaţiei în vigoare. Camelia NICULA IN NUMĂRUL DE AZI AL ZIARULUI NOSTRU : • De la I.C.S. A.A.P., laVIPRO­­MAL S.A. • In atenţia cetăţeni­lor • Sport „Armata a fost, este şi va fi scutul de apărare al poporului român“■ Da ... Afirmaţia aparţi­ne di- lt. col. Crăciun Leucea, comandantul u­­nităţii militare de vî­­nători din judeţul nos­tru. Ni-l amintim din zilele Revoluţiei din Decembrie 1989, cînd, alături de ceilalţi co­mandanţi, de ostaşi, s-a aflat la datorie, în lo­curile cele mai fier­binţi din municipiul Miercurea-Ciuc. Sigur pe sine, ferm în co­menzile ce le dădea, dumnealui s-a implicat în acele zile în toate situaţiile critice ivite instantaneu. Alamei, în una din nopţi, se semnalaseră nişte indivizi care dă­deau tîrcoale unei sur­se de aprovizionare cu apă potabilă a munici­piului Miercurea-Ciuc. Povestea cu... tero­riştii care sunt pe... drum i-a pus de multe ori în alertă pe ostaşii unităţii. De fiecare da­tă au fost prezenţi, in­diferent de oră sau de pericolul ce-i impunea misiunea, acolo, unde era nevoie. „Armata e cu noi“ nu mai era o expresie, ci o realitate îmi vin în minte cî­­teva momente din noap­tea Revelionului 1989 îndată după ora 12, mai mulţi cetăţeni din Miercurea-Ciuc, cu fel de fel de pacheţele în mînă, îi căutau pe os­taşii unităţii (aflaţi la datorie la diferite o­­biective­ pentru a le da daruri de noul an. — Spuneţi-mi dl. H. col. Crăciun Leucea, la calitatea dv. de co­mandant, care-i starea de spirit * a ostaşilor, comparativ cu zilele fierbinţi ale anului tre­cut ? — După aprecierea mea, este foarte bună. Cu un plus în calitatea şi cantitatea instrucţiei şi a pregătirii. Armata a fost, este şi va fi scu­tul de apărare al po­porului român, a noilor Instituţii democraţiei alese de popor la 20 mai 1990. Noi nu fa­cem politică, nu avem nici un fel de slăbiciu­ne pentru vreo forma­ţiune­­ politică. Ci dato­ria noastră este de a respecta întocmai vo­inţa poporului român. — Am pr.ţeles dom­nule comandant că, în noile condiţii, toată a­­tenţia este indreptată spre pregătirea şi in­struirea ostaşilor. Ce nu puteţi spune în a­­cest sens ? — Spre deosebire de anii trecuţi, ostaşii noştri beneficiază de condiţii incomparabil mai bune de pregătire şi instruire. Ei nu se mai află pe şantiere sau la strînsul recolte­lor, ci pe câmpurile de Instrucţie, pentru per­(Cont. în pag. a 2-a) Consemnare de Gheorghe CHIPER 4 pagini — 2 lei Un voievod al cerului Nu vom putea zăvori niciodată viforul în odaie, nu vom putea niciodată întoarce cu mâinile tuturor ploaia in sus, nu vom putea strămuta niciodată izvorul de prundul său, nu-l vom pu­ea alunga astfel niciodată pe Mihai Eminescu din matca sa de geniu — sufletul poporului român. Fiindcă el este împămîntenit şi însufleţit în însăşi ideea de romănitate. Aşa am gîndit intr-o vară, de-acum pierdută in univers, dar existentă încă în memoria mea, cînd, vizitind Ipoteştii, am păşit sfios în bisericuţa din ograda copilăriei sale sfinte, de lingă mormântul părinţilor săi. Sfiosul şi lucifericul său chip păzea parcă în pereţii bisericuţei, intr-un nimb misterios al în­durării şi îndurerării întreaga suferinţă a neamu­lui nostru, clipele de aducere aminte a tuturor jertfelor, pe care el însuşi le-a ispăşit prin pro­priul său sacrificiu. Eminescu şi-a sacrificat viaţa pentru poezie în folosul poporului român într-o asceză la fel de înălţătoare ca şi aceea a oricărui mare mucenic. Scrisul e durere, suferinţă şi ispăşire deodată a tuturor. Din această pricină, 15 ianuarie nu este numai sărbătoarea naşterii celui mai mare poet român, ci şi ziua împăcată a unui nemuritor martir. Să nu ne temem, să-i prăznuim fireasca înţelegere a minunii prin Verb pe care ne-a vestit-o şi ne-a adus-o, smulgând din imperiul nemăsurat al ■ ge­nunii flacăra cea dătătoare de viaţă şi încredere in viaţă ca şi Iisus. La trecerea marelui liric în nefiinţă, Haşdeu (un alt geniu) scria : „... Iisus a spălat picioarele să­racilor. Aşa poet a fost Eminescu“, întrezărim în această superbă af­imaţie clipa de sfinţenie care face din suferinţa individuală salvarea şi bucuria celor mulţi. Nu se mai poate tăgădui: cel ce-a ştiut să ispăşească prin propria lui durere toată durerea neamului are drept la apoteoză. Noi creştinii ortodocşi nu avem de ce ne teme. După Ioan Gură de Aur, după toţi muce­nicii intru Cristos, ne-a mai venit încă un tr­up sufletesc trecut prin flacăra durerii la dumnezeire, un voevod al cerului. Mai avem un sfînt — Mihai Eminescu ! Simion BOGDANESCU

Next